RELAȚIA DINTRE DOUĂ PERSONAJE

-FELIX ȘI OTILIA-

Felix Sima și Otilia Mărculescu, reprezintă tipologia intelectualului în formare și a femeii

enigmatice, alcătuesc un cuplu de personaje care ilustrează tema iubirii adolescentine în romanul
realist “Enigma Otiliei’’ de G. Călinescu. Cocheta și ambițiosul din tipologia clasică, fata exuberanta
și tânărul raițonal, personaje ce scot în evidență atenția contrariilor ce au în comun doar condiția
socială: ambii sunt adolescent orfani care au nevoie de protejare.
Din punct de vedere social, Otilia este fiica nelegitimă a lui moş Costache, este orfană, se înscrie
la conservator pentru că avea talent artistic. Mai mult, aceasta se căsătoreşte cu Pascalopol, de care
divorţează ulterior şi-şi găseşte un “conte exotic”. Moral vorbind, este o fiinţă complex, o adevărată
enigmă în condiţiile în care fiecare dintre personajele implicate o văd într-o altă lumină. Spre
exemplu, Pentru Aglae este o stricată, o dezmăţată, Moş Costache o vede ca pe o copilă, iar pentru
Pascalopol este o fată delicioasă dar enigmatică. Otilia se comport de multe ori copilăreşte, putând
părea prea superficială, dar în accelaşi timp dă dovadă de maturitate, înţelepciune, încadrându-se în
tiparul eternului feminine. Psihologic, pare să aibe o personalitate puternică, extrovertită, fiind o fire
de artist dublată însă de cochetoria specific vârsta.
Felix este, din punct de vedere social, orfan aflat sub tudela lui moş Costache, venit la Bucureşti
pentru a studia medicina. Spre finalul textului aflăm că a reuşit să treacă peste despărţirea de Otilia,
ajungând un medic renumit, la fel ca tatăl său şi se căsătoreşte cu o fată din lumea bună
bucureşteană. Moral, pare să fie un tânăr integru, onest in sentimente, dezinteresat de averea lui
Costache, chiar dacă în finalul romanului îl găsim în tiparul burghez bucureştean. Psihologic,
înfăţişează tânărul intelectualului în formare, trăind prin intermediul iubirii faţă de Otilia.
Incipitul şi finalul sunt într-o relaţie de simetrie,dând textului circularitate. Astfel, în debutul
textului ne este înfăşişat tânărul Felix Sima care vine la Bucureşti şi caută strada Antim unde se află
casa lui moş Costache. Secvenţa surprinde deasemenea descrierea realizată în manieră realist a
caselor de pe acea casa, implicit a lui Costache Giurgiuveanu. Ajuns la locuinţa acestuia, tânărul este
întămpinat de bătrân cu vorbele “aici nu stă nimeni”, pe care şi le aminteşte la finalul textului
trecând din nou prin faţa casei lui moş Costache.
O primă secvență din care reiese relația dintre cei doi reiese încă din scena sosirii lui Felix la
Bucurețti, în casa lui Costache Giurgiuveanu, Otilia purtându-i grijă. Neavând o camera pregătită,
Otilia îi oferă cu generozitate camera ei, prilej pentru Felix de a descoperi în amestecul de dantele,
partituri, romane de dragoste, cutii de pudră și parfumuri, o parte din personalitatea exuberantă a
Otiliei. Între cei doi se naște, încă de la început, o afecțiune delicată, determinată de condiția lor de
orfani. Impulsiv și imatur, Felix percepe dragostea la modul romantic, transformând-o pe -Otilia într-
un ideal feminin.
O altă secvență care ilustrează relația dintre cei doi este reprezentată de ultima întălnire înaintea
plecării Otiliei din țară, împreună cu Pascalopol. Această secvență este esențială pentru înțelegerea
personalității și a atitudinii lor față de iubire. Otilia concepe iubirea în felul aventurii, al artistului, cu
dăruire și libertate absolută, iar Felix, este dispus să aștepte oricât pentru a se căsători cu ea. Dându-
și seama că ea ar putea reprezenta o piedică în realizarea profesională a lui Felix, Otilia îl părăsește
pe tânăr și se căsătorește cu Pascalopol.
În concluzie, Felix și Otilia sunt personaje reprezentative pentru romanul complex, modern,
balzacian, relația celor doi fiind una amplă, complexă, fiecare dintre cei doi având idealuri, Otilia
fiind nestatornică, dornică de aventură și de viață în lux, iar Felix, tânărul intelectual, urmându-și
visul de a deveni un medic cunoscut.