MARIUS DIACONESCU

CICEUL ÎN 1499: DE LA INGERINğA VOIEVODULUI TRANSILVANIEI

ÎN RELAğIILE ROMÂNO-UNGARE
LA „CUIBUL DE NELEGIUIğI” DIN IMAGINAğIA ISTORICILOR

Cu ocazia consultării bibliografiei mai noi despre relaĠiile domnului

Moldovei cu Ungaria, ne-a atras atenĠia o afirmaĠie conform căreia domeniul cetăĠii
Ciceului era considerat, sub stăpânirea lui ùtefan cel Mare, în 1499, „un focar de
criminalitate pentru toată Transilvania”1. AserĠiunea este reluată într-un alt studiu,
scris în parteneriat: „în primăvara anului 1499, în corespondenĠa privată dintre
Vladislav II úi Péter Bozyn, numit voievod al Transilvaniei după moartea recentă a
lui Bartolomeu Dragffy, […] domeniul Ciceului era considerat un veritabil cuib de
nelegiuiĠi” [subl. a.]2.
Nu insistăm pe datarea prematură a morĠii lui Bartolomeu Drágfi úi pe
cauza schimbării voievodului Transilvaniei. Ca o scurtă corecĠie necesară,
Bartolomeu Drágfi úi-a dat demisia din funcĠia voievodală în toamna anului 14983,
fie din cauza bolii, fie, mai degrabă, din cauza disputelor cu stările ardelene, úi pe
demnitatea vacantată astfel a fost numit Petru Szentgyörgi. În plus, se útie că
Bartolomeu Drágfi a murit la 26 octombrie 15014.
Însă afirmaĠia despre focarul de criminalitate sau cuibul de nelegiuiĠi de pe
domeniul cetăĠii Ciceului ne-a trezit curiozitatea de a căuta úi citi sursa indicată de
autor. Este vorba de un document din arhivele germane din Nürnberg, a cărui
fotocopie se află la Arhivele NaĠionale Maghiare din Budapesta, în colecĠia de
fotografii ale documentelor medievale5.

1 Alexandru Simon, ùtefan cel Mare úi Matia Corvin. O coexistenĠă medievală,

Cluj-Napoca, 2005 [apărută în 2007], p. 190.

2 Ioan-Aurel Pop, Alexandru Simon, Moldova úi celălalt imperiu: preliminariile úi

consecinĠele conspiraĠiei lui Maximilian I de Habsburg úi ùtefan cel Mare (1497), în VocaĠia istoriei.
Prinos profesorului ùerban Papacostea, volum îngrijit de Ovidiu Cristea, Gheorghe Lazăr, Brăila,
2008, p. 366–367.
3 La 5 septembrie 1498, Bartolomeu Dragfi era încă voievod, iar Petru Szentgyörgi apare

pentru prima oară în lista demnitarilor în calitate de voievod al Transilvaniei la 1 octombrie 1498:
Magyar Országos Levéltár (Arhivele NaĠionale Maghiare), Budapesta, ColecĠia de documente medievale
Diplomataria (în continuare, se va cita DL), DL 107119; DL 84736; A. W. Kovács, Arhondologia
voievozilor Transilvaniei (1458–1526). Completări úi precizări, în SMIM, XXX, 2012, p. 251–252.
4 Tibor Neumann, Drágfi Bertalan politikai szerepe II. Ulászló király idején, în A

Szilágyság és a Wesselényi család (14.–17. század), coord. G. Hegyi úi A. W. Kovács, Cluj, 2012,
p. 231–234; A. W. Kovács, The Authorities of Middle Solnoc and Crasna Counties in the Middle
Ages, în TransR, XXI, 2012, 2, supliment, p. 65, nota 193.
5 Magyar Országos Levéltár (Arhivele NaĠionale Maghiare), Budapesta, ColecĠia de

fotografii ale documentelor medievale (în continuare, se va cita DF), DF 267261 (copie fotografică

„Analele Putnei”, X, 2014, 1, p. 165–180.

166 MARIUS DIACONESCU

Este o scrisoare a regelui Ungariei, Vladislav al II-lea, din 14 martie 1499,

adresată voievodului Transilvaniei, Petru Szentgyörgyi. Documentul a fost
semnalat în istoriografie în urmă cu mai multe decenii, sub forma unui extras
referitor la domeniul Hunedoarei, însoĠit de un rezumat, de către Iosif Pataki6.
Pentru a înĠelege corect informaĠiile referitoare la domeniul cetăĠii
Ciceului, este necesară prezentarea úi explicarea întregului document, mai ales că
oferă o mulĠime de informaĠii care merită introduse în circuitul útiinĠific. Textul
integral în limba latină úi traducerea aferentă în limba română le publicăm în anexă,
la finalul studiului de faĠă.
În acest document, regele îi răspunde punct cu punct voievodului la mai
multe scrisori ale acestuia, care conĠineau întrebări sau situaĠii diverse, al căror
conĠinut îl putem deduce din analiza actului păstrat.
I. Primul paragraf se referă la relaĠiile cu Moldova úi ğara Românească.
Voievodul i-a solicitat regelui copii după scrisorile de învoială (litterae
compositionales) cu voievozii români, deoarece, după ce úi-a preluat demnitatea
voievodală în Transilvania, au apărut diverse probleme în relaĠiile cu Moldova úi
ğara Românească. Regele s-a arătat contrariat de solicitarea voievodului úi îl
informează că în acele scrisori de învoială nu e nimic altceva decât că acei voievozi
au promis supunere regelui, la fel ca úi predecesorilor săi la tronul Ungariei, că ei
s-au angajat să se mobilizeze, la momentul potrivit, în lupta împotriva turcilor úi că
regele le va oferi un refugiu în caz de nevoie, cu angajamentul său de a-i ajuta să îúi
redobândească domnia. Dacă voievodul va insista că are nevoie de scrisori, regele
promite să îi trimită copiile acestora. Îi pune însă în vedere să fie anunĠat dacă
problemele apărute privesc altceva despre relaĠiile cu cei doi voievozi, pentru ca el,
regele, să se ocupe de ele.
Acest pasaj, de maximă importanĠă pentru relaĠiile dintre ğările Române úi
Ungaria la finele secolului al XV-lea, nu a fost, după cunoútinĠa noastră, fructificat
în istoriografia română. Avem aici atestarea existenĠei unor documente referitoare
la vasalitatea domnilor din Moldova úi ğara Românească faĠă de regele Ungariei,
Vladislav al II-lea. Acele scrisori de învoială – litterae compositionales – trebuie
înĠelese în spiritul úi litera scrisorilor încheiate de ùtefan cel Mare în 1475, când a
devenit vasalul regelui Matia Corvin7. Cândva, după urcarea pe tronul Ungariei a
noului rege al Ungariei, Vladislav al II-lea, ùtefan cel Mare, domnul Moldovei, a
promis credinĠă faĠă de noul rege, adică i s-a recunoscut vasal. Abia apoi regele i-a

după originalul păstrat la Staatsarchiv Nürnberg, Germania, Brandenburgischer Archiv,

Brandenburgischer Literalien, nr. 1056 1). Textul în limba latină úi traducerea în limba română sunt în
anexa studiului de faĠă.
6 Iosif Pataki, Domeniul Hunedoara la începutul secolului al XVI-lea. Studiu úi documente,

Bucureúti, 1973, p. 130–131.

7 Ioan Bogdan, Documentele lui ùtefan cel Mare, II, Bucureúti, 1913, p. 331–336.
 CICEUL ÎN 1499 167

confirmat stăpânirea peste domeniile cetăĠilor Ciceu úi Cetatea de Baltă, în 14928.

Este evident că recunoaúterea acelor domenii, cu titlul de nouă donaĠie, trebuie
corelată cu prestarea prealabilă a vasalităĠii.
Actul de faĠă atestă existenĠa unui omagiu prestat anterior anului 1499 de
către cei doi domni din ğara Românească, respectiv Moldova. Dacă în cazul lui
ùtefan cel Mare, confirmarea donaĠiei Ciceului úi CetăĠii de Baltă era exclusă fără
prestarea omagiului, care poate fi datat în 1492, în cazul lui Radu cel Mare,
închinarea putea să fi fost prestată la câteva luni după urcarea acestuia pe tron.
Când Vladislav al II-lea s-a aflat în Transilvania, la Sibiu, au venit soli din ambele
Ġări româneúti, între 30 august úi 14 septembrie 1495, pentru întreĠinerea cărora
s-au cheltuit sume mari din vistierie úi care au fost răsplătiĠi cu cadouri de
către rege9.
În schimbul credinĠei promise, adică al recunoaúterii vasalităĠii, domnii
români se angajaseră să participe la o eventuală campanie antiotomană, căci turcii
trebuie înĠeleúi sub formula „duúmani ai credinĠei”. Regele s-a angajat, în schimb,
să le ofere posibilitatea de refugiu pentru ei, împreună cu oastea úi familiile lor, în
cazul în care úi-ar pierde tronul, iar când va fi posibil să îi repună pe tron. Sunt
astfel rezumate principalele idei din înĠelegerile dintre domnii români úi regii
Ungariei, numite aici scrisori de învoială, care trebuie înĠelese prin prisma relaĠiilor
de vasalitate.
Regele spune că, îndată ce a ajuns noul voievod în Transilvania, au ieúit la
iveală diferite probleme referitoare la cei doi domni, după cum ar fi scris Petru
Szentgyörgyi. Fiind úi prima chestiune abordată în scrisoarea regelui, putem
înĠelege că, la scurt timp după preluarea demnităĠii voievodale, Petru Szentgyörgyi
a ridicat problema relaĠiilor cu domnii români.
Acesta a fost numit voievod al Transilvaniei în toamna anului 1498,
imediat după demisia lui Bartolomeu Drágfi. Deja la 1 octombrie 1498 apare în
lista demnitarilor ca voievod al Transilvaniei10. Primul act emis de noul voievod
datează din 12 decembrie 1498 úi este scris în Cluj, de unde îi cheamă pe saúi la
dieta Transilvaniei11. Voievodul a fost foarte activ încă de la începutul exercitării
demnităĠii sale, fiind atestat încă din primele luni în mai multe locuri din

8 A. Veress, Acta et epistolae relationum Transilvaniae Hungariaeque cum Moldavia et

Valachia (în continuare, se va cita Acta), I, 1468–1540, Budapesta, 1914, p. 43–44. Analiza acestei
confirmări la Marius Diaconescu, ContribuĠii la datarea donaĠiei Ciceului úi CetăĠii de Baltă lui
ùtefan cel Mare, în AP, IX, 2013, 1, p. 96–98.
9 J. C. Engel, Geschichte des Ungrischen Reichs und seiner Nebenländer, I, Halle, 1707,

p. 48–49 (s-au cheltuit pentru întreĠinere 111 florini pentru cei doi soli din Moldova úi 78 florini
pentru cei doi soli din ğara Românească, pentru solul din Moldova s-a făcut o úubă din piei cumpărate
cu 18 florini, la 2 septembrie, iar pentru cel din ğara Românească, la 14 septembrie, la aceeaúi
valoare).
10 DL 84736.
11 DF 245273.
168 MARIUS DIACONESCU

Transilvania. La Odorheiu Secuiesc a Ġinut un scaun de judecată împreună cu

nobilii, juzii úi juraĠii între 14 úi 28 ianuarie 149912. La 4 februarie, se afla în
Geoagiul de Jos13, la 7 februarie, în Deva14, iar apoi în diverse alte aúezări din
Transilvania.
IngerinĠa voievodului a fost determinată, foarte probabil, de stăpânirile
domnilor români în Transilvania. El nu îi spune clar regelui care sunt problemele,
ci are o exprimare ambiguă. Chiar úi regele îi pune în vedere să îi aducă la
cunoútinĠă acele probleme. Din tonul regelui se observă că acesta îi atrage atenĠia
că problemele referitoare la ğările Române nu sunt de competenĠa voievodului
Transilvaniei. Ambiguitatea cerinĠei lui Petru Szentgyörgyi úi insistenĠa sa de a
primi în copie scrisorile referitoare la relaĠiile cu domnii români sugerează
că voievodul era interesat de stăpânirile lor în Transilvania úi mai puĠin de
relaĠiile politice.
Proaspătul voievod, după numirea sa în funcĠie, a venit în Transilvania,
unde úi-a numit funcĠionarii subordonaĠi, comiĠii úi castelanii15. Este firesc să se fi
interesat de marile domenii nobiliare úi cetăĠile aferente, pentru că astfel putea să
útie care sunt structurile de putere din regiune. În acest context a aflat de stăpânirile
lui ùtefan cel Mare în Transilvania, adică de domeniile cetăĠilor Ciceu úi Cetatea de
Baltă16. Posibil să fi útiut de ele úi anterior, când era jude al curĠii regale, însă abia
acum demnitatea avută l-a adus în contact direct cu această chestiune.
II. A doua chestiune se referă la averile confiscate de la un nobil din
Transilvania, Benedict Dedácsi17, din cauza unei crime. Voievodul a cerut acele
bunuri pentru familiarii săi, Petru Soklósi úi Ioan Rohodi. Regele le-a dăruit lor
acele averi úi a promis că, după ce va primi raportul despre punerea în stăpânire,
imediat va emite scrisoarea regească despre această danie.
Deja la 3 martie regele poruncise capitlului din Alba Iulia să îúi trimită
omul de mărturie pentru ca Petru Soklósi, castelan al cetăĠii Gurghiu, úi Ioan
Rohodi să fie introduúi în stăpânirea părĠilor de moúie ale lui Benedict Dedácsi în
moúiile Biscaria, BăcăinĠi, Gelmar, BinĠinĠi (Aurel Vlaicu) úi Sângiorgiu din
comitatul Hunedoara. Acele părĠi de moúie i-au fost confiscate deoarece l-a răpit úi
tâlhărit pe drumul public pe un iobag al regelui, adică de pe o moúie regală, l-a dus
într-o pădure úi l-a ucis. Benedict mai era acuzat că úi-a ucis úi soĠia. Rudele

12 DL 62950, DF 245275.
13 DL 99190.
14 DL 29573, DF 277640.
15 S-a păstrat doar actul de numire a comitelui comitatului Turda (DL 65442), dar nu trebuie

să excludem generalizarea acestui demers, deoarece în mod obiúnuit un demnitar îúi desemna
familiarii săi pe funcĠiile subordonate.
16 Pentru datarea donaĠiei cetăĠilor Ciceu úi cetatea de Baltă de către regele Matia Corvin

către ùtefan cel Mare: Marius Diaconescu, ContribuĠii la datarea donaĠiei Ciceului, p. 91–112.
17 Despre începuturile familiei Dedácsi: idem, Structura nobilimii din Transilvania în epoca

angevină, Cluj-Napoca, 2013, p. 176.

 CICEUL ÎN 1499 169

ucigaúului s-au opus însă introducerii în stăpânirea acelor părĠi de moúie a

beneficiarilor daniei regale úi au fost citaĠi la proces în faĠa voievodului18.
Cei doi beneficiari erau familiari ai voievodului. Petru Soklósi era castelan
al cetăĠii Gurghiu în 1499, iar din anul următor úi castelan al cetăĠii Deva19. Ioan
Rohodi a fost comite al comitatului Hunedoara în 149620, deci familiar al
voievodului Bartolomeu Drágfi, úi a rămas în slujba noului voievod, probabil pe
aceeaúi funcĠie.
III. Următoarea chestiune era una juridică, despre autoritatea
judecătorească a voievodului úi libertăĠile saúilor. Problema s-a iscat din cauza unui
conflict pe care îl avea un evreu din Polonia cu saúii din Sibiu. Voievodul a vrut să
judece procesul dintre evreu úi saúi, dar aceútia din urmă nu i-au recunoscut
acestuia competenĠele judecătoreúti, invocând libertăĠile lor. Regele îi atrage atenĠia
voievodului că orăúenii trebuie păstraĠi în privilegiile lor. Procesul era între evreu úi
întreaga comunitate a oraúului Sibiu, care nu poate fi în acelaúi timp úi judecător úi
parte în proces. Dacă vreuna dintre părĠi nu va accepta judecata în faĠa UniversităĠii
săseúti, atunci se va putea face apel la curtea regală. Regele îi pune în vedere
voievodului că, dacă vreun nobil sau mai mulĠi nobili ar avea o pricină împotriva
vreunui orăúean sau mai multor orăúeni, să fie chemaĠi în faĠa judelui acelor
orăúeni, deoarece pârâúul urmează întotdeauna scaunul de judecată al învinuitului.
Dacă acei nobili au un proces cu întreaga comunitate, ca în cazul evreului de mai
sus, trebuie să judece Universitatea săsească, dar, dacă una dintre părĠi nu va fi
mulĠumită, poate face apel la judecata regelui. În schimb, dacă orăúenii au
probleme cu vreun nobil, să îi cheme la judecată în faĠa judecătorului lui úi astfel
nici o parte nu trebuie ofensată, ci ambele părĠi să fie păstrate în libertăĠile lor.
La 23 februarie, voievodul a fost la Sibiu, unde a reglementat o dispută
între saúi úi nobili cu privire la recuperarea oilor úi a altor bunuri furate de la saúi21,
iar peste două zile, tot de acolo, a confirmat vechiul privilegiu al saúilor din Orăútie
pentru scutirea lor de vamă în Transilvania22. Probabil că în acest interval să fi
încercat să intervină în disputa dintre evreul Israel din Polonia úi saúii din Sibiu.
Evreul, probabil un negustor din Polonia, a apelat la judecata voievodului,
necunoscând privilegiile saúilor. Nici voievodul, de puĠin timp în funcĠie, încă nu
útia bine libertăĠile saúilor úi de aceea i-a reclamat la rege că nu îi recunosc
autoritatea judecătorească în procesul respectiv. Regele, în schimb, i-a cerut
respectarea drepturilor saúilor în domeniul judecătoresc, invocând atât principiul
potrivit căruia pârâtul urmează scaunul de judecată al învinuitului, precum úi
principiul că nimeni nu poate fi în acelaúi timp úi judecător, úi parte în proces.

18DL 29546, recto pentru mandatul regelui úi verso pentru conceptul raportului capitlului.
19B. Iványi, Oklevéltár a Tomaj nemzetségbeli losonczi Bánffy család történetéhez, II,
1458–1526, Budapesta, 1928, p. 368.
20 A. W. Kovács, Az erdélyi vármegyék középkori archontológiája, Cluj, 2010, p. 138.
21 DF 245277.
22 DF 246269.
170 MARIUS DIACONESCU

IV. În continuare, este un paragraf despre aprovizionarea cu ovăz a cămării

miniere din Baia Mare. Probabil că a apărut problema furnizării de ovăz necesar
cailor de la minele din Baia Mare, care angrenau echipamentele de scos minereul.
Posibil că băimărenii au dorit să cumpere ovăz din Transilvania úi voievodul a
cerut punctul de vedere al regelui. Suveranul i-a transmis să permită exportul de
ovăz către Baia Mare pentru folosul minelor de acolo.
V. În următorul paragraf, regele ia poziĠie faĠă de conflictul dintre
locuitorii târgului Orăútie úi castelanii cetăĠii Hunedoara în legătură cu niúte munĠi.
Regele îúi aminteúte că a fost un lung proces între acele părĠi pentru munĠii
respectivi. Îi sfătuieúte pe târgoveĠii din Orăútie să urmeze calea legală a
procesului.
Este vorba de un proces de durată între stăpânul úi castelanii cetăĠii
Hunedoara, pe de o parte, úi saúii din Orăútie, pe de altă parte, din cauza stăpânirii
păúunilor alpine úi a pădurilor de fag de la Chitid. Conflictul a început încă din
ultimii ani de domnie ai regelui Matia Corvin23. Procesul, judecat iniĠial de
Universitatea scaunelor săseúti, apoi chiar la curtea regală, a dat câútig de cauză
saúilor. În 1496, regele îi poruncea castelanului cetăĠii Hunedoara să le restituie
orăúenilor hotarele vechi úi adevărate, conform mărturiei nobililor comitatului,
acĠiune pentru care l-a trimis acolo magistrul protonotar24. În ciuda intervenĠiei
voievodului, în 1499, conflictul a continuat cel puĠin câteva decenii. În 1506, se
consuma o nouă etapă a disputei pentru acei munĠi25, iar în 1517 s-a făcut apel la
cnezii de pe domeniu pentru a-i alunga, cu braĠul înarmat, pe saúi de pe pământurile
disputate26.
Voievodul a aflat despre acest conflict de durată între saúi úi stăpânul
domeniului Hunedoara fie la 10 februarie 1499, când se aflase în Sebeúul
învecinat27, fie cel mai târziu la 25 februarie 1499, când, în Sibiu, le confirma
saúilor din Orăútie scutirea de plata oricăror vămi, conform vechilor libertăĠi,
întărite de regele Vladislav al II-lea28.
VI. Pasajul următor ar avea o oarecare legătură cu aserĠiunea invocată la
începutul lucrării de faĠă. Regele a văzut scrisorile comitatelor Dăbâca úi Solnocul
Interior adresate voievodului, din care înĠelege două chestiuni. Prima este despre
restituirea iobagilor care fug de pe moúiile nobililor pe cele ale regelui úi pe
teritoriul cămărilor regale, iar a doua despre stârpirea răufăcătorilor de pe moúiile
altora úi mai ales din pertinenĠele cetăĠilor Ciceu, Almaúu úi Unguraú: „ca

23 I. Pataki, op. cit., p. XXIII.

24 DF 246269.
25 DL 29915, DL 30069, DL 30511, DL 30969.
26 I. Pataki, loc. cit.
27 DL 30238, DL 46475.
28 DF 246269.
 CICEUL ÎN 1499 171

răufăcătorii să fie stârpiĠi chiar úi de pe moúiile altora úi în special din pertinenĠele

cetăĠilor Ciceu, Almaúu úi Unguraú”29.
După cum îi comunicase úi mai devreme într-o amplă informare, să se
străduiască voievodul pe lângă acei nobili ca iobagii care s-au mutat pe moúiile
regeúti înainte de ultima congregaĠie nobiliară, să rămână acolo, iar cei care au
migrat după acea dată, să fie restituiĠi. La fel, să nu admită ca iobagii regelui să
imigreze pe moúiile nobililor.
Referitor la stârpirea răufăcătorilor, voievodul trebuia să ia măsuri nu
numai împotriva celor de pe moúiile nobililor, ci úi de pe pertinenĠele cetăĠilor
respective, dar fără să fie cauzate neplăceri acelor nobili: „Iar în ceea ce priveúte
stârpirea răufăcătorilor, găsim cu cale să dorim dreptatea úi de aceea să vă îngrijiĠi
să fie stârpiĠi acei răufăcători nu numai din moúiile ziúilor nobili, dar chiar úi din
zisele pertinenĠe, fără ca prin aceasta să se producă vreo nedreptate acelor nobili”30.
Documentele de arhivă păstrate ne permit descifrarea, cel puĠin parĠială, a
contextului în care discută regele cu voievodul despre stârpirea răufăcătorilor de pe
domeniile cetăĠilor Ciceu, Almaúu úi Unguraú.
O scrisoare a voievodului Transilvaniei către nobilii comitatului Dăbâca,
emisă cu două zile mai devreme decât scrisoarea regelui, aduce câteva informaĠii
suplimentare despre „răufăcătorii” din pertinenĠele cetăĠii Unguraú31. Potrivit
reclamaĠiei făcute în numele castelanului cetăĠii Unguraú, Grigore Davidházi, în
urmă cu câteva zile, nobilii din comitatul Dăbâca au devastat averi úi moúii ale
episcopului de Oradea úi, la cererea nobilului Ladislau Kecseti, au luat oi úi alte
bunuri. Episcopul fiind în acea perioadă ocupat cu probleme ale regatului, regele
i-a poruncit voievodului să ia sub protecĠia sa averile prelatului. Ca atare,
voievodul le porunceúte nobililor, în numele regelui, să restituie toate oile úi
bunurile luate de pe moúiile episcopului. O scrisoare similară a fost trimisă úi
comitelui comitatului Dăbâca, pentru executarea poruncii.
Voievodul s-a adresat comunităĠii nobiliare din comitatul Dăbâca úi
comitelui, nu doar unui nobil sau unui grup de nobili nominalizaĠi, ceea ce
sugerează dimensiunea conflictului. Probabil că supuúi de pe domeniul cetăĠii
Unguraú au păúunat pe moúiile nobililor din comitatul Dăbâca, în special pe cele
ale nobilului Ladislau Kecseti. Satele aparĠinătoare de cetatea Unguraú erau locuite
de români, care, de obicei, aveau ca ocupaĠie predilectă creúterea oilor. Posibil să
nu fi fost prima încălcare a proprietăĠii nobililor, dacă mai mulĠi nobili s-au asociat
pentru recuperarea pagubelor de pe domeniul cetăĠii. Sigur în legătură cu acest

29 „…ut malefactores etiam in bonis aliorum et maxime in pertinenciis castr[o]rum Chycho,

Almas et Balwanyos extirpentur”.

30 „Quantum vero ad extirpationem malefactorum attinet, videntur nobis iustum optare et

ideo tales malefactores non solummodo de bonis dictorum nobilium, sed etiam predictis pertinenciis
et aliorum etiam bonis extirpare curetis ne etiam ipsis nobilibus per hoc iniuria fiat”.
31 DL 99192.
172 MARIUS DIACONESCU

conflict au scris nobilii comitatului Dăbâca regelui despre răufăcătorii de pe

domeniul cetăĠii Unguraú, după cum amintea regele în scrisoarea sa către voievodul
Transilvaniei. Pentru nobilii păgubiĠi, supuúii cetăĠii Unguraú care au păúunat pe
moúiile lor erau răufăcători. Desigur că la rege a ajuns informaĠia furnizată de
nobilii comitatului, ceea ce a generat preluarea limbajului.
Cetatea Almaúu din comitatul Cluj era, în acea perioadă, în stăpânirea lui
Matia Pongrác. În aprilie 1499, palatinul Ungariei, Ioan Szápolyai, care susĠinea că
are drept de zălogire peste jumătate din cetate, trebuia să fie introdus în stăpânirea
acelei părĠi, însă s-au împotrivit vicecastelanii cetăĠii úi judele târgului în numele
lui Matia Pongrác32.
Probabil că informaĠiile despre problemele din cele două comitate i-au fost
comunicate voievodului fie cu ocazia dietei, fie cu ocazia strângerii impozitului de
la iobagii de pe domeniile nobiliare. Strângătorii dărilor le-au dat nobililor din
comitatul Dăbâca un răgaz de 20 de zile la mijlocul lunii ianuarie 1499, iar la
expirarea termenului, voievodul le punea în vedere să achite darea respectivă33.
La scurt timp după primirea scrisorii regelui, voievodul a luat măsuri
pentru rezolvarea situaĠiei din cele două comitate. Între 26 martie úi 2 aprilie s-a
aflat la BistriĠa34, de unde a plecat, în 4 aprilie, la Dej, unde s-a întâlnit cu nobilii
din regiune, probabil într-o congregaĠie parĠială35. Încă la 20 martie comitele
cămării Transilvaniei le scria sibienilor că urmează să se întâlnească în zilele
următoare la Dej cu voievodul, în drum spre Baia Mare. Scopul întâlnirii
voievodului cu comitele cămării úi, implicit, cu nobilii din regiune, era, printre
altele, úi în problema răufăcătorilor „et facto malefactorum” 36.
VII. Ultimul paragraf se referă la salariul voievodului Transilvaniei úi la
cheltuieli pentru cumpărarea alimentelor, pentru care îi trimite scrisoarea
tezaurarului regal.
*
Se vede limpede că nicăieri în document nu este vorba despre vreun focar
de criminalitate pentru toată Transilvania pe domeniul cetăĠii Ciceu úi nici despre
vreun cuib de nelegiuiĠi. Metaforele utilizate de autor riscă să fie considerate
realităĠi de către cititorii mai puĠini avizaĠi. Mai ales că expresia „cuib de
nelegiuiĠi” este subliniată, ceea ce fie poate da impresia unui citat după original, fie
dă mai multă greutate aserĠiunii istoricului. În plus, în document nu este vorba doar
despre cetatea Ciceu, care aparĠinea lui ùtefan cel Mare, ci úi despre alte două
cetăĠi, Almaúu úi Unguraú, dar úi despre răufăcătorii care se aflau pe alte domenii
nobiliare.

32 DL 27228.
33 DL 99190.
34 DL 27574, DL 46479, DF 244178, DF 277849 úi DF 247432.
35 DF 245278: „unacum certis aliis nobilibus in oppido Dees nobiscum agentis constitutis”.
36 DF 245444.
 CICEUL ÎN 1499 173

În schimb, documentul este relevant prin ingerinĠa voievodului

Transilvaniei în relaĠiile dintre regele Ungariei úi domnii români. Voievodul úi-a
depăúit competenĠele demnităĠii sale, după cum îi atrage atenĠia regele.
Ca o consecinĠă a ingerinĠei voievodului Transilvaniei, ùtefan cel Mare úi-a
clarificat statutul juridic al stăpânirilor sale în Transilvania. În 1500, îi cerea regelui
să obĠină pentru el de la vechiul proprietar al Ciceului toate scrisorile úi actele
despre acel domeniu37, procedură care îl punea la adăpost de eventuale revendicări
din partea acestor vechi proprietari.
Atitudinea voievodului Transilvaniei faĠă de domul Moldovei i-a încurajat
probabil pe urmaúii foútilor proprietari să revendice părĠi din domeniile ardelene
ale lui ùtefan cel Mare.
Domnul Moldovei, în calitate de stăpân al domeniului Ciceului, a avut un
proces cu Ioan Ungur pentru târgul Sânmărghita úi satele din jur, în 1500, probabil
pentru o cauză mai veche, deoarece este menĠionată uciderea lui Petru Horvat.
Judecătorul, voievodul Transilvaniei, Petru Szentgyörgyi, a hotărât ca în târgul
Sânmărghita să fie repus în posesiune Ioan Ungur, iar câteva sate să fie evaluate în
contul amenzii judecătoreúti, din care două treimi să îi fie date lui, judecătorului,
iar restul părĠii adverse, ca pârâú. Omul voievodului, în prezenĠa celui de mărturie
al conventului, l-a repus pe Ioan Ungur în stăpânirea târgului fără să Ġină cont de
împotrivire. În satele Cristeútii Ciceului úi Uriu au fost împărĠite sesiile iobăgeúti în
contul părĠii judecătorului úi a pârâúului, în care au fost introduse cu titlu de
zălogire până când vor fi răscumpărate prin plata amenzii. Când au vrut să împartă
târgul Reteag, slujitorii lui ùtefan i-au alungat cu mâna înarmată38. Procesul a avut
mai multe amânări úi s-a judecat la octavele Bobotezei, în 1501. Datorită
neprezentării, ùtefan a fost amendat cu o marcă, adică 72 florini, care trebuiau
recuperaĠi din alte moúii. Ioan Ungur urma să fie repus în Sânmărghita, Cristuru
Ciceului úi Uriu39. Documentele păstrate nu ne permit detalierea rolului lui Ioan
Ungur în stăpânirea târgului úi celor două sate, mai ales că, peste timp, tot domnii
Moldovei sunt în stăpânirea lor.
Probabil că, în legătură cu executarea acestor sentinĠe date de voievodul
Petru Szentgyörgyi, omul voievodului, Mihail Komlodi, a fost rănit lângă cetatea
Ciceu de slujitorii úi boierii domnului. La 1 martie 1502, păgubitul declara în faĠa
conventului din Cluj-Mănăútur că a fost răsplătit financiar pentru pagubele suferite
úi nu mai are nici o pretenĠie faĠă de domnul Moldovei úi urmaúii săi úi nici faĠă de
boierii úi slujitorii lui40.
Peste câĠiva ani, în 1507, Petru Szentgyörgi a profitat de atribuĠiile
judecătoreúti ale funcĠiei sale úi a încercat să îi confiúte domeniile ardelene lui

37 I. Lukinich, Podmaniczky család oklevéltára, II, Budapesta, 1939, p. 263.

38 A. Veress, Acta, p. 48–49.
39 Ibidem, p. 54–57.
40 Zs. Jakó, A kolozsmonostori konvent jegyzĘkönyvei, II, Budapesta, nr. 3230, p. 213.
174 MARIUS DIACONESCU

Bogdan al III-lea, succesorul lui ùtefan cel Mare, prin judecarea părtinitoare a unui
proces intentat de moútenitorii fostului proprietar al CetăĠii de Baltă, Ecaterina,
fiica lui Ioan Pongrác41.
Acestea sunt doar câteva acĠiuni ale voievodului Transilvaniei, Petru
Szentgyörgyi, împotriva domnilor Moldovei din cauza celor două domenii din
Transilvania. Atitudinea părtinitoare a voievodului este evidentă úi confirmă
supoziĠia noastră, exprimată mai sus, că ingerinĠa din 1499 a fost determinată de
aceste domenii. Ipoteza noastră despre cauzele ingerinĠei voievodului Transilvaniei
este mult mai plauzibilă decât aserĠiunea colegilor de breaslă, care au văzut la
Ciceu un focar de criminalitate úi un cuib de nelegiuiĠi, metafore care reflectă mai
degrabă imaginaĠia istoricilor decât realitatea istorică.

ANEXĂ

1499 martie 14 – Buda

Vladislau al II-lea, regele Ungariei, îi răspunde voievodului Transilvaniei, Petru
Szentgyörgi, la scrisorile sale, punct cu punct: nu înĠelege solicitarea voievodului de a
primi copii după scrisorile de învoială cu domnii Moldovei úi ğării Româneúti úi îi explică
ce conĠin ele; le-a dăruit familiarilor voievodului moúiile confiscate de la Benedict
Dedácsi; voievodul trebuie să respecte libertăĠile judecătoreúti ale saúilor úi să nu judece
procesul dintre sibieni úi evreul din Polonia, explicându-i procedurile judiciare în cazul
proceselor cu saúii; să permită exportul de ovăz către Baia Mare; saúii din Orăútie să
aducă procesul cu proprietarul domeniului Hunedoara pentru munĠii disputaĠi în faĠa
regelui; să clarifice cu nobilii din comitatele Dăbâca úi Solnocul Interior problema
iobagilor fugiĠi de pe moúiile nobiliare pe cele ale fiscului; să nu îi tulbure pe nobili când
stârpeúte răufăcătorii de pe domeniile cetăĠilor Ciceu, Almaúu úi Unguraú; despre salariul
său va primi detalii de la tezaurar.
Original scris pe hârtie cu sigiliu de închidere. Staatsarchiv Nürnberg, Germania,
fond Brandenburgischer Archiv, seria Brandenburgischer Literalien, nr. 1056 1. Copie
fotografică: Magyar Országos Levéltár, Budapest, DF 267261.
Commissio propria domini regis
Wladislaus Dei gracia Hungarie et Bohemie etc.
Spectabilis et magnifice fidelis nobis sincere dilecte !
Reddite sunt nobis plures littere vestre, ad quas articulatim in hunc modum vobis
respondemus.
Et imprimis, ubi scribitis in illis partibus de Moldavia et Transalpinis diversa
negocia emersisse, propter que cupitis habere paria litterarum compositionalium cum
predictis waywodis factarum et emanatarum, dicimus, quod intelligere non possumus,
propter quam causam vos paribus earundem litterarum ibi indigeretis, nec cogitare
possumus, qualia sunt negocia, que emersisse et occurrisse scribitis, nam in litteris ipsis

41 A. Veress, Acta, p. 81–82, 87–92.

 CICEUL ÎN 1499 175

compositionalibus nichil aliud continetur quam, quod ipsi waywode nobis sicuti
predecessoribus nostris regibus Hungarie fidelitatem observare promiserunt et quod
tempore necessario penes nos contra hostes fidei insurgent et, si casu aliquo de ipsorum
provinciis exturbarentur sew expellerentur, in tali casu nos ipsos cum universo ipsorum
exercitu, ac familia et rebus suis ad hoc regnum nostrum intrare permittemus et rursum,
quando fieri poterit, ipsos ad provincias et priora habitacula ipsorum reponemus; quod, si
paribus istarum litterarum, que – ut diximus – non alia quam hec continent, indigetis,
poterimus vobis mittere, si vero aliquod aliud ex parte illorum waywodarum contigit, nobis
significetis, ut in tempore superinde providere valeamus.
Bona nobilis Benedicti Dedachy, que propter notam homicidii eiusdem pro
familiaribus vestris Petro Soklosy et Iohanne Rohody petitis, libenter dedimus et
quamprimum homines regii et conventus sew capituli cuiusdam pro statucione per ipsos ad
cancellariam nostram mittentur in scriptis nominati, statim ipsis littere superinde
emanabuntur.
Ceterum, ubi scribitis vos inter Iudeum Israel de Polonia et cives nostros
Cibinienses iudicium voluisse facere, sed iidem cives noluissent coram vobis iuri stare
ipsorum libertates allegantes et cetera, dicimus, quod ipsi quoque cives in libertatibus
eorum conservandi sunt et ideo, ex quo – ut intelligimus – causa ista agitur contra unam
integram civitatem et ipsi soli iudices et actores esse non possunt, communitatis universitati
septem et duarum sedium Saxonicalium hanc causam revidendam et, si qua parcium de
huiusmodi iudicio contenta non erit, poterit in presenciam nostri apellare, sic etiam fiat et
hunc modum etiam cum nobilibus teneatis et observetis, ut, si videlicet aliquis nobilium vel
aliqui nobiles contra aliquem vel aliquos cives nostros aliquam actionem habent, querant
talem civem vel cives coram iudice ipsorum, quia – ut scitis – actor semper sequitur forum
rei, si vero ipsi nobiles cum una integra civitate – prout predicta causa iudei est – agere
habent, universitas Saxonum septem et duarum sedium hoc iudicet et, si qua parcium
contenta non erit, de huiusmodi iuditio poterit in presenciam nostram appellare. Et e
converso similiter fiat, si cives nostri contra nobilem agere habent, querant eosdem nobiles
etiam coram iudice eorum et sic neutram partem offendetis, sed ambas in libertatibus eorum
conservabitis.
De avena, que scribitis, intelleximus profecto avena ipsa pro cultura fodinarum
nostrarum de Rivulo Dominarum nullo pacto carere possumus et ideo omnino volumus, ut
huiusmodi avenam libere educi et exportari permittatis.
Nam alias incredibili dampno nos afficimus, quantum ad illas alpes – de quibus
oppidani de Zazwaros contra castellanos castri Hwnyad conqueruntur – attinet, si bene
recordamur, longa lis inter ipsas partes ex parte huiusmodi alpium existit, nam et prius
aliquotiens iidem cives nostri nobis superinde conquesti sunt. Ex quo autem comperimus
ipsum ducem Corvinum consequenterque dictos castellanos in dominio earundem alpium
esse non potuimus neque nunc possumus ipsos preter processum iuris de dominio
huiusmodi alpium eiicere, sed necesse est, quod ipsi oppidani de iure contra illos procedant,
et nos eosdem libenter adiuvabimus et ipsis iudicium et iusticiam administrari faciemus.
Vidimus preter litteras de Doboka et Zolnok Interioris comitatuum ad vos datas, ex
quibus duo ipsos cupere intelligimus: primum, quod iobagiones, qui ad bona nostra et loca
camerarum nostrarum de bonis nobilium aufugerunt, restituantur; alterumq<ue>, ut
malefactores etiam in bonis aliorum et maxime in pertinenciis castr[o]rum Chycho, Almas
et Balwanyos extirpentur. Ad primum videlicet de restitutione iobagionum vobis prius satis
176 MARIUS DIACONESCU

amplam informationem dedisse et scripsisse meminimus et precipue, ut laboraretis et

efficeretis apud ipsos nobiles, ut nostri contemplatione de illis iobagionibus, qui usque ad
proxime preteritum congregationem – que istic celebrata est – ad bona nostra venerunt,
pacienciam habeant, si, qui vero post predictam congregationem ad bona nostra venerunt,
illos restitueretis. Et ideo etiam nunc vobis dicimus, ut cooperemini, quo dicti nobiles de
hiis iobagionibus qui, ut diximus, ante predictam congregationem ad bona nostra venerunt,
pacienciam habere et illos ex bonis nostris tollerare velint. Qui vero post illam
congregationem venissent, libere eisdem restituatis et promittatis eisdem, quod deinceps
neminem ex iobagionibus eorum ad bona nostra acceptabitis similiter neque ipsi nostros ad
bona eorum acceptent et admittant. Quantum vero ad extirpationem malefactorum attinet,
videntur nobis iustum optare et ideo tales malefactores non solummodo de bonis dictorum
nobilium, sed etiam predictis pertinenciis et aliorum etiam bonis extirpare curetis, ne etiam
ipsis nobilibus per hoc iniuria fiat.
De sallario vestro et etiam pecuniis pro victualibus emendis vobis providimus,
prout id ex litteris thezaurarii nostri clarius intelligetis.
Datum Bude feria quinta proxima ante Dominicam Iudica anno etc. LXXXXmo
nono.
Pe spate, central, este scris de aceeaúi mână: Spectabili et magnifico Petro comiti
de Bozyn et de Sancto Georgio, ac waywode parcium regni nostri Transsilvanarum fideli
nobis sincere dilecto.

Traducere42:
Porunca însăúi a domnului rege
Vladislau, din mila lui Dumnezeu, rege al Ungariei, Boemiei etc.
Cinstite úi mărite credincios din suflet iubit de către noi !
Ne-au fost prezentate nouă mai multe scrisori ale voastre, la care vă răspundem
vouă punct cu punct în acest mod.
ùi în primul rând, deoarece scrieĠi că în acele părĠi au ieúit la iveală diferite treburi
legate de Moldova úi ğara Românească, din cauza cărora aĠi dorit să aveĠi copii ale
scrisorilor de învoială făcute úi date cu ziúii voievozi, vă spunem că nu putem să înĠelegem
pentru care motiv voi aveĠi acolo nevoia unor copii ale acestor scrisori, nici nu putem să ne
închipuim de ce speĠă sunt treburile despre care ne-aĠi scris că au ieúit la iveală úi s-au
petrecut, căci în acele scrisori de învoială nu este nimic altceva cuprins decât faptul că acei
voievozi au promis să păzească credinĠa faĠă de noi, la fel ca faĠă de înaintaúii noútri, regii
Ungariei, úi că, la momentul potrivit, se vor ridica alături de noi împotriva duúmanilor
credinĠei úi, în cazul în care ar fi tulburaĠi sau izgoniĠi din provinciile lor, atunci noi le vom
îngădui să intre în acest regat al nostru cu întreaga lor oaste úi cu familia úi bunurile lor úi
apoi, când va fi cu putinĠă, îi vom reaúeza pe ei în provinciile úi lăcaúurile lor de mai
înainte; <vă mai spunem> că, dacă aveĠi nevoie de copiile acestor scrisori, care, după cum
am spus, nu cuprind altceva decât aceste lucruri, noi vom putea să vi le trimitem vouă, dacă
însă priveúte orice altceva din partea acelor voievozi, să ne aduceĠi nouă la cunoútinĠă
pentru ca să fim în măsură să luăm măsuri din timp în această privinĠă.

42 MulĠumim domnului profesor Vasile Rus de la Universitatea Babeú-Bolyai din

Cluj-Napoca pentru amabilitatea cu care a corectat traducerea acestui document.
 CICEUL ÎN 1499 177

Averile nobilului Benedict Dedácsi, pe care, din cauza vinei sale de omucidere, le
cereĠi pentru Petru Soklosi úi Ioan Rohodi, familiarii voútri, le-am dat bucuros úi cât mai
iute cu putinĠă vor fi trimiúi la cancelaria noastră oamenii regelui úi ai unui convent sau
capitlu numiĠi în scris pentru punerea lor în stăpânire prin aceútia <úi> imediat li se vor da
lor scrisori în această privinĠă.
Pe de altă parte, de vreme ce scrieĠi că aĠi vrut să faceĠi judecată între evreul Israel
din Polonia úi cetăĠenii noútri din Sibiu, însă aceiaúi cetăĠeni nu au vrut să stea la judecată
înaintea voastră, invocând libertăĠile lor úi altele, spunem că chiar úi acei cetăĠeni trebuie
păstraĠi în libertăĠile lor úi, din acest motiv, după cum înĠelegem, de vreme ce această
pricină se poartă împotriva unui oraú întreg úi ei singuri nu pot să fie úi judecători úi pârâúi,
această cauză a universităĠii comunităĠii celor úapte plus două scaune săseúti trebuie
revizuită úi, dacă vreo parte nu va fi satisfăcută de o astfel de judecată, va putea să facă apel
la prezenĠa noastră, chiar astfel să fie úi acest mod chiar să ĠineĠi úi să îl respectaĠi cu nobilii
ca, de bună seamă, dacă vreunul dintre nobili sau unii nobili au vreun proces împotriva
unuia sau mai multora dintre cetăĠenii noútri, să îl reclame pe un astfel de cetăĠean sau
orăúeni înaintea judelui lor, deoarece, după cum útiĠi, pârâúul urmează întotdeauna scaunul
de judecată al învinuitului, însă dacă acei nobili trebuie să poarte pricină cu un întreg oraú,
aúa cum este cauza evreului, universitatea saúilor a celor úapte plus două scaune să judece
acest lucru úi, dacă vreuna dintre părĠi nu va fi satisfăcută, va putea să facă apel la prezenĠa
noastră în legătură cu acea judecată. ùi din partea opusă să se facă la fel, dacă cetăĠenii
noútri au să se judece împotriva unui nobil, să îi reclame pe acei nobili în faĠa judecătorului
lor úi astfel să nu nedreptăĠiĠi nici o parte, ci veĠi păstra ambele părĠi în libertăĠile lor.
Cât de spre lucrurile ce le scrieĠi despre ovăz, am înĠeles fără îndoială că nu putem
să fim lipsiĠi în nici un fel de acel ovăz pentru exploatarea minelor noastre din Baia Mare úi
de aceea dorim cu orice preĠ ca să permiteĠi ca ovăzul de felul acesta să fie recoltat úi
exportat în chip slobod.
Căci, de altminteri, resimĠim o incredibilă pagubă, care Ġine în întregime de acei
munĠi, despre care se plâng târgoveĠii din Sebeú împotriva castelanilor cetăĠii Hunedoara:
dacă bine ne aducem aminte, este un lung proces între acele părĠi din cauza acelor munĠi,
căci úi mai înainte de mai multe ori aceiaúi orăúeni ai noútri s-au plâns nouă în această
privinĠă. Însă, de când am descoperit că însuúi ducele Corvin úi, prin urmare, ziúii castelani
sunt în stăpânirea acelor munĠi, nu am putut úi nici acum nu putem să-i alungăm pe aceútia
din stăpânirea acelor munĠi în afara procesului de drept, dar este necesar ca acei târgoveĠi să
procedeze de drept contra acelora úi noi îi vom ajuta cu bucurie pe ei úi vom pune să le fie
administrată judecata úi dreptatea.
Am văzut úi scrisorile comitatelor Dăbâca úi Solnocul Interior adresate vouă, din
care am înĠeles că doriĠi două lucruri: primul, ca iobagii care au fugit de pe moúiile nobililor
pe moúiile noastre úi locurile cămărilor noastre să fie restituiĠi; celălalt, ca răufăcătorii să fie
stârpiĠi chiar úi de pe moúiile altora úi în special din pertinenĠele cetăĠilor Ciceu, Almaúu úi
Unguraú. La primul, despre restituirea iobagilor, ne aducem aminte că vi s-a dat vouă úi vi
s-a scris o amplă informare mai ales să vă străduiĠi úi să faceĠi pe lângă acei nobili ca,
conform aúteptării noastre faĠă de acei iobagi, să aibă răbdare cu acei iobagi, care, până la
de curând trecuta congregaĠie, care s-a desfăúurat aici, au venit pe moúiile noastre, însă pe
cei care au venit după sus-zisa congregaĠie pe moúiile noastre să îi restituiĠi. ùi de aceea,
chiar acum vă spunem vouă să daĠi o mână de ajutor pentru ca ziúii nobili să aibă răbdare cu
acei iobagi care, aúa cum am zis, au venit pe moúiile noastre înainte de sus-zisa congregaĠie
178 MARIUS DIACONESCU

úi să binevoiască să îi tolereze pe moúiile noastre, însă pe aceia care au venit după acea
congregaĠie să îi restituiĠi lor în chip liber úi să le promiteĠi lor că de acum înainte nu veĠi
primi pe nici unul dintre iobagii lor pe moúiile noastre úi nici ei înúiúi să nu îi primească úi
să nu îi admită pe ai noútri pe moúiile lor. Iar în ceea ce priveúte stârpirea răufăcătorilor,
găsim cu cale să dorim dreptatea úi de aceea să vă îngrijiĠi să fie stârpiĠi acei răufăcători nu
numai din moúiile ziúilor nobili, dar chiar úi din zisele pertinenĠe, fără ca prin aceasta să se
producă vreo nedreptate acelor nobili.
Am luat măsuri în privinĠa salariului vostru úi chiar a banilor pentru cumpărarea
alimentelor, aúa cum aflaĠi cu limpezime acest lucru din scrisoarea vistierului nostru.
Dat în Buda în prima zi de joi înainte de Duminica Iudica, în anul etc. <14>99.
Pe spate, central, este scris de aceeaúi mână: Cinstitului úi măritului bărbat Petru,
comite de Bozyn úi de Sanctus Georgius úi voievod al părĠilor transilvănene ale regatului
nostru, credincios din suflet iubit de către noi.

Ciceu in 1499: from the Interference of the Voivode of Transylvania

in the Romanian-Hungarian Relations
to the “Hotbed of Outlaws” in the Historians’ Imagination
(Abstract)

Prompted by the assertion that the estate of the castle of Ciceu was
considered in the letter exchanges between the king of Hungary and the voivode of
Transylvania as a hotbed of criminality for the whole of Transylvania and a real
nest of villains, the author analyzed the document in question and did not find any
element to confirm the respective statements.
The document is a letter from King Vladislas II of Hungary to the voivode
of Transylvania, Peter Szentgyörgy, in which the monarch replies punctually to
previous letters in which the voivode had raised various questions. Thus the king
fails to fulfill the voivode’s request for the transcripts of the letters of agreement
with the rulers of Moldavia and Wallachia, and explains instead what these
contained. He informs that he had awarded the estates confiscated from Benedict
Dedácsi to the voivode’s familiares. He warns the voivode that he had to respect
the autonomy of the Saxon courts and was not to judge the suit between the
inhabitants of Sibiu and a certain Jew from Poland, also explaining the trial
procedures specific to the cases involving the Saxons. He asks the voivode to allow
the export of oat toward Baia Mare, as this was necessary for the exploitation of the
royal mines. The Saxons of Orăútie were to bring before the royal court their suit
against the owner of the estate of Hunedoara for the disputed mountains. The
voivode had to clarify with the nobles from the counties of Dăbâca and Inner
Solnoc the issue of the fugitive serfs from the noble’s lands to those of the
Treasury, to the effect that those serfs who had already settled on other estates
should remain there, while future migrations should be prohibited. The voivode
 CICEUL ÎN 1499 179

had to pay attention to not disturb the nobles when he was to eradicate the villains
on the estates of Ciceu, Almaúu, and Unguraú. A final word concerns his salary, of
which he was to receive details from the royal treasurer.
The analysis of other sources suggests that the voivode of Transylvania,
Peter Szentgyörgy, who was appointed to this position sometime before October 1,
1498 became interested in the Transylvanian estates of the Romanian rulers. Thus
he requested from the king the transcripts of the agreements concluded with them.
These letters were in fact the acts of homage of the rulers of the Romanian Lands
to the king of Hungary. Encouraged by the attitude of the voivode, some nobles
from Transylvania raised claims to parts of the estate of Ciceu in 1499–1500.
Concerning the villains that had to be eradicated, the author emphasizes
that this was not just about those on the estate of Ciceu, which belonged to Stephen
the Great, but also about those on the estate of Almaúu, in the possession of
Mathias Pongrác, and that of Unguraú, in possession of the bishop of Oradea. The
preserved documents indicate that certain conflicts arose between the inhabitants of
the said estates and the neighboring nobles. At any rate, one cannot state that
Ciceu, a castle under the authority of Stephen the Great, hosted a nest of outlaws
nor that it was a hotbed of criminality for the entire Transylvania. These are only
metaphors in the imagination of historians that do not reflect the historical reality.
The document is edited in the appendix, both in its Latin original, as well
as in Romanian translation.
Keywords: Ciceu, Stephen the Great, voivode of Transylvania, Moldavia,
Wallachia, villains, Saxons, Jew, trial.