CETATEA GIURGIU

TRECUT ŞI PERSPECTIVĂ

SCURT ISTORIC

Având în vedere situarea la răscrucea unor vechi şi importante drumuri

comerciale, oraşul Giurgiu a avut un rol important în evoluţia istorică a ţării, numărându-
se printre puţinele oraşe în care populaţia autohtonă este atestată de secole.
Datorită puţinelor documente istorice şi posibil insuficienţei cercetări a
documentelor otomane, viaţa cetăţii şi a oraşului sunt puţin cunoscute.
Prima menţionare a Cetăţii Giurgiu se găseşte în Itierariul din Bruges, care a fost
scris în perioada 1380-1390, publicat la Bruxelles în 1857, apar informaţii deosebit de
valoroase referitoare la cetate. Astfel, printre alte localităţi luate care repere şi popasuri
de către occidentalii spre pelerinajul către Ţara Sfântă, este menţionată şi cetatea de la
Giurgiu 1.
Denumirea Cetăţii Giurgiu este probabil un vechi toponim dacic, care înseamnă
aşezare înconjurată de apă, lucru ce este demonstrat şi prin planul cetăţii din sec.XIV
(foto.1).

Cercetătorul medievist Constantin Rezachievici a realizat un studiu intitulat

Implicarea Giurgiului în relaţiile lui Mircea cel Bătrân cu Polonia, în care se clarifică
rolul politic, administrativ şi militar pe care Cetatea Giurgiu il avea în acea perioadă.
Astfel, din cele trei acte politice încheiate între voievodul Ţării Româneşti,
Mircea cel Bătrân (1386-1418) şi regele Poloniei şi mare cneaz al Lituaniei, Vladislav
Jagello, două au fost redactate în cancelaria domnească aflată la Giurgiu. Primul tratat
dintre cele două ţări fusese conceput în anul 1391 în principala reşedinţă domnească de la
Curtea de Argeş, căpătând forma finală în cancelaria polonă de la Liov.
Al doilea tratat a fost scris pe 23 septembrie 1403, de un diac ucrainean în Cetatea
Giurgiu. Documentul semnat la data de 23 septembrie 1403 pentru giurgiuveni are o
semnificaţie importantă, deoarece este primul act intern care menţionează Cetatea
Giurgiu, specificând şi funcţia sa citadină „scrise sunt aceste lucruri în cetatea noastră
Giurgiu”, se presupune că Mircea cel Bătrân se afla în acel moment în oraşul Giurgiu.
Documentul reprezintă astfel prima atestare oficială a oraşului Giurgiu, motiv pentru care
domnitorul Mircea cel Bătrân este considerat ctitorul oraşului, chiar dacă temeliile sunt
dovedite documentar şi arheologic ca fiind mai vechi. Ultimul tratat a fost scris la data de

1
DAMIAN ANCU, BĂLAN ION, Giurgiu – momente istorice, Bucureşti, f.e., 1995, p.14.
1
17 mai 1411, în latină, tot în cetate. La acestea se adaugă cel puţin scrisoarea diplomatică
personală a lui Mircea cel Bătrân, datată la 10 august 1415, întocmită în Cetatea Giurgiu
şi expediată lui Vladislav Jagello.
Acelaşi cercetător Constantin Rezachievici presupune şi că primul privilegiu
acordat negustorilor lioveni (care nu s-a păstrat, dar care este pomenit în reconfirmarea
din 1409), a fost elaborat la Giurgiu. Documentul scris în slavonă, la 11 mai 1409, este un
pergament cu pecetea atârnată, păstrat la Arhivele Naţionale Istorice Centrale.
Descrierea cetăţii făcută de Walerand de Wavrin relevă implicit semnificaţia
strategică a sa: „După ce au plecat de la castelul Turcan – Turtucaia, a doua zi, ei,
burgunzi, legatul papal şi românii, au ajuns în insula Giurgiu, unde era o cetate puternică,
pătrată, cu patru laturi lungi de zid şi la colţul fiecărei laturi era câte un turn foarte mare,
cu totul pătrat şi cel mai mare dintre aceste turnuri era mai mare şi mai puternic decât
turnul castelului Turcan şi tot astfel întărit cu gherete şi galerii din lemn, şi erau înspre
râu şi la capetele lor erau de asemenea două turnuri tot aşa de întărite cu galerii ca şi
celelalte”.
Cavalerul burgund consemna în momentul asedierii, Vlad Dracul cerea: „lăsaţi să
se stingă focul, pentru ca cetatea mea să nu fie arsă, căci este cea mai puternică cetate
care se află pe Dunăre şi care, ar putea să facă cel mai rău creştinătăţii de pe aici dacă, în
continuare, ar rămâne în mâna turcilor; căci atunci când turcii vor să facă incursiuni în
Ţara Românească sau în Transilvania trec împreună cu caii lor pe această insulă şi pe
podul castelului care este pe braţul râului care pătrunde în Ţara Românească”. „Tatăl meu
a pus s-o ridice”, menţiona Vlad Dracul şi „nu se află piatră în această cetate care să nu-l
fi costat pe tatăl meu cât un bolovan de sare”.
Prezenţa lui Mircea cel Bătrân la Giurgiu devine mai frecventă după înfrângerea
lui Baiazid la Ankara în 1402, întrucât oraşul cu cetatea lui adecvau cel mai bine
intereselor sale politice, care acopereau Peninsula Balcanică, unde domnitorul devenise
arbitru.
Din păcate, Mircea cel Bătrân este nevoit în anul 1417 să cedeze Imperiului
Otoman cetăţile dunărene Turnu, Giurgiu şi Brăila, care sunt transformate în raiale
turceşti timp de patru secole 2. Mulţi ani de acum înainte Giurgiu devine teatrul
operaţiunilor de război în timpul desfăşurării numeroaselor războaie între marile puteri
ale vremii: Imperiul Otoman, Imperiul Habsburgic şi Rusia Ţaristă. Cetatea şi locuitorii
acesteia au avut mult de suferit, fiind de nenumărate ori arsă, eliberată sau cucerită.
Un alt domnitor român, Vlad Ţepeş (1456 – 1462) a reuşit să recucerească
cetatea Giurgiu din mâinile turcilor, după ce sultanul Mahomed al II-lea El Fatih
(cuceritorul Constantinopolului în 1453), încercase fără succes să-l prindă la Giurgiu.
Vlad Ţepeş s-a dovedit însă a fi „... bărbat ager şi cât se poate de priceput în treburile
ostăşeşti ...”, dând replica care-l va face să intre în istorie – turcii prinşi la Giurgiu, în
frunte cu Hamza Paşa şi grecul Catavolinos au fost traşi în ţeapă 3.
Şi în timpul domnitorului Mihai Viteazul (1593 – 1601), pe teritoriul judeţului
Giurgiu au avut loc lupte antiotomane în vara anului 1595, care au vizat în special
Cetatea Giurgiu. Cele mai importante bătălii s-au dat în toamna anului 1595, după ce au
fost eliberate Târgovişte şi Bucureşti, lupta decisivă s-a dat la Giurgiu: „... acolo se făcu

2
CONSTANTINESCU, N.A., Cetatea Giurgiu – originile şi trecutul ei, în Analele Academiei Române,
seria 11, tom XXXVII/1916.
PĂUNESCU EMIL, Pagini de istorie – oraşul Giurgiu – de şase ori centenar, revista Sud, nr.2 (44, 6
februarie 2003), p.10.
3
Călători străini despre ţările române, vol.I, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1968, p.22.
2
mare pagubă şi un mare omor turcilor şi fu cucerită cetatea Giurgiului” 4 (29-30
oct.1595).
Din anul 1600 cetatea reintră sub dominaţia otomană, fiind întărită cu şanţ, care se
umple cu apa Dunării, iar în zonă se resimte monopolul economic şi comercial impus de
turci.
Începând cu Epoca Modernă, Tratatul de la Adrianopol din 1829 va schimba
istoria oraşului Giurgiu. Încheiat în urma războiului ruso-turc din 1828 – 1829, tratatul
cuprinde o secţiune specială referitoare la Principate. Conform protocolului din 14
septembrie 1829, Ţărinle Române prin „actul osăbit pentru prinţipaturile Moldovei şi
Ţara Românească”, devin autonome şi preiau raialele turceşti de pe teritoriile lor. Turcii
erau obligaţi ca în timp de 18 luni să vândă locuitorilor autohtoni proprietăţile deţinute pe
malul stâng al Dunării. Ca urmare, armata turcă evacuează şi predă cetatea până la
achitarea despăgubirilor de război, iar Imperiul Otoman acceptă elaborarea unor
Regulamente care vor sta la baza organizării celor două ţări româneşti 5.

CERCETĂRILE ARHEOLOGICE

Cercetările arheologice efectuate la Cetatea Giurgiu au avut loc în anii 1955,

1975-1995. În anul 1995, în luna noiembrie, un colectiv condus de Ion Barnea şi Paul
Cernovodeanu au început aici cercetarea arheologică prin tratarea unei secţiuni orientate
aproximativ N-S. Secţiunea a relevat existenţa zidurilor de incintă, din N şi de S a cetăţii
lui Micea cel Bătrân, ca şi existenţa altor ziduri, fără a se reuşi datarea lor. Colectivul şi-a
publicat cercetarea în revista „Materiale şi cercetări arheologice”, nr.IV/1995.
Salvarea monumentului, ridicarea sa în plan şi restaurarea pe cât posibilă a
zidurilor de incintă cu aportul Direcţiei Patrimoniului Cultural Naţional a început în vara
anului 1975, unde colectivul format din: lt.major. Dan Căpăţână, cercetător ştiinţific la
Centrul de Studii şi cercetări de istorie şi teorie militară – fiind şef de şantier şi Gabriela
Iavorschi – muzeograf al Muzeului Judeţean „Teohari Antonescu” Giurgiu, au redeschis
şantierul arheologic.
Conform arheologului Dan Căpăţână, cetatea a avut 9 faze constructive:
- În prima etapă a existat o fortificaţie de formă poligonală cu un diametru de 13
m.
- Zidul de incintă a fost construit din blocuri mari de piatră de calcar făţuite la
exterior şi îmbrăcate în 3-4 asize de cărămizi romane refolosite, aşezate pe
orizontală şi pe verticală.
- În a doua etapă fortificaţia are forma aproximativ rectangulară cu 3 turnuri de
colţ.
- Etapele 3-9 reprezintă lărgiri ale incintei fortificate.

Conform planului cetăţii din sec.XV – cetatea are forma rectangulară cu patru
turnuri de colţ, exterioare zidurilor, diametrul 13 mp, diagonala 13 m si grosimea
zidului de 3 m.
- S1 - şanţ orientat est-vest, cu dimensiunile de 77/2 m, din care 7 m spre vest în
afara cetăţii şi în care în cursul campaniei din 1976 se surprinsese zidul de vest al
incintei fortificate de pe vremea lui Mircea cel Bătrân ca şi patru ziduri de interior
ale cetăţii, cercetarea din 1977.

4
DAMIAN ANCU, Mihai Viteazul şi Vlaşca, Giurgiu, f.e., 1995, p.10.
5
Istoria militară a poporului român, vol.III, Bucureşti, Editura Militară, 1987, p.146.
3
- zidul de incintă surprins are o grosime de 3 m şi este compus din blocuri mari de
piatră de carieră făţuiţă la exterior, iar miezul (emplectonul) din piatră de carieră
sau de râu de diferite dimensiuni prinse printr-un foarte bun mortar
- Zidul prezintă tiranţi orientaţi fie est-vest, fie nord-sud, care în prima fază au
ajutat la construcţia propriu zisă a zidului, iar mai apoi la aerisirea şi împiedicarea
pătrunderii igrasiei. Zidurile de interior cu grosimea între 1 m şi 1,5 m au acelaşi
sistem de construcţie cu a zidului de incintă
- atât în S 1 cât şi în celelalte secţiuni, deşi s-a ajuns la adâncimea menţionată,
cercetarea nu a ajuns încă la solul viu
- În secţiunile II şi III, orientate nord-sud, cu dimensiunile de 22/2 m şi 22/3 m,
cercetarea s-a oprit datorită infiltrării apei la puţin timp după reluarea activităţii
- În sectorul de cercetare al turnului de sud-vest al cetăţii, paralel cu cercetarea care
a continuat în S IV (17/1,5 m), a fost trasată o secţiune, S IV A, orientată nord-sud
şi făcând cruce cu S IV. Scopul executării acestei secţiuni a fost surprinderea
zidurilor de nord şi sud ale turnului.
- Săpătura a scos la iveală zidurile turnului şi de asemenea, pavajul de interior
format din pietre de râu prinse în mortar. De pe acest pavaj se pătrundea în turn
printr-o uşă practicată în zidul de est al turnului.
- În interior turnul avea drept ultim pavaj, dale mari de piatră având dimensiunile
de 56x54x10 cm. Cercetarea relevă faptul că acest pavaj construit mai modest, din
pietre de râu de dimensiuni mici prinse în mortar. Acest nivel de locuire a suferit
un puternic incendiu, după cum ne indică stratul de arsură din profil
- Constatarea cea mai importantă în sectorul turn este că acesta nu este exterior
cetăţii, aşa cum ne indică stampele din sec. XVI-XVIII, ci interior, planul său
constructiv având analogii cu cele ale cetăţii Neamţului, Poienari, Suceava, etc.
- decopertarea zidului de vest al incintei Mircea cel Bătrân. Zidul a fost degajat
până la o adâncime de 1,5 m faţă de nivelul actual. S-a constat că zidul prezintă
din 4 în 4 m locaşe pentru tunuri. Este fără îndoială una din fazele ultime ale
existenţei cetăţii, probabil de la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul celui
următor.

4
 În urma săpăturilor arheologice, au fost descoperite următoarele vestigii:
- Ghiulele de tip Walerand de Wavrin, ghiulele de piatră şi fier (19 bucăţi)
- Materiale ceramice datate din sec.XIV-XIX. Printre cele din sec.XIV-XV se
numără: bucăţi de oale şi străchini cu fundul inelar şi decoarte pe faţa interioară
cu tot felul de ornamente (flori stilizate, linii) executate în tehnica sgraffito şi cu
smalţ de diferite culori, predominând verdele şi olivul. Prin tehnica de lucru şi
profilul lor, aceste fragmente fac parte din ceramica românească de tradiţie
bizantină
- Ghiulele din ceramică şi porţelan.
Deoarece de când s-au încheiat săpăturile arheologice efectuate de Dan Căpăţână,
datorită infiltrării apei, teoretic, şantierul arheologic nu a fost închis, fiind doar suspendat
pe o perioadă nedeterminată.
Primăria Municipiului Giurgiu doreşte să se redeschidă acest şantier, pentru a
putea descărca monumentul de sarcină arheologică şi a crea un proiect pentru punerea în
valoare a acestuia.
În anul 2000, arhitectul Gheorghe Sion, împreună cu Centru de Proiecrtare pentru
Patrimoniul Cultural Naţional din cadrul Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional
au propus tema de fundamentare a lucrărilor de cercetare, consolidare, restaurare şi
punere în valoare a Cetăţii Giurgiu.
De asemenea, în anul 2008, în Revista „Sud”, nr.11-12, an XII, nov.dec. 2008,
istoricul şi muzeograful Emil Păunescu publica un articol în care sunt prezentate istoricul
cetăţii, istoricul cercetărilor şi eventuale rezolvări ale problemei referitoare la cercetarea,
consolidarea, restaurarea şi punerea în valoare a cetăţii. Tot în anul 2008, dl. Emil
Păunescu depune la Primăria Municipiului Giurgiu un memoriu privitor la Cetatea
Guirgiu, în care sunt prezentate şi etapele care trebuiesc urmate pentru a se putea
interveni asupra monumentului istoric.

5
 Referitor la aceeaşi temă, în anul 2012, Direcţia Judeţeană pentru Cultură şi
Patrimoniu Naţional Giurgiu a redactat o temă de proiectare pentru monumentul istoric.

ACTIVITĂŢI DESFĂŞURATE DE PRIMĂRIA MUNICIPIULUI GIURGIU

ASUPRA CETĂŢII PÂNĂ ÎN PREZENT

În timpul mandatului fostului Primar Lucian Iliescu, a fost efectuată îngrădirea

zonei perimetrale Cetăţii Giurgiu.
La solicitarea Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional, Primăria
Municipiului Giurgiu, reprezentată prin Compartimentului de Arhitectură Urbană şi
Amenajarea Teritoriului şi Serviciul Autorizaţii şi Documentaţii de Urbanism, aflate în
subordinea Arhitectului Şef, Anne Marie Gacichevici, în colaborare cu Direcţia pentru
Culte, Cultură şi Patrimoniu Judeţeană Giurgiu, a pregătit o documentaţie în vederea
demarării către minister a unei proceduri de achiziţie publică, în urma căreia se va
contracta elaborarea proiectului de consolidare şi restaurare.
Setul de documentaţie cuprinde:
- 1 copie de pe extrasul de carte funciară sau alt document din care să rezulte
situaţia juridică a terenului pe care află cetatea, pentru care s-a demarat procedura
de intabulare şi s-au realizat planurile cadastrale;
- Releveu al cetăţii – din arhiva Muzeului Judeţean „Teohari Antonescu” Giurgiu
- Tema de proiectare
- Documentaţie fotografică
În urma depunerii documentaţiei mai sus menţionate la Ministerul Culturii şi
Patrimoniului Naţional, Institutul Naţional al Patrimoniului, Direcţia tehnică şi de
restaurare a monumentelor istorice, a fost transmis faptul că monumentul istoric Cetatea
Giurgiu, LMI GR-s-A-14756 a fost introdus în programul naţional de restaurare, anul
2012.
În anul 2013 a fost realizată intabularea cetăţii şi stabilirea statutului şi regimului
juridic de proprietate ale vecinătăţilor
În data de 10 februarie 2014, la iniţiativa domnului primar Nicolae Barbu, a avut
loc o primă întâlnire oficială pe tema ruinelor Cetăţii Giurgiu. Printre invitaţi au fost:
Costel Drăgan, arhitect şef al judeţului Brăila, Ionel Cândea, profesor universitar şi
director al Muzeului din Brăila, Sergiu Nistor, arhitect şi preşedinte al ICOMOS
România, arhitect Bogdan Teodorescu, atestat M.C.C., Beatrice Jogger, reprezentant al
UAUIM, muzeograful Emil Păunescu, prof. dr. Gheorghe Dumitrescu, Adrian Nicolae,
director al Direcţiei Judeţene pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Giurgiu şi alţi
specialişti. Din cadrul Primăriei, alături de dl. Primar Nicolae Barbu s-au aflat arh.şef al
municipiului Anne Marie Gacichevici, Silvia Cornoiu, şef Serviciu Autorizaţii şi
Documente de Urbanism, Ianca Meca, consilier din cadrul Compartimentului programe
Europene, şi Dana Dumitrescu, din cadrul Compartimentului de Arhitectură Urbană şi
Amenajarea Teritoriului.
Discuţiile s-au axat pe tema restaurării parţiale sau totale a cetăţii, valorificarea şi
includerea monumentului în circuit turistic. Participanţii au expus puncte de vedere şi
despre o posibilă redeschidere a şantierului arheologic.
În partea de concluzii şi măsuri de întreprins s-a discutat despre elaborarea unor
studii preliminare necesare demarării acţiunii viitoare ce vor face posibilă restaurarea
cetăţii şi soluţii privind modelarea traseului canalului Cama prin crearea unui baraj şi a
unui nou dig, prin care poate fi controlată apa şi ar împiedica infiltrarea apei către cetate
şi de asemenea permiterea continuării săpăturilor arheologice, deoarece digul actual
acoperă 1/3 din suprafaţa principală a cetăţii.
6
 S-a propus de asemenea, un parteneriat între judeţele Giurgiu, Brăila şi Teleorman
(municipiile Giurgiu, Brăila şi Turnu Măgurele), în vederea restaurării celor trei cetăţi
similare existente, detaliile urmând a fi stabilite ulterior.
În prezent s-a demarat realizarea unui PUZ (Proiect Urbanistic Zonal), care va
reglementa cu claritate suprafaţa sitului, raza sa de protecţie, posibile puncte de acces
controlat, spaţii de parcare, amplasamente pentru panouri de averizare, spaţii de iluminat
şi va sta la baza proiectului de restaurare şi punere în valoare a Cetăţii Giurgiu.
Pentru a putea informa populaţia giurgiuveană despre scurtul istoric, istoricul
săpăturilor arheologice, situaţia actuală şi viitorul Cetăţii, Compartimentul de Arhitectură
Urbană şi Amenajarea Teritoriului, din cadrul Primăriei Giurgiu, în perioada 24 martie –
6 aprilie 2014, la Galeriile de Artă „Silvia Grosu Jelescu” a organizat o expoziţie,
reprezentând Şcolile de Vară pentru studenţii arheologi, organizate de către primărie.
În prima expoziţie, au fost expuse proiectele studenţilor privind conversia Taberei
Stejarul în Centrul Social de Sustenabilitate pentru Vârstnici, efectuate în vara anului
2013, în cadrul workshop-ului ediţia I.
În cea de-a doua expoziţie, în colaborare cu Muzeul Şcolar al Şcolii Gimnaziale
„Mihai Eminescu” Giurgiu, au fost prezentate macheta cetăţii, restaurată de către Dana
Dumitrescu, Compartimentul de Arhitectură Urbană şi Amenajarea teritoiului, vestigii
arheologice descoperite în urma săpăturilor, scurt istoric şi documentaţie fotografică.
Prin această expoziţie am vrut să informăm publicul că în perioada 14-21 iulie
2014 va avea loc Workshop-ul Ediţia a II-a, în care este vizată Cetatea Giurgiu.
Workshop-ul va fi format din studenţi la arhitectură români şi spanioli, care vor crea
proiecte de restaurare parţială sau totală a Cetăţii.
În paralel, Primăria Municipiului Giurgiu a început demersurile către Ministerul
Culturii şi Patrimoniului Naţional pentru redeschiderea şantierului arheologic din vara
aceasta, unde îşi vor desfăşura activitatea arh.Gheorghe Sion, Dan Căpăţână, Ionel
Cândea, ş.a.
Astfel, prin redeschiderea şantierului arheologic, descărcarea de sarcină
arheologică a sitului, finalizarea PUZ-ului şi crearea unui proiect de restaurare
parţială/totală a Cetăţii Giurgiu, Primăria Municipiului Giurgiu doreşte să readucă la viaţă
Cetatea, să redevină simbol al oraşului, includerea sa în circuit turistic şi amenajarea
întregii zone perimetrale acesteia prin diferite proiecte menite să aducă prosperitatea
oraşului Giurgiu.

Dana Gabriela Dumitrescu