Caracterizarea în paralel Felix/Otilia din romanul

‘’Enigma Otiliei’’ de George Călinescu...

Felix si Otilia -"copiii adoptivi ai tuturor"-ar fi putut deveni personajele

principale ale cartii,cum spunea cineva,daca G.Calinescu nu si-ar fi mutat
atentia spre familia lui mos Costache.
Felix,descins in capitala la o varsta frageda,este nevoit sa exploreze o zona
existentiala necunoscuta,traind prima dragoste si visand la o cariera universitara
de exceptie.Un usor aer provincial si o timiditate juvenila il fac sa fie reticent si
retras. Dar o vointa si o tenacitate deosebita,fac din el un adevarat intelectual.
Felix traieste alaturi de Otilia prima dragoste,o iubire casta si sincera.Otilia mai
matura decat el stie sa cultive aceasta iubire si sa o pastreze in limitele unei
prietenii pure.Felix incearca toata gama de sentimente provocate de prima
iubire.Este gelos pe Pascalopol si il uraste. Experienta erotica cu Georgeta il
dezgusta si il face sa se simta umilit.
Plecarea Otiliei cu Pascalopol poate parea pentru el o enigma si pentru
Pascalopol care peste ani,ii marturiseste acest adevar.
Otilia este intr-adevar o fire enigmatica, stapanita de porniri
contradictorii:dorinta satisfacerii momentane a unei nevoi de lux si bunastare,
dar si dragostea pentru Felix care nu-i poate oferi decat o iubire dezinteresata si
sincera. Otilia nu are insa o structura profunda.Gesturile ei sunt ciudate
specifice varstei.
Acestei oscilari derutante ii atrag,dimpotriva pe Felix si pe Pascalopol.
Este exuberanta si se comporta copilareste starnind simpatia si admiratia
tuturor.Sub masca acestei voiosii se ascunde insa o tristete reala.Lipsa unei
familii si a unui sprijin moral au maturizat-o mai repede.Prezenta lui Pascalopol
ii da un sentiment de siguranta si ocrotire. Ea va pleca cu el, starnind
nedumerirea lui Felix, care nu poate intelege cum o fata care i-a dat atatea
dovezi de iubire il paraseste, plecand cu un alt barbat mult mai in varsta.
Otilia e imprevizibila. Ea se caracterizeaza singura: "Ce tanar de varsta mea iti
inchipui ca m-ar iubi pe mine asa cum sunt? Sunt foarte capricioasa; vreau sa
fiu libera, ma plictisesc repede, sufar cand sunt contrariata", "eu sunt o zapacita,
eu sunt pentru oameni blazati, care au nevoie de varstele tineretii, ca
Pascalopol".
 Otilia ramane o prezenta agreabila, ce"raspandeste parfumul feminitatii"
si care da prospetime romanului. "Enigma ei scrie Pompiliu Constantinescu este
insasi feminitatea ci, mereu proaspata, de un magnetism care deformeaza si pe
avarul Costache si chiar pe cei mai aprigi dusmani ai ei".
Exceland mai ales sub raport tipologic, romanul Enigma Otiliei ramane opera
unui scriitor profund original, care a stiut sa dea romanului sau o armonie
deplina, reactionand cu masura la formulele estetice practicate in epoca.
"Romanul spune G.Calinescu este in orice caz, o opera de stiinta, sau,
cu un termen mai potrivit pentru campul artei, un act de cunoastere".