Relatia dintre Felix si Otilia- Enigma Otiliei

"Enigma Otiliei este un roman realist de factura balzaciana,

publicat in anul 1938 si prezinta monografia unei familii burgheze
bucurestene de la inceputul secolului XX, prezentata cu
determinraile sale sociale: mostenirea, paternitatea, casatoria si
parvenitismul.
Actiunea romanului este se desfasoara pe doua planuri:
primul este cel al luptei duse de clanul Tulea pentru a obtine
averea lui mos Costache, iar cel de-al doilea este reprezentat de
destinul tanarului Felix care, ajuns la Bucuresti, va incepe sa
parcurga drumul maturizarii sale si care, de asemenea, va avea
parte de prima sa experienta de dragoste alaturi de Otilia.
Felix Sima este fiul dr. Sima din Iasi, orfan de mama si apoi
de tata, urmand ca banii sa-i fie administrati de tutorele sau, mos
Costache. Otilia, cu un destin asemanator cu al tanarului, este si
ea orfana si fiica vitrega a lui mos Costache. Din cauza statusului
lor de orfani, acestia vor fi mereu tinta atacurilor clanului Tulea.
Felix este personajul reflector al romanului, reprezentand
tipul intelectualului ambitios care doreste sa se realizeze pe plan
profesional. Otilia, pe de alta parte, este o persoana ce are nevoie
de foarte multa libertate, o artista dezordonata. Pe plan afectiv,
Felix este tanarul indragostit, fascinat de frumusetea si enigma
feminitatii, insa naiv si incapabil de a intelege sufletul femeii
iubite si oscilatiile ei imprevizibile, pe cand Otilia reprezinta
eternul feminin, misterul feminitatii, fiind o enigma atat pentru
Felix, cat si pentru Pascalopol.
Ajuns la Bucuresti, Intr-o seara de la inceputul lui iulie, cu
putin inainte de orele zece, Felix nu este primit initial in casa,
fiind respins de mos Costache care ii spune: Nu-nu-nu nu stiu...
nu-nu sta nimeni aici, nu cunosc... . Auzind aceste vorbe, Felix se

indeparteaza putin de casa, insa decide sa se intoarca, convins ca

aceea este casa pe care o cauta. Revenind in fata usa, suna din
nou iar cel care ii deschide este tot mos Costache, insa de data
aceasta vine si Otilia de sus, care i se adreseaza lui Felix cu multa
caldura : Ce bine imi pare, ce bine imi pare ca ai venit! Cand
Otilia il apuca de brat cu familiaritate pentru a-l conduce in casa,
Felix ia cunostinta de izbucnirea unei simtiri pana atunci
latente, fiind incantat de atentia acordata de catre Otilia. O data
ajuns in casa, Otilia decide sa ii faca cunostinta si cu celelalte
persoane prezente, printre care si Leonida Pascalopol. Vazand
familiaritatea gesturilor ei cu Pascalopol, oricat de copilaresti ar fi
fost acestea, Felix devenise nemultumit, fiind chiar incercat de
acul geloziei.
Astfel, ia nastere si conflictul erotic dintre adolescentul Felix
si maturul Pascalopol, pentru mana Otiliei. Acest conflict nu
ajunge insa la proportii ridicate deoarece, desi este macinat de
gelozie, Felix recunoaste calitatile lui Pascalopol.
Daca la inceput Felix nu era sigur daca ceea ce simte el
pentru Otilia sunt sentimente materne, avand in vedere ca mama
tanarului murise cand acesta avea o varsta destul de frageda, sau
sentimente erotice, cu cat petrece mai mult timp in preajma fetei,
isi da seama ca incepe sa o iubeasca cu adevarat. Otilia insa, are
un comportament derutant fata de acesta, incepand cu raspunsul
ei la scrisoarea lui Felix in care acesta isi declara iubirea: Ei, nu
ti-a zis nimeni ca te uraste!. In cele din urma, Otilia ii spune si ea
ca il iubeste insa acest lucru nu este de ajuns pentru Felix, mai
ales cand fata pleaca cu Pascalopol la Parsi fara sa il anunte.
Astfel, Felix ii cere acesteia sa nu il mai primeasca pe Pascalopol,
iar fata face intocmai cum spune el, demonstrandu-i ca tine cu
adevarat la el, insa stiind in sufletul ei ca Pascalopol e matur si ca
ii va intelege decizia. In final, Felix regreta ce a facut, iar
Pascalopol vine din nou in vizita spre bucuria Otiliei si a lui mos
Costache.

Otilia este vazuta diferit in ochii fiecarui personaj: mos

Costache o vede ca fiind fata lui cuminte si iubitoare, Stanica
spune ca e o fata desteaota, cu spirit practic, pe cand Aurica o
percepe ca fiin sireata, iar mama ei, Aglae, ca fiind o dezmatata,
o stricata. Cu toate ca cei din familia Tulea il confuza pe Felix
spunandu-i tot felul de lucruri rele despre Otilia, acesta alunga
imediat aceste ganduri din mintea sa si o apara pe Otilia,
sugerand ca increderea sa instinctuala in Otilia este mai presus
decat orice barfa a clanului Tulea.
Otilia, la randul ei, are o admiratie fata de ambitia lui Felix de
a-si face o cariera. De asemenea, gesturile ei fata de tanar (faptul
ca ii coase nasturii, il ajuta sa obtina bani cand acesta are nevoie
fiind considerata stapana casei de catre Felix, etc.) sugereaza ca
fata il iubeste, insa nu in totalitate ca pe un iubit, ci si ca pe un
frate.
Cele doua personaje sunt numite si termeni angelici de
comparatie, datorita mentalitatii lor diferite. Traind in societatea
de la inceputul sec XX in care accentul este pus pe casatorie si pe
averea primita in urma ei, cei doi tineri nu sunt deloc interesati de
acest lucru. Felix vrea sa isi urmeze studiile si sa aiba o cariera de
succes, iar Otilia nu este deloc preocupata de averea lui mos
Costache lucru ce il face pe Felix sa o admire, numind-o
admirablia, superioara.
Desi Felix spera sa aiba un viitor alaturi de Otilia, tanara
insasi dandu-i sperante ca se vor casatori, visele lui se spulberara
cand aceasta pleca fara sa ii spuna nimic, urmand ca peste catva
timp sa primeasca o carte postala de la fata in care ii spunea:
Cine a fost in stare de atata stapanire e capabil sa invinga si o
dragoste nepotrivita pentru marele lui viitor. De atunci, Felix nu o
mai vazuse deloc pe Otilia, ci doar afla ca aceasta se casatorise
cu Pascalopol, pe care incepu sa il urasca din nou.

In opinia mea, desi la inceput cei doi ar fi putut avea un

viitor impreuna, Otilia nu ar fi putut trai alaturi de Felix, lucru ce
se reflecta in finalul romanului. Fata nu crede ca este potrivita
pentru el si nu crede ca un tanar care are aceasi varsta ca ea ar
putea sa o iubeasca. De asemenea, nu vroia sa fie o piedica in
cariera tanarului, credea ca nu ar putea fi intelesa de el fiind prea
capricioasa si prea zapacita. Ea avea nevoie de un barbat mai
matur, care sa ii ofere toata libertatea de care are nevoie, precum
Pascalopol.