MODIFICARE

 SHARE

Mircea Eliade
Fișier:Mircea eliade.jpg
13 martie 1907
Naştere –
Bucureşti
22 aprilie 1986
Deces –
Chicago
istoric al religiilor, filosof al religiilor, eseist,
Profesiune –
prozator, profesor universitar
Naţionalitate – român
Perioadă activă
1921-1986
ca scriitor –
Genuri – poezie, nuvelă, roman, eseu
Subiecte – fantasy, autobiografie, filozofia religiilor
Şcoala de istorie a religiilor din
Mişcare Chicago, Modernism
literară – Criterion
Trăirism
Operă/e de povestirea Cum am găsit piatra filosofală,
debut – romanul Romanul adolescentului miop, eseul Yoga.
Honoré de Balzac, Surendranath Dasgupta, Julius
Evola, René Guénon, Nae Ionescu, Roger
Influenţe –
Caillois, Carl Gustav Jung, Rudolf Otto, Giovanni
Papini, Gerardus van der Leeuw, Joachim Wach
A influenţat
Ioan Petru Culianu, Wendy Doniger, Gilbert Durand
pe –
Mircea Eliade (n. 13 martie S.V. 28 februarie [1] 1907, Bucureşti - d. 22 aprilie 1986, Chicago), a fost
un gânditor şi scriitor român. Filozof şi istoric al religiilor, Eliade a fost profesor la Universitatea din
Chicago din 1957, titular al catedrei de istoria religiilor Sewell L. Avery din 1962, naturalizat
cetăţean american în 1966, onorat cu titlul de Distinguished Service Professor. Autor a 30 de
volume ştiinţifice, opere literare şi eseuri filozofice traduse în 18 limbi şi a circa 1200 de articole şi
recenzii cu o tematică extrem de variată, foarte bine documentate. Opera completă a lui Mircea
Eliade ar ocupa peste 80 de volume, fără a lua în calcul jurnalele sale intime şi manuscrisele inedite.

Cuprins
 Copilăria şi adolescenţa
 Eliade, gânditorul
 Influenţa italiană
 India secretă
 Despre romanul său Maitreyi
 Eliade şi extrema dreaptă românească
 Anii de maturitate
 Eliade, artistul
 Posteritatea lui Mircea Eliade
 Continuatorii
 Opere ştiinţifice
  Opere literare
 Lucrările publicate în limba română
 Lucrările publicate în limbi străine
 Opere memorialistice
 Note
 Bibliografie
 Legături externe

Copilăria şi adolescenţamodificare | modificare sursă

Născut în Bucureşti, a fost fiul lui Gheorghe Eliade (al cărui nume original fusese Ieremia)[2][3] şi al
Jeanei născută Vasilescu.[4] A avut o soră, Corina, mama semioticianului Sorin Alexandrescu.[5]
Familia s-a mutat între Tecuci şi Bucureşti, în ultimă instanţă, stabilindu-se în capitală în 1914,[6] şi
şi-a achiziţionat o casă pe strada Melodiei (actualmente str. Radu Cristian la nr.1), în apropiere de
Piaţa Rosetti, unde Mircea Eliade a locuit până târziu în adolescenţă.[7]
După terminarea învăţământului primar la şcoala de pe strada Mântuleasa, [8] Eliade devine elev
al Colegiului Spiru Haret fiind coleg cu Arşavir Acterian, Haig Acterian, Petre
Viforeanu, Constantin Noica [3] şi Barbu Brezianu.
Devine interesat de ştiinţele naturii şi de chimie, ca şi de ocultism,[3] şi a scris piese scurte pe
subiecte entomologice.[9] În ciuda tatălui său care era îngrijorat de faptul că-şi pune în pericol
vederea şi aşa slabă, Eliade citeşte cu pasiune.[3] Unul dintre autorii preferaţi este Honoré de Balzac.
[9][3] Eliade face cunoştinţă cu nuvelele lui Giovanni Papini şi cu studiile social-antropologice ale
lui James George Frazer.[9]
Interesul faţă de cei doi scriitori l-a dus la învăţarea limbilor italiană şi engleză; în particular începe
să studieze persana şi ebraica.[10][9] Este interesat de filosofie şi studiază lucrările lui Vasile
Conta, Marcus Aurelius şi Epictet, citeşte lucrări de istorie şi în special pe Nicolae Iorga şi B.P
Hasdeu.[9] Prima sa opera a fost publicată în 1921 Inamicul viermelui de mătase[11] urmată de Cum
am găsit piatra filosofală.[9] Patru ani mai târziu, Eliade încheie munca la volumul său de debut,
volum autobiografic, Romanul Adolescentului Miop.[9]
Eliade, gânditorulmodificare | modificare sursă
Mircea Eliade avea o serioasă formaţie filozofică încă din România. După o pubertate dificilă de
intens studiu solitar, începând din 1925 adolescentul este aproape unanim recunoscut ca "şef al
generaţiei" sale. Încă de la vârsta de 14 ani, începuse să scrie articole de entomologie, care trădează
o surprinzătoare imaginaţie, ceva mai târziu, primele romane. Romanul Gaudeamus, terminat
în 1928, partea a doua din Romanul adolescentului miop, cuprinde informaţii autobiografice
interesante despre prima întâlnire cu viitorul lui profesor de logică şi metafizică, Nae Ionescu, care
avea să aibă o influenţă decisivă asupra carierei sale. Recunoscând talentul şi cunoştinţele lui Mircea
Eliade, Nae Ionescu i-a dat o slujbă în redacţia ziarului Cuvântul. Deşi părerile posterităţii sunt
împărţite, Nae Ionescu a avut meritul de necontestat de a fi sprijinit tinere talente ca Eliade
sau Mihail Sebastian.
Fișier:Casa lui Eliade.jpg
Casa unde a trăit între anii 1934-1940 Mircea Eliade de pe bulevardul Dacia, Bucureşti
Influenţa italianămodificare | modificare sursă
Dorind să-şi lărgească orizontul intelectual dincolo de cultura franceză, pe atunci dominantă în
România, Eliade învaţă limba italiană şi cu ocazia unor călătorii în Italia îi cunoaşte personal
pe Giovanni Papini şi pe Vittorio Macchioro, care avea publicaţii în domeniul istoriei religiilor. O
indiscreţie a tânărului Eliade, care publică un interviu luat lui Macchioro, menţionând unele remarci
amare ale acestuia asupra regimului lui Mussolini, i-au provocat acestuia neplăceri [necesită  citare].
În 1929 îşi ia licenţa cu o teză despre filozofia italiană în timpul Renaşterii.
India secretămodificare | modificare sursă
După cultura italiană, filozofia indiană devine a doua pasiune a lui Mircea Eliade. Obţinând o bursă
particulară, începe să studieze limba sanscrită şi Yoga cu Surendranath Dasgupta, în Calcutta. Întors
la Bucureşti (locuieşte între 1934-1940 în imobilul aflat pe Bd.Dacia la nr. 141), îşi dă doctoratul în
filozofie cu o dizertaţie despre Yoga. În 1933 capătă mare popularitate romanul Maitreyi, bazat pe
experienţa din India şi pe date autobiografice. Între 1932 şi 1943 publică mai multe volume de proză
literară, eseuri şi lucrări ştiinţifice.
Despre romanul său Maitreyimodificare | modificare sursă
Puţine opere din literatura universală tratează aceleaşi fapte în viziunea, inerent diferită şi chiar
contradictorie, a doi scriitori care au fost, în acelaşi timp, protagoniştii lor. [12] Pentru români,
romanul Maitreyi al lui Mircea Eliade a constituit generaţii de-a rândul o adevărată încântare. Demn
de menţionat este faptul că prototipul personajului principal al cărţii a trăit cu adevărat, până în
1990, în ţara Vedelor şi a Upanişadelor. Era fiica lui Surendranath Dasgupta, cel mai mare filosof
indian, şi se numea Maitreyi Devi. Tânărul Mircea Eliade avea, când a cunoscut-o, 23 de ani, iar ea
16. Adolescenta scria versuri, apreciate de Rabindranath Tagore, şi avea să devină o cunoscută poetă
indiană. Întâlnirea dintre Maitreyi Devi şi reputatul sanscritolog român Sergiu Al. George, la
Calcutta, în 1972, a "declanşat" scrierea unei noi cărţi: Dragostea nu moare.
Tulburătoarea poveste de dragoste din anii '30 a primit astfel o replică magistrală de la însăşi eroina
ei, Maitreyi (în carte, Amrita), după 42 de ani. Romanul-răspuns Dragostea nu moare / It Does Not
Die, scris mai întâi în bengali, a fost tradus şi publicat în limba engleză în 1976. Ne cufundăm, în
timpul lecturii, în peisajul şi în mentalitatea indiană, cu mirifica ei lume a miturilor, ritualurilor şi
simbolurilor. Coloana vertebrală a cărţii de faţă este însă relatarea cu autenticitate şi cu geniu a celei
mai mari minuni a lumii: înfiriparea sentimentului de dragoste, fericirea iubirii împărtăşite şi
destrămarea ei.
Mircea şi Amrita (din Dragostea nu moare), ca şi Allan şi Maitreyi (din Maitreyi), pot sta alături de
nemuritoarele cupluri Paul şi Virginia, Tristan şi Isolda, Romeo şi Julieta. Dragostea nu
moare (1976), carte apărută până acum în limbile bengali, engleză, germană, spaniolă şi română, nu
are încă notorietatea planetară a romanului "Maitreyi" (1933). Ea însă înaintează triumfal pe aceeaşi
cale a consacrării universale.
Eliade şi extrema dreaptă româneascămodificare | modificare sursă
De la mijlocul anilor '30, Eliade, aparţinând de grupa din jurul lui Nae Ionescu a îmbrăţişat
ideologia Mişcării Legionare, în cadrul căreia devine un activist cunoscut. Acest lucru s-a manifestat
în mai multe articole pe care le-a scris pentru diferite publicaţii, printre care şi ziarul oficial al
Mişcării, "Buna Vestire", dar şi prin campania electorală pentru alegerile din decembrie 1937.
Eliade s-a distanţat ulterior de această atitudine, însă a evitat mereu să se refere la această perioadă
critică din tinereţea sa. In timp ce scria articole antisemite [13] a luat poziţie faţa de expatrierea unor
mari intelectuali evrei şi şi-a menţinut amiciţia cu evrei ca Mihail Sebastian. Anumiţi exegeţi ai
operei sale au comentat faptul că Eliade, de fapt, nu s-a dezis niciodată de ideologia legionară,
preferând să nege ulterior că ar fi autorul unora dintre articolele care i-au purtat semnătura [14],[15] şi
că unele idei de factură mistic-totalitară sau antisemite ar fi regăsibile în operele sale ştiinţifice,
[necesită  citare]. În ceea ce priveşte opera literară, drama Iphigenia a fost interpretată de unii
comentatori, în frunte cu Mihail Sebastian, a fi o alegorie a morţii lui Codreanu [16].
Anii de maturitatemodificare | modificare sursă
Începând din 1957, Mircea Eliade se stabileşte la Chicago, ca profesor de istorie comparată a
religiilor la Universitatea "Loyola"[necesită  citare]. Reputaţia sa creşte cu fiecare an şi cu fiecare nouă
lucrare apărută, devine membru în instituţii ilustre, primeşte mai multe doctorate honoris causa.
Ca istoric al religiilor, Mircea Eliade a pus accentul asupra conceptului de spaţiu şi timp sacru.
Spaţiul sacru este în concepţia lui Eliade centrul universului, pe când timpul sacru este o repetiţie a
elementelor de la originea lumii, lumea considerată ca "orizontul" unui anume grup religios. În
această concepţie fiinţele umane arhaice erau orientate în timp şi spaţiu, cele moderne ar fi
dezorientate. Dar şi în omul modern ar exista o dimensiune ascunsă, subconştientă, guvernată de
prezenţa secretă a unor profunde simboluri religioase. Catedra de Istoria Religiilor de la
Universitatea din Chicago îi poartă numele, ca dovadă a vastei sale contribuţii la literatura
specializată din acest domeniu. La catedră i-a urmat prof. Wendy Doniger. [17] În ultimii ani de
viaţă, în ciuda serioaselor probleme de sănătate, Eliade a continuat să lucreze editând cele 18
volume de enciclopedia religiilor, adunând contribuţii pentru ultimul volum de istoria credinţelor şi
proiectând un compendiu al lucrărilor sale de istoria religiilor care să apară sub forma unui mic
dicţionar. Mircea Eliade a murit la vârsta de 79 de ani, la 22 aprilie 1986, la Chicago.
Eliade, artistulmodificare | modificare sursă
Opera sa literară stă mărturie acestei convingeri de viaţă, frescă a problemelor existenţiale în epoca
pe care a trăit-o. Întoarcerea din rai (1934) şi Huliganii (1935) sunt romane semifantastice în care
Eliade acceptă existenţa unei realităţi extrasenzoriale. Omul este în căutarea propriilor sale forţe
ascunse, este instrumentul acestor forţe pe care nu le poate controla. Această filozofie personală este
exprimată de Mircea Eliade atât în nuvele memorabile, cum ar fi La ţigănci (1959), cât şi în
romanul Noaptea de Sânziene (1971).
Posteritatea lui Mircea Eliademodificare | modificare sursă
Fișier:Stamp of Moldova 038.jpg
Chipul lui Mircea Eliade pe un timbru moldovean
După moartea lui Eliade, acesta a fost atacat de Adriana Berger (cea care s-a ocupat de aranjarea
hârtiilor din biblioteca lui Eliade incendiată pe 18 dec. 1985) cu acuzaţii de antisemitism, fără a
aduce dovezi, prefigurând linia atacurilor repetate care au urmat. În România de după 1990 s-a
început publicarea doar a unei părţi din cele patruzeci de volume de operă ştiinţifică şi literară,
preferându-se reeditările, astfel că în douăzeci de ani nu s-a reuşit publicarea integrală a operei
eliadeşti. Valorile spirituale promovate de Eliade au continuat să anime proiecte culturale şi după
1990, moment în care a (re)dobândit un statut de autor mitic, în sensul discuţiei în jurul unei opere
neintegral publicată în România. Actualitatea scrierilor lui Eliade este probată de traducerea post-
mortem a multora din scrierile sale (în spaniolă, italiană, portugheză etc.). În rândul tinerilor
redescoperind libertatea religioasă, literatura fantastică şi fronda specifică tânărului Eliade s-a
redeşteptat interesul pentru opera şi viaţa autorului.
Continuatoriimodificare | modificare sursă
Evaluarea critică a posterităţii lui Eliade rămâne astfel importantă, tocmai datorită prestigiului şi
imaginii culturale covârşitoare pe care un autor de factură enciclopedică, cu preocupări fascinante şi
o biografie contradictorie continuă să o ofere. Congresul european de istorie a religiilor (Bucureşti,
20-23 Septembrie 2006) organizat de Asociaţia română de istorie a religiilor a dedicat o întreagă
secţiune analizei operei lui Mircea Eliade.
Opere ştiinţificemodificare | modificare sursă
 Yoga: Essai sur les origines de la mystique indienne (1936)
 Cosmologie şi alchimie babiloniană (1937)
 Comentarii la legenda meşterului Manole (1943)
 Traité d'histoire des religions (1949)
 Le Sacré et le Profane (1956)
  Aspects du mythe (1963)
 Le mythe de l'éternel retour (1969)
 Le Chamanisme et les Techniques archaïques de l'extase (1974)
Opere literaremodificare | modificare sursă
 Maitreyi (1933)
 Întoarcerea din rai (1934)
 Huliganii (1935)
 Domnişoara Christina (1936)
 Nuntă în cer (1938)
 Pe strada Mântuleasa (1968)
 La ţigănci (1969)
 Noapte de Sânziene (1971)
 Bătrânul şi birocratul (1974)
 Romanul adolescentului miop
Lucrările publicate în limba românămodificare | modificare sursă
 Romanul adolescentului miop, scris în 1927, publicat de Mircea Handoca abia în anul 1989,
ediţie curentă, Humanitas, 2004
 Gaudeamus, 1929 ediţie curentă, Humanitas, 2004
 Isabel şi apele diavolului, 1929, ediţie curentă, Humanitas, 2003
 Solilocvii, 1932
 Maitreyi, 1933, roman indian
 Oceanografie, 1934,
 Întoarcerea din rai, 1934, ediţie curentă Humanitas, 2003
 Lumina ce se stinge, 1934, ediţie curentă Humanitas, 2003
 Alchimia asiatică, 1935 text integral în antologia Drumul spre centru, Univers, 1991
 India, 1934, ediţie curentă Humanitas, 2003
 Caietele maharajahului, 1934, ediţie curentă Humanitas, 2003
 Huligani, 1935, ediţie curentă Humanitas, 2003
 Şantier, Roman indirect, 1935, ediţie curentă Humanitas, 2003
 Domnişoara Christina, 1936 ediţie curentă Humanitas, 2003
 Cosmologie şi alchimie babiloniană, 1937 text integral în antologia Drumul spre centru,
Univers, 1991
 Şarpele, 1937
 Fragmentarium, 1938
 Nuntă în cer, 1938
 Secretul doctorului Honigberger, 1940, ediţie curentă Humanitas, 2003
 Nopţi la Serampore, 1940 ediţie curentă Humanitas, 2003
 Mitul reintegrării, 1942
 Salazar şi revoluţia în Portugalia, 1942
 Jurnal portughez, scris în 1942, editat 2006
 Insula lui Euthanasius, 1943, ediţie curentă Humanitas, 2003
 Comentarii la Legenda Meşterului Manole, 1943 în antologia Drumul spre centru, Univers,
1991
 Pe strada Mântuleasa, 1968, ediţie curentă Humanitas, 2004
 Noaptea de Sânziene, 1971
 În curte la Dionis, 1977, ediţie curentă Humanitas, 2004
 Tinereţe fără tinereţe, Nouăsprezece trandafiri, 1980, ediţie curentă Humanitas, 2004
Lucrările publicate în limbi străinemodificare | modificare sursă
 Os Romenos, latinos do Oriente, 1943, Despre Români, latinii orientului, apare în limba
portugheză
 Yoga, 1936, apare simultan în limbile franceză şi română
 Tehnici ale Yoga, 1948
 Yoga. Nemurire şi libertate, 1954
 Făurari şi alchimişti, 1956
 Tratatul de istorie a religiilor, 1949, ed. a doua, 1966
 Mitul eternei reîntoarceri, 1949
 Şamanismul şi tehnicile extazului, 1951
 Imagini şi simboluri, 1952
 Naşteri şi renaşteri, 1958
 Mefistofel şi androginul, 1962
 De la Zalmoxis la Genghis Han, 1970
 Mituri, vise, mistere, 1957
 Istoria credinţelor şi ideilor religioase, 1976-1983
 Briser le toit de la maison, 1986
 The Quest ( titlul versiunii în limba franceză este La Nostalgie des Origines), 1969
 Sacrul şi profanul(1956)
Opere memorialisticemodificare | modificare sursă
 Jurnal, două volume (versiunea în limba română a fost restabilită de Mircea Handoca
pornind direct de la manuscris)
 Memorii, două volume, 1991 (autobiografia sa)
 Jurnal portughez şi alte scrieri, Humanitas, 2006
 Încercarea labirintului, ed. I, Dacia, 2000, ed. a II-a, Humanitas, 2006
Notemodificare | modificare sursă
1. ↑ În Memorii, Humanitas, 1991, Mircea Eliade scrie: „M-am născut la Bucureşti, la 9 martie 1907 (25 februarie stil
vechi)”. Există totuşi o notă de subsol a editurii care spune că data reală a naşterii lui Eliade este 28 februarie/13 martie
1907, conform actului de naştere descoperit şi publicat de Constantin Popescu-Cadem în Revista de istorie şi teorie
literară în 1983
2. ↑ Biografie, in Handoca
3. ↑ Salt la:a b c d e Silviu Mihai, "A doua viaţă a lui Mircea Eliade", în Cotidianul, 6 februarie 2006; accesat 31
iulie 2007
4. ↑ Călinescu, p.956
5. ↑ Simona Chiţan, "Nostalgia după România", interviu cu Sorin Alexandrescu] în Evenimentul Zilei, 24 iunie 2006;
accesat 23 ianuarie 2008
6. ↑ Biografie, in Handoca
7. ↑  es  Sergio Vila-Sanjuán, "Paseo por el Bucarest de Mircea Eliade" ("Prin Bucureştiul lui Mircea Eliade"), în La
Vanguardia, 30 mai 2007; accesat 16 ianuarie 2008
8. ↑ Biografie, in Handoca
9. ↑ Salt la:a b c d e f g Ion Hadârcă, "Mircea Eliade la începuturi", În Revista Sud-Est, 1/2007; accesat 21 ianuarie 2008
10. ↑ Biografie, in Handoca
11. ↑ Biografie, la Handoca
12. ↑ A se vedea, de exemplu, romanele Elle et lui, de George Sand, şi Lui et elle, de Alfred de Musset.
13. ↑ Iliescu
14. ↑ Ţurcanu Florin, Mircea Eliade, prizonierul istoriei, traducere din limba franceză de Monica Anghel şi Dragoş
Dodu, Bucureşti, Humanitas, 2003
15. ↑ Laignel-Lavastine, Alexandra "Eliade, Cioran, Ionesco.Uitarea Fascismului", Bucuresti:Editura EST, 2004.
16. ↑ Oişteanu
 17. ↑ In 1986 Ioan Petru Culianu nu avea doctoratul de Stat el aflându-se la Chicago ca profesor invitat din Olanda să
ţină două conferinţe. Abia în 1990 Culianu va depune actele să fie angajat ca profesor asociat la Divinity School, fiind
însă ucis înainte de a primi cartea verde necesară angajării (v. biobiblografia din 1990 scrisă de Culianu, apărută în
L.A.I., 18 mai 1992).
Bibliografiemodificare | modificare sursă
1. Florin Ţurcanu, Mircea Eliade, prizonierul istoriei, traducere din limba franceză de Monica
Anghel şi Dragoş Dodu, Bucureşti, Editura Humanitas, 2005; ediţia a II-a revăzută, 2007
2. Mircea Handoca, Viaţa lui Mircea Eliade, ediţia a II-a, revizuită şi adăugită, Cluj, Editura
Dacia, 2000; ediţia a III-a, 2002
3. Ioan Petru Culianu, Mircea Eliade, ediţia a III-a revăzută şi adăugită, Iaşi, Editura Polirom,
2004
4. Mac Linscott Ricketts, Mircea Eliade. The Romanian Roots, 1907-1945, New York,
Columbia University Press, 1998; versiunea românească, Editura Criterion Publishing, 2005
5. Mihai Posada, Opera publicistică a lui Mircea Eliade, Bucureşti, Criterion Publishing, 2006
6. Alexandra Laignel-Lavastine, Eliade, Cioran, Ionesco. Uitarea fascismului, Bucureşti,
Editura EST, 2004
7. Andrei Oişteanu, Mircea Eliade, între ortodoxism şi zamolxism  în Observator cultural, nr.
127, 30 iulie 2002, pp. 11-13
8. Andrei Oişteanu, Religie, politică şi mit. Texte despre Mircea Eliade şi Ioan Petru Culianu,
Iaşi, Editura Polirom, 2007
9. Andrei Oişteanu, Mihail Sebastian şi Mircea Eliade: cronica unei prietenii accidentate,
în 22, nr. 49, 4 decembrie 2007
10. Andrei Oişteanu, Mircea Eliade, de la opium la amfetamine, în 22, nr. 896, 8 mai 2007, pp.
16-17
11. Ovidiu Şimonca, Mircea Eliade şi „căderea în lume”, recenzie a cărţii lui Florin
Ţurcanu, Mircea Eliade. Le prisonnier de l'histoire, în Observator cultural, nr. 305, 26
ianuarie 2006
12. Adrian Paul Iliescu, Cum nu trebuie apărat Mircea Eliade, în Observator cultural, nr. 208,
17 februarie 2004
13. William Totok, Die Generation von Mircea Eliade im Bann des rumänischen Faschismus,
în Halbjahresschrift für südosteuropäische Geschichte, Literatur und Politik, anul 7, nr. 1,
1995, pp. 42-55; (versiune scurtă în: Die Neue Gesellschaft/Frankfurter Hefte, anul 42, nr. 10,
1995, pp. 921-928. Versiune în limba maghiară: Mircea Eliade generáció a román fasizmus
bűvkörében, în Magyar Filozófiai Szemle, nr. 1-2-3, 1996, pp. 274-291)
14. Adrian Marino, Hermeneutica lui Mircea Eliade, Cluj, Editura Dacia, 1980
15. Mircea Handoca, Mircea Eliade: câteva ipostaze ale unei personalităţi proteice, Bucureşti,
Editura Minerva, 1992
16. Cornel Ungureanu, Mircea Eliade şi literatura exilului, Bucureşti, Editura Viitorul
Românesc, 1995
17. Matei Călinescu, Despre Ioan P. Culianu şi Mircea Eliade: amintiri, lecturi, reflecţii, ediţia
a II-a, revazută şi adaugită, Iaşi, Editura Polirom, 2002
18. Eugen Simion, Mircea Eliade: nodurile şi semnele prozei, ediţia a II-a revăzută şi adăugită,
Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic, 2005
19. Doina Ruşti, Dicţionar de simboluri din opera lui Mircea Eliade, Bucureşti, Editura Vremea,
2005
20. Iulian Băicuş, Mircea Eliade, literator şi mitodolog. În căutarea Centrului pierdut,
Bucureşti, Editura Universităţii din Bucureşti, 2009
21. Marcello De Martino, Mircea Eliade esoterico, Roma, Edizioni Settimo Sigillo, 2008
 Legături externemodificare | modificare sursă

La Wikicitat găsiţi citate legate de Mircea Eliade.

 Biografia lui Mircea Eliade

 Friesian.com: Mircea Eliade
 Books and Writers: Mircea Eliade
 Sacrul şi profanul - text integral
 Biografia pe site-ul Humanitas
 Mircea Eliade, De ce cred în biruinţa Mişcării Legionare
 Giovanni Rotiroti, La comunità senza destino. Ionesco, Eliade, Cioran all'ombra del
"Criterion"
 Monica Lovinescu, „Mircea Eliade şi Emil Cioran”, Actualitatea culturală românească,
Radio Europa Liberă, 1992

Mircea Eliade
Acest cadru: vizualizare • discuţie • modificare
Bibliografie
Opere ştiinţifice
Yoga: Essai sur les origines de la mystique indienne (1936) • Cosmologie şi alchimie babiloniană (1937) • Comentarii la
legenda meşterului Manole (1943) • Traité d'histoire des religions (1949) • Le Sacré et le Profane (1956) • Aspects du
mythe (1963) • Le mythe de l'éternel retour (1969) • Le Chamanisme et les Techniques archaïques de l'extase (1974)
Opere literare
Maitreyi (1933) • Întoarcerea din rai (1934) • Huliganii (1935) • Domnişoara Christina (1936) • Nuntă în cer (1938) • Pe
strada Mântuleasa (1968) • La ţigănci (1969) • Romanul adolescentului miop (1969) • Noapte de Sânziene (1971)
• Bătrânul şi birocratul (1974)
Opere memorialistice
Jurnal • Memorii (1991) • Jurnal portughez şi alte scrieri • Încercarea labirintului
ar:‫ميرتشا إلياده‬ bg:Мирча Елиаде ca:Mircea Eliade cs:Mircea Eliade da:Mircea Eliade de:Mircea
Eliade el:Μίρτσεα Ελιάντε en:Mircea Eliade eo:Mircea Eliade es:Mircea Eliade et:Mircea
Eliade eu:Mircea Eliade fa:‫میرچا الیاده‬ fi:Mircea Eliade fr:Mircea Eliade gl:Mircea Eliade he: ‫מירצ'ה‬
‫אליאדה‬ hr:Mircea Eliade hu:Mircea Eliade id:Mircea Eliade it:Mircea Eliade ja:ミルチャ・エリ
アーデ ko:미르체아 엘리아데 la:Mircea Eliade lt:Mircea Eliade lv:Mirča Eliade nl:Mircea
Eliade no:Mircea Eliade pl:Mircea Eliade pt:Mircea Eliade ru:Элиаде, Мирча sk:Mircea
Eliade sv:Mircea Eliade tr:Mircea Eliade uk:Мірча Еліаде
Categorii:
 Pagini cu legături invalide către fișiere
 Articole cu suport bibliografic necorespunzător
 Naşteri în 1907
 Decese în 1986
 Mircea Eliade
 ADD CATEGORY
Community content is available under CC-BY-SA unless otherwise noted.

Recent Wiki Activity

 BAZOOKA Rap
A Fandom user • 4 days ago
 BAZOOKA Rap
A Fandom user • 14 days ago
 BAZOOKA Rap
A Fandom user • 14 days ago
 Listă de români din Regatul Unit
A Fandom user • 14 days ago
 Colegiul Naţional Bănăţean din Timişoara
A Fandom user • 19 days ago
FandomShopNewsletterGalaxyQuest

 Terms of Use
 Privacy Policy
 Do Not Sell My Info
 Support