Plumb , de G.

Bacovia

George Bacovia, autorul poeziei ,,Plumb’’, face parte din epoca interbelica, iar curentul
valorificat de creatiile acestuia este simbolismul. ,,Plumb’’ este o arta poetica ce deschide
volumul de debut omonim. Printre creatiile acestuia se mai numara si ,,Scantei
galbene’’, ,,Cu voi’’, ,,Stanțe burgheze’’, etc. Aspectul tematic central al poeziei este
conditia omului superior, iar viziunea despre lume ce se desprinde din text este sumbra,
apasatoare, fiinta percepand lumea inconjuratoare ca pe o inchisoare.

Tema si viziunea despre lume mai este conturata si de cele patru elemente de
structura si de compozitie: semnificatia titlului, motive poetice, incipitul si finalul si relatiile
de opozitie si simetrie.

Titlul textului este in direct relatie cu continutul acestuia, anticipand aspectul

tematic central, conditia omului de geniu care se simte captiv intr-o lume ostila, incapabila
sa ii inteleaga aspiratiile. Din punct de vedere morfologic, este alcatuit dintr-un substantiv
comun nearticulat, care din punct de vedere denotativ face trimitere la metalul greu, de
culoare gri cenusie, ai carui compusi chimici sunt de toxicitate mare. Conotativ,
evidentiaza starea de apasare, angoasa, solitudine, dar si nelinistea mortii si a decaderii.
Mai mult decat atat, la nivel fonetic, putem observa prezenta unei vocale ,,u’’, prinsa intre
patru consoane grele, aspect ce accentueaza ideea de captivitate, de imposibilitatea
evadarii.

O prima trasatura care face posibila incadrarea poeziei in simbolism este prezenta
simbolurilor. Inca din titlu putem observa prezenta simbolului central: plumb, devenind
element de recurenta prin reluarea in structuri precum: ,,sicrie de plumb’’, ,,flori de
plumb’’, ,,amor de plumb’’, si asa mai departe. Plumbul sugereaza greutatea, apasarea
existentiala dar si singuratatea, moartea, lipsa comunicarii, lipsa iubirii. Alte simboluri
prezente in text sunt sicriele, cavoul, cimitirul, facand parte din sfera semantica a mortii si
contribuind la conturarea unei atmosfere sumbre.

Cea de a doua trasatura este muzicalitatea versurilor, specifica simbolismului.

Aceasta trasatura este evidentiata de elementele de versificatie: rima imbratisata, ritmul
iambic, masura de 10 silabe dar totodata si de repetitia substantivului ,,plumb’’ ce devine
laitmotivul poeziei. De asemenea, prezenta verbelor la imperfect ,,dormeam’’, ,,stam’’,
,,scartaiau’’ confera muzicalitate versurilor alaturi de imagini auditive precum ,, scartaiau
coroanele de plumb’’.

In text apar numeroase motive poetice precum: cavoul, sicriul, aripele care
sugereaza pe de-o parte ideea mortii iar pe de o alta parte ideea unei lumi artificiale, care
nu intelege aspiratiile omului superior, tinandu-l captiv intr-un univers al racelii.

Incipitul textului sta sub semnul mortii pe de-o parte prin prezenta termenilor din
campul semnatic al mortii: sicrie, flori de plumb, funerar vesmânt, insa, pe de alta parte
prin verbele la imperfect: ,,dormeau’’ insotit de epitetul ,, adanc’’, care accentueaza ideea
somnului etern al mortii. Finalul poeziei este conturat de ideea zborului frant deoarece
,,aripele’’, care in mod consacrat sugereaza inaltarea evidentiaza in acest context caderea,
prabusirea in gol: ,,Si-i atarnau aripile de plumb’’.

Tema si viziunea despre lume este conturata si cu ajutorul relatiilor de opozitie si

simetrie. Poezia este structurata pe doua planuri ce evidențiază opozitia dintre cadrul
exterior si cel interior, insa in realitate cele doua planuri se afla intr-o relatie de simetrie
datorita starii de moarte pe tot parcursul poeziei, dar si a paralelismului sintactic. De
asemenea, intre cele doua planuri putem evidentia prezenta corespondentelor – atat
lumea exterioara, cat si cea interioara sta sub semnul mortii.

O prima idee poetica ce se desprinde inca din incipitul textului este aceea ca
lumea exterioara ia infatisarea unui spatiu al captivitatii, in care totul pare a fi cuprins de
un somn al mortii. Mai mult decat atat, este accentuata singuratatea fiintei care se simte
parasita intr-o lume grea, rece, idee accentuata de repetarea substantivului ,, Plumb’’. Nu
in ultimul rand, se accentueaza ideea de claustrare, de captivitate. Pana si florile - simbol
al frumusetii, devin un simbol al mortii, al artificialului. Stilistic, aceasta idee este
evidentiata si prin oximoronul ,,flori de plumb’’, ce accentueaza raceala si moartea. Ideea
obsedanta a mortii este accentuata prin imaginile vizuale (cavou, sicrie), auditive
(scartaiau, strig), tactile (,,era frig’’), sugerand si imposibilitatea comunicarii autentice in
,,lumea vie’’, singurele manifestari cu care are tangenta fiinta fiind lumea de dincolo.

Cea de a doua idee poetica ce reiese din a doua strofa a poeziei este accentuarea
starii de disperare, de neputinta a fiintei care se simte parasita si incapabila de a
comunica. Metafora ,,amorul meu intors’’ sugereaza moartea iubitei, dar si moartea iubirii,
iar epitetul ,,intors’’ trimite inca o data cu gandul la moarte – luand in considerare vorbele
lui Lucian Blaga ,,Intors cu fata la apus, egal mort’’. Interpretand sensul din dictionar,
,,intors’’ reprezinta o moarte violenta, dar si refuzul comunicarii. Starea de solitudine este
accentuata prin intermediul unei imagini auditive: ,,S-am inceput sa-l strig’’, ce sugereaza
un tipat de disperare, singura reactie umana in acel cadru al mortii.
 In opinia mea, tema poeziei, conditia omului superior care se simte captiv intr-o
lume ostila, reflecta viziunea specifica asupra realitatii sumbre si apasatoare, fiinta
percepand lumea inconjuratoare ca pe o inchisoare.

In primul rand, analizand prima strofa putem observa ca se contureaza imaginea

unei lumi lipsite de viata in care pluteste obsesia mortii: Fiinta se simte captiva intr-o lume
asociata cavoului, incapabil de a comunica autentic. Spre exemplu, ,,Dormeau adanc
sicriele de plumb’’; ,,stam singur in cavou si era vant’’.

In al doilea rand, nu doar lumea exterioara este claustranta, cat si starea fiintei este
sumbra, apasatoare, singura reactie umana fiind strigatul de disperare. Un exemplu in
acest sens sunt versurile din a doua strofa: ,,pe flori de plumb, si-am inceput sa-l strig/ si-i
atarnau aripile de plumb’’, realizand ca nici moartea nu mai e o evadare.

In concluzie, avand in vedere lumea lipsita de viata, cuprinsa de un somn al mortii,

si disperarea fiintei superioare, pot spune ca tema este conditia omului superior, iar
viziunea este una sumbra si apasatoare.

Prin atmosfera, muzicalitate, folosirea sugestiei, a simbolului si a corespondentelor,

prin prezentarea starilor sufletesti de angoasa, de singuratate, de vid sufletesc, poezia
,,Plumb’’ se incadreaza in estetica simbolista. In acelasi timp, poezia bacoviana depaseste
cadrul simbolismului si realizeaza trecerea la modernitate, dupa cum afirma si Rodica
Zafiu: ,,Bacovia apartine unei faze mai tarzii a simbolismului, in care […] se presimte un
modernism mai acut, scindat’’.