Mircea Eliade

Autor a 30 de volume științifice, opere literare și eseuri filozofice traduse în 18 limbi și a circa 1200
de articole și recenzii cu o tematică variată.

În ultimii ani de viață, în ciuda serioaselor probleme de sănătate, Eliade a continuat să lucreze,
editând cele 18 volume de enciclopedia religiilor, adunând contribuții pentru ultimul volum de istoria
credințelor și proiectând un compendiu al lucrărilor sale de istoria religiilor.

Valorile spirituale, antiistoriste şi antipolitice promovate de Eliade au continuat să anime proiecte

culturale şi după 1990, moment in care a (re)dobândit un statut de autor mitic. Îndeosebi în rândul
tinerilor, care, redescoperind concomitent libertatea religioasă, literatura fantastică şi fronda specifică
tânărului Eliade au redeşteptat interesul pentru opera şi viaţa autorului.

Opere ştiinţifice : Comentarii la legenda meşterului Manole (1943)

Opere literare : Maitreyi (1933), Domnişoara Christina (1936), Nuntă în cer (1938), La ţigănci
(1969), Noapte de Sânziene (1971), Romanul adolescentului miop.

Lucrările publicate în limbi străine : Tehnici ale Yoga, 1948

Opere memorialistice : Jurnal, două volume, Memorii, două volume, 1991( autobiografia sa)

Povestea lui Mircea Eliade despre dragostea dintre el și tânăra indiancă Maitreyi, a fost cea care a
devenit celebră în toată lumea, fiind și prima care a văzut lumina tiparului, în 1933. Spre finalul
anului 1928, proaspăt absolvent al Facultății de Litere și Filosofie din București, Eliade obține o
bursă particulară și pleacă în India, la Calcutta, pentru a studia sanscrita. Profesorul indian își invită
învățăcelul să se mute în casa familiei sale, unde o va cunoaște pe fiica cea mare, Maitreyi Devi, în
1930. Planurile le sunt spulberate de intervenția conservatorului părinte, care îl alungă pe Eliade din
casă și din viața lui Maitreyi, cu o scrisoare aspră. Fiecare a pornit pe drumul propriu au avut
căsnicii, familii și realizări literare. În primăvara anului 1973, în timp ce își redacta deja cartea,
Maitreyi îl vizitează la Chicago pe Eliade. Romanul s-a bucurat de popularitate în întreaga lume,
fiind tradus în mai multe limbi: franceză, engleză, italiană, germană, spaniolă, catalană, esperanto
etc.

Mircea Eliade în exil

După cel de-al Doilea Război Mondial, Eliade a trăit exilul scriind texte dramatice despre loviturile
letale aduse de nomenclatura Partidului Comunist unei culturi românești tradiționale. În locul
reeducării prin frică, Eliade a apărat dragostea de cultură și spiritualitate. În locul minciunii
propovăduite de comunism, „drumul către izvoare” putea reda omului adevărata ei strălucire. Fie ca
oaspete al Franței, fie ca profesor în Statele Unite, Eliade a sprijinit exilul și România anticomunistă,
denunțând ravagiile totalitarismului roșu.
Eliade a fost geniul care și-a propus „hermeneutica totală” a manifestărilor omului religios, de la
apariția scrisului până la nașterea televiziunii. Eliade a criticat manifestările de „inautenticitate” ale
omului recent, tentat să îmbrățișeze ateismul superficial și „lumescul” vieții fără un sens
transcendent.

Situaţia devine dramatică prin plecarea din ţară în 1940 (la Londra şi apoi la Lisabona, unde va
rămîne pînă în toamna lui 1945). Obligat de funcţia deţinută să redacteze tot felul de rapoarte, de
texte oficiale, de articole de propagandă culturală, Eliade n-a mai scris aproape nimic substanţial în
cei peste cinci ani de diplomaţie. Tragedia războiului pierdut, dispariţia soţiei sale în urma unei boli
grave, decizia de a nu se mai întoarce în România ocupată de sovietici i-au produs un şoc psihic
decisiv: lasă la o parte literatura şi se consacră ştiinţei. Cu concursul nefast al istoriei, în lupta dintre
savant şi prozator, savantul s-a văzut obligat să învingă, să atingă notorietatea şi să înceapă o nouă
carieră universitară în Statele Unite. Cea mai dificilă perioadă din existenţa lui Eliade, aceea de exilat
sărac la Paris, a fost şi perioada în care a scris continuu opere ştiinţifice pentru a putea supravieţui.
Condiţionat de ritmul vieţii sale din Franţa, autorul lucrează pe brînci, zi şi noapte, în condiţii
materiale penibile, pentru a respecta termenele fixate de editori.

https://publimix.ro/blog/arta-cultura/Maitreyi-si-Mircea-Eliade

https://www.viataromaneasca.eu/revista/2017/04/mircea-eliade-1907-1986/