Mircea Iliade

viata si opera

Elaborat:Mihailov Sergiu
 Viata

Mircea Eliade (n. 28 februarie/13 martie 1907 in Bucuresti, d. 22 aprilie 1986) a fost scriitor de ficțiune,istoric al
religiilor, filosof și profesor de origine română la Universitatea din Chicago

Eliade a fost căsătorit de două ori: prima lui Acesta a avuit si o

soție a fost Nina (n. Mareș, d. 1944), cu care s- fica:Giza Eliade
a căsătorit în 1934,[34][35][36] iar a doua soție a
fost Christinel (n. Cotescu, d. 9 martie 1998),
cu care s-a căsătorit în 1948.
 Opera
 Autor a 30 de volume științifice, opere literare și eseuri filozofice traduse în 18 limbi și a circa 1200
de articole și recenzii cu o tematică variată. Opera completă a lui Mircea Eliade ar ocupa peste 80 de
volume, fără a lua în calcul jurnalele sale intime și manuscrisele inedite.
 În ciuda tatălui său care era îngrijorat de faptul că-și pune în pericol vederea și așa slabă, Eliade
citește cu pasiune.[16] Unul dintre autorii preferați este Honoré de Balzac.[16][21] Eliade face cunoștință
cu nuvelele lui Giovanni Papini și cu studiile social-antropologice ale lui James George Frazer.
 Interesul față de cei doi scriitori l-a dus la învățarea limbilor italiană și engleză
  Este interesat de filosofie și studiază lucrările lui Vasile Conta, Marcus Aurelius și Epictet, citește
lucrări de istorie și în special pe Nicolae Iorga și B.P Hasdeu.Prima sa opera a fost publicată în 1921
 Inamicul viermelui de mătase urmată de Cum am găsit piatra filosofală.Patru ani mai târziu, Eliade
încheie munca la volumul său de debut, volum autobiografic, Romanul Adolescentului Miop.
 Începând din 1957, Mircea Eliade se stabilește la Chicago, ca profesor de istorie comparată a
religiilor la Universitatea "Loyola" Reputația sa crește cu fiecare an și cu fiecare nouă lucrare
apărută, devine membru în instituții ilustre, primește mai multe doctorate honoris causa.
 Începând din 1957, Mircea Eliade se stabilește
la Chicago, ca profesor de istorie comparată a
religiilor la Universitatea "Loyola" Reputația sa
crește cu fiecare an și cu fiecare nouă lucrare apărută,
devine membru în instituții ilustre, primește mai
multe doctorate honoris causa.

Opera sa literară stă mărturie acestei convingeri de viață, frescă a problemelor

existențiale în epoca pe care a trăit-o. Întoarcerea din rai (1934) și Huliganii (1935) sunt
romane semifantastice în care Eliade acceptă existența unei realități extrasenzoriale. Omul
este în căutarea propriilor sale forțe ascunse, este instrumentul acestor forțe pe care nu le
poate controla. Această filozofie personală este exprimată de Mircea Eliade atât în nuvele
memorabile, cum ar fi La țigănci (1959), cât și în romanul Noaptea de Sânziene (1971).
 Operele sale
1.Romanul adolescentului miop, roman (1928)
2.Gaudeamus, roman (1929)
3.Isabel și apele diavolului, roman (1930)
4.Lumina ce se stinge, roman (1931)
5. Maitreyi, roman (1933)
6.Întoarcerea din rai, roman (1934)
7.Huliganii, roman (1935)
8.Șantier. Roman indirect (1935)
9.Domnișoara Christina, nuvelă (1936)
India (1936)
10.Șarpele, nuvelă (1937)
11.Nuntă în cer, roman (1939)
12.Secretul doctorului Honigberger, nuvelă (1940)
13.Nopți la Serampore, nuvelă (1940)
14.Pe strada Mântuleasa, nuvelă (1963)
15.La țigănci, nuvelă (1959)
16.Noaptea de Sânziene, roman (1971)
17.În curte la Dionis, nuvele (1977)
18.19 trandafiri, roman (1980)
19.Viața nouă (Ștefania), roman neterminat