SIMBOLISMUL.

George Bacovia - universul operei

Lirica lui Bacovia este una de mare impact datorită semnificației profunde și a cuvintelor
dure folosite. Citind poezia “Plumb” am resimțit o stare de neliniște si tristețe. Cuvintele alese de
autor sunt în mare parte asociate cu moartea și singurătatea, ceea ce conferă o atmosferă generală
de gol lăuntric.

Poezia “Plumb” este un tip de poezie pe care îl citesc cu plăcere, nu datorită semnificației
acesteia, ci pentru că apreciez profunzimea liricii Bacoviene. Autorul, cu o viziune puternic
negativă asupra vieții, creează o opera lirică rigidă, dar care transmite anumite sentimente, fie ele
de neliniște și angoasă, aspect pe care îl consider important.

Versurile operei lirice “Plumb” surprind viziunea lui George Bacovia asupra condiției
poetului izolat într-o societate în care nu se regăsește, conturând o atmosferă sumbră, ceea ce
accentuează caracterul de elegie al textului.
Indicii morfologici la persoana I singular -“stam”, “am început”, “meu”- evidențiază
textualizarea eului liric, discursul fiind de tipul monologului liric confesiv, iar lirismul este
subiectiv.
Mesajul operei gravitează în jurul unei stări existențiale confuze, care constituie obiectul
poeziei simboliste. Motivele literare specifice aparținând câmpului semantic al morții: cimitirul,
sicriele, cavoul, somnul, conturează decorul funerar.
Focalizata pe simbolul “plumb” din titlu sugerează angoasa și greutatea vieții, devenind
un motiv central al textului.
Atmosfera degajată este una apăsătoare, sugestive fiind atât oximoronul: “flori de
plumb”, personificarea: “dormeau sicriele”, cât și repetiția: “stam singur”. Impresia de coșmar
este accentuată prin imagini auditive: “scârțâiau coroanele de plumb”, vizuale: “sicriele de
plumb” și cinetice: “și era vânt”.
Prozodia “Plumb” are o construcție sobră, care sugerează imposibilitatea salvării.
Elementele prozodiei clasice produc muzicalitate exterioară prin rima îmbrățișată, măsura fixă de
10 silabe și ritmul iambic. Muzicalitatea interioară este asigurată de sonoritatea consoanelor și a
repetițiilor.
Așadar, prin atmosferă, teme, prezentarea stărilor sufletești de singurătate, folosirea
simbolului și a mijloacelor artistice, poezia “Plumb” se încadrează în estetica simbolistă.