Domnișoara Christina

Mircea Eliade

Grupa III:
Căprărin Raul-Andrei
Ciocârlan Raul-Ionuț
Corâci Denisa-Andreea
Giurescu Luca-Andrei
Militaru Andra
Popescu Alessia-Katerina
 Date despre
Mircea Eliade
Născut în București, influențat profund de cultura indiană
(descoperită la fața locului în cursul unei călătorii în India) și
stabilit în cele din urmă în Statele Unite, Eliade a fost o
personalitate cosmopolită. În tinerețe, s-a remarcat în viața
culturală interbelică, fiind apropiat cunoscutului profesor Nae
Ionescu, într-un grup de tineri capabili, dintre care pot fi
enumerați Constantin Noica, Emil Cioran, Petre Țuțea,
Mihail Sebastian și V. Voiculescu.
Acea perioadă a vieții lui Eliade este controversată din
pricina apropierii sale temporare de ideologia de extremă
dreapta. A renunțat însă la ideile respective, recuzându-le cu
vehemență. În perioada celui de-al Doilea Război Mondial,
Eliade a fost atașat diplomatic la Lisabona și, odată cu
instaurarea regimului comunist în România, a decis să
rămână peste hotare. A stat în Paris pentru o perioadă, iar în
1956 s-a mutat în Statele Unite, predând la Universitatea
din Chicago.
La Chicago, Eliade a fost în fruntea cercetării fenomenului
religios, dezvoltând o întreagă școală de gândire și lăsând în
urma sa o catedră care îi poartă numele. Multe dintre operele
sale cele mai importante au fost finalizate în perioada aceea:
Sacrul și profanul (1956), Imagini și simboluri (1961), De la
Zamolxis la Genghis-Han (1970) și, bineînțeles,
monumentala carte Istoria credinței și ideilor religioase
(1978-1985).

1
 Eliade este cunoscut și pentru opera sa literară destul de variată.
Experiența indiană a dat naștere romanului Maitreyi (1933),
controversat pentru societatea românească a vremii. Întoarcerea
din Rai și Huliganii reprezintă o frescă a așteptărilor și a
dezamăgirilor tinerei generații de după Marea Unire.
Opera sa are o persistentă și intensă doză de supranatural, de
recuperare a misterului în mijlocul vieții cotidiene: La țigănci
(1960), Secretul doctorului Honigberger (1940), Oameni și pietre
(1943) și Nouăsprezece trandafiri (1979). O altă operă importantă
este Romanul adolescentului miop, lucrare ce îmbină ficțiunea cu
autobiografia, vorbind despre anii formativi ai autorului – a fost
publicată după moartea lui Mircea Eliade.
Putem vedea chiar numai din această scurtă rezumare a vieții și
activității lui că Mircea Eliade a fost un spirit enciclopedic,
renascentist, care a dat naștere unei vaste și variate opere și care a
lăsat în urma sa discipoli ce i-au continuat și perfecționat ideile,
făcând un pas mai departe pe noua cărare deschisă de gânditorul
român.

2
 Date despre
apariția operei

Mircea Eliade a început să scrie în vara anului 1936 un roman intitulat

,,Ștefania’’ care urma să fie ultima parte a trilogiei formate din Întoarcerea
din Rai(1934) și Huliganii(1935). Lipsind din țară și întorcându-se, a
realizat că nu are timp să termine romanul pentru a îl oferi Editurii
Naționale S. Ciornei. Astfel s-a hotărât să scrie ,, un roman scurt, fără
legătură cu ,,atmosfera’’ ciclului Întoarcerea din Rai, iar, pe de altă parte,
fără incidente autobiografice.
,,Domnișoara Christina’’ a fost scrisă de Mircea Eliade în toamna anului
1936 în doar două săptămâni. Scriitorul transmitea că era obsedat de multă
vreme de drama persoanelor care au murit tinere, fără a-și putea împlini
aspirațiile spirituale și sentimentale, și dorea să materializeze literar această
obsesie. Autorul spunea că ,, îl fascina drama tristă și fără ieșire a mortului
tânăr care nu se poate desprinde de pământ, care se încăpățânează să creadă
în posibilitatea comunicațiilor concrete cu cei vii, sperând chiar că poate iubi
și fii iubit așa cum iubesc oamenii în modalitatea lor încarnată. “
Volumul Domnișoara Christina a fost publicat la sfârșitul toamnei anului
1936 de către Editura „Cultura Națională” din București. Succesul public a
fost însă unul moderat, autorul recunoscând că acesta „a fost însă departe de
cel al Huliganilor”.
Reacțiile scriitorilor și criticilor literari au fost împărțite din cauza temei
prea îndrăznețe și a procedeelor literare nonconformiste care au intrat în
contradicție cu obiceiurile de lectură ale cititorilor.
Cartea a devenit curând ținta atacurilor jurnalistului N. Georgescu-Cocoș,
redactorul revistei „Neamul Românesc” (fondată de Nicolae Iorga), care
reproducea zilnic fragmente scoase din context din „Domnișoara Christina”
despre precocitatea sexuală a Siminei, acuzându-l pe autor de pornografie în
scopul de a provoca indignarea opiniei publice și eliminarea scriitorului din
învățământ.
Mircea Eliade s-a apărat spunând că: „Unii nu înțeleg de ce Simina are
nouă ani; precocitatea ei erotică îi dezgustă. Dar tocmai pentru a face
limpede faptul că Simina e o posedată, o demoniacă, i-am dat vârsta de
nouă ani. La paisprezece-cincisprezece ani, ar fi avut aerul unei precocități
maladive, dar în ordinea firească a lucrurilor — tocmai ce voiam eu să evit”.

3
 În primăvara anului 1937a izbucnit un scandal public prilejuit de
tipărirea în presă a unui comunicat oficial scris de Constantin
Kirițescu, director general în Ministerul Instrucției Publice, prin
care Mircea Eliade era acuzat că ar fi autorul anumitor scrieri
„pornografice”.
Mircea Eliade a dat în judecată Ministerul Instrucției Publice
pentru calomnie, cerând o despăgubire simbolică de un leu. Sute de
studenți și mai multe personalități publice s-au ridicat în apărarea
scriitorului.
Procesul a fost amânat de câteva ori, scriitorul primind câștig de
cauză din partea Tribunalului. Ministerul a făcut recurs, dar
instaurarea dictaturii regale în primăvara anului 1938 a
determinat promulgarea unui decret-lege care suspenda din oficiu
toate procesele intentate ministerului în ultimii ani.
Volumul a fost reeditat în anul 1943 de Editura Contemporană
din București, după care opera literară a lui Mircea Eliade a fost
interzisă la publicare timp de peste două decenii de către autoritățile
regimului comunist. Nuvela „Domnișoara Christina” a fost inclusă
apoi în volumul La țigănci și alte povestiri, reintrând astfel în
circuitul public.
Autorul a regretat că nu a abordat toate aspectele spirituale ale
întâmplării, ceea ce a făcut ca textul să nu fie suficient de clar.

4
 Rezumat
La masa de seară de la moșia familiei Moscu cei doi
musafiri găzduiți in casă află despre domnișoara Christina,
moarta de 30 ani. Aceasta era sora doamnei Moscu,
deținătoarea conacului. Femeia are doua fiice, Sanda, fiica
cea mare care se afla la vârsta la care mătușa sa a murit si
Simina, fiica de noua ani.
Domnul Egor este invitat de către Sanda sa se cazeze in
conacul familiei sale, iar un alt musafir este profesorul
universitar Nazarie, venit pentru săpăturile arheologice de
la Balanoaia. După prima seara petrecuta alături de
familia Moscu, cei doi musafiri observă o atitudine ciudată
la membrii familiei. Cei doi se intalnesc in camera domnului
Egor si discuta despre evenimentele stranii observate, iar in
acest timp pe hol se aud zgomote de pași.
A doua zi, doamna Moscu le prezinta musafirilor tabloul
ce o reprezintă pe domnișoara Christina. Acesta se afla
intr-un salon in care membrii familiei nu își petrec timpul,
astfel la intrarea in el se simte un aer rece, de parca un
spirit ar bântui încăperea. Egor se oferă să reproducă
tabloul, dar fiica cea mica a familiei Moscu îl face să
renunțe la această idee. Simina, ce are un comportament
ciudat afirma ca o vede pe mătușa sa moarta, spunând-i ca
doar ea se mai gândește la aceasta, in timp ce sora sa,
Sanda este prea mare pentru a-si aminti de ea.

5
 Domnul Nazarie află despre modul în care tânăra Christina a
murit, spunându-i lui Egor. Aceasta a fost ucisă de logodnicul din
cauza unor infidelitați prin care fata dorea sa se protejeze de
mânia țăranilor. Fata era de o cruzime nemaivăzută, adorând sa
vadă oameni în suferință sau chiar animale, contrar înfățișării
sale firave si frumoase.
Simina pleacă la doica sa, spunând ca aceasta o învață diferite
basme, dar Egor descoperă ca poveștile spuse sunt macabre. Fata îi
oferă drept exemplubasmul feciorului de cioban care se
îndrăgostește de o împărăteasă moartă. Egor este terifiat de cele
auzite, rugând fetița să-i spună un altul mai frumos. Aceasta
începe să-i istorisească momenntele în care i se arată Chiristina.
După acest episod, domnului Egor ii apare in vis domnișoara
Christina care ii împărtășește dragostea si ii promite ca se va
întoarce la el in vis in fiecare noapte. Aceasta ii recita versurile
poeziei lui Mihai Eminescu, Luceafarul, ajugand sa-l sperie pe
barabat. Cand se trezește, Egor simte un miros intens de violete și
inca ii poate simți prezenta femeii moarte. Mirosul delicat este
remarcat dimineața si de domnul Nazarie, astfel cei doi își dau
seama că nu a fost un vis.
Îmbolnăvirea misterioasa a Sandei îi tulbura pe Egor ce îi poarta
o dragoste imensă. Acesta sesizeaza, astfel influența domnișoarei
Christina în viața întregii familii, dar în mod special la mezină,
Simina. Starea de sănătate a Sandei îl îngrijorează pe Egor, astfel
că decide să cheme un doctor, împotriva dorinței familiei ce nu pare
afectată de sănătatea tinerei.
Medicul adus de Egor spune că boala avută de Sanda nu este
grava, ci doar o anemie. Cu toate acestea, Egor nu se încrede
complet în cuvinte doctorului, ce pare mai preocupat de vânătoare
decât de Sanda. Bărbatul simte și el prezența sinistră a domișoarei
Christina în casa familiei Moscu.

6

 Simina îi întinde o cursa lui Egor, ademenindu-l în pivniță,

unde îi transmite să nu încuie ușa in aceea noapte, deoarce va fi
vizitat de Christina. Egor face astfel, iar noaptea se întoarce
tânăra, ce reîncepe să îi recite versuri din Luceafarul și își
desface corsetul, sărutându-l pe bărbat. Tânărul, speriat, sare din
pat și varsă lampa, dând foc conacului. Domnița îl blesteama,
pentru că nu i-a acceptat iubirea, spunându-i că va muri tânăr și
nefericit.
Conacul este mistuit de flacări, iar atunci sosesc și țăranii,
pentru a vedea ce se întâmplă. Egor pătrunde în casă, unde
distruge tabloul ce o reprezenta pe Christina și o ucide pe Simina,
care era posedată de sufletului Christinei. Sanda se stinge și ea,
lasându-și în urmă mama îndurerată, ce începe să innebunească.

7
 Date referitoare la
literatura fantastică a
lui Mircea Eliade

Importanta lui Mircea Eliade pentru literatura romana este,

fara doar si poate, de necontestat, indeosebi datorita
romanului “Maitreyi”, care ani la randul a fost considerata o
opera de seama si, totodata, un roman revolutionar. Povestea
de dragoste, pe care insusi scriitorul Mircea Eliade a trait-o,
este foarte cunoscuta, mai ales in randurile tinerilor. Mai mult
decat atat, am putea spune ca “Maitreyi” este o opera atat de
cunoscuta, datorita faptului ca este studiata in scoli. Si un
exemplu contrar al unui scriitor prolific, despre care s-au auzit
putine, este Paul Celan, un poet apreciat mult mai mult in
strainatate, mai ales in Statele Unite ale Americii.
Prozatorul este interesat de un fantastic de origine folclorică,
ce încorporează elemente mitice și religioase. Scrierile sale au
un caracter benign, păstrându-și puritatea lirică și fiind lipsite
de tragism și grotesc. Fantasticul său nu tulbură și nu
dezechilibrează ființa. Din acest motiv, se poate spune că
originalitatea creației lui Mircea Eliade se datorează faptului
că exprimă o spiritualitate românească.Nuvela „Domnișoara
Christina” este singulară în ansamblul operei lui Mircea
Eliade, având o oarecare nuanță demonică (strigoi, fetițe
posedate, tineri care trăiesc neputincioși sentimentul morții)
introdusă probabil sub presiunea subiectului referitor la
contactul posibil între strigoi și oamenii vii.

8
 Simboluri ce apar
in operă
1.miros de violete: radiază o vrajă afrodisiacă ,iar aroma sa
mângaie sufletul si te face să zâmbești.In limbajul florilor violeta
simbolizează o declarație de dragoste.

Violeta mai este o emblema a morții. Este și floare funerara,

mesajul său fiind adresat mai mult celor care au pierdut o ființă
draga,ca semn al compătimirii.
2.luna:Alte semnificații mistice ale lunii,cum ar fi faptul că este
un simbol puternic al secretului ,un contemplator al viselor
,secretelor, dorințelor si declarațiilor .în concluzie,această stea
este o paralelă a vieții umane ,cu mai multe faze care schimbă
totul si pe toți din jur , este marea reflecție psihologică prin care
trecem din copilărie până în ziua în care murim

.3.strigoi :se zice,de asemenea ca strigoii iau laptele de la vaci ,iau

mana grâului, puterea oamenilor,opresc ploile,aduc grindină si
aduc moartea printre oameni si vite.
Daca intr-un sat este seceta ,înseamnă că acolo este o
strigoaică(împiedică ploile).
Strigoii sunt nişte creaturi „mitologice” ale poporului dac adoptate
ulterior de catre poporul român. Dacii considerau strigoii
reprezentarea răului, spiritele celor adormiţi ale căror fapte nu au
fost demne de intrarea în „Împărăţia lui Zamolxis”, dar aceste
date fiind transmise doar pe cale orală, legenda şi-a pierdut
conţinutul iniţial. Ulterior poporul român i-a transformat în
nişte creaturi insetate de sânge cu puterea de a lua orice forma si
de a controla gândirea persoanelor expuse din acest punct de
vedere (oameni sub influenţa alcoolului, oameni cu probleme
psihice, etc.)

9
Acest cuvânt este derivat din cuvântul român ”strigă”, care este
la rândul său legat de italienescul strega, ce înseamnă
vrăjitoare. În folclor apar multe referinţe la aceste entităţi, prin
poveştile cu strigoi
Tudor Pamfile (Mitologie românească) îi defineşte astfel:
Strigoiul, strâgoiul (fem. strigoaica), moroiul (denumire folosită
mai ales în Ardeal şi în părţile apusene ale Munteniei, precum
şi în Oltenia), vidmă (Bucovina), vârcolacul sau Cel-rău.
Potrivit legendei, strigoiul se naşte ca orice copil, dar are, în
schimb, un semn distinct: o chitie, perdea pe cap, o cămaşă pe
corp sau o căciuliţă pe piele. Un astfel de copil este născut de o
femeie care, fiind însărcinată, bea apă necurată, amestecată cu
bale diavoleşti sau când o astfel de femeie iese noaptea afară cu
capul gol. Atunci, Satana vine şi-i pune pe cap o chitie roşie,
precum a sa. Pentru a preîntâmpina transformarea copilului în
strigoi, chitia trebuie îndepărtată de pe capul copilului cât mai
repede, căci altfel se zice că copilul o trage şi o înghite,
transformându-se. Se zice că strigoiul este chel în creştetul
capului. El nu mănâncă usturoi şi ceapă, se fereşte de tămâie,
iar înspre sărbătoarea de Sfântul Andrei doarme afară. Şira
spinării îi este prelungită în formă de coadă, acoperită cu păr.
Dacă într-un sat este secetă, înseamnă că acolo este o
strigoaică (împiedică ploile); dacă ploua cu piatră (grindină),
Dumnezeu le pedepseşte pe strigoaicele care nu lasă „să ploua
ploaie curată”, iar dacă plouă cu soare, se crede că una din
strigoaice se mărită.
. 4.Tabloul: Dezvelirea tabloului e momentul declanşator al
intrigii, pregătit de sintagme ce recompun un cadru static:
amiaza e sticloasă, iar arborii păreau că au crescut nemişcaţi de
la începutul lumii, metaforă a încremenirii având în centru o
structură oximoronică ce pune în abis antinomiile latente ale
textului. Momentul e de o intensitate aproape insuportabilă,
Simina are figura luminată de o emoţie solemnă, chipul din
tablou e de abur (iar aburul trupului ei pare să stăruie încă în
odaie) şi parcă soarele n-atrecut niciodată prin această odaie.
Iar domnişoara Christina zâmbea din portretul lui Mirea,
parcă l-ar fi privit într-adins pe el (pictorul Egor). 10

 5. Țânțarii: Țânțarul este simbol al agresivității. Acesta caută

cu încăpățânare să străpungă viața intimă a victimei sale și se
hrănește cu sângele ei.
6. Doică: Femeie care alăptează (și îngrijește) copilul altei femei.
7. Anemia: Anemia intrinseca este cauzată de un defect din
interiorul celulelor, de exemplu defecte genetice cum sunt
siclemia sau talasemia, pe cand anemia extrinsecă are cauze
externe cum sunt administrarea unor medicamente, cauze
imune cu formarea de anticorpi, infecții toxice, chimice și multe
altele.
8. Luceafărul: Tema poemului este soarta geniului căruia ii este
harăzita nemurirea și a cărui destin nu poate să atingă culmile
iubirii.
Poemul apare ca o meditație filosofica de tip romantic asupra
condiției geniului in lume dar si asupra dramei omului ca ființă
duala, prinsă între viață si moarte, între faptă si conștiință,
între pasiune și renunțare, între soartă si nemurire.
Eminescu a aspirat in permanentă spre dragostea ideala,
făurită prin dăruire, puritate si devotament. Hyperion este
simbolul suprem al acestei dorințe.

11
 Ritualuri și
Credințe
Strigoii sunt, în mitologia românească, sufletele rele ale morților,
despre care se crede că ar ieși noaptea din mormânt și s-ar
transforma într-un animal sau într-o apariție fantomatică, pentru
a pricinui relele celor vii. Dacii considerau strigoii reprezentarea
răului, spiritele celor adormiți ale căror fapte nu au fost demne de
intrarea în „Împarația lui Zamolxis”. Ca să i se nimicească puterea
strigoiului i se bate în inimă un par de stejar, de tisă ori de frasin,
se înţeapă cu o frigare, cu un cui sau cu un cuţit, rămânând astfel
ca pe viitor să fie legat de sicriul în care a fost îngropat şi să nu
mai iasă din mormânt, pentru săvârşirea nelegiuirilor.In opera
fantastica Egor pătrunde in conacul incendiat unde distruge
portretul Domnișoarei Christina , apoi străpunge inima strigoiului
cu un drug de fier îndeplinind ritualul tradițional al uciderii
strigoiului.
Posesia demonică este, în mai multe sisteme de credință, fenomenul
de posedare a unei persoane de către o ființă supranaturală
malefică. Spre deosebire de mediumi, subiectul nu are nici un
control asupra entității care îl posedă și astfel va persista până
când va fi forțat să părăsească victima, de obicei printr-o formă de
exorcism. Forțele malefice exercită astfel o acțiune prin care atacă
practic liberul-arbitru al ființei posedate, anihilându-i propria
voință.Domnișoara Christina, moartă de aproape 30 de ani, suferă
o materializare treptată prin transferul magic de viață de la
nepoata ei, Sanda.Aceasta din urmă se „îmbolnăvește” misterios
chiar în noaptea primei apariții a Christinei, starea ei se
înrăutățește în timpul celei de-a doua nopți, iar Sanda va muri
după a treia noapte, odată cu Christina.

12
 Minicaracterizarea
personajelor
Sanda este fiica cea mare a doamnei Moscu, în vârstă de
19 ani. Ea este îndrăgostită de Egor. Îl iubește atât de mult
încât îl sfătuiește să plece atunci când starea ei de sănătate
se înrăutățește pentru a nu cădea, și el, sub influența
strigoiului. Fiind fata cea mare, posedă o oarecare
responsabilitate. Atunci când invitaților le este adusă carne
de berbec, Sanda o ceartă pe jupâneasă că nu a cumparat
carne de pasăre. De asemenea, fata încearcă să aibă grijă
de mama ei și să o cumințească pe Simina.

Egor este un pictor Bucureștean de care Sanda s-a

îndrăgostit. Acesta este invitat să petreacă timpul la casa
familiei Sandei unde are parte de tot felul de evenimente.
El ține foarte mult la fată și încearcă să o apere cum poate
mai bine de domnișoara Christina, atunci când se
îmbolnăvește. Este curajos și încearcă să deslușească
misterul strigoiului astfel încât să salveze casa. Cu toate
acestea, este caracterizat ca ,,fricos’’ de către Simina, atunci
când îl ademenește în pivniță.

Simina este sora mai mică a Sandei, în vârstă de 9 ani.

Fetița este certată des pentru minciunile spuse. Ea este
posedată de domnișoara Christina sau este cel puțin un
mesager care îi face legătura spiritului cu invitații. Ea îi
transmite lui Egor cum și când i se va arăta domnișoara
Christina, înainte ca spiritul să o facă.

13
Domnișoara Christina este personajul principal al operei care
îi poartă numele. Aceasta este un spirit, un strigoi care își
face simțită prezența printre cei vii. Era de o frumusețe
nemaivăzută, dar de o cruzime la fel de mare. Tânăra apărea
în visele oamenilor și aducea haos în lumea viilor.

Doamna Moscu este sora mai mică a domnișoarei Christina

și propietara conacului. Aceasta este voinică dimineața, dar
pe timp de seară pare a-și pierde puterile. Influența
strigoiului se observă asupra ei atunci când Sanda se
îmbolnăvește. Aceasta îi recită fetei versuri din „Luceafărul”,
cum făcea și domnișoara Christina în copilărie și nu dorește
să închidă ferestrele pentru a nu intra țânțarii.

Nazarie este un arheolog ce supraveghea săpăturile

arheologice de la Bălănoaia. Acesta este un om simplu și
modest. Atunci când doamna Moscu îl prezintă drept o „glorie
a științei românești”, bărbatul spune că este doar un
neînsemnat asistent.

Panaitescu este doctorul care spune că Sanda suferea de

anemie și de un început de gripă. Atunci când Simina îi cere
să îl însoțească la vânătoare, acesta acceptă imatur
nerealizând că nu este un spectacol potrivit pentru o fetiță.

14
 Aprecieri
artistice

O altă etapă în dezvoltarea formulelor

narative ale operei lui Mircea Eliade este
reprezentată de proza așa-zis fantastică.
Folosim apelativul ,,așa-zis", pentru că această literatură are un caracter
special, Eliade dezvoltând o variantă proprie a fantasticului.
Această concentrare asupra fantasticului își are originile în nevoia
savantului de a-și
,,vărsa" frustrările teoretice, de a imagina,
pornind de la baza teoretică pe care o
acumulase şi dezvoltase. Literatura, spre
deosebire de profesia de istoric al religiilor,
nu-i impunea un foarte mare grad de
acurateţe ştiinţifică, nu-i cerea teorii
demonstrabile, îi permitea lejeritatea de a-și imagina scenarii pornind
de la mituri.

15
Cuprins:

Date despre Mircea Eliade..............................................1

Date referitoare la literatura
fantastică a lui Mircea Eliade.........................................3
Date despre apariția operei..............................................5
Rezumat.............................................................................8
Simboluri ce apar in opera...............................................9
Ritualuri și Credințe.......................................................12
Minicaracterizarea personajelor......................................13
Aprecieri artistice............................................................15