Romanul lui G.

Calinescu, Enigma Otiliei, publicat in 1938, se constituie

intr-o ampla fresca a societatii bucurestene de la inceputul secolului 20.
Tema mostenirii se imbina in romanul Enigma Otiliei cu tema iubirii, ceea
ce confera un caracter complex prozei, angrenand totodata si un numar
mare de personaje, care evolueaza in cupluri, in dublete pe care le uneste in
functie de aspiratii si asteptari, aceeasi unica dorinta de a pune mana pe
averea lui Costache Giurgiuveanu.
Totul graviteaza in jurul mostenirii unui avar, mostenire de care ar putea
beneficia atat rudele, cat si cei mai putin apropiati batranului, cum este cazul
lui Stanica Ratiu, ruda prin alianta cu Giurgiuveanu. Vartejul banului
determina evolutia tuturor personajelor din roman, exceptie facand cuplul
Felix Otilia, pentru care existenta impune un alt set de valori.
Actiunea romanului e plasata in anul 1909, cand un tanar de vreo 18 ani,
imbracat in uniforma de licean, intra in strada Antim, venind dinspre strada
Sfintilor Apostoli, cu un soi de valiza in mana. Acesta este tanarul Felix
Sima, unul dintre personajele centrale ale romanului, martorul si totodata
personajul reflector al unei lumi aflate in pragul decaderii, care se leapada
usor de legile moralitatii. Felix ajunge in casa lui Giurgiuveanu in urma mortii
ambilor parinti, batranul avar devenindu-i peste noapte tutore.
Evolutia personajelor este in mare parte legata de problema mostenirii, care
face si desface relatiile intre protagonisti. Singurii care par sa se sustraga
acestui mediu decazut sunt Felix si Otilia. In casa batranului Costache
Giurgiuveanu, tanarul intelectual in devenire cunoaste experienta primei sale
iubiri pentru Otilia.
Sa observam ca evolutia cuplului Felix Otilia este una interesanta, cel putin
sub raportul aspiratiilor celor doi: Felix isi doreste deopotriva implinirea
profesionala si pe cea sentimentala, in timp ce Otilia isi doreste eliberarea
dintr-o lume in care se simte captiva si careia nu i se poate supune. Intre cei
doi se naste o frumoasa poveste de iubire, pusa pe seama varstei dar si a
situatiei lor sociale, de orfani. Ovid Crohmalniceanu avansa ipoteza potrivit
careia iubirea dintre Felix si Otilia este o dragoste intre doi orfani, cu tot felul
de sublinieri parentale. Otilia are fa de Felix atitudini parintesti, se
preocupa de sanatatea si de devenirea profesionala a acestuia. Acesta la
randul sau vede in Otilia afectiunea maternala de care a fost privat inca din
copilarie : intelegi ca am gasit in tine tot ce mi-a lipsit in copilarie. Incetul
cu incetul, aceasta afectiune parentala lasa locul unei pasiuni fara precedent

in viata celor doi, care se bazeaza indirect pe o incongruen

caracterologica, derivata din modul diferit al acestora de a intelege viata.
Pentru Felix, evolutia iubirii pentru Otilia este evolutia propriului eu. Nu
intamplator, romanul se deschide si se inchide cu aceeasi imagine a
tanarului Felix, surprins in doua etape ontologice distincte, adolescenta si
maturitate. La inceput, Felix este un tanar inocent, care poposeste in casa lui
Giurgiuveanu pentru a studia medicina. La inceput, Otilia are un
comportament bizar, amestec de seriozitate si senzualitate, maturitate si
inocen, care supara mintea clara, lucida a tanarului. Felix nu manifesta
decat o simpla simpatie pentru Otilia pe care oricum nu o intelege
generata de faptul ca fata ii permite intruziunea nefireasca in universul ei,
lasand la o parte pudoarea. Ca sora, Otilia ii vorbeste despre sine lipsita de
prejudecati, in timp ce, ca iubita, este invaluita in mister.
In secventa narativa in care Felix intra in camera Otiliei, dezordinea il atrage,
conducandu-l catre un univers spiritual al ascunzisului feminin, potrivit
cuvintelor autorului. Intrarea in spatiul labirintic al Otiliei marcheaza
inceputul unui traseu afectiv sinuos, la capatul caruia cei doi se redescopera
Felix matur, Otilia independenta. Atractia fata de Otilia il dezamageste,
caci nu reuseste sa o inteleaga, fata are schimbari bruste de atitudine, pe
care mintea rationala a lui Felix nu le poate accepta.
In exegeza literara s-a avansat teoria potrivit careia nu Otilia ar avea vreo
enigma, ci Felix crede ca aceasta are .Calinescu insusi explica faptul ca
Pentru orice tanar, enigmatica va fi in veci fata care il va respinge dandu-i
in acelasi timp dovezi de iubire.
Fata manifesta fara vreun interes material deosebit o atractie misterioasa
pentru Pascalopol, care contravine iubirii ingenue pentru Felix.
Comportamentul Otiliei se poate interpreta ca fiind specific varstei, tinerele
manifestand adeseori atractie pentru barbatii maturi care le ofera protectie.
Comportamentul enigmatic al Otiliei genereaza intriga intr-o poveste de
amor. Pentru Otilia iubirea fata de Felix nu are acelasi sens. La capatul
acestei experiente femeia nu se descopera, ci primeste certitudinea unui
caracter imposibil de stapanit : Sunt foarte capricioasa, vreau sa fiu
libera!.
Pe masura ce Felix se apropie de ea, Otilia se ascunde si isi ascunde trairile,
cateodata ea ii marturiseste lui Felix ca se simte trista, iar alta data isi
mainfesta personalitatea controversata, debordand de viata si energie. Felix

este mult prea conservator si lucid pentru a putea satisface vreodata nevoia
spirituala a Otiliei de a trai viata nebuneste. In momentul constientizarii
acestui fapt, Otilia isi descatuseaza spiritul si dispare fara urma din viata lui
Felix. Plecarea la Paris cu Pascalopol este gestul final al femeii care intelege
ca iubirea nu-i poate lega fiinta.
Cuplul Otilia-Felix aduce in prim-plan doua tipuri umane distincte, care au in
comun nu doar sensibilitatea, ci si forta interioara de a renaste prin iubire in
spiritul propriului eu. Felix este tipul intelectualului superior, pragmatic si
echilibrat, care isi gaseste implinirea afectiva in institutia maritala si
implinirea profesionala intr-o cariera stralucita, iar Otilia tipul femeii zglobii,
vesele, dornice de afectiune, amestec de superficialitate si profunzime, care
isi gaseste implinirea intr-o viata aventuriera, intr-o cariera de artista, in care
poate juca si schima rolurile fara a afecta pe celalalt si fara a fi nevoita sa
renunte la sine.
Cuplul Felix-Otilia cunoaste o evolutie de scurta durata, dar completa si
complexa, iubirea lor trecand prin prietenie, erotism si afectiune parinteasca,
etape traite cu intensitate, care ii conduc catre destinul propriu si catre
redescoperirea in celalalt a imaginii sinelui.