MARIUS DIACONESCU

CONTRIBU II LA DATAREA DONA IEI CICEULUI ŞI

CET II DE BALT LUI ŞTEFAN CEL MARE

St pânirea cet ilor Ciceu şi Cetatea de Balt de c tre Ştefan cel Mare a
atras aten ia istoricilor din perspectiva dat rii dona iei sau a dimensiunilor celor
dou propriet i. Dac unele studii sunt special dedicate st pânirii feudelor
ardelene de c tre domnul Moldovei1, alte abord ri sunt tangen iale în cadrul unor
lucr ri diverse despre Ştefan cel Mare. În ciuda acestei bibliografii stufoase,
datarea dona iei domeniilor ardelene se bazeaz pe specula ii în jurul anilor 1475,
1484, 1486 sau 1489. Descoperirea unui document din 1489 despre cetatea
Ciceului ne ofer prilejul unei noi abord ri şi clarificarea dat rii dona iei şi a
intr rii în st pânire a domnului Moldovei.
Plasarea dona iei în anul 1475 a avut sus in tori mai ales la începutul
secolului XX. Istoricii care au avansat aceast dat s-au bazat atât pe supunerea lui
Ştefan cel Mare fa de Matia Corvin în 1475, cât mai ales pe interpretarea greşit a
unui document din anul anterior2. În 15 septembrie 1474, domnul Moldovei le

1 I. C. B cil , Posesiunile domnilor moldoveni în Transilvania, în „Anuar de Geografie şi

Antropogeografie”, 1914–1915, p. 83–117; V. Motogna, Stăpânirea lui Ştefan cel Mare asupra
Ciceului, în RI, VIII, 1922, 1–3, p. 128–136 (în continuare, Stăpânirea lui Ştefan cel Mare); idem,
Cetatea Ciceului sub stăpânirea Moldovei. Schi ă istorică. 400 de ani de la suirea pe tron a lui Petru
Rareş (1527–1927), Dej, f.a.; Z. Pâclişanu, Când a ajuns Ştefan cel Mare stăpân al Ciceului ?, în
RIR, XIII, 1943, p. 61; Fr. Kiss, Posesiuni moldoveneşti în Transilvania (sec. XV–XVI), în SAI,
XXX–XXXI, 1975, p. 13–24; N. Edroiu, Posesiunile domnilor ării Româneşti şi Moldovei în
Transilvania (sec. XIV–XVI). Semnifica ii politico-sociale şi cultural istorice, în Istoria României.
Pagini transilvane, volum editat de Dan Berindei, Cluj-Napoca, 1994, p. 45–62, republicat în
traducere englez , idem, Transylvanian Possessions of the Wallachian and Moldavian Princes (the
14th–16th Centuries). Political-Social and Cultural-Historical Significance, în Ştefan cel Mare la
cinci secole de la moartea sa, volum editat de P. Zahariuc şi S. V caru, Iaşi, 2003, p. 185–195 (în
continuare, Posesiunile); Ştefan S. Gorovei, Feudele ardelene ale lui Ştefan cel Mare. Observa ii pe
marginea izvoarelor, în AP, I, 2005, 1, p. 123–132 (în continuare, Feudele ardelene); A. A. Rusu,
Ştefan cel Mare şi Transilvania. Un inventar critic, date nevalorificate şi interpretări noi, în AP, I,
2005, 2, p. 91–122, în special p. 103–112; N. Edroiu, An Aspect of the Political and Private Relations
between Matthias Corvinus and Stephen the Great. The Transsylvanian Estates of the Rulers of
Moldavia, în vol. Stephen the Great and Matthias Corvinus and Their Time. In memoriam Virgil
Cândea and András Kubinyi, ed. L. Koszta, O. Mureşan, Al. Simon, Cluj-Napoca, 2007, p. 151–160.
2 A. Bunea, Vechile episcopii româneşti a Vadului, Geoagiului, Silvaşului şi Bălgradului,

Blaj, 1902, p. 15; V. Pârvan, Rela iile lui Ştefan cel Mare cu Ungaria, Bucureşti, 1905, p. 71, 89–90;
N. Iorga, Istoria lui Ştefan cel Mare, Bucureşti, 1904, p. 107; chiar şi dup publicarea unor
documente de c tre V. Motogna, prin care demonta aceast opinie, N. Iorga a perseverat în aceast
datare. Comentariul lui N. Iorga în RI, VIII, 1922, nr. 1–3, p. 137; aceeaşi datare şi în sinteza de

„Analele Putnei”, IX, 2013, 1, p. 91–112.

92 MARIUS DIACONESCU

cerea bistri enilor s îi dea trimisului s u un om, care s îl înso easc pân la
cetatea Ciceu, unde trebuia s rezolve anumite probleme ale sale la castelanul
cet ii. Conform unei note tergale era vorba de nişte captivi în cetatea Ciceului3.
Ştefan cel Mare şi-a trimis de fapt un sol la castelanul cet ii Ciceu pentru a ob ine
eliberarea unor supuşi ai s i, lua i în captivitate din motive care ne sunt azi
necunoscute, ceea ce în nici un caz nu arat c domnul Moldovei ar fi st pânit
acolo în acel an sau în anul urm tor.
Anul 1484 a fost lansat în istoriografie de Victor Motogna, dup ce a pus
în circula ie documente care atestau prezen a castelanilor vechilor proprietari în
cetatea Ciceu dup 1475 şi prelua ca atare tradi ia consemnat de izvoare din
secolul al XVI-lea despre dona ia cet ilor ca o compensa ie pentru pierderea
cet ilor Chilia şi Cetatea Alb 4.
Din cauza omagiului prestat personal de c tre Ştefan cel Mare fa de
regele Poloniei la Colomeea în 1485, rela iile domnului Moldovei cu regele
Ungariei nu ar fi fost propice pentru dona ia celor dou cet i. Preluând teoria
compensa iei pentru cet ile maritime, istoricii au datat dona ia în func ie de anul
încheierii p cii moldo-otomane şi a revenirii lui Ştefan la vasalitatea fa de regele
Ungariei, avansând anii 1486 sau 14875.
Datarea dona iei celor dou cet i în 1489 a fost lansat de Ioan Ursu6 şi a
fost preluat de mai mul i istorici, care au adus ca argument încheierea p cii
polono-otomane din acel an7. Radu Constantinescu a reuşit s aduc argumente

istorie na ional : idem, Istoria românilor, IV, Bucureşti, 1937, p. 186; I. Ursu, Ştefan cel Mare şi
turcii, Bucureşti, 1914, p. 63, a optat ini ial pentru anul 1475, dar, dup articolul lui V. Motogna, şi-a
revizuit punctul de vedere, avansând anul 1489: idem, Ştefan cel Mare, domn al Moldovei de la 12
aprilie 1457 până la 2 iulie 1504, Bucureşti, 1925, p. 202–204, nota 2 (în continuare, Ştefan cel
Mare); Z. Pâclişanu, op. cit., p. 61, invoca un alt document despre Cetatea de Balt pentru a contesta
datarea dona iei în 1475, plasând-o dup 1479; mai nou, deşi s-a renun at în istoriografie la datarea
respectiv , A. A. Rusu, op. cit, p. 107–108, a readus în discu ie datarea dona iei Ciceului în 1475, îns
separat de cea a Cet ii de Balt , care ar fi fost f cut ulterior.
3 Urkundenbuch zur Geschichte der Deutschen in Siebenbürgen, VII, 1474–1486,

Bucureşti, 1991, nr. 4016, p. 25–26 (în continuare, Urkundenbuch). A. A. Rusu, op. cit., p. 107, a
ar tat deja c pe baza acestui act nu se poate data momentul daniei.
4 V. Motogna, Stăpânirea lui Ştefan cel Mare, p. 134. I. Sab u, Rela iile politice dintre

Moldova şi Transilvania în timpul lui Ştefan cel Mare, în vol. Studii cu privire la Ştefan cel Mare,
Bucureşti, 1956, p. 234, dateaz dona ia dup reînnoirea p cii ungaro-otomane în 1485. N. Edroiu,
Posesiunile, p. 49, plaseaz dona ia incert „în anii imediat urm tori” pierderii Chiliei şi Cet ii Albe.
5 I. Toderaşcu, Unitatea românească medievală, I, Bucureşti, 1988, p. 145; I. Dr gan,

Nobilimea românească din Transilvania între anii 1440–1514, Bucureşti, 2000, p. 233; Ştefan S.
Gorovei, Maria Magdalena Székely, Princeps omni laude maior. O istorie a lui Ştefan cel Mare,
Sfânta M n stire Putna, 2005, p. 259; Ştefan S. Gorovei, Feudele ardelene, p. 124–125.
6 I. Ursu, Ştefan cel Mare, p. 202–204, nota 2.
7 C. C. Giurescu, Istoria românilor, II, De la Mircea cel Bătrân şi Alexandru cel Bun până

la Mihai Viteazul, edi ie îngrijit de D. C. Giurescu, Bucureşti, 2000, p. 58; Ştefan S. Gorovei,
Muşatinii, Bucureşti, 1976, p. 64; I. A. Pop, Rela ii între Transilvania şi Moldova în timpul lui Ştefan
cel Mare, în AMN, 31/2, 1994, p. 429 (reluat în limba francez : idem, Relations entre la Transylvanie
 CONTRIBU II LA DATAREA DONA IEI CICEULUI ŞI CET II DE BALT 93

„originale” la datarea st pânirii lui Ştefan cel Mare asupra feudelor ardelene,
determinate de lectura greşit a izvoarelor. F r s cunoasc dreptul nobiliar din
Ungaria care reglementa proprietatea, sus ine c în august-septembrie 1476, în
urma unui act regal determinat de omagiul din anul anterior, voievodul
Transilvaniei i-a cedat „formal” lui Ştefan Cetatea de Balt . Deşi preia tale quale o
informa ie dintr-un document din 1507, pentru a împ ca restul izvoarelor care
atest c Ştefan nu st pânea domeniul respectiv, afirm c „este pu in probabil de
altfel ca s fi fost atunci vorba de o intrare în posesie efectiv ”8. Ba mai mult,
lanseaz ideea c Ştefan cel Mare ar fi încercat ocuparea cu for a a Ciceului şi a
Rodnei9 într-o interpretare temerar a salvconductului din 1474 invocat mai sus.
Dar, în cele din urm , deşi accept c dup 1484 a avut loc dona ia regal pentru
cele dou domenii, „demonstreaz ” c în 1489 cet ile au ajuns în st pânirea
domnului Moldovei. Istoricul introduce în circuitul istoriografic un text dintr-o
cronic secuiasc 10, din lectura c reia în elege c Alexandru, fiul lui Ştefan cel
Mare, dup nunt , a preluat în posesie cele dou domenii din Transilvania11.
Istoricul face dou erori grave. În primul rând nu ine cont de concluziile
exegetului care a editat acea cronic secuiasc , Lajos Szádeczky, potrivit c ruia
aceasta este de fapt un fals de la finele secolului al XVIII-lea şi nu o cronic
autentic medieval 12. Mult mai grav este lectura total greşit a textului latinesc,
în care, chiar ca fals de la sfârşitul secolului al XVIII-lea, nici vorb de nunta lui
Alexandru şi de preluarea domeniilor ardelene dup nunta sa13: „însă când regele
Panoniei sau Ungariei a scos de la ardeleni 60000 florini de aur, chiar când era
tânăr căsătorit, l-a făcut să se întoarcă la vasalitate pe voievodul Moldovei în
1496, din această cauză îi este dată voievodului cetatea Ciceu, iar el însuşi este
întărit în ara sa cu cinstea cuvenită” [trad. M. D.]14. De fapt, autorul falsului
invoca nunta regelui Matia cu Beatrix de Aragonia din 1476, de unde şi datarea

et la Moldavie à l’époque d’Étienne le Grand, în TransR, XIII, 2004, nr. 2, p. 28); Istoria românilor,
IV, De la universalitatea creştină către Europa „patriilor”, Bucureşti, 2001, p. 391 (capitol scris de
I. Toderaşcu); Al. Simon, Stephen the Great and His Involvment in Transylvania, în TransR, 13/2,
2004, p. 39; idem, Domnul Moldovei şi regii Ungariei la 1490. Un document inedit de la Ştefan cel
Mare, în AIIX, XLIII–XLIV, 2006–2007, p. 27: „domnul primise doar pe hârtie feudele” de la Matia
(în continuare, Domnul Moldovei şi regii Ungariei la 1490) !
8 R. Constantinescu, Moldova şi Transilvania în vremea lui Petru Rareş. Rela ii politice şi

militare (1527–1546), Bucureşti, 1978, p. 7.

9 Ibidem.
10 L. Szádeczky, A csiki Székely Krónika, Budapest, 1905, p. 132.
11 R. Constantinescu, op. cit., p. 11 şi nota 39 de la p. 133.
12 L. Szádeczky, op. cit., p. 73 et passim.
13 Ştefan S. Gorovei, Feudele ardelene, p. 125, nota 10 şi-a exprimat rezerva fa de
aser iunile lui R. Constantinescu.
14 L. Szádeczky, op. cit., p. 132: „Dum autem rex Pannon, seu Hungariae a Transylvania

60.000 aureos exigeret, Vajvodam Moldaviae Juvenis adhuc licet uxoratus ad Clientelam redire facit
1496, ob quod factum, Vajvodae datur arx Csikoviensis, ipse autem in terra sua spectabili honore
confirmatur”.
94 MARIUS DIACONESCU

greşit în 1496, o eroare a copistului. Este evident c acest fragment din cronica
fals a secuilor nu mai poate fi invocat şi aceast „contribu ie” a lui
R. Constantinescu, care a fost preluat mai nou şi de tân rul istoric clujean
Alexandru Simon15, trebuie scoas dintre „argumentele” dat rii dona iei în anul
1489.
St pânii Ciceului înainte de Ştefan cel Mare
Cetatea Ciceu s-a aflat din 1387 în st pânirea nobililor Losonci16, care
pân în 1467 erau cei mai mari proprietari de moşii în Transilvania. Familia
Losonci avea mai multe ramuri, din care cauz au fost mai multe ieşiri din
indiviziune şi împ r iri ale averilor între membrii clanului17.
O parte a nobililor din familia Losonci s-a implicat în r scoala din
Transilvania din 1467 împotriva regelui Matia18. Dup în buşirea r scoalei, regele
le-a confiscat averile. Dou treimi din cetatea Ciceu şi cele 39 de sate
apar in toare, pe care le st pânise ramura Losonci care s-a r sculat, au fost d ruite
de rege în toamna anului 1467 lui Gheorghe, fiul lui Imre Szerdáhelyi. În urma
mandatului regal, beneficiarul a fost pus în st pânirea domeniului pe cale legiuit
de c tre omul regelui şi cel al conventului, f r ca s fie împotrivitori19. Abia în
vara anului urm tor, 1468, nobilii Losonci au protestat în fa a conventului din
Cluj-M n ştur împotriva regelui Matia şi îi interziceau pe aceast cale s d ruiasc
p r i din domeniul cet ii Ciceu şi alte moşii ale lor20. Conform legisla iei regatului,
dac se f cea o scrisoare de protest la un for notarial, adic la un convent sau
capitlu, fa de o danie, cei care se împotriveau puteau s deschid şi peste mai
mul i ani proces în leg tur cu problema respectiv .
În anii urm tori, când cetatea Ciceu a fost st pânit de familia
Emrefi Szerdáhelyi (2/3) şi de familia Losonci (1/3), erau doi castelani şi cel
pu in un administrator (provisor curiae). În 1472 sunt atesta i provizorul
Mihail Szécsi şi castelanul Dominic cel Mare21. La circa trei s pt mâni
distan apare men ionat un al doilea castelan, Dionisie cel Mare din Hotoan
(Hatvani), care avusese un conflict cu familia Losonci, dar în cele din urm ,
datorit medierii prin arbitraj, s-au împ cat22. Peste 10 ani sunt iar şi doi castelani

15 Al. Simon, Ştefan cel Mare şi Matia Corvin. O coexisten ă medievală, Cluj-Napoca,

2007, p. 196, nota 52 şi p. 226, sus ine c acea cronic secuiasc dateaz din 1533 !
16 P. Engel, Magyarország világi archontológiája 1301–1457, I, Budapesta, 1996, p. 294.
17 A. A. Rusu, op. cit., p. 106.
18 Á. Nográdi, A lázadás ára, în EM, 67, 2005, 3–4, p. 131–137 despre r scoal şi

consecin ele ei, p. 133–135 despre implicarea familiei Losonci.

19 Magyar Országos Levétár (Arhivele Na ionale Maghiare), Budapesta, Ungaria,

Diplomatikai Levéltár (în continuare, DL) 27916; Zs. Jakó, A kolozsmonostori konvent jegyzőkönyvei,
I (1289–1484), Budapesta, 1990, nr. 1764, p. 650 (în continuare, A kolozsmonostori konvent).
20 Zs. Jakó, A kolozsmonostori konvent, I, nr. 1812, p. 663.
21 Ibidem, I, nr. 2071, p. 732.
22 Ibidem, I, nr. 2080–2081, p. 735.
 CONTRIBU II LA DATAREA DONA IEI CICEULUI ŞI CET II DE BALT 95

la Ciceu23, dintre care unul era acelaşi Dominic cel Mare, originar din Koroncó, din
comitatul Győr, care îşi împuternicea în 1482 avoca ii24. Nu ştim care dintre ei era
castelan din partea familiei Losonci şi care din partea lui Ioan Emrefi Szerdáhelyi.
Pe vremea când familia Losonci st pânea singur cetatea, aici era în 1461 un
castelan Dominic, care era angajat ca avocat de nobili ardeleni25. Nu excludem
posibilitatea ca aceast persoan s fi fost identic cu Dominic cel Mare şi el s fi
fost castelanul din partea familiei Losonci. Mai ales c cel lalt castelan, Dionisie
cel Mare, fusese în 1472 în conflict cu nobilii Losonci. În 1483–1484 este
men ionat un alt provizor la Ciceu în persoana nobilului Valentin Litteratus Rákosi,
supus al familiei Emrefi26.
St pânii Cet ii de Balt înainte de Ştefan cel Mare
Domeniul Cet ii de Balt a fost st pânit începând cu anul 1462, cu
intermiten e, de c tre Ioan Pongrác, voievod al Transilvaniei în mai multe rânduri
în timpul regelui Matia. El a primit cetatea în decembrie 1462 ca z log pentru suma
de 8000 florini27. Peste doi ani regele reînnoieşte z logul peste Sebeş, îns pentru
suma de 20000 florini cheltui i de fra ii Pongrác înc din timpul încoron rii
regelui28. Tot atunci le d ruieşte pe veci fra ilor Ioan şi Andrei Pongrác Cetatea de
Balt şi domeniul aferent29. Probabil c din cauza împotrivitorilor nu a mai ajuns în
st pânirea efectiv a cet ii, care în 1466 era arondat ca de obicei voievodului
Transilvaniei, acum Ioan Szentgyörgyi30. Dup r scoala ardelenilor din 1467, Ioan
Pongrác, fidel familiei Hunedoreştilor, cu care era înrudit, a fost din nou numit
voievod al Transilvaniei, dar folosea cetatea respectiv în virtutea demnit ii sale.
În 1471 regele avea acolo castelanii s i31. În contextul agita iilor din anul respectiv,
Matia avea nevoie de fidelizarea credincioşilor s i şi i-a z logit din nou lui Ioan
Pongrác Cetatea de Balt şi târgul Sebeş cu pertinen ele lor pentru suma de 20000
florini32, care era de fapt o reglare a vechii datorii. Asupra cet ii şi oraşului şi-a

23 DL 62914, f r s fie nominaliza i.

24 Zs. Jakó, A kolozsmonostori konvent, I, nr. 2351–2352, p. 802.
25 Ibidem, I, nr. 1625, p. 612.
26 1483: Samu Barabás, A római szent birodalmi gróf széki Teleki család oklevéltára, II,

1438–1526, Budapesta, 1895, nr. CV, p. 157–158; 1484: DL 105520.

27 DL 27676. Rezumat în Urkundenbuch, VI, Bucureşti, 1981, nr. 3313, p. 141.
28 J. Teleki, Hunyadiak kora Magyarországon, Oklevéltár, XI, Pesta, 1855, nr. CCCLXV,

p. 99–100 (în continuare, J. Teleki, Hunyadiak). Executarea punerii în st pânire cu titlul de z log:
ibidem, nr. CCCLXX, p. 115–116.
29 DL 27678. Rezumat în Urkundenbuch, VI, nr. 3372, p. 181. Împotrivitorii au fost cita i la

proces.
30 Urkundenbuch, VI, nr. 3482, p. 255. În 1467, era tot a voievodului: ibidem, nr. 3519,

p. 276–277.
31 Ibidem, VI, nr. 3854, p. 488: „… castellanis nostris […] opidum nostrum Kykellewar…”.
32 J. Teleki, Hunyadiak, XII, Pesta, 1857, nr. DCXXIV, p. 76–79.
96 MARIUS DIACONESCU

exercitat Ioan Pongrác drepturile pân la decesul s u în 147633. Regele a preluat

atunci domeniul, unde îşi avea castelanii s i în septembrie 147834.
Îns în toamna aceluiaşi an v duva lui Ioan Pongrác s-a plâns regelui
împotriva saşilor ardeleni, care ocupaser cu for a Sebeşul35, adic au refuzat s o
recunoasc drept st pân a oraşului în virtutea vechii z logiri. În acelaşi document
invoc şi dreptul de st pânire al so ului ei asupra Cet ii de Balt împreun cu
Sebeşul, în virtutea documentului de z logire din 1471, f r îns s revendice şi
cetatea respectiv . Probabil în compensa ie, în 1479 regele le d v duvei şi fiului
s u, Matia, Cetatea de Balt , ca z log pentru cei 20000 florini pân în momentul
r scump r rii36.
Se observ o inconsecven a regelui fa de drepturile de st pânire ale lui
Ioan Pongrác asupra Cet ii de Balt . Aceast atitudine este explicabil în contextul
înrudirii dintre cei doi. Ioan Pongrác era v r bun cu Matia, tat l s u a fost so ul
surorii lui Iancu de Hunedoara, Clara37. Oricum, regele a avut grij de v duv şi de
familia ei, f r s uite c Ioan Pongrác i-a fost v r. În 1489 aranja o c s torie a
fl c ului Matia cu fiica unei doamne de origine spaniol din suita reginei Beatrix38.
Datarea daniei Ciceului
Documentele prin care regele Matia a d ruit Ciceul şi Cetatea de Balt lui
Ştefan cel Mare nu s-au p strat. Cunoaştem doar invocarea lor într-o scrisoare a
regelui Vladislav al II-lea din 1492, când acesta mandateaz conventul din
Cluj-M n ştur ca s fie pus Ştefan în st pânirea cet ilor. Vladislav subliniaz în
expozi ia documentului c domnul Moldovei a primit de la regele Matia cele dou
cet i transilv nene: „el însuşi le are din mâinile acelui răposat rege domnul Matia
şi le ine până acum şi chiar şi în prezent le are şi ine stăpânirea lor paşnică şi
liniştită”39. Cu aceeaşi idee a dona iei ini iale de c tre Matia revine dup înşiruirea
tuturor pertinen elor (târguri, sate, moşii, p r i şi drepturi de posesiune etc.),

33 Elocvent pentru rela ia apropiat dintre regele Matia şi Ioan Pongrác este un fragment din

descrierea nun ii regelui, când primeşte cu triste e vestea mor ii voievodului Transilvaniei: J. G.
Schwandtner, Scriptores rerum Hungaricarum, II, Vena, 1768, p. 154.
34 Urkundenbuch, VII, nr. 4271, p. 190–191.
35 Ibidem, VII, nr. 4284, p. 199–200. Saşii îl acuzau pe fostul voievod c a stors de la

or şenii din Sebeş peste 14000 de florini din taxe extraordinare.

36 DL 27712. Regest în Urkundenbuch, VII, nr. 4299, p. 203. Relatarea punerii în st pânire:

DL 27713, regest în Urkundenbuch, VII, nr. 4310, p. 214. Alt exemplar: DL 94539.
37 Pentru originea familiei Pongrác: Mór Wertner, Dengelegi Pongrácz János vajda

származása, în EM, 1906, p. 146–149.

38 J. Teleki, Hunyadiak, XII, nr. DCCLXXXVIII, p. 455.
39 Dania nu s-a p strat. Mandatul regelui pentru punerea în posesie este publicat de A.

Veress, Acta et epistolae relationum Transilvaniae Hungariaeque cum Moldavia et Valachia, I,

1468–1540, Budapesta, 1914, nr. 39, p. 43–44, dup original, DL 27740 (în continuare, Acta). Un alt
exemplar este transumptat în r spunsul la scrisoarea conventului din Cluj-M n ştur din 19 octombrie
1492: DL 27741: „ipse a manibus eiusdem condam domini Mathiae regis habuit et hactenus tenuit
eorundemque pacificam et quietam possessionem habet atque tenet etiam de praesenti”.
 CONTRIBU II LA DATAREA DONA IEI CICEULUI ŞI CET II DE BALT 97

împreun cu „întreg dreptul, pe care el l-a avut şi l-a inut din mâinile zisului domn
răposatul rege Matia şi care încă priveşte dreptul de danie al maiestă ii noastre”
[trad. M. D.]40.
Despre dania lui Matia ne informeaz şi contesta iile f cute de foştii
proprietari sau urmaşii lor. Nobilii Losonci f ceau o scrisoare de protest la
conventul din Leles în 22 ianuarie 1491 prin care îl opreau pe regele Matia de la
donarea cet ilor Ciceu, Brâncoveneşti şi Gogan din Transilvania, precum şi a altor
posesiuni din alte p r i ale regatului41. Protestul este cu atât mai insolit cu cât regele
Matia deja murise în aprilie 1490. Probabil c nobilii Losonci voiau s se asigure
pentru viitoare ac iuni de recuperare, deoarece se putea deschide un proces de
revendicare şi peste ani dac era f cut o scrisoare de protest (litterae
protestatoriae) la un convent sau capitlu.
În 1492, regele Vladislav al II-lea îi confirma domnului Moldovei
st pânirea asupra Ciceului şi Cet ii de Balt printr-un nou act dat cu titlul de nou
dona ie (novae nostrae donationis titulo) şi poruncea conventului din
Cluj-M n ştur ca s fie introdus Ştefan şi prin el şi fiul s u, Alexandru42, în
st pânirea celor dou cet i. Documentul de danie nou este invocat, conform
procedurii, în mandatul regelui: „le dăruisem pe veci prin mijlocirea unei alte
scrisori a noastre făcută despre aceasta”43. Scrisoarea de danie nou nu s-a p strat
pân la noi, ea ar fi trebuit s se afle în arhiva domnitorului Moldovei sau la
castelanul unei cet i ardelene pe care o st pânea. De regul , mandatul de
introducere în st pânire are aceeaşi dat cu dona ia, deci actul de nou dona ie al
regelui Vladislav al II-lea trebuie datat 18 aprilie 1492.
Nova donatio era o formul juridic prin care regii Ungariei, începând cu
Ludovic I, d ruiau o moşie strict persoanelor desemnate în document şi urmaşilor
lor direc i, f r a include şi rudele colaterale, cum erau dona iile pân atunci44.
Sensul ini ial al acestei formule juridice de dona ie regal s-a alterat c tre 1500,
deoarece Ştefan Werböczi consider în codul s u de legi c novae donationis titulo
presupune existen a unei dona ii anterioare, care acum este confirmat 45. Deci

40 Ibidem: „ac omni eo iure, quo eadem a manibus praefati condam domini Mathiae regis

habuit et tenuit et quo etiam nostrae Maiestatis incumbit collationi”.

41 B. Iványi, Oklevéltár a Tomaj nemzetségbeli losonczi Bánffy család történetéhez, II,

1458–1526, Budapesta, 1928, nr. CCXLII, p. 295 (în continuare, Oklevéltár Bánffy).
42 Includerea numelui fiului / fiilor în actul de dona ie este specific dona iilor regale, mai

ales celor cu titlul de nou dona ie, f r nici o leg tur cu vreo extindere „din punct de vedere
dinastic” a dreptului de proprietate a lui Ştefan asupra domeniilor ardelene; Alexandru nu a devenit
coproprietar, cum afirm în necunoştin de cauz Al. Simon, Domnul Moldovei şi regii Ungariei la
1490, p. 29.
43 A. Veress, Acta, I, nr. 39, p. 44: „vigore aliarum litterarum nostrarum superinde

confectarum in perpetuum contulerimus”.

44 P. Engel, Nagy Lajos ismeretlen adományreformja, în „Történelmi Szemle”, 1997, 2,

p. 137–157.
45 I. Werböczi, Hármaskönyve, Budapesta, 1897, p. 100–102.
98 MARIUS DIACONESCU

inclusiv practica juridic ne confirm existen a unei danii ini iale a lui Matia
Corvin c tre Ştefan cel Mare, document care nu a mai ajuns peste timp pân la noi.
Au existat cel pu in dou documente de danie emise de regii Matia şi
Vladislav al II-lea: dona ia ini ial a primului rege46 şi confirmarea, adic noua
dona ie, a ultimului. Ambele documente de danie s-au pierdut, dar sunt invocate de
celelalte acte p strate.
Dac dona ia ini ial din partea lui Matia este cert , r mâne de discutat
punerea lui efectiv în st pânirea cet ii. Conform procedurilor juridice din regatul
Ungariei, beneficiarul unei dona ii trebuia s fie introdus (introducere) şi s fie pus
(statuere) în st pânirea domeniului respectiv. Dup emiterea dona iei, beneficiarul
primea şi o scrisoare de introducere şi punere în st pânire (litterae introductoriae et
statutoriae), pe baza c reia unul din oamenii regelui men iona i în acel act, de
obicei nobil din partea locului, efectua în numele suveranului introducerea şi
punerea în st pânirea moşiei în prezen a unui om de m rturie din partea
conventului sau capitlului, institu ii cu rol notarial. Doar în cazul în care nu s-a
împotrivit nimeni punerii în st pânire, beneficiarul dona iei putea s st pâneasc
acel domeniu. Dac existau împotrivitori, ei urmau s fie cita i la scaunul de
judecat pentru a sus ine cu documente cauza împotrivirii lor.
În mandatul regal din aprilie 1492 Vladislav spune c în acel moment
Ştefan st pânea efectiv cele dou cet i. În toamna anului 1492, când oamenii
regelui au vrut s îl introduc pe Ştefan cel Mare în st pânirea celor dou cet i
conform procedurii obişnuite, au fost mai mul i împotrivitori. Bartolomeu Betleni
s-a împotrivit fa de punerea în st pânire într-o treime din Ciceu în numele lui
Mihail Dezsőfi Losonci şi a fiilor s i, Ioan şi Emeric. Totodat , acelaşi Bartolomeu
s-a împotrivit pentru sfertul fetei şi darurile de nunt care i se cuveneau doamnei
Ana, v duva lui Marcu Betleni din Ciceu47. Nimeni nu s-a împotrivit pentru cele
dou treimi din domeniul Ciceului, care fuseser confiscate de Matia în 1467 de la
ramura rebel a familiei Losonci. Doar ceea ce s-ar fi cuvenit în contul sfertului
fetei şi al darurilor de nunt ale unor descendente feminine ale familiei Losonci din
acele dou treimi a constituit obiectul revendic rii, o situa ie moştenit de Ştefan
de la vechii proprietari din familia Emrefi Szerdáhelyi. Câteva aşez ri au fost
alipite domeniului Ciceului în secolul al XV-lea prin cump r tur şi asupra acelor
p r i revendica drepturi de moştenire o descendent feminin a familiei Losonci.
Dintre împotrivitorii din 1492 lipsesc urmaşii beneficiarului daniei a dou
treimi din Ciceu, familia Emrefi Szerdáhelyi. Lipsa împotrivirii din partea lor ne
arat c cel pu in peste dou treimi din cetatea şi domeniul Ciceu Ştefan cel Mare
şi-a exercitat efectiv dreptul de st pânire înc din timpul regelui Matia. Nu

46 I. Toderaşcu, op. cit., p. 145, f r s cunoasc procedurile juridice din regatul Ungariei,

pune f r temei sub semnul întreb rii existen a acelei dona ii ini iale: „dac a existat”.
47 Scrisoarea de r spuns c tre judele cur ii regale: DL 27741.
 CONTRIBU II LA DATAREA DONA IEI CICEULUI ŞI CET II DE BALT 99

excludem îns posibilitatea exercit rii st pânirii peste restul cet ii, care era
contestat de nobilii Losonci, chiar dup dona ia ini ial .
Un document din 26 iulie 1489 permite clarificarea momentului dona iei
Ciceului. Printr-o scrisoare deschis , comitele c m rilor de sare din Transilvania,
care era de fapt administratorul veniturilor regale din voievodat, Martin Tárczai,
împreun cu Ioan Tárczai, camerier (postelnic) regal, restituiau nobilului Ioan
Kodori satul Petreşti din comitatul Solnocul interior48, pe care urmau s îl anexeze
(occupata extiterit) domeniului cet ii Ciceu dup obiceiul pertinen elor cet ii
(more pertinenciarum ipsius castri). Nobilul Ioan Kodori şi-a ar tat scrisorile care
îi dovedeau drepturile sale de proprietate asupra acelei moşii. Martin Tárczai, în
urma examin rii documentelor, a prezentat chestiunea judec ii regelui Matia. La
porunca regelui, cei doi func ionari regali i-au l sat acelui nobil moşia „pur şi
simplu” (pure et simpliciter)49.
Pentru a în elege motivul pentru care moşia Petreşti era s fie delimitat în
hotarele pertinen elor cet ii Ciceu se impune o prezentare a evolu iei proprietarilor
în a doua jum tate a secolului al XV-lea. Nobilii Kodori vânduser jum tate din
moşie pentru 100 florini lui Ladislau Dezsőfi Losonci în februarie 146750. Dup
confiscarea averilor ramurii Losonci, care s-a r sculat, acea jum tate de moşie a
ajuns în proprietatea judelui târgului Dej prin danie regal . În septembrie 1468
nobilii Kodori au r scump rat de la el acea parte de moşie pentru 50 de florini,
apelând la un tertip, sus inând c Ladislau Dezsőfi Losonci ar fi luat acea jum tate
din Petreşti în z log pentru un împrumut, iar acum vechii proprietari au
r scump rat-o51. Moşia Petreşti apare în mai multe documente în anii urm tori în
proprietatea nobililor Kodori, al turi de alte moşii52.
Faptul c moşia urma s fie anexat în 1489 dup obiceiul pertinen elor
cet ii arat c se derulase un proces de delimitare a satelor care apar ineau de
domeniul Ciceului. Care era scopul acestei delimit ri a domeniului cet ii Ciceu, în
care era cât pe ce s fie inclus şi un sat nobiliar ? Moşia urma s fie ocupat potrivit
obiceiului pertinen elor cet ii, adic urma s fie delimitat între hotarele
domeniului. Acel more pertinenciarum ipsius castri poate fi invocat cu ocazia
delimit rii hotarelor domeniului cet ii. De obicei un domeniu este hot rnicit cu
ocazia punerii în st pânire a unui nou proprietar. Satul Petreşti fusese cump rat

48 Azi în jude ul Cluj.

49
DF 260835 (fotocopie la Arhivele Na ionale Maghiare din Budapesta dup originalul
p strat la Direc ia Jude ean Cluj a Arhivelor Na ionale ale României, fond Familia Bánffy, nr. 255),
document semnalat de colegul Richárd Horváth, cercet tor la Institutul de Istorie al Academiei
Maghiare din Budapesta, c ruia îi mul umim c lduros. Textul original latin şi traducerea în limba
român sunt publicate în anex .
50 Zs. Jakó, A kolozsmonostori konvent, I, nr. 1736, p. 643.
51 B. Iványi, Oklevéltár Bánffy, II, nr. LXXXVIII, p. 105–106.
52 1474: Zs. Jakó, A kolozsmonostori konvent, I, nr. 2138, p. 751–752; 1475: ibidem, I,

nr. 2167, p. 758, nr. 2182, p. 761, nr. 2185, p. 762; 1482: ibidem, nr. 2372, p. 807.
100 MARIUS DIACONESCU

par ial, dup cum am ar tat, în 1467, înainte de r scoal , dar a fost redobândit de
vechii proprietari. În 1489 s-au delimitat hotarele domeniului Ciceului, în care era
s fie inclus şi moşia Petreşti, deoarece ea f cuse parte pentru pu in timp din
averea ramurii Losonci, care se r sculase şi care probabil o anexase cet ii spre
administrare.
Dup ce nobilul şi-a prezentat scrisorile care îi atestau drepturile sale
legitime de proprietate asupra moşiei, func ionarii regali care inten ionau s
anexeze satul la domeniul cet ii, comitele c m rii, s-au str duit (laboraverimus) s
înainteze chestiunea judec ii regelui. De obicei, orice proces legat de proprietate
în voievodatul Transilvaniei trebuia s se desf şoare pe plan local şi sentin a final
trebuia s o dea voievodul. Lipsa men ion rii vreunui proces arat c nu a fost
vorba de nici o judecat între nobilul Ioan Kodori şi proprietarul domeniului cet ii
Ciceu. Problema a fost prezentat direct regelui, ceea ce arat c era vorba de o
chestiune de competen a direct a suveranului. În secolele XIV–XV, când era
vreun proces pentru vreo moşie între un nobil şi castelanul unui domeniu regal din
Transilvania, se rezolva cazul în fa a voievodului. Dar, dup cum am ar tat, nu este
invocat nici un proces. Ba mai mult, la porunca regelui şi din dorin a lui (de
voluntate et mandato regie maiestatis), moşia este l sat nobilului „pur şi simplu”,
doar prin mijlocirea acestei scrisori.
Voievodul lipseşte în totalitate din povestea acestei moşii. În schimb,
regele este reprezentat de comitele c m rilor de sare, adic administratorul fiscal al
veniturilor regale din Transilvania. În plus, mai este prezent şi un demnitar de la
curtea regal , postelnicul sau camerierul regelui, adic unul dintre oamenii de
încredere şi sfetnicii lui Matia. Doar pentru cazuri excep ionale erau trimişi cu
îns rcin ri speciale în Transilvania demnitari de la curtea regal .
Toate aceste date directe şi indirecte permit doar urm toarea interpretare
logic : în vara anului 1489 Ştefan cel Mare a fost pus în st pânirea cet ii Ciceu,
ceea ce a implicat delimitarea hotarelor domeniului respectiv. Cu ocazia aceasta era
s fie anexat domeniului o moşie nobiliar . Nobilul şi-a prezentat actele care îi
dovedeau drepturile de proprietate. Deoarece era o chestiune de competen a
regelui, problema a fost prezentat lui Matia chiar de func ionarii care delimitau
domeniul. În urma poruncii regale, cei doi demnitari au l sat moşia vechiului
proprietar.
Toat povestea trebuie s se fi derulat pe parcursul unei perioade de cel
pu in câteva s pt mâni sau chiar luni, dar în orice caz în interiorul primei jum t i
a anului 1489, deoarece nu sunt men ionate procese şi termene de judecat . Pe baza
acestui document putem afirma c Ştefan cel Mare a primit în 1489 domeniul
cet ii Ciceului şi în vara acelui an a fost pus în st pânirea lui.
Datarea dona iei Cet ii de Balt
Momentul intr rii lui Ştefan în st pânirea Cet ii de Balt este prezentat de
o scrisoare din 26 mai 1507, prin care fiica lui Ioan Pongrác, Ecaterina, c s torit
 CONTRIBU II LA DATAREA DONA IEI CICEULUI ŞI CET II DE BALT 101

cu ducele Lauren iu Újlaki, a revendicat domeniul acelei cet i în fa a lui Emeric

Szápolyai, palatinul Ungariei. Doamna Ecaterina a afirmat c tat l ei a st pânit cu
drept de z log domeniul respectiv şi acesta i se cuvine ei dup moartea tat lui şi a
fratelui s u. În expozi ia documentului, care echivaleaz de obicei cu o scurt
cronic , doamna Ecaterina povesteşte desf şurarea evenimentelor: „însă răposatul
domn regele Matia imediat după moartea şi decesul sus-zisului răposat Ioan
Pongrác, tatăl acestei doamne reclamante, în jurul anului Domnului 1476 trecut,
fără nici o plată în bani sau îndestulare a luat pe nedrept şi cu for a acea cetate
Cetatea de Baltă din mâinile sus-zisului răposat Matei Pongrac, fratele zisei
doamne reclamante şi în cele din urmă a dat-o răposatului ilustru domn Ştefan,
voievodul ării Moldovei, care cetate Cetatea de Baltă împreună cu zisele moşii şi
pertinen e ale sale acum sunt în mâinile ilustrului domn Bogdan, fiul zisului Ştefan,
voievodul ării Moldovei şi acea cetate cu pertinen ele sale acel domn Bogdan o
păstrează pentru el în acelaşi chip în prezent fără drept şi cu for a spre marea
pagubă şi daună a zisei doamne reclamante” [trad. M. D.]53.
Doamna Ecaterina men iona anul 1476, adic dup moartea tat lui ei, Ioan
Pongrác, ca dat a pierderii Cet ii de Balt . Ea ştia c imediat (statim) dup
decesul lui regele a luat cetatea şi în cele din urm (tandem) a dat-o domnului
Moldovei. Ea uitase sau probabil nu ştia, fiind la vârsta copil riei atunci, c în 1479
regele Matia d duse din nou Cetatea de Balt mamei şi fratelui s u.
Adrian A. Rusu relansa în urm cu câ iva ani tratarea celor dou domenii
ardelene ca dona ii separate şi atr gea aten ia asupra caracterului daniei regale, cel
de acordare a unui loc de refugiu la nevoie, pentru care, într-o faz ini ial , era
suficient şi doar o singur cetate54. Supozi ia istoricului clujean este confirmat de
o scrisoare a lui Matia, introdus în circula ia istoriografic , îns nefructificat la
maxima ei valoare, de c tre Alexandru Simon.
În 20 august 1482 regele Matia îi scria lui Ştefan cel Mare despre solia pe
care tocmai a primit-o de la el, în care acesta îşi reiterase supunerea, iar apoi îl
informa despre ceea ce urma s fac : „vom trimite în scurt timp la tine pe propriul
nostru om cu instruc iune mai amplă, care î i va explica ie mai clar inten ia
noastră fa ă de tine şi rugămintea noastră despre cele ce acum dorim să fie de la

53 A. Veress, Acta, nr. 65, p. 81–82 dup original, DL 29919: „Tamen olim dominus
Mathias rex statim post mortem et decessum prefati condam Iohannis Pongracz patris ipsius domine
exponente circa annorum videlicet Domini millesimorum quadringentesimum septuagesimum sextum
preteritum idem castrum Kykellew a manibus prefati condam Mathie Pongracz fratris dicte domine
exponente absque omni pecuniaria solucione et satisfaccione indebite ac potencialiter abstulisset et
tandem condam illustri domino Stephano wayde terre Moldauie tradidisset, quod scilicet castrum
Kykellew simul cum dictis possessionibus et pertinentiis suis nunc apud manus illustris domini
Bogdan filii dicti domini Stephani wayde terre Moldauie haberetur et idem castrum cum suis
pertinentiis modo simili idem dominus Bogdan indebite atque potencialiter detineret apud se de
presenti in preiudicium et dampnum dicte domine exponente valde magnum”.
54 A. A. Rusu, op. cit., p. 105 şi 108.
102 MARIUS DIACONESCU

tine, precum şi despre cetatea, pe care ai cerut-o de la noi, să î i zică ie cea mai
bună inten ie a noastră; căci noi suntem pregăti i şi în aceasta şi în altele care î i
plac ie, numai să vedem în practică ascultarea ta arătată nouă şi coroanei
noastre” [trad. M. D.]55.
Potrivit scrisorii lui Matia c tre Ştefan cel Mare, domnul Moldovei, dup
ce şi-a ar tat supunerea, i-a cerut regelui o cetate în regatul Ungariei. Matia a
identificat o solu ie pentru cererea domnitorului, fiind dispus şi la alte concesii (nos
enim parati sumus et in hoc et in aliis tibi complacere) pentru a vedea în practic
supunerea lui Ştefan (dummodo videamus in experientia oblatum nobis et corone
nostre obsequium tuum). Acest document arat suficient de clar c în 1482 regele
Ungariei, Matia Corvin, a r spuns pozitiv solicit rii domnitorului Moldovei şi i-a
dat o cetate.
Deoarece în anii urm tori în cetatea Ciceu erau administratori ai vechilor
proprietari, şi, dup cum am ar tat mai sus, abia în 1489 regele i-a d ruit-o lui
Ştefan, singura op iune pentru cetatea donat în 1482 este Cetatea de Balt . Astfel
c plasarea în timp a dona iei cet ii în reclama ia Ecaterinei, fiica r posatului
voievod Ioan Pongrác, adic în anul 1476, imediat (statim) dup decesul lui, când
regele a luat cetatea şi în cele din urm (tandem) a dat-o domnului Moldovei, se
apropie de realitate, pentru c distan a în timp între 1482 şi 1476 este mult mai
scurt pentru memoria fiicei vechiului proprietar decât între 1489 şi 1476.
În toamna anului 1492, când Ştefan cel Mare a fost pus în st pânirea
Cet ii de Balt în urma noii dona ii a lui Vladislav al II-lea, au fost dou
împotriviri56. Albert Silei s-a împotrivit fa de punerea în st pânire a Cet ii de
Balt în numele st pânilor s i, adic a doamnei Elisabeta, v duva lui Ioan Pongrác,
a fiului s u, Matia, şi a fiicei sale, Ecaterina, so ia ducelui Lauren iu Újlaki.
Totodat , Matia Musnai s-a împotrivit în numele scaunelor s seşti Mediaş şi Şeica
pentru st pânirea unui deal cu vii în muntele Vel . Împotrivitorii au fost chema i la
judecat ca s dea socoteal de împotrivirea lor la octavele Bobotezei (circa 13
ianuarie 1493) în fa a judelui cur ii regale, Ştefan Báthori.
Familia Pongrác a revendicat domeniul Cet ii de Balt în virtutea vechilor
drepturi de st pânire. Ei au fost reprezenta i de un delegat, care nu apare în postura
de oficial al domeniului în numele familiei Pongrác, deci aceştia nu st pâneau
efectiv domeniul. Iar saşii s-au împotrivit din cauza neclarific rii dreptului de

55 Al. Simon, C. Luca, Documentary Perspectives on Stephen the Great and Matthias
Corvinus, în TransR, XVII, 2008, 3, p. 88: „missuri sumus brevi ad te proprium hominem nostrum
cum informatione latiori, qui mentem nostram erga te et desiderium nostrum super hiis, que nunc a te
optamus fieri, tibi clarius explicabit, simul et de castro, quod a nobis petivisti, dicet tibi optimam
voluntatem nostram; nos enim parati sumus et in hoc et in aliis tibi complacere, dummodo videamus
in experientia oblatum nobis et corone nostre obsequium tuum”.
56 A. Veress, Acta, nr. 39, p. 45, dup însemnarea de pe spatele mandatului, DL 27740.

Scrisoarea conventului din Cluj-M n ştur din 19 octombrie 1492 cu detalierea împotrivirilor:
DL 27741.
 CONTRIBU II LA DATAREA DONA IEI CICEULUI ŞI CET II DE BALT 103

st pânire asupra unui deal disputat între vecini. Aceste împotriviri nu exclud
st pânirea lui Ştefan cel Mare începând cu anul 1482. Am v zut c şi în timpul
vie ii lui Ioan Pongrác regele Matia a fost inconsecvent cu dreptul de st pânire al
acestuia asupra Cet ii de Balt , dat ca z log în contul unor datorii mai vechi. În
1507, fiica acestuia, Ecaterina, reiterase faptul c familia ei a fost deposedat de
rege f r nici o desp gubire.
În condi iile în care, cel pu in între 1484 şi 1486, dac nu chiar pân mai
aproape de 1489, Ştefan cel Mare nu a mai fost vasal al lui Matia Corvin, ci al
regelui Poloniei în urma omagiului personal de la Colomeea, r mâne nedescifrat
exercitarea st pânirii domnitorului asupra Cet ii de Balt în acea perioad . Cel
pu in teoretic cetatea ar fi trebuit s fie confiscat pe seama regelui pentru
„tr darea” lui Ştefan. Îns , dac inem cont de tonul concesiv al scrisorii din 1482,
putem presupune c , în ciuda omagiului c tre regele Poloniei, Matia i-ar fi l sat
cetatea lui Ştefan în dorin a de a-l readuce la supunere, pe care dorea s o vad în
practic , dup cum afirma în documentul respectiv. Este doar o supozi ie. Mult mai
probabil ar fi îns o nou dona ie a Cet ii de Balt împreun cu Ciceul în 1489,
indiferent dac a st pânit-o sau nu Ştefan în perioada vasalit ii fa de regele
Poloniei. Un document comun în 1489 este sugerat de dona ia veniturilor regale de
pe domeniile respective.
Dona ia veniturilor regale de pe domeniile Ciceului şi Cet ii de Balt
Pe lâng cele dou cet i cu domeniile aferente, Ştefan s-a mai bucurat de
un privilegiu suplimentar în leg tur cu exercitarea st pânirii asupra lor.
Domnitorul Moldovei a beneficiat de toate veniturile regale, care se strângeau în
mod obişnuit de pe orice moşie nobiliar pe seama fiscului.
Andrei Veress, editorul celor mai multe documente despre st pânirea lui
Ştefan peste domeniile transilv nene, a g sit într-un copier sau registru de
stilionare un formular de document în care este men ionat Ştefan cel Mare ca
beneficiar al unei danii. Deoarece este un formular de document, emitentul,
localit ile şi data sunt anonime. În mod normal în aceste copiere şi beneficiarul
este anonim, dar în cazul de fa era vorba de un document aparte, dat într-un caz
special şi de aceea copistul, care l-a inserat în registru, a p strat numele
domnitorului moldovean. Conform acestui formular, tratat de editor pe bun
dreptate ca baz a unui document real, regele Ungariei i-a d ruit lui Ştefan cel
Mare „toate veniturile noastre, care trebuie să ajungă la noi pe cale legiuită şi
după obicei din pertinen ele cetă ilor lui numite t. şi t.”57. Ca atare, regele le
porunceşte func ionarilor care strâng d rile şi impozitele ca de acum încolo s nu
mai îndr zneasc s adune veniturile regale din pertinen ele ziselor cet i „căci pe
acestea le-am lăsat acelui voievod Ştefan pe parcursul vie ii sale şi oamenilor lui

57 A. Veress, Acta, I, nr. 40, p. 45: „universos proventus nostros, qui nobis de pertinentiis

castrorum suorum t. et t. vocatorum […] ordinaria lege et consuetudine devenire deberent”.

104 MARIUS DIACONESCU

care vor fi trimişi de către el acolo ca să fie adunate şi strânse liber şi fără nici o
piedică sau împotrivire” [trad. M. D.]58. De dou ori regele men ioneaz c aceast
dona ie este valabil doar pe timpul vie ii voievodului Ştefan59.
A. Veress a editat acest document imediat dup scrisoarea regelui Vladislav
al II-lea din 18 aprilie 1492, prin care poruncea conventului din Cluj-M n ştur s
fie pus Ştefan în st pânirea cet ilor. Deşi stilionarul este f r dat şi f r numele
emitentului, editorul a propus între paranteze aceeaşi dat ca la actul anterior şi l-a
pus pe seama aceluiaşi rege Vladislav, solu ie preluat de c tre istorici ca atare.
În cazul în care dona ia veniturilor regale ar fi urmat imediat daniei
cet ilor, dania regal ar fi fost invocat . Dar aici se spune c cet ile erau ale lui
Ştefan (castrorum suorum), adic domnitorul Moldovei era deja în posesia lor.
Cet ile nu sunt ale beneficiarului unei danii pân când nu se face pe cale legiuit
punerea în st pânire, f r împotrivitori.
Explica ia cauzei acestei dona ii excep ionale ne poate oferi date
suplimentare pentru datarea acesteia: regele i-a d ruit veniturile regale ca r splat
pentru „credin a, pe care credinciosul nostru […] a arătat-o şi a oferit-o mai întâi
sfintei coroane a acestui regat al nostru al Ungariei şi maiestă ii noastre şi a
promis el însuşi că o va păstra în toată starea şi condi ia lucrurilor sale”
[trad. M. D.]60. Din acest formular lipseşte invocarea credin ei ar tate antecesorilor
regelui, obişnuit în cazul scrisorilor de dona ie. În aceast situa ie suntem
îndrept i i s credem c dona ia veniturilor regale cu drept viager c tre Ştefan cel
Mare a fost f cut chiar de c tre regele Matia, c ruia îi atribuim originalul de pe
care s-a copiat documentul în registrul de stilionare, de unde a fost publicat de
A. Veress. Scrisoarea original dateaz din perioada imediat urm toare daniei celor
dou domenii, adic din 1489, deoarece regele i-a d ruit acele venituri „pentru
ajutorul său şi pentru păstrarea acelor cetă i ale sale”61.
La aceste venituri regale s-a referit regele Vladislav al II-lea în 1492, când
afirma c i-a donat cele dou cet i cu toate pertinen ele (târguri, sate, moşii, p r i
şi drepturi de posesiune etc.), împreun cu „întreg dreptul, pe care el l-a avut şi l-a
inut din mâinile zisului domn răposatul rege Matia şi care încă priveşte dreptul de
danie al maiestă ii noastre”62.

58 Ibidem, p. 46: „sed eosdem eidem Stephano wayuodae hominibusque suis per ipsum ad
hoc deputatis per universum tempus vitae suae libere et sine omni impedimento et contradictione
exigendos et colligendos relinquere”.
59 Dona ia veniturilor regale era cu drept viager, nu cea a cet ilor, cum greşit afirm Ştefan

S. Gorovei, Maria Magdalena Székely, Princeps omni laude maior, p. 534.

60 A. Veress, Acta, I, nr. 40, p. 45 „fidelitatem, quam fidelis noster … Sacrae imprimis

huius regni nostri Hungariae coronae ac Maiestati nostrae exhibuit et impendit atque in omni rerum
suarum statu et conditione observaturum sese promisit”.
61 Ibidem: „in subsidium suum conservationemque eorundem castrorum suorum”.
62 Ibidem, I, nr. 39, p. 44: „ac omni eo iure, quo eadem a manibus praefati condam domini

Mathiae regis habuit et tenuit et quo etiam nostrae Maiestatis incumbit collationi”.
 CONTRIBU II LA DATAREA DONA IEI CICEULUI ŞI CET II DE BALT 105

Dup cum clar arat textul scrisorii databile în 1489, sunt d ruite veniturile
regale obişnuite care se strâng pe seama regelui63. În registrul veniturilor fiscului
din anul 1494, din totalul sumei de 31442 florini care se strângeau din
Transilvania, 13917 florini nu erau încasa i. Printre cei de la care nu s-au încasat
banii, adic cei scuti i, sunt episcopi, magna i, oraşe, nobili de o singur sesie şi
nobili români. Cu suma de 1719 florini este înregistrat Ştefan cel Mare64. Aceasta
este contravaloarea veniturilor regale de pe domeniile celor dou cet i, bani l sa i
spre cheltuial pentru între inerea cet ilor lui Ştefan cel Mare. Pe lâng aceştia,
Ştefan cel Mare mai beneficia de un subsidiu, probabil anual, de 1000 florini din
încas rile fiscului din Transilvania65.
În anul 1495 sunt înregistrate veniturile din taxa de un florin. Din totalul de
31090 florini, doar 19615,50 florini au fost colecta i. Printre cei scuti i se aflau şi
bunurile voievodului Ştefan al Moldovei din pertinen ele cet ilor Ciceu şi Cetatea
de Balt , cu o valoare de 1515 florini66.
Care sunt veniturile care se cuveneau fiscului şi au fost l sate lui Ştefan cel
Mare cu drept viager ? Conform decretului regelui Matia din 1 aprilie 1467, to i
supuşii trebuiau s pl teasc „lucrul c m rii” (lucrum camerae), numit şi „darea
c tre fiscul regal” (tributum fisci regalis), cu excep ia clericilor de pe cur ile
clericale şi a nobililor de pe cur ile nobiliare. Mai erau scuti i, printre al ii, şi
românii, care în loc de lucrul c m rii pl teau quinquagesima în Transilvania.
Valoarea acestei d ri c tre fisc, lucrul c m rii, era de 20 dinari pentru fiecare
poart iob geasc 67.
Diferen a dintre cele dou sume din anii 1494 şi 1495 se poate explica prin
darea numit lucrul c m rii în satele şi târgurile maghiare şi prin quinquagesima
din satele româneşti de pe domeniile Ciceului şi Cet ii de Balt . În jur de 1500
florini reprezentau veniturile din taxa de un florin, iar circa 200 florini se strângeau

63 Ştefan S. Gorovei, Maria Magdalena Székely, Princeps omni laude maior, p. 285, f r s

cunoasc provenien a veniturilor regale de pe domeniile nobiliare, consider greşit c dona ia ini ial
a cuprins doar cet ile, iar prin acest document i se dau lui Ştefan numai pe timpul vie ii sale „roadele
culese de pe domeniile lor”. O cetate se doneaz împreun cu satele de pe domeniu, prin castrum nu
trebuie în eleas doar fortifica ia în sine, ci toate satele, târgurile, v mile şi celelalte venituri care
apar in de acea cetate. În plus, atragem aten ia c men ionarea fiilor şi a urmaşilor este o condi ie a
formulei de danie „nova donationis titulo”.
64 J. Chr. Engel, Geschichte des Ungarischen Reichs und seiner Nebenländer, I, Halle,

1797, p. 39: „Restant inexacti … (item bona domini) Stephani Wayde Moldensis (sunt florenis)
1719”.
65 Ibidem, p. 47: „Magnifico domino Stephano Wayuode Moldauiensi de contribucione

Transsilvaniensi … 1000”.
66 Ibidem, p. 149: „(Bona domini) Stephani Wayuode Moldauiensis in pertinentiis

castrorum Chychew et Kykellew sunt 1515”.

67 G. Bónis, F. Döry, G. Érszegi, S. Teke, Decreta regni Hungarie. Gesetze und

Verordnungen Ungarns, III, 1458–1490, Budapesta, 1989, p. 165–166.

106 MARIUS DIACONESCU

din lucrul c m rii şi quinquagesim . Acestea sunt veniturile regale pe care Matia şi
Vladislav al II-lea le-au l sat cu drept viager lui Ştefan cel Mare.
Miza dona iei domeniilor Ciceu şi Cetatea de Balt
Izvoare târzii din prima jum tate a secolului al XVI-lea emise în jurul
cur ii maghiare a regelui Ferdinand de Habsburg sus in c domeniile ardelene au
fost date de regii Ungariei domnilor Moldovei ca o compensa ie fa de pierderea
cet ilor Chilia şi Cetatea Alb , ocupate de turci.
Aceast tradi ie este consemnat documentar în 1528, când Ştefan
Podmániczky, episcopul de Nitra, îi informa pe consilierii regelui Ferdinand despre
contextul primirii de c tre episcopia sa a unei prepozituri într-un lung şir de
schimburi pentru compensarea cet ii Ciceu. Episcopul afirma c voievodul
Moldovei a primit cetatea Ciceu de la rege dup pierderea Chiliei şi Cet ii Albe
pentru a-l p stra în credin a fa de coroan 68.
În 1540 domnul Moldovei îi cerea regelui Ferdinand de Habsburg s fie
repus în st pânirea celor dou cet i din Transilvania, care fuseser date în
schimbul pierderii cet ilor Chilia şi Cetatea Alb , ocupate de c tre turci69. Aceast
tradi ie apare în r spunsul dat de consilierii regelui solului voievodului moldovean,
care parafrazeaz cererea, ceea ce înseamn c şi în Moldova, la circa o jum tate
de secol de la evenimente, s-a încet enit aceast idee a compensa iei.
Informa ia oferit de cele dou izvoare a fost preluat ca atare de c tre
istorici, astfel c tradi ia compensa iei sau a desp gubirii a prins r d cini adânci în
istoriografie. Adrian A. Rusu subliniaz , pe bun dreptate, c cele dou domenii nu
au reprezentat vreo desp gubire şi îi descurajeaz pe cei care preiau tradi ia
medieval a compensa iei70.
Dup cum am ar tat mai sus, dona ia Cet ii de Balt trebuie plasat în
1482 în urma cererii lui Ştefan cel Mare. Scopul cererii domnului Moldovei era de
a-şi asigura o cetate de refugiu, în timp ce pentru rege era o compensa ie fa de
supunerea ar tat , pe care o dorea vizibil , în practic (in experientia).
Pentru a în elege miza dona iei domeniului Ciceului ar trebui s urm rim
ce se întâmpl în Ungaria în prima jum tate a anului 1489. Principala grij a
regelui Matia, care, din cauza bolii, era purtat permanent în lectic , era asigurarea
succesiunii fiului s u nelegitim, Ioan Corvin, la tron. Conştient de dificultatea
acestui demers, din cauza complica iilor externe şi interne, a încercat pe parcursul
anului 1489 s ob in promisiunea ferm atât pe plan intern, cât şi extern, de
sprijinire a fiului s u.

68 I. Lukinich, Podmaniczky család oklevéltára, II, nr. 168, p. 416–417: „pro castro Tycho,
quod waywodae Moldaviensi, ne post amissas Kyllye et Neztheralba, a corona deficeret” (în
continuare, Podmaniczky család). Editat şi de A. Veress, Acta, I, nr. 130, p. 171–172.
69 A. Veress, Acta, I, nr. 264, p. 304: „Castra Cziczo et Kikellewar in partibus regni

Transsilvanis existentia pro Killya et Nester Alba, per Turcas occupatis data”.
70 A. A. Rusu, op. cit., p. 103.
 CONTRIBU II LA DATAREA DONA IEI CICEULUI ŞI CET II DE BALT 107

În vara anului 1489, presim ind c sfârşitul îi era aproape, regele Matia i-a
obligat pe baroni, pe c pitanii cet ilor regale şi magistratul oraşelor libere regeşti
s jure c dup moartea sa îl vor sus ine pe fiul s u, Ioan Corvin, s urce pe tronul
regatului Ungariei71. Episodul jur mântului depus personal de magna i în fa a lui
Matia este cunoscut din relatarea unui cronicar, György Szerémi72. Documentele cu
jur mintele altor supuşi s-au p strat în num r redus.
În 8 mai 1489 c pitanul cet ii Medvevár (Medvedgrad, azi Croa ia),
Andrei Both, la cererea regelui Matia, jura şi promitea „in fidem meam
Christianorum ac ad honorem et humanitatem meam” lui Ioan Corvin c , dup
moartea regelui, îi va preda cetatea în care fusese numit în func ie de c tre Matia,
împreun cu alte dou cet i şi alte pertinen e. Jur mântul a fost prestat personal în
fa a ducelui Ioan Corvin (stipulata manu ipsius domini ducis) la Buda73.
C m raşul din Baia Mare, Ştefan Zőld Osztopani, jura în aceleaşi condi ii
în 23 mai 1489, c îi va preda, dup moartea regelui, lui Ioan Corvin castelul din
Baia Mare împreun cu toate pertinen ele pe care le-a primit de la rege pentru
func ia sa (quod et quas ego a sua maiestate pro officio teneo)74.
În 23 iunie 1489 magistratul oraşului Sighişoara jura, din dorin a şi la
porunca special a regelui (de voluntate et speciali commissione) s îl sus in pe
Ioan Corvin s ocupe tronul dup moartea lui Matia75.
În ciuda num rului redus de documente p strate, diversitatea celor care au
jurat arat amploarea demersului regelui Matia. Aceste jur minte au fost luate în
prima jum tate a anului 1489.
Dona ia Ciceului nu poate fi legat de pierderea cet ilor maritime de c tre
Ştefan cel Mare şi nici de încheierea p cii moldo-otomane din 1486 cu medierea
Ungariei. Este o diferen suficient de mare de timp, circa trei ani, între încheierea
p cii şi dona ia Ciceului.
Dup ce Ştefan a depus omagiul personal la Colomeea fa de regele
Poloniei, abia peste un an Matia protesta la Vatican, acuzându-l pe Cazimir c i-a
sustras vasalul ce îi prestase lui omagiul76. Probabil c cel pu in un interval de timp
similar, necesar schimbului de solii, s-a consumat între revenirea lui Ştefan la
vasalitatea fa de regele maghiar şi protestul polonez la papalitate. În 26 iulie 1489
regele Cazimir îi reproşa Papei c l-a pus pe voievodul Moldovei, care îi era vasal

71 P. Engel, Regatul Sfântului Ştefan. Istoria Ungariei medievale 895–1526, traducere din
limba maghiar de Aurora Moga, Cluj-Napoca, 2006, p. 336.
72 Gy. Szerémi, Emlékiráta Magyarország romlásáról 1484–1543, közli Gusztáv Wenzel,

Monumenta Hungariae Historica, második osztály: Irók, első kötet, Pesta, 1857, p. 29.
73 DL 37663.
74 DL 37664.
75 J. Teleki, Hunyadiak, XII, p. 456–457, original DL 19541.
76 Eudoxiu de Hurmuzaki, Documente privitoare la istoria românilor, 1451–1510, II/2,

Bucureşti, 1891, p. 291–294.

108 MARIUS DIACONESCU

lui şi regatului s u, sub protec ia regelui Ungariei77. Regele polonez constata în

vara anului 1489 un fapt deja consumat, supunerea lui Ştefan fa de Matia cu
acordul Papei, care a anulat astfel omagiul depus de domnul Moldovei la
Colomeea78. În orice caz, omagiul lui Ştefan cel Mare fa de Matia trebuie plasat
înainte de 1489, probabil 1487 sau 1488.
Dup moartea lui Matia, domnul Moldovei invoca un jur mânt fa de
defunctul rege într-o scrisoare din 25 iulie 1490 c tre Frederic de Habsburg, în care
se justifica de ce îl sprijin pe Ioan Corvin ca s ocupe tronul Ungariei: „căci este
adevărat că noi şi fiii noştri am făcut un jurământ împreună cu serenisimul Matia,
rege al Ungariei de pioasă pomenire, anume ca să păstrăm şi să inem cu credin ă
slujbă credincioasă până la sfârşitul acestei vie i a noastre”79.
Acest jur mânt invocat de Ştefan cel Mare, altul decât omagiul de
vasalitate, prin care îşi justifica sprijinul fa de fiul nelegitim al lui Matia Corvin, a
fost f cut în anul anterior, în 1489, deoarece din prima parte a acelui an dateaz
jur mintele cunoscute prestate de supuşii regelui.
Scrisoarea lui Ştefan cel Mare c tre Frederic de Habsburg arat
solemnitatea şi importan a jur mântului f cut de domnitor, valabil pe via . Acest
jur mânt de sprijinire a lui Ioan Corvin la tronul Ungariei, pe care Ştefan înc îl
respecta, probabil f r s fi aflat înc de succesul lui Vladislav al II-lea, a fost miza
dona iei Ciceului.
Din aceast ecua ie a dona iei Ciceului în schimbul angajamentului de
sprijinire a fiului nelegitim la tronul Ungariei a f cut parte şi un personaj de prim
rang la curtea lui Matia, Bartolomeu Drágfi.
Acesta, descendent al lui Dragoş, întemeietorul Moldovei la mijlocul
secolului al XIV-lea, a avut rolul de mediator între regele Matia şi Ştefan cel Mare.
În anul 1489, Bartolomeu Drágfi se afla în fruntea aristocra iei maghiare, fiind
foarte apropiat de rege. Cu ocazia jur mântului depus de oligarhi, prin care se

77 Ibidem, p. 291–294.
77 Ibidem, p. 316–317.
78 În condi iile în care Ştefan era ortodox şi este ştiut c domnii Moldovei prestau omagiul

de vasalitate dup ritul lor, nu credem c informa ia cronicarului teuton Kaspar Weinreich despre
cererea lui Ştefan de a fi dezlegat de Pap de vechiul omagiu fa de regele polon înainte de a presta
jur mântul fa de Matia (Ştefan S. Gorovei, Maria Magdalena Székely, Princeps omni laude maior,
p. 261) trebuie luat în considerare ca atare. Al. Simon, Domnul Moldovei şi regii Ungariei la 1490,
p. 21, sus ine c Papa a desf cut jur mântul de la Colomeea la cererea domnului Moldovei.
79 Publicat ini ial într-un studiu în limba englez , Al. Simon, The Hungarian Ways of the

Relations Between the Habsburgs and Moldavia at the End of the 15th Century, în „Annuario
dell’Istituto Romeno di cultura e ricerca umanistica di Venezia”, VIII, 2006, p. 295–296 şi apoi
într-un alt studiu, în limba român , idem, Domnul Moldovei şi regii Ungariei la 1490, p. 33: „certum
est enim, quod nos et filii nostri cum serenissimo Mathia pie memorie Rege Hungarie iuramentum
fecissemus scilicet obsequium fidelem ad presentis vite nostre terminum fideliter servare et tenere”.
Editorul propune o traducere diferit în limba român ; ibidem, p. 22.
 CONTRIBU II LA DATAREA DONA IEI CICEULUI ŞI CET II DE BALT 109

angajau s îl sprijine pe fiul nelegitim al acestuia, Ioan Corvin, pe tronul regatului,

Bartolomeu Drágfi ocup o pozi ie fruntaş 80.
În vara aceluiaşi an, 1489, fiul domnitorului Moldovei, Alexandru, s-a
c s torit cu fiica lui Bartolomeu Drágfi81. C s toriile marilor familii nobiliare din
epoc aveau ra iuni politice, la fel ca şi c s toriile casei domnitoare din Moldova.
Aceast c s torie trebuie corelat cu dania Ciceului şi cu jur mântul lui Ştefan cel
Mare pentru sprijinirea lui Ioan Corvin la tronul Ungariei. Au fost trei evenimente
extrem de importante pentru domnul Moldovei, consumate în acelaşi interval de
timp, vara anului 1489, şi este imposibil s le trat m separat. Credem c
Bartolomeu Drágfi, demnitar la curtea regal , a fost mediatorul între regele Matia
şi Ştefan cel Mare. Din aceast mediere au câştigat toate trei p r ile implicate:
regele a primit jur mântul c fiul s u va fi sprijinit la tron de c tre domnul
Moldovei, Ştefan cel Mare a primit domeniul Ciceului şi şi-a c s torit primul
n scut, moştenitorul tronului, cu fiica unui magnat maghiar, cu ascenden în
începuturile Moldovei, iar Bartolomeu Drágfi a încheiat o c s torie cu rol simbolic
pentru el în recuperarea moştenirii str moşilor s i.
*
Dup urcarea pe tron a lui Vladislav al II-lea, miza dona iei Ciceului a
disp rut. Îns regele Ungariei i-a confirmat domnitorului Moldovei ambele cet i,
plus dona ia viager a veniturilor regale. Pentru rege era o garan ie a p str rii
domnitorului într-o rela ie de vasalitate fa de coroana Ungariei. În 1499, regele îi
explica voievodului Transilvaniei, Petru Szentgyörgyi, c domeniile din
Transilvania au fost d ruite domnitorilor Moldovei şi rii Româneşti pentru c ei
au promis s r mân în credin a fa de el, la fel cum au fost şi fa de predecesorii
s i. Totodat , cet ile serveau ca loc de refugiu în cazul în care domnitorul şi-ar
pierde tronul, pân când ar reuşi s şi-l redobândeasc 82.
Era un pre destul de mare pentru p strarea fidelit ii, cel pu in în cazul
Moldovei, dup cum aprecia însuşi regele Vladislav al II-lea într-o scrisoare c tre
fratelui s u, Ioan Albert, din 1498, trimis în contextul medierii p cii dintre
Moldova şi Polonia. Regele evalua cele dou cet i ca fiind „din cele mai bune din
trupul acestui regat”, la care se ad uga şi un subsidiu anual83.
Cetatea de Balt , primit în 1482 şi Ciceul, din 1489, au constituit atât
surs de venit pentru domnitorul Moldovei, cât mai ales garan ia unui refugiu în
vremuri tulburi. Ştefan s-a str duit s completeze domeniile sale prin noi achizi ii

80 Gy. Szerémi, op. cit, p. 29.

81 M. Diaconescu, Pe itorii nepoatei lui Ştefan cel Mare în 1517. Despre căsătoria lui
Alexandru cu fiica lui Bartolomeu Drágfi, în AIIX, XLIX, 2012, p. 55–70.
82 DF 267261.
83 Ş. Papacostea, Rela iile interna ionale ale Moldovei în vremea lui Ştefan cel Mare, în

RdI, 35, 1982, 5–6, p. 631.

110 MARIUS DIACONESCU

şi prin clarificarea preten iilor de moştenire ale urmaşilor vechilor proprietari. Pân
c tre mijlocul secolului al XVI-lea moştenirea lui Ştefan cel Mare în Transilvania a
fost valorificat de c tre urmaşii s i, care s-au str duit s o p streze intact , în
ciuda intereselor nobilimii maghiare. Uneori, interesele moştenitorilor vechilor
proprietari s-au unit cu interesele unor înal i demnitari care au vrut s profite de
h işurile judec toreşti pentru a pune mâna pe aceste domenii84. La un moment dat,
unii se gândeau s intre în st pânirea lor prin c s toria cu prea frumoasa nepoat a
lui Ştefan cel Mare, rezultat din c s toria lui Alexandru cu fiica lui Bartolomeu
Drágfi85.

ANEX

1489 iulie 26 – Dej

Comitele cămărilor de sare transilvănene, Martin Tárczai, împreună cu Ioan
Tárczai, postelnic regal, restituie nobilului Ioan Kodori moşia Petreşti din comitatul
Solnocul interior, pe care urmau să o anexeze cetă ii Ciceu.
Original, hârtie, sigiliu timbrat sub text. Serviciul Jude ean Cluj al Arhivelor
Na ionale ale României, Cluj-Napoca, fond Arhiva familiei Bánffy, nr. 255. Copie
fotografică: Magyar Országos Levéltár, Budapest, Ungaria, DF 26083586.
Nos Martinus Tharczay comes camararum salium Transsilvanarum etc. necnon
Iohannes similiter Tharczay cubicularius regius memorie commendamus per presentes quod
quamvis possessio nobilis Iohannis de Kodor Petherhaza vocata in comitatu Zolnok
interioris habita per nos ad castrum Chycho more pertinenciarum ipsius castri occupata
extiterit, tamen quia tandem visis et per omnia examinatis super ipsa possessione iuribus et
litteralibus instrumentis ipsius Iohan[nis] Kodory eandem possessionem ipsum legittime
concernere cognovimus exindeque pro eo coram regia maiestate penes iusticiam ipsius
laboraverimus ipsam possessionem Petherhaza vocatam de voluntate et mandato regie
maiestatis eidem Iohanni Kodory pure et simpliciter remisimus et resignamus, ymo
remittimus et resignamus vigore et testimonio presencium mediante.
Datum in Dees Dominico die ante festum ad vincula beati Petri apostoli anno
Domini millesimo quadringentesimo octogesimo nono.

Traducere:
Noi, Martin Tárczai, comite al c m rilor de sare transilv nene etc. şi Ioan, la fel
Tárczai, postelnic regal, d m de ştire prin scrisoarea de fa c , deşi moşia nobilului Ioan
Kodori numit Petreşti, avut în comitatul Solnocul Interior, urma s fie ocupat de noi la

84 Vom clarifica evolu ia proceselor urmaşilor lui Ştefan cel Mare pentru cele dou domenii
într-un alt studiu, dintr-un num r urm tor al acestei reviste.
85 M. Diaconescu, op. cit., p. 58.
86 Edi ia de fa este realizat dup copia fotografic de la Arhivele Na ionale Maghiare.
 CONTRIBU II LA DATAREA DONA IEI CICEULUI ŞI CET II DE BALT 111

cetatea Ciceu dup obiceiul pertinen elor acelei cet i, îns , deoarece v zând apoi şi
examinând cu totul drepturile şi actele scrise ale acelui Ioan Kodori despre acea moşie, am
aflat c acea moşie îl priveşte pe el în chip legiuit şi dup aceea ne-am str duit pentru
aceasta înaintea maiest ii regeşti la judecata sa, din dorin a şi la porunca maiest ii regeşti
am dat înapoi şi am l sat pur şi simplu acea moşie numit Petreşti acelui Ioan Kodori şi o
d m înapoi şi o l s m în temeiul t riei şi m rturiei scrisorii de fa .
Dat în Dej în ziua de Duminic de dinainte de s rb toarea înl n uirii Sfântului
Petru în anul Domnului o mie patru sute optzeci şi nou .

Contributions to the Dating of the Donation of Ciceu

and Cetatea de Balt to Stephen the Great
(Abstract)

Historians have suggested the dating of the donation of Ciceu and Cetatea
de Balt castles in Transylvania to 1475, 1484, 1486, or 1489. The year 1489,
which gathered the most followers, was chosen because of the estimate dating of
the return of the ruler of Moldavia, Stephen the Great, to vassalage towards the
king of Hungary, Matthias Corvinus.
A document from 26 July 1489 regarding the clarification of the status of a
village neighbouring the castle of Ciceu, which we edit in the appendix, allows us
to date the donation of the Ciceu estate in the summer of 1489. The stake of this
donation was the oath Stephen the Great took to support the succession to the
throne of Hungary of Matthias’ illegitimate son, John Corvinus. The intercessor of
the oath and of the donation was, most probably, Bartholomew Drágfi, whose
daughter was married to Alexander, the Moldavian ruler’s son.
Cetatea de Balt has been awarded in the summer of 1482, when the king
of Hungary, very concessively, manifested his availability to give Stephen the
Great a castle in exchange for the latter’s allegiance, of which he expected to
receive practical proof. Cetatea de Balt was to play the role of a refuge place when
necessity would arise.
Also in 1489 King Matthias awarded Stephen the Great with all the royal
revenues from the two estates. According to some fiscal records of the royal
treasury from 1494–1495, these royal revenues amounted to about 1700 florins, of
which approximately 1500 florins represented the one florin tax, while the rest
were collected from the so-called lucrum camerae tax paid by the Hungarian serfs
and from the quinquagesima of the Romanian serfs.
In 1492 King Vladislaus II confirmed the possession of the ruler of
Moldavia through a new donation, meant to keep Stephen the Great as his vassal.

Keywords: Ciceu, Cetatea de Balt , Matthias Corvinus, John Corvinus,

vassalage.