Negru Voda

Negru Vodă, supranumit Radu Negru sau Radul Negrul Voievod, a fost, potrivit legendei, fondatorul și
primul domn al Țării Românești. Existența lui reală este controversată, făcând subiectul mai multor
cercetări ale istoricilor români și străini. Unii istorici susțin ipoteza că Negru Vodă ar fi doar o poreclă a
unor personaje distincte sau contopite, atribuită lui Thocomer, Basarab I sau chiar lui Radu I.[1]

Legenda Meșterului Manole îl menționează de asemenea pe Negru Vodă ca fiind cel care a poruncit
construcția MDocumentul din primăvara anului 1291, prin care Ugrinus este pus în posesia celor două
moșii din Țara Făgărașului în urma plecării lui Negru Vodă;

Cronica lui Nicefor Gregoras, care menționează despre existența unui principe al Valahiei în jurul anului
1300;

Inscripția de pe mormântul lui Laurentiu de Longo Campo (Câmpulung) din anul 1300;

Menționarea Valahiei și a unui mare conducător al ei, în anul 1307, în cronica lui Ottokar de Styria;

Pisania de pe frontispiciul Bisericii din Câmpulung care menționează anul sființirii ei, 1315;

Documentul emis în anul 1332, de cancelaria regală maghiară, în care Radu Negru este menționat sub
numele de Tatomir;

Cronica lui Nicolo Luccari, din anul 1352, care îl identifică pe Radu Negru ca Întemeietor al Țării
Românești;

Hrisovul din anul 1549 a lui Mircea Ciobanul, în care se confirmă existența unor acte de danie din timpul
lui Negru Vodă;

Hrisovul din anul 1558, idem, același domnitor Mircea Ciobanul;

în anul 1569, domnitorul Alexandru II Mircea re-confirmă actul de danie a lui Negru Vodă;

În anul 1585, seniorul Jaques Bongars, vizitează ruinele cetății lui Negru Vodă;

În anul 1618, Gavrilă Movilă confirmă un act de danie făcut de către Nicolae Alexandru Basarab,
“nepotul răposatului Negru Radul Voievod”;

Matei Basarab, confirmă în anul 1646 existența în cancelaria domnească a unor documente de pe
vremea lui Negru Vodă;

În Letopisețul Țării Românești a lui Macarie Zaim, scrisă în jurul anilor 1640-1650, scrie despre Ankro
Voivod (Negru Vodă);

În jurul anilor 1660, Paul de Alep, scrie despre “Negrul Voievod, adică, Domnul cel Negru”;
În anul 1656, călugării de la Bărătia, prezintă un document autentificat cu pecetea lui Negru Vodă,
judelui Ghergina;

În anul 1659, Mihnea Vodă întărește privilegiile câmpulungenilor, în baza “hrisovului lui Negru Vod㔑

Letopisețele Cantacuzinesc și al Cronicii Bălenilor, scrise în jurul anilor 1665 - 1678, îl menționează pe
Radu Negru Voievod ca descălecator;

În anul 1682, Gheorghe Duca, întărește privilegiile câmpulungenilor în baza hrisovului lui Negru Vodă;

Cronica călugărilor franciscani din anul 1764, menționează întemeierea orașului Câmpulung de către
Radu Negru.

Stăpân al Țării Amlașului și Țării Făgărașului din Ardeal, el ar fi avut reședința inițială la Făgăraș. Aceste
teritorii rămân pe anumite perioade domenii a domnitorilor Țării Românești. Pe lângă cetatea
Făgărașului, ar mai fi stăpânit alte trei cetăți din Țara Făgărașului:

Prima este cetatea de la Breaza, pe locul unei vechi fortificații dacice. Aceasta cetate s-a dezvoltat în mai
multe faze. În prima fază a existat o cetate din pamânt de secol IX-X ridicată de populația protoromână.
Ulterior, între secolele XIII-XIV, s-a ridicat cetatea de piatră.

Cea de a doua cetate este fortificația de la Comana de Sus, mai veche și mai amplă ca planimetrie, zidită
cu multa măiestrie pe configurația naturala a terenului.

A treia cetate este Colțul Berzei, lângă Sâmbăta de Sus, Brașov.

În stăpânirea sa ar fi putut afla și cetățile medievale românești din regiunea Amlașului, de la Sibiel și de
la Tilișca.

La 1290 trece Carpații din Făgăraș, descălecând la Câmpulung întemeind un nou voievodat. Apoi își mută
reședința la Curtea de Argeș.

A îngăduit orășenilor sași să-și mențină pe comesul (liderul) lor, Laurențiu, care a decedat în 1300 și a
fost înmormântat în Biserica Bărăția din Câmpulung de rit latin. "Descălecatul" său ar fi pus bazele Țării
Românești, a cărPrima încercare a voievodului Litovoi de a întemeia un stat independent (1277) a fost
urmată de o alta pe care tradiția istorică, ajunsă până la noi prin opera cronicarilor (Ion Dobrescu ș.a.)
din secolul al XVII-lea, o numește „descălecat”. Conform tradiției, Negru Vodă, un voievod român din
Țara Făgărașului, a trecut Carpații întemeind un stat nou în regiunea Câmpulungului (1290). Ulterior,
puterea voievodului s-a extins întâi către vest (zona Olteniei) și apoi către est. Capitala s-a stabilit la
Curtea de Argeș. Tradiția istorică se baza pe mărturiile oamenilor în vârstă transmise pe cale orală și,
probabil, pe documente scrise care nu au mai ajuns până la noi. Ea este confirmată de descoperirile
arheologice. În acea vreme, atât Câmpulungul, cât și Curtea de Argeș erau așezări înfloritoare; aici s-au
descoperit vestigiile unor curți domnești. Cercetarea ADN-ului corpului din mormântul lui Negru Vodă
nu a dus la elemente care să îl lege în plan genetic cu cumanii[ei independență avea să o statueze
Basarab ICa topic, numele lui Negru Vodă s-a păstrat în mai multe locuri, mai ales în Muscel: Cetatea lui
Negru Vodă, citată la 1585 și 1595, precum și în scrierile lui Paul de Alep și ale stolnicului Constantin
Cantacuzino, de asemenea și schitul lui Negru Vodă. În Făgăraș se cunoaște cetatea lui Negru Vodă de la
Colțul Berzei, lângă Sâmbăta.

În sprijinul existenței unei legende a lui Negru Vodă este de semnalat descoperirea unei biserici rupestre
în Valea Râului Doamnei, la circa 30 km nord-vest de Câmpulung, în proximitatea așa-zisei Cetăți a lui
Negru Vodă de la Cetățeni-Stoienești, în localitatea Corbii-de-Piatră. Aceasta a fost cercetată de Carmen
Laura Dumitrescu[4] Sunt de semnalat și articolele lui G. D. Florescu și Dan Pleșia: Negru Vodă, personaj
istoric real[5] și Temeliile străvechi ale Țării Românești.[6] În articolul lor din Magazin istoric nr.8/1970,
G. D. Florescu și Dan Pleșia[5] menționează hrisovul din 13 noiembrie 1618 dat bisericii domnești din
Câmpulung „întemeiată și zidită de răposatul Negrul Radu Voievod” pentru satul Bădești din Muscel care
fusese cotropit în domnia lui Alexandru Mircea (1568-1577) de marele stolnic Badea Boloșin. În hrisov se
adeverește că satul era de drept al bisericii, căreia îi fusese dăruit de „răposatul Io Nicolae Alexandru
Voievod, fiul bătrânului Basarab Voievod, nepotul lui Radu Voievod Negru care iaste pristăvit și îngropat
trupul lui în această sfântă bisearică”. La judecată, biserica a înfățișat și cartea de danie a lui Nicolae
Alexandru din anul 6860 (1351-1352).

Cartea județului [cârmuitor al unui oraș] Gherghina din Câmpulung (din mai 1656) arată că din porunca
domnească a cercetat împreună cu pârgarii și bătrânii orașului plângerea Baraților și aceștia au adeverit
că „această besearică care se cheamă Cloșter o au fost făcut doamna Marghita, doamna Negrului Vodă,
că acea doamnă fost-au catolică care să chiamă papiște.” Pe temeiul acestei adeveriri, Constantin Vodă
Șerban întărește bisericii Baraților locurile din Câmpulung ce le „avea besearica de milă de la răposata
doamnă Marghita, care au fost catolică, a răposatului Negrului Voievod.anul 1330.ănăstirii Curtea de
Argeș.[2]