Prima atestare documentara a existentei omului pe teritoriul municipiului

Giurgiu, dateaza din paleoliticul superior (intre cca 35000-10000 ani). Este vorba despre un
fragment de craniu descoperit in aluviunile ostrovului Mocanu la o adancime de 9 m in timpul
lucrarilor la Podul Prieteniei.
Itinerariul de la Bruges este cel mai vechi document in care se mentioneaza existenta
cetatii Giurgiu. Se pare ca acesta a fost scris in perioada 1380-1390, cu scopul de a servi
pelerinilor catolici sa-si gaseasca drumul. Dar primul act intern care mentioneaza Giurgiu,
specificand totodata functia sa citadina, dateaza din 23 septembrie 1403. Documentul, emis de
cancelaria Tarii Romanesti si semnat de voievodul Mircea cel Batran (1386-1418), in cetatea
noastra Giurgiu, era adresat regelui polon Vladislav II Jagelo (1386-1434) reinnoind tratatul de
alianta dintre cele 2 tari din 10 octombrie 1389.
Mai tarziu, la 11 mai 1409, domnitorul scutea satul Pulcovti de slujbe si dajdii cu
exceptia participarii la oastea cea mare. Orasul a fost fara indoiala una din resedintele
domnesti, alaturi de Arges, Ramnicu Valcea sau Targoviste.
Insemnatatea cetatii Giurgiu, aflata la intersectia principalelor drumuri comerciale si
port la Dunare, a fost remarcata si de istoricii turci; cetatea de la Giurgiu era la inceputul
veacului al XV-lea, la fel de puternica precum cetatile Isaccea si Enisala din Dobrogea.
Retinem consemnarea pentru deceniul IX al secolului XIV despre existenta localitatii
Giurgiu sub numele de Rossy sau Jargo. La inceputul existentei lor, probabil asemanatoare in
timp orasele Giurgiu si Russe au putut fi lesne confundate, chiar de catre contemporani.
Inainte de 1396 cetatea de la Giurgiu exista, dar suferise o distrugere substantiala. In
lumina unui document din 1403, ea se gasea din nou intr-o stare prospera.
Vadul de la Giurgiu, unul dintre cele mai lesnicioase pe cursul Dunarii, a fost cunoscut si
de otomani, de aceea multe incursiuni au fost facute pe aici.
In jurul anilor 1414 1417 in timpul marii ofensive otomane, cetatea se considera
pierduta pentru romani, alaturi de Turnu, ca si puternicele Isaccea si Enisala.
Cetatea nu a stat mult sub stapanirea turcilor, astfel ca domnitorul Dan al II-lea (14221431) ajutat de Filippo dei Scolari, comitele Timisoarei, a recastigat-o in 1427.
Odata cu caderea de la tron a voievodului Dan se pare ca cetatea a intrat in stapanirea
turcilor, dar imprejurarile in care s-a petrecut, sunt inca neelucidate, dar in 1483 ea se gasea in
stapanirea turcilor.
A ramas in mainile turcilor pana in 1445, in acest timp fiind reparata si marita.
Dupa descrierea cavalerului burgund Walerand de Wavrin, cetatea de la Giurgiu era:o
cetate foarte puternica, patrata, cu patru laturi lungi de zid si la coltul fiecarei laturi era cate un
turn foarte mare, cu totul patrat si cel mai mic din aceste turnuri era mai mare si mai puternic
decat turnul castelului Turcan (Turtucaia, n.n) si tot astfel intarit cu gherete si cu galerii de
lemn. Si erau inspre rau doua mici parapete de zid care porneau de la cetate ajungand pana la
acel rau si la capetele lor erau de asemenea doua turnuri tot asa de intarite cu galerii ca si
celelalte.
Tatal meu a pus s-o ridice, mentiona voievodul Vlad Dracul intr-o discutie cu Wavrin;
aflam astfel ca ea a fost construita de Mircea cel Mare.
Cucerita din mana turcilor in 1445, cetatea Giurgiului a intrat pentru cativa ani intr-o
noua perioada a existentei sale.

Nu se cunoaste inca in ce context cetatea a trecut iarasi in stapanire otomana, dar

faptul se consuma anterior anului 1449.
In iarna anului 1461 1462, Vlad Tepes declansa campania impotriva fortelor otomane
iar cetatea din insula a reintrat in stapanirea romanilor intacta.
Odata cu domnia lui Radu cel Frumos (1462-1475) cetatea reintra in stapanirea
semilunii. (1463)
In schela Giurgiului (port) se adunau produsele care constituiau birul pe care Tara
Romaneasca era obligata sa-l dea Portii. Tot aici se strangeau, solicitate de economia de
schimb, mari cantitati de cereale, lemn, miere, vite, etc. De asemenea, mutarea capitalei Tarii
Romanesti de la Targoviste la Bucuresti s-a facut ca urmare a cresterii in importanta a drumului
comercial al Giurgiului.
Cetatea este reparata in anul 1560.
In octombrie 1595, contraofensiva romano-transilvaneana l-a gonit pe serdarul Sinan
pasa, iar cetatea a trecut din nou in stapanirea Tarii Romanesti.
Dupa anul 1597 turcii au reocupat Giurgiu. Cetatea a fost largita.
In epoca stapanirii turcesti orasul a fost inconjurat cu ziduri de protectie, constituind
ceea ce astazi se numeste Tabia.
Dupa anul 1700 a fost construit "Turnul Ceasornicului".
La 11 noiembrie 1829 operatia de evacuare a turcilor si de predare a cetatii si a
orasului autoritatilor locale fusese incheiata. Pamantul giurgiuvean revenea astfel dupa
aproape 400 de ani, la glia mama.
In anul 1830 resedinta judetului Vlasca aflata la Gaiesti a fost mutata la Giurgiu. Din
acei ani dateaza conturarea ca element urbanistic valoros prin originalitatea ei Farfuria, piata
centrala a orasului. Aici s-a constituit promenada pe inelul central, rezervata cetatenilor de
vaza, pe inelul periferic, mai larg, oamenilor de rand. Circulatia se realiza prin inelul carosabil
din care porneau radial strazile din jur. Centrul pietei era dominat de Turnul ceasornicului.
In 1830 este deschisa prima scoala romaneasca din oras, care functiona in curtea
bisericii Adormirea Maicii Domnului.
In 1831 s-au sadit primele randuri de arbori in gradina Alei.
In anul 1834 pe strazi s-a introdus iluminatul cu felinare cu lumanari.
Cu scopul de a intimida populatia din oras si a provoca armatei romano-ruse, la 24 mai
1877, turcii l-au bombardat timp de 3 ore, cu artileria amplasata peste Dunare. La 12-14 iunie,
artileria romano-rusa a luat initiativa deschizand focul asupra forturilor otomane. A urmat un
impresionant duel de artilerie soldat cu infrangerea turcilor. Orasul suferise pagube serioase.
In 1864, domnitorul Cuza a inaugurat aici lansarea la apa a vaporului Romania, primul
vapor cu aburi, de razboi al tarii noastre.
La 19/31 octombrie 1869 s-a inaugurat calea ferata ce lega orasul de capitala. Tot in
acel an a fost inaugurat si gimnaziul din Giurgiu actualul Colegiu National Ion Maiorescu.
Spitalul judetean a fost construit in 1871.
In 1886 a inceput constructia canalului Sf. Gheorghe, apoi s-a dat in folosinta podul
metalic de pe acelasi canal.

In anii premergatori primului razboi mondial, iluminatul orasului se facea cu lampi cu

petrol.
Prima societate de navigatie pe Dunare a fost infiintata de austrieci la Giurgiu si tot ei
au infiintat in 1854 prima linie telegrafica in Muntenia pe linia Giurgiu-Bucuresti.
In 1910 a fost inaugurata calea ferata Giurgiu-Videle.
Podul Prieteniei construit intre 1952-1954 traverseaza pe 2200 m lungime bratele
Smarda, Ara, insula Mocanasu, Mocanu si Dunarea, facand legatura rutiera si feroviara intre
Giurgiu si Russe-Bulgaria. Faptul ca intre Giurgiu si Russe se afla singurul pod peste Dunare
dintre Romania si Bulgaria, a contribuit major la dezvoltarea Giurgiului.
De numeroase "impliniri marete" a avut parte si Giurgiu in anii constructiei socialiste.
Locuinte, spatii comerciale, scoli; constructii ce abia daca mai pot fi intretinute in prezent.
Dupa 1989 traficul vamal a luat o mare amploare, si astfel in 1999-2000 a fost
construita o noua vama. Tot dupa 1989, in anii democratiei, orasul a inceput sa resimta si el
efectele economiei slabe a tarii. Zona libera Giurgiu, inaugurata in 1997 ar fi trebuit sa fie o
mare oportunitate pentru oras insa efectele se lasa asteptate. Portul si-a pierdut din
importanta, iar santierul naval mai functioneaza doar cu o sectie.
In 2000-2002 s-au modernizat trotuarele strazilor principale ale orasului (!) si in fiecare
zona a fost construit un parc. Iluminatul strazilor s-a imbunatatit radical.
De viata stiintifica si culturala a Giurgiului se leaga nume ale unor personalitati de prima
marime, care fie s-au nascut, fie au activat aici.
Anul acesta Giurgiu a implinit 600 de ani, dar in ansamblu traieste un deznodamant trist
al acestei istorii. La multi ani fericiti!