Nichifor Crainic

ELEVA: MOLDOVEANU ANDREEA- NICOLETA

CLASA A-XII-A
ȘCOALA: SEMINARUL TEOLOGIC LICEAL
ORTODOX SFÂNTA FILOFTEIA
PROFESOR: MONAHIA ANTONIA 
MATERIA: FILOZOFIE 
Nichifor Crainic 

• A FOST UN TEOLOG, SCRIITOR, POET, ZIARIST, POLITICIAN, EDITOR, FILOSOF ROMÂN ȘI

IMPORTANT IDEOLOG RASIST ȘI FASCIST, ANTISEMIT, DE EXTREMĂ DREAPTĂ.
 Nichifor Crainic s-a născut la data de  22  Decembrie  1889, în Bulbucata, județul Vlașca (astăzi Giurgiu)
 Decedat la data de  20 August 1972, la Mogoșoaia, Ilfov, România

 A STUDIAT TEOLOGIA LA SEMINARUL CENTRAL (1904-1912) ȘI APOI LA FACULTATEA DE TEOLOGIE

( 1 9 1 2 - 1 9 1 6 ) D I N   B U C U R E Ș T I.
 În perioada facultății a fost cântăreț la Biserica Zlătari.

DUPĂ TERMINAREA STUDIILOR, A DORIT SĂ DEVINĂ PREOT AL ACESTEI BISERICI, DAR

DEȘI A FOST SUSȚINUT DE PĂRINTELE CONSTANTIN NAZARIE, NICOLAE IORGA ȘI 
I.G. DUCA, MITROPOLITUL-PRIMAT CONON  ARĂMESCU-DONICI A REFUZAT NUMIREA
 Se căsătorește în acest an cu,
cumnata bunului său
prieten, Nicolae Băculescu.

•După intrarea României în război cere să fie trimis

voluntar pe front, dar este refuzat.  Cu puțin timp înaintea
ocupării Capitalei de către trupele Puterilor Centrale este
înrolat și încadrat în Compania II sanitară.
 După divorț și neînțelegerile cu noul director al publicației Dacia,  Ștefan
Zăvoianu, îndemnat de Lucian Blaga, pleacă la Viena. Aici se înscrie la Facultatea
de Filosofie în anul universitar 1920-1921. În această perioadă o cunoaște pe
Aglae, studentă la medicină, cu care se căsătorește. În mai 1921 se naște Furtuna
Ioana, unica lui fiică.
Va rămâne până în iunie 1922 pentru încheierea stagiului de patru semestre. Viena
devenea spațiul necesar formării dimensiunii mistice care se va identifica în
activitatea de profesor și în lirica sa. A obținut doctoratul în filosofie
la Viena. Își desfășoară activitatea în calitate de profesor universitar la
Seminarul Teologic de la București și la Facultatea de Teologie de la Chișinău.
Este creatorul curentului gândirist axat pe „autohtonism”.
 Activitatea literară

• Crainic a debutat ca poet în 1906, în perioada câ nd era elev la seminar, cu poezia La horă publicată în revista ș colară  Spre
lumină, unde semnează cu numele real, Ion Dobre.

• A condus revista „Flamura” ș i, după stră mutarea revistei „Gâ ndirea”, una dintre cele mai importante reviste literare din
perioada interbelică , de la Cluj la Bucureș ti, preia conducerea acesteia de la Cezar Petrescu, devenind directorul ș i mentorul
ei ș i - după cum lă sa să se înțeleagă - inițiatorul curentului gâ ndirist, axat pe autohtonism, neo-ortodoxism ș i naționalism.

Pe plan politic s-a plasat la extrema dreaptă a spectrului politic și a fost adeptul
Activitatea politică
tendințelor tradiționaliste religioase, susținând că Româ nia trebuie să ră mâ nă
credincioasă moștenirii spirituale creștin-ortodoxe. A fost carlist, anti-carlist,
colaborator cu Ion Antonescu și unul dintre principalii
ideologi fasciști și antisemiți din Româ nia. A fost secretar general la Ministerul
Cultelor în timpul guvernă rii legionare și ministru al propagandei în perioada
dictaturii lui Ion Antonescu.
 Activitatea jurnalistică

A fost directorul ziarului naționalist „Calendarul” apă rut la București în 25 ianuarie

1932 și suspendat la 24 martie 1932 din ordin guvernamental, apoi reapă rut la 9
iunie al aceluiași an, pâ nă la 29 decembrie, câ nd este din nou suspendat ca urmare a
unui virulent articol al lui Crainic, îndreptat contra lui Carol al II-lea, Elenei
Lupescu și camarilei regale, articol intitulat „Țara regelui Wieder și a reginei
Duduca”.

Procesul și pribegia

Momentul 23 august 1944 l-a gă sit în București avâ nd dublă pneumonie. Este dus pentru îngrijiri
la Mă nă stirea Cernica și apoi la clinica lui Iuliu Hațieganu din Sibiu de unde se externează la jumă tatea
lunii octombrie. Printr-o întâ mplare norocoasă se întâ lnește cu primarul comunei Gă lă nești care-i face
un buletin de identitate pe numele de Ion Vladimir Spâ nu
 Detenția și
ultimii ani

•Obosit, după trei ani de pribegie, și convins că după

încheierea păcii de la Paris rejudecarea lui se va face mai
puțin pătimaș, pe 24 mai 1947 l-a convins pe preotul Ion
Sămărghițan, gazda sa, să-l anunțe pe jandarmul satului că
se predă. Este adus în București, la Ministerul de Interne
(mai-iulie), apoi este transferat succesiv la închisoarea
Văcărești și Jilava.
 Poezii

• Șesuri natale (versuri), Editura Ramuri, Craiova, 1916;

• Zâmbete în lacrimi (versuri), "Biblioteca Scriitorilor
Romani", Nr. 22, Editura Alcalay, 1916;
• Darurile pământului (poezii), Editura Cartea
Românească, Ediția I, București, 1920; Editura Cartea
Românească, Ediția a III-a, 1929;
• Cântecele patriei, 1925, 1931;
• Țara de peste veac, Editura Cartea Românească,
București, 1931;
• Șoim peste prăpastie, versuri 1962-1964, Editura Roza
Vînturilor, București, 1990;
• Poezii alese 1914-1944, Editura Roza Vînturilor,
București, 1990;
• Țara de peste veac, Poezii antume: 1916-1944 (1997).
Eseuri

Povestiri despre bunul

A doua neatârnare, eseu, Sensul tradițiunii, eseu, Sensul teologic al
Dumnezeu, eseu, Bucuresti,
1926; 1929; frumosului, eseu, 1932;
1927.

Puncte cardinale în haos,

eseu, Ediția I, Editura
Mărturisire de credință, Rasă și religiune, eseu, Ortodoxia, concepția
"Cugetarea", 1934
eseu, Bucuresti, 1934. 1935; noastră de viață;
(1936???), Ediția a II-a,
Editura Albatros, 1998;

Cursuri

• Cursul de teologie mistică, (litografiat), 1936, 1938???;

• Sfințenia - împlinirea umanului, Curs de teologie mistică, 1993, 1995
• Cursuri de mistică, Editura Deisis, 2010;
• Curs de istoria literaturii bisericești și religioase moderne;
• Curs de Apologetică;
• Curs de Istoria literaturii religioase moderne 
• Curs de Mistică, Dogmatică și Apologetică