Otilia este "eroina mea lirica", proiectia autorului in afara,"tipizarea mea in

ipostaza feminina", isi marturisea George Calinescu afinitatile cu acest personaj.

Otilia este personajul principal si rotund, reprezentativ pentru modernitatea
romanului, atat prin tehnicile de realizare, cat si prin problematica sa
existentiala,reprezentand enigmatica drama a feminitatii, din care cauza este si
un personajeponim
Statutul social si moral al Otiliei este acela de orfana, fiica celei de-a doua sotii
a lui mos Costache,ramas tutorele fetei. Portretul fizic ii evidentiaza frumusetea,
tineretea, eleganta, dar si fragilitatea. Caracter in formare, copil si femeie
deopotriva, ii vrajeste pe toti barbatii din jurul ei, starnind invidia femeilor din
clanul Tulea. Pentru Felix este femeia perfecta si sotia dorita, dar ea vede
dragostea in felul aventuros al artistului, cu daruire si libertate totala. Vazand ca
viziunea lor asupra iubirii este diferita si ca poate reprezenta un obstacol in calea
carierei lui, il paraseste pe Felix in favoarea lui Pascalopol, abandonat si el mai
tarziu in favoarea unui conte spaniol.
Este dificil de fixat o trasatura principala de caracter a Otiliei, deoarece
elementul care ii defineste celmai bine personalitatea este misterul feminitatii,
dat de inconsecventa in atitudini si in comportament.
Titlul „Enigma Otiliei” fusese inițial ”Părinții Otiliei” tocmai pentru a reliefa
ideea balzaciană a paternității. Titlul accentuează misterul protagonistei, iar
imaginea ei dobândește nuanțe multiple prin tehnica pluriperspectivismului,
prin care se pulverizează imaginea unitară a personajului și care e dublată de
tehnica detaliului comportamental, personajul dobândind astfel fluiditate.
Cititorului îi este prezentată direct prin intermediul lui Felix Sima, care abia
sosit în casa lui moş Costache şi neprimit cum s-ar fi aşteptat, dă să plece.
Înainte să-i vadă chipul, îi aude vocea "cristalină". Apoi îi apare în faţa ochilor
"fata subţirică, îmbrăcată într-o rochie foarte largă la poale...".
Personajul își dezvăluie complexitatea prin caracterizarea indirectă ce reiese
din faptele și comportamentul său, din modul în care vorbește și din relațiile cu
celelalte personaje. Descrierea detaliată a camerei Otiliei, spațiul în care Felix
este nevoit să se odihnească , cititorul luand contact cu lumea Otiliei prin ochii
lui Felix.
In incipitul fragmentului, luciul peretilor, ornamentele din incapere, mirosul de
pudra si de parfumuri creeaza impresia unei Otilii cochete, elegante dar
dezordinea tinereasca a lucrurilor evidentiaza caracterul vulcanic firea
exuberanta, toate lucrurile din camera ei “vorbesc” despre comportamentul fetei
conturandu se astfel un tablou anticipative al evolutiei acesteia. Pe parcursul
descrierii este pus in lumina caracterul copilaresc al Otiliei evidentiat prin
lucrurile detinute “ghemuri de pamblica” “camasi de matase mototolite”. Otiliei
ii este oferit inclinatia spre muzica, cantand la piano forte. Calinescu ii atribuie
un instrument de mare dexteritate si dificultate unei fiinte dezlantuite intr o
continua graba.
Un alt episod relevant , este dialogul dintre Otilia și Felix care precedă plecare
definitivă a fetei la Paris. Personajul masculin își mărturisește incă o dată
sentimentele față de tânăra Otilia, o iubire sinceră, pură, platonică, proiectată la
nivel spiritual- fiind dispus să se căsătorească cu ea. În acest sens, el este capabil
să renunțe la cariera sa pentru a-i dărui Otiliei protecția de care simte că are
nevoie.
Otilia își dezvăluie maturitatea, înțelepciunea și reflexivitea prin dialogul purtat
cu Felix. Ea observă cu luciditate și îi impărtășește și tânărului gândurile sale. Își
recunoaște propriile defecte („capricioasă”)își mărturisește aspirațiile („vreau să
fiu liberă”) dar conștientizează statutul său de femeie în societate. Otilia a
dobândit așadar o gândire profundă, aspect ce o indeamnă spre sacrificiu: deși îl
iubește pe Felix, renunță la el pentru ca acesta să își poată continua cariera.
Din afirmatiile acesteia, Otilia se deduce faptul ca este impulsive avand o doza
de irrational, plina de vitalitate, nestatornica, idee ce reiese din replica adresata
lui felix ”imi vine uneori sa alerg(…) sa zbor(…) vrei sa fugim?
Caracterizarea directă survine astfel din replicii ale naratorului, dar și ale
celorlalte personaje. Dincolo de percepție acestora și de comportamentul Otiliei,
rămân gândurile acesteia, marcate de luciditate, găsindu-se conștientă de
relativizare frumuseții „noi fetele suntem mediocre și singurul meu merit e acela
că-mi dau seama de asta”.