„ENIGMA OTILIEI”

George Călinescu

Publicat in anul 1938, romanul “Enigma Otiliei” completeaza seria de scrieri calinesciene care
dedicate ’’ vizuinii’’ familiei burgheze romanesti, de dinainte si dintre razboaie.

Scrierea surprinde, printre altele, emanciparea femeii in societatea bucuresteana a

inceputului de secol XX, degradarea relatiilor de cuplu si a sentimentului de iubire, pe fondul
interesului morbid pentru bani, avere si mosteniri . In ingustimea lor morala, cei mai multi eroi
masculini ai cartii nu se inscriu la ,,scoala sentimentala" a niciunei femei: Titi este inapt sa se
indragosteasa de Ana, cautand doar sa-si satisfaca niste curiozitati sexuale, Felix insusi evita sa
se ataseze de Georgeta si se indeparteaza si de Otilia, iar Stanica se debaraseaza de Olimpia ca de
un obiect uzat,Weismann ,,practica amorul liber", nefiind receptiv la confesiunile Aurichii. De
partea cealalta, femeile cauta aripa protectoare a unor mosieri avocati, medici politicieni ,
negustori, ori militari bogati si cu pozitie sociala, la bratul carora sa fie afisate in lume ca niste
trofee sau ca niste carti de vizita, rol pentru care fetitele sunt „pervertite” inca de [Link]
isi pierd astfel cel mai important atribut al feminitatii : instinctul matern.

Otilia Marculescu este o tanara orfana de ambii parinti, ramasa in grija tatalui sau vitreg,
mos Costache Giurgiuveanu, al doilea sot al mamei sale, un batran cu o avere considerabila, care
o inghitise si pe cea a mamei sale, din care insa nu-i va lasa nimic printr-un testament scris, dupa
moartea sa. Desi si-ar fi dorit sa studieze arta dramatica, Otilia este studenta la Conservatorul
din Bucuresti, unde desluseste tainele pianului, adoptand un stil de viata oarecum boem, privit
drept libertin si imoral de Aglae Tulea, sora tutorelui sau legal, si de copiii acesteia, care se simt,
permanent, umbriti de eleganta si dezinvoltura fetei. De Otilia se indragostesc, in acelasi timp,
doi barbati de varste diferite: Leonida Pascalopol, un vechi prieten de familie, un barbat foarte
bogat, cu mosii si posesiuni in Baragan, dar care are o varsta la care i-ar putea fi tata, si Felix
Sima, un verisor prin alianta, iesean, gazduit de Giurgiuveanu, in perioada in care studiaza
medicina in Bucuresti. Intre cei doi, fata va alege pe primul, fara sa nutreasca o pasiune reala
pentru acesta,presata fiind de clanul Tulea sa renunte la orice parte din avere i s-ar fi cuvenit.

Daca din punct de vedere social Otilia reprezinta in roman tipul orfanei, al fetei fara
zestre, moral si psihologic ea intruchipeaza fiinta boema, femeia cocheta, indecisa si capricioasa
in relatiile sentimentale.

Eroina romanului amesteca in fiinta ei nevinovatie si maturitate, simt practic si naivitate,

superficialitate si intelepciune, formandu-se intr-un mediu nociv, care o invata de timpuriu sa fie
precauta si discreta, adica sa supravietuiasca.

Mai intai, personajul este sunt construit după tehnici balzaciene prin descrierea
meticuloasă a „vizuinii”. Camera Otiliei, cu dezordinea si amestecul de partituri, incaltaminte,
margele, rochii, papusi ori flacoane de parfum, comunica lui Felix coordonatele sufletesti fu ale
fetei : natura sa boema, graba de-a experimenta, spontaneitatea, cochetaria , firea libera si
dezorganizata, ori obisnuinta de a trai intr-un continuu provizorat.

Portretul sau fizic ( ’’ Fata maslinie, cu nasul mic si ochii foarte albastri, arata si mai
copilaroasa intre multele bucle si gulerul de dantela. Insa in trupul subtiratic, cu talie fina ca de
ogar, era o mare libertate de miscari, o stapanire desavarsita de femeie .’’), prin tehnica detaliului
semnificativ, trimite la nevoia de libertate a Otiliei, la impulsul sau constant de a rupe regulile
unei vieti conventionale, precum si sugestia unei anumite demnitati innascute.

Prin reflectarea poliedrica, Otiliane apare intotdeauna altfel, schimbatoare si misterioasa . Pentru
„papa” Giurgiuveanu, „fe-fe-tita”este o copila vulnerabila, pe a carei onestitate se putea bizui
oricand, Pascalopol o percepe ca pe o domnisoara rafinata, emancipata, care l-ar onora daca l-ar
accepta de sot, pentru Felix, „verisoara” Otilia este o tanara eleganta si frumoasa, dar si o
prezenta protectoare, materna chiar, Stanica se teme de puterea charismatica a fetei, care-ar putea
suci mintile lui Giurgiuveanu si ale oricarui barbat(’’fata desteapta’’, care ’’ se descurca in
viata’’) Aglae si Aurica o considera o „stricata”.

Chiar si asa, cea mai frumoasa calitate a Otiliei ramane generozitatea, bunatatea sa in
relatia cu semenii. Concret, desi se stie detestata de Tuleni, care o vor huli si o vor izgoni din
casa, deposedand-o de averea care i s-ar fi cuvenit de pe urma mamei sale, Otilia nu iradiaza ura,
nu raspandeste in jurul sau amaraciune sau [Link] mult chiar , desi deosebit de cocheta, de
eleganta si de rafinata, nu se dezice de Giurgiuveanu, adeseori murdar si neingrijit, un batran
dizgartios prin zgarcenia sa si prin gandirea limitata, continua sa-l iubeasca, sa fie induiosata de
soarta lui, si-l percepe cu [Link] respinge pornirile navalnice, romantice, ale lui Felix, pe care-
l stia la prima lui poveste de dragoste, ca sa nu-i franga aripile, dupa cum, nu-l poate tine la
distanta pe Pascalopol, despre care poate banui ca se indragostise de ea treptat, cu mult timp
inainte ca ea sa inteleaga bine ce li se intampla, mult mai tanara si mai neexperimentata fiind,
pentru ca nu dorea sa-i ingroase sentimentul de vinovatie.

Uneori se simte usor neglijata de Felix,care, desi continua sa o iubeasca nu se mai

indreapta spre ea la fel de navalnic ca altadata, Otilia fiind obisnuita sa ramana mereu in centrul
atentiei, inconjurata de complimentele si de grija lui Pascalopol. Felix este un tanar riguros,
dedicat studiului, pe care il fac fericit cercetarea si descoperirea stiintifica, lumea cartilor, pe
cand Otilia are o fire de artista, este o boema, care cauta intodeauna alte provocari de la viata.

Franchetea, fermitatea si nevoia de demnitate, ca femeie, le dovedeste in ultimul capitol

al romanului . Intoarsa de la Paris pentru a-l ingriji pe Costache Giurgiuveanu , Otilia va fi
nevoita sa ia o decizie , dupa ce batranul moare, fara a o lasa mostenitoarea legala a averii sale.
Persecutata de Aglae Tulea si de copiii acesteia , Otilia inclina sa ramana cu Felix , in ciuda
faptului ca i-ar putea periclita implinirea profesionala ca medic si vine sa doarma in camera lui,
chair daca nu au ’’binecuvantarea lui popa Tuica’’. Felix intelege gresit oferta Otiliei si alege sa-
i vegheze cavalereste somnul, de pe o canapea vecina, nu inainte de a o ,,inveli bine” printr-un
gest aproape patern. In zori, Otilia va pleca definitiv , alegand protectia lui Pascalopol ,
acceptandu-i cererea in casatorie si reprosandu-i ulterior lui Felix, printr-o carte postala,
egoismul de a alege cariera in defavoarea ei: ,, Cine a fost in stare de atata stapanire , e capabil sa
invinga si o dragoste nepotrivita pentru marele lui viitor. Otilia .“

Focalizarea zero e adeseori abandonată în favoarea focalizării interne, punctele de

vedere din interiorul acțiunii alese de autor fiind două diametral opuse: unul inocent și
dezinteresat, al lui Felix Sima și altul versatil (ipocrit) chiar cinic, al lui Stănică Rațiu.

Titlul romanului confirma intentia autorului de a construi un chip feminin unic, prin
transparenta si diafanul fiintei [Link] cei din clanul Tulea, Otilia este mai degraba
sectretoasa decat enigmatica, prin simplul fapt ca nu traieste cu grija banilor si a averii, lucru pe
care ei nu-l cred posibil, suspectand-o permanent ca le ascunde ceva si ca ar avea chiar o relatie
incestuosa cu batranul Giurgiuveanu . Pentru Felix si Pascalopol insa , Otilia este enigmatica din
alte motive : jumatatea visatoare, poznasa , ludica si copilaroasa a fetei il incanta pe Felix si il
pune in incurcatura pe Pascalopol , in timp ce jumatatea sa matura si emancipata, iubitoare de
lumina a saloanelor naltei societati, incanta pe Pascalopol, dar inhiba oarecum pe Felix .
Enigma tinerei consta, in ultima instanta dint acel amestec de luciditate si strengarie, de
onestitate si usuratate, dar si misterul unei varste si al vietii insesi.