MĂNĂSTIREA

EDITURA
MERID I ANE
MOLDOVIŢA
- \

https://biblioteca-digitala.ro
~
0.M.ASJ
DIRECŢIA. MONUMENTELOR,
ANSAME!LURIL.OR
St SITURILOR ISTORICE
B18 LI OTECA
Cota cărtii: . . .
1
I
Inventar..' . . j. 'ţJ
. '1 g
MONUMENTE 1STORICE
. .. MIC INDREPTAR

I
https://biblioteca-digitala.ro
 T.545
CORINA NICOLESCU

f~ q
I54:J
MĂNĂSTIREA
MOLDOVIŢA

E d i ţ i a a I l-a

EDITUR A MERIDI AN E
Bucur eş ti, 1967

https://biblioteca-digitala.ro
 D.M.A.S.l.
Nr. ~~~~,,~···
Fotoi~ e xecu tate de S tu d ioul de artă fotografică
al Comb inatului po li grafic Casa Scîntci i, Bu cu reşti

Pe coper tă: Fa ţ ada de sud;vesc
Pag inil e 2-3: 1. Vede re ge n era l ă a
Vatra M o l dov i ţe i
Linia principală a căii ferate care merge spre Cîmpulung şi Vatra Dornei se rami·
fică de la Vama într -o arteră secundară, ce străbate munţii de-a lungul rîului Moldoviţa,
pînă la aşezarea mai mare de la capătul lui , Moldoviţa-Herăstrău, important centru de
exploatare a lemnului. După ce trenul de munte trece prin localităţile Deia, Frumosul,
Drago ş ul, care şi-au păstrat de veacuri aceleaşi denumiri, la 15 km de la Vama se opreşte
în gara Vatra Moldoviţe i. Din gară se vede silueta sev eră a mănăstirii Moldoviţa, cu
aspect de mică fortăreaţă, dintre zidurile căreia se ridică a c op e rişul unduios de ş iţă
al bisericii.
După un urcuş de cîteva minute, se ajunge la poarta mănăstirii, situată pe şoseaua
ce duce la Moldoviţa-Herăstrău. Un mic pîrîiaş, Ciumîrna, ocoleşte pe la sud-est terasa
m ă n ăst i rii şi satului înaltă, pe care a fost construită Moldoviţa lui Petru Rareş. ' i.a cîteva sute de m etri
de ea, dominînd priveliştea ce se deschide spre Vama, pe valea Ciumîrnei, se păstrează

https://biblioteca-digitala.ro
Încă ruinele unei construcţii mai vechi , ce datează din timpul lui Alexandru cel Bun.
Sînt ruinele celei dintîi construcţii de piatră a mănăstirii.
În secolul al XIV-lea, peisajul artistic al Moldovei era desigur altul decît acela p e
care-l cunoaştem azi. Moldova de nord, întocmai ca şi M ara mure ş ul , er a o ţară a
lemnului. Cele mai bătrîne monumente din această parte a ţ ă rii au fost la început din
lemn şi au fost înlocuite cu construcţii de pia tr ă numai în ultima treime a secolului
al XIV -iea.
Tradiţia ne-a păstrat şi la Moldo v iţa, ca şi la Bistriţa şi Neamţ, amintirea unei astfel
de construcţii. Trebuie să ne-o imag in ă m de mici proporţii , cu pereţii din blăni groase
de tisă, adăpostită sub un acoperiş imens de şindrilă, umbrită de o streaş ină lată şi
îngrădită de o palisadă. Despre d ata la care va fi fost ridic a tă aceas tă primă cons trucţie
nu ştim nimic precis. În schimb, sînt ştiri m ai certe legate de con struirea monume ntului
din piatră, ale cărui ruine se mai văd astăzi, la începutul domniei lui Alexandru cel
Bun. Este sigur că În anul 1410 m ă năs tire a exista, deoarece Alexandru îi î ntregeşte
domeniul numind-o « cea nou z idită ».
La v remea aceea co n struirea mănăstirii la poalele munţilor dintre Moldova ş i Tran-
silvania trebuie să fi avut drept sco p ş i supravegherea resp ectivei zo ne de frontieră.
În d ocumentul din 1411 , prin care se sta bileşte h o tarul satului M oldoviţa, este pomenit
un pîrîu al « ce tăţii », iar cercetătorii au aflat, nu dep arte de mănăstire, urme d e z id ărie
şi o c ăm aşă de za le, ce atestă ex iste nţa în aceas tă zonă a un ei fortificaţii. În l egătu r ă cu
acest rol de strajă al măn ăs tirii s-a păstrat de altfel ş i o tradiţie l oca l ă dup ă care stare ţul
era şi că petenia unei organizaţii cu caracter militar în care intrau toate satele d e r ăzeşi
de pe valea rîului.
Parcurgînd do cumentele se co nstată că m ă năstirea Moldo viţa de ţine a domenii
importante la hotarul Moldovei spre Transilvania. De aceea se ş i iscă în secolul al
XVI-iea o serie de litigii între mănăstire ş i oraşul Bi s triţa , legate de încălcarea proprie -
tăţilo r ei. Din corespondenţa purtată la sfîrşitul secolului al XVI-iea şi încep utul vea·
cului urm ă tor, între stareţii Mold ov iţei şi negustorii bis triţe ni , reiese că primii aveau
rolul de a- i informa pe aceştia despre evenimentele din Moldov a, stimulînd venirea
negustorilor saşi. Cînd situaţia era tulbure în Moldova, stareţii de la Moldo viţa trimi·
teau ştire bistriţenilor pentru a -i asigura că pot veni totu ş i p entru co merţul lor. În
timpul evenimentelor din vre mea lui Petru Şchiopul, la Moldo viţa este a d ă postit un
sol al principelui Transilvaniei. Unul dintre stareţii Moldo v iţe i , Agathon, îi vesteşte
pe bis triţeni În anul 1595, asupra misiunii sale diplomatice pe lîng ă hanul tătar, misiune
ce urm ă rea să împiedice o năvălire tătară în Moldova. Aceleaşi asigur ări de lini ş te le d ă
6 7
https://biblioteca-digitala.ro
Agathon şi m ai tîrziu, În 162 1, la înscăunarea lui Ştefan Tom şa şi în 1628, la înscău ­
narea lui Miron Barnovschi.
Încă d e la începuturile ei, mănăstirea Moldo viţa a fost înzestrată cu păşuni şi tere-
nuri de agric ultură ş i a beneficiat de o serie de venituri importante, rezultate din
traficul co mercial, activ În Moldova pe acea vreme. Veniturile mănăs tirii erau strîns
legate de viaţa economică a oraşului Baia, vestit centru orăşenesc al Moldovei în
secolele XIV-XV. Ea stăpînea la Baia cinci mori, o sla dniţă de făcut bere şi o piuă
de sumane. Tot aici mă năstirea îşi avea împuterniciţii ei, de origine tătară, care dobîn -
diseră printr-un hrisov din anul 1454 dreptul « să vîndă şi s ă cumpere». Negustorii
m ă nă stirii făceau comerţ întins. cu sare şi miere, pînă la gurile Dunării, de unde adu -
ceau peşte. Mănăstire a stăpînea şi la Suceava nişte «case» primite în dar. Cele mai
m ari venituri rezultau însă din taxele vamale, percepute asupra m ărfurilor aduse din
Transilvania. În privilegiul comercial acordat în anul 1408 de Alexandru cel Bun neguţă·
torilor lioveni, locul de plată a taxelor este stabilit în satul Moldoviţa .
Nu departe de rîul Ciumîrnei, pe un tăpşan înverzit, unde se aflase cîndva vechea
bisericuţă de lemn, se mai văd şi azi ruinele celei mai vechi biserici de piatră de la
Moldoviţa, co ns truită în primii ani ai secolului al XV-lea. Adăpostită altădată spre
nord-vest, de înălţimi pietroase, împădurite, ea s -a năruit, se pare, din pricina unor
a lune cări de teren, la începutul veacului al XVI-lea. Neregularită ţile pămîntului din
jurul ruinelor şi resturile de zidărie, care m ai apar pe alocuri din iarbă, marchează un
zid de incintă de plan re ctangular, cu clădiri mai importante spre sud. Pe dealurile
învecinate se m ai pot urmări fragmentele unei conducte, care aducea apa la mănăstire.
Olanele păstrate sînt a sem ănătoare celor găsite la Cetatea Sucevei şi la mănăstirile Pro-
bota şi Slatina. În rîpa de pe latura de est, apar la tot p asul , spălate de şuvoaie,
numeroase urme materiale, dovezi ale vieţuirii din secolul al XV-lea. Zidurile ruinate,
pe jumătate acoperite de moloz, lasă să se citească planul originar al bisericii, în
formă de treflă, asemănător cu cel al unui alt monument vechi al Moldovei, biserica
Sf. Treime din Siret. Acum mai bine de o jumătate de veac, biserica, mai puţin ruinată,
p ăstra încă urmele unei cupole centrale, înălţată pe naos. În planul ei actual apare o
î n căp ere a mormintelor, care p are a fi un adaos. S ăp ăturile vor putea l ă muri mai
clar această problemă încă discutată, a existenţei în acest loc, de la origine, a unei
gropniţe.
Urme d e pictur ă încă vizibilă, p ăstrate în glaful ferestrelor, l a să să se vadă că ea
er a aplicată pe un strat de mortar, într-un mod deosebit faţă de acela existent la
monumentele din vremea lui Ştefan cel Mare. Cercetări mai vechi, făcute într-o peri-
oadă cînd pictura monumentului era mai bine păstrată, au putut determina esenţa
vegetal ă a culorilor şi compoziţia stratului de preparaţie. Puţinele fragmente afla te în
molo,:, se aseamănă cu acelea găs ite recent în să păturile din şanţul de apărare al cetăţii
Suceava. Ele d a tează din epoca lui Alexandru cel Bun.
În 1532, În timpul domniei lui Petru Rareş, vechiu l monument a fost părăsi t şi s-a
Început construirea unei noi mănăstiri. Piatra a fost adusă din valea rîului Moldoviţa
2. Ruinele Moldoviţei Vechi
https://biblioteca-digitala.ro
sau spartă din coasta muntelui de la Vama, nu departe de mănăstire. S-a înjghebat pe
loc un mic şantier. Ţăranii satelor din jur, supuse m ă n ăst irii , cărau piatra, nisipul şi
lemnul. Tot ei dădeau mîna d e salahorie, sub supravegherea meşterilor . Mai întîi au
fost săpate şanţurile temeliilor, adînci de 2-2,5 m şi late de 1,60- 1,80 m, În care
s-a turnat piatra şi mortarul cu var nestins. Cînd zidul a ajuns la înălţimea solului, au
fost lucrate cu grijă, tot din piatră brută, paramentele. S-a început întîi ridicarea bisericii,
pentru care Rareş va fi fo losit şi meşteri transilvăneni.
În jurul bis ~ricii a fost înălţat apoi zidul de incint ă, care i-a dat ansamblului
aspectul unei mici fortăreţe. Închizînd un patrulater cu laturile de 40 m, gros de
1 20 m şi înalt de 6 m, acest .zid se mai păstrează doar p e trei laturi, spre sud fiind
î~ parte dărîmat sau îngl?bat în construcţi~le ulterioare. ~e la~u~ile d: n.o rd, şi .de ".est
sînt vizibile meterezele, mguste spre exterior, cu glafurile p1ez1şe, larg1te m mter10r,
dispuse la intervale egale deasupra drumului de strajă .
În colţul de nord -vest se află clisiarniţa înălţată la începutul secolului al XVII-iea.
Stăreţia de pe latura opusă a suferit modificări importante, atît ca dispoziţie inte-
rioară cît şi ca exterior, fapt care a determinat pe restauratorii actuali s-o lase în
forma ei din secolele XVIII-XIX.
Pe latura de nord, în vecinătatea clisiarniţei, se păstrează temeliile vech ilor chilii.
Pe latura de est a incintei, cea mai uşor acces ibil ă, situată din vechime p~ drumul
principal, se înalţă trei turnuri masive~ În centru se ~flă ,tui;~ul de. ~e~supra. g~~gului
porţii, cu cele două etaje ale sale. Încaperea de la etajul mtu, boltita m sem1cilmdru ,
este slab luminată de două ferestre înguste dispuse în ax. Ea servea drept locuinţă
străjilor care vegheau altă dată liniştea şi securitatea măn ăs tirii . Al doilea etaj, acoperit
cu 0 calotă susţinută p e trompe, era destinat apărării propriu -zise. Cele trei ferestre
circulare, dispuse astfel încît să permită vedere1 pe trei laturi, pînă departe, erau d esti -
nate ap ă rării cu archebuze. Pe latura d e est, o uşă îngustă dădea spre un balcon
de lemn din care s-au p ăs trat doar puternicele console de pia tră. O sca ră în spiral ă,
adăpostită într-un mic turn circular, situat p e latura dinspre curte .a tur~ului porţii,
du cea la aceste două încăp~ri. Arcadele bogat decorate cu rozete ş1 motive vegetale ,
sculptate în piatră, amintesc îndeaproape de ornamentaţia mănăstirilor Dragomirna,
Solca şi Bogdana, datînd de la începutul secolului al XVII-lea. Consolele în frîng~ie
împletită se leagă de asemenea direct de sculptura aces tor monumente. Prea puţm
cercetată încă sub raportul originii ei, această ornamentaţ ie sculptată este nouă pentru
Moldova, fiind introdus ă abia în primii ani ai secolului al XVII -iea , cînd s-au
făcut şi la Moldoviţa unele refaceri şi adaosuri, în timpul egumeniei lui Efrem
(1609 - 1614).
 Ca toate celelalte biserici din vremea lui Petru Rareş ea impune prin tendinţa de
înălţare şi zvelteţe, ceea ce îi d ă un aer de eleganţă, îmbinat cu o m ăreţie şi s tr ălu cire
proprie, datorită atît arh itecturii, cît şi picturii exterioare. De altfel, sporirea proporţiilor
rez ultă, pe de o p arte , din existenţa gropniţei şi a pridvo rului, care lungesc corpul
bisericii, ca în cazul mănăst irii Neamţ, iar pe de altă p arte din înălţarea zidurilor şi
a b olţilor, În armonie cu creştere a în s upr afaţă a întregii co ns trucţii . Continuînd d e
fapt concepţia constructivă, deplin cristalizată de artiştii vremii lui Ştefan cel M are ,
meşterii lui Rareş au desăvîrş it unele elemente, cum este de pild ă pronaosul,
foarte spaţios ş i pridvorul deschis , care d ă monumentului o zvelteţe d eosebită
prin arcadele sale înalte. În ·· genere, linia zidurilor, proporţia turlelor în raport
cu zidurile şi cu întreaga su· 4. Pisania lu i Pe tru Rare ş (153 7)
prafaţă a bisericii, tind spre
înălţime. Încadrarea şi or·
donarea picturilor exteri ·
oare, mai ales p e abs ide ,
sporesc s im ţitor aceast ă
impresie. Ş irul de firid e
înălţa te de-a lungul ab side·
lor, ca ş i ocniţele mărunte
3. VeJc re gcnerah'i a mă n ăstirii, după o gravură d in anul 1860 dispuse sub cornişe şi pe
cilindrul turlei, constituie
încă o tr ăsătură comun ă cu
În .colţurile incintei, p ~ ace~aşi latură, se înalţă la sud-est, turnul masiv al clopo- m onumentele din vremea
telo7, ;ar la nord-est un turn circular, cu dou ă încăperi suprapuse, despărţite printr-o lui Stefan cel Mare. Golu-
podma de lemn. rile ·ferestrelor m ar cheaz(t
Cercetările făcute cu prilejul restaurărilor recente au dat la iveală unele resturi de prin înălţimea lor, m ai ales
construcţ~e ş i Î': colţurile d e sud -v~st şi nord -vest, indicînd prezenţa unor turnuri şi la pronaos , zvelteţea p ere·
pe aceasta latura . Ele au fost desfimţate probabil cu ocazia refacerilor şi adaosurilor ţilor şi aduc prin formă ş i
din secolul al XVIII-lea. decoraţie ceva din atmos·
În inc~ntă , în m.i jlocul unei pajişti încîntătoare, se înalţă biserica. fera catedralelor gotice.
Î~cercmd a desc1fr~. treptat structura acestui monument de plan treflat, se desprind Moldoviţa se încadrează,
o. serie d~ note prop~n c~~stru:ţiilor anterioare, bazate p e tradiţia mai îndepărtată a prin particularităţile arhi-
B1za nţulu1, ca~e ~ rodit ongmal 1~. Mold~)V~. Proporţiile lui sînt însă mult sporite faţă tecturii ei, grupului impor-
d~ ~a.rea m~iontate a co.nstru cţnlor dmamte , ceea ce constituie o p articularitate a tant de mănăstiri: Probota,
b1senc1lor dm vremea !Ul Rareş. Lungimea totală a bisericii este de 32 80 m, iar sfîntul Dumitru din Su-
lărg imea ei d e 8,50 m . ' ceava şi Humor, înălţa te

10

https://biblioteca-digitala.ro
 în răstimp de CÎţiva ani. Asemănarea dintre ele poate duce la presupunerea că au de sus, cîte o rozetă traforată,
fost gîndite şi realizate de aceeaşi ech ip ă de constructori. lu erată în stil gotic lasă să
Meşterii transilvăneni folosiţi la Moldoviţa au cioplit blocurile de piatră vizib il~ pătrundă o plăc ută lumin ă di·
la colţ urile clădirii, la contraforţi şi la soclu . Tot ei au fasonat ch enarele ferestrelor ş1 fuză. Micile ochiuri d e vi·
ale uşilor, tăiate în arc frînt, cu nervuri şi rozete în trifoi, purtînd semn ele stilului t raliu, colorate în roşu ş i a l-
gotic tîrziu, tra nsilvănea n . Aceiaşi meşteri au săpat în piatră pisania, pusă pe faţada bastru, singurele p ăstrate din
de sud a intrării în pridvor, în care se a minte şte data de 8 septembrie 1532, cînd a fost vremea cons trucţiei, filtre ază
încheiată cons tru cţia şi anul pictării bisericii, 1537. C a ş i p e celelalte monumente contem· în anumite momente ale zilei
porane, meşterul pietrar a scris « pisali » în piatră, decupînd cu o linie s igură literele cîteva r aze de lumin ă.
cirilice, în spiritul artei gotice. O mică corn iş ă, întocmai şi pe marginile laterale , spri· Impres ia de s paţiu p e care
jinită pe scuturi cu rolul unor mici console, înca drează rîndurile inscripţiei. o c r eează această înc ăpere es te
D e sub arcad ele în alte, uşor frînte, ale pridvorului acoperit cu t rei bolţi În cruce, ş i m ai puternică, în contras t
rezultate din intersecţia a d oi cilindri, spaţiu l apare încă şi mai c uprinză tor . Distri· cu a doua cameră, îngustă ş i
buţia interioară a bisericii este cea obiş nuită, incluzînd u n pronaos spaţio s, aproape joasă, bo ltită în semicilindru,
pătrat, urmat de camera mormintelor sau gropniţa (o încăpere îngustă, j oasă şi întune- servind drept gropniţă. De aci,
coasă) şi apo i naosul, care repetă proporţiile pronaosului, prelungindu-se pe laturi cu printr-o u şă scundă în colţul
cele două abside de nord şi d e su d , iar la est cu încăperea semicirculară, mai a d î ncită, de nord, pe o scară în sp i ra lă,
a altarului. pe jumătate sco bită în grosimea
Intrarea principală din pridvor în pronaos se face printr-un portal impunător, tăiat zidului , se pătrunde într-o mi că
în arc frînt, cu numeroase muluri go tice, avînd bazele sculptate, dispuse într-un plan tainiţă, ce servea de ascunză­
înclinat. Timpanul, for m at În partea de su s a anca dr2.mentului, este decorat cu o frumoasă toare. În zilele de restrişte ale
pictură reprezentînd pe M aica Domnului cu Isus copil. În acest cadru se înscrie un năvălirilor tur ceş ti şi tătă reş ti,
al doilea chenar dreptunghiular, mai simplu profilat, mărginind uş a. obiectele de preţ ale m ă nă s­
În pronaos se remarcă frumuseţea cu care a fost concepută bolta. Aşezată la o tirii erau asc unse aci, în firid e
înălţime potrivită, fără a ştirbi din zvelteţea p ereţilor ş i a golurilor ferestrelor, ea amin· adîncite în p e reţi, închise a ltă·
teşte îndeaproape sistemul de boltire folosit frecvent în vremearilui Ştefan cel Mare. dată cu ca naturi de le mn. Pe
Patru arce mari, sprijinite pe console, încadrează spaţiul central în care se înscrie o latu ra de nord a gropniţei,
calotă sferică, aşezată p e un plan p ătrat, prin mijlocirea unor triunghiuri sferice (pandan· su b un baldachin constru it
tivi). Spre deosebire de alte b olţ i moldoveneşti, în acest caz, În lo cul celor patru arce din căr ă mid ă ten c uită susţ i·
suprapuse, dispuse în diagonală, care supraînălţa u calota, s -a folosit un s istem d e opt nut pe colonet e de piatră, ~e
arce întretăiate, a căror grosime viz ibilă este mult redusă . Prin fineţea lor ele d au o eleganţă a fl ă mormîntul episcopului
deosebi tă bolţii, care ap are ca o piatră preţioasă, reflectînd lumina pe fiecare dintre spaţiile Rădăuţ ilor, Efrem, fo st egu-
create între ar ce. Elementele decorative pictate ş i figurile d in cele şaisprezece triunghiuri men al Moldo v iţei, îngropat
contribuie de asemenea la sublinierea liniilor elegante ş i u şoare ale acestei bolţi. aici în anul 1619. Ferestrele
Ferestrele pronaosului, cîte d o u ă pe laturile de .nord şi de sud, păstrează aceeaşi grop niţei şi ale absidelor sînt
tăietură în arc frînt. Ele sînt d espărţite pe toată înălţimea prin colonete mediane. În partea scunde şi înguste, înca drate 5 Portalul pronaosului

12

https://biblioteca-digitala.ro
 turle. În exterior, pe laturile
de nord şi de sud, au fost înăl­
ţaţi, pînă la nivelul bolţilor,
cîte doi co ntraforţi puternici.
Ei joa,că rolul unor proptele
imense, care echilibrează Îm·
pingerile arcelor mari, transver·
sa le. Absidele laterale şi absida
altarului sînt boltite în semi·
calotă . Acoperişul, de şiţă, cu
pante repezi ş i streaşina la tă,
unduioasă, urm ărind linia si·
nuoasă a absidelor, punînd în
valoare baza stelată a turlei ,
spo reşte verticalitatea cons-
:rucţiei: Actuala lui formă
mcearca să reproducă pe a ·
ceea originară, aşa cum se
desprinde din imaginea monu·
mentului în scena tablo ului
votiv.
Cea de-a d oua clădire im·
·6 Maica Domnului cu Isus copil (timpanul de deasupra intră rii) portantă în ansamblul arhitec·
tonic al Moldo v iţ e i este clisi·
a rn iţa, folosită În trecut ş i ca
de chenare dreptun ghiulare, cu profile gotice încrucişate în partea de sus, decorate cu l ocu inţă domnească sau epis·
mici scuturi. U şile int;!rioare - dintre pronaos şi gropniţă şi cea sp re n aos - au cadre copală. Ca ş i celelalte case de
dreptunghiulare, cu profile gotice m ai simple. Cornişa , cu profil clasic, aş eza tă deasupra acest gen, existe nte în cadrul
primei uşi marchează pătrunderea elementelor de Renaştere şi în sculptura moldo· mănăstirilor Bistriţa, Probota,
vene ască. Slatina, Pîngăraţ i ş i Suceviţa,
Naosul, de aceleaşi proporţii ca şi pronaosul, este acoperit cu o boltă moldo· ea este una dintre puţinele
venească, al cărei sistem de susţinere repetă formele mai vechi. P atru arce mari, spri· l ocuinţe moldoveneşti p ăs trate
jinite pe co nsole d e piatră, reduc spaţiul dreptunghiular la un p ătrat, peste care se din seco lele XVI - XVII.
înalţă prin patru pandantivi un prim cilindru; din z idăria acestu ia se d esprinde apoi
un al doilea rînd de patru arce, m ai mici, dispuse în diago nală faţă de cele inferioare.
Acest sistem de ar ce întretăiate, aşezate în două etaje, contribuie la înălţarea întregii 7. Fereastra pronaosului

14

https://biblioteca-digitala.ro
Data înălţării (1610-1612) este precizată de pisania ce aminteşte ca ctitor p e Efrem, Lcr ăr ile de restaurare au urmărit nu numai
egumenul de atunci al mănăs tirii. salvarea p ărţilor p ăstrate ale vechii const ru cţii, ci
În stare de ruină totală, înainte de Începerea lucrărilor de restaurare întreprinse în ş i adăugarea unor elemente noi, cum sînt d e pildă
anii 1955-1957, ea şi-a re căp ă tat apoi, tră inici a ş i aspectul originar. La Îilceperea lu c ră­ aco periş ul, balconul de pe latura sudică şi foişorul
rilor, ruinele acoperite de bălării şi arbuşti, ale că ror răd ă cini disloc a seră zidă ria , erau larg deschis, spre priveliştea de pe valea rîului Mol-
pe jumătate îngropate în pămînt şi moloz. În timpul lucrărilor de degajare s- au dat la do viţa . Acoperişul înalt, cu p ante repezi, cu o linie
iveală unele detalii de construcţie, cum sînt de pildă firidele adîncite în pereţi, nivelul uşor unduioasă şi streaş ina lată, sprijinită d e con-
şi n atura pavimentelor, cadrele ferestrelor şi ale uşilor etc. Cu prilejul acesta s -a putut sole puternice, mult ieş ite în afară pe latura de sud
afla şi baza unui turnuleţ circular situat pe latura de sud, care ad ă postea o scară în pentru a putea adăpos ti ş i balconul, a fost realizat
melc, ce conducea la balconul etajului. Bolţile încăperilor de la p arter, unele simple, în armonie cu cel al bisericii.
semicilindrice, dispuse în ax, altele mai complicate, în lunete, erau relativ bine păstrate , Pe latura de su d a incintei se înlănţuie un ş ir
oferind posibilitatea unei reconstruiri fidele; resturile răm ase la etaj au oferit şi ele de construcţii, transfor mate total în ultimele dou ă
suficiente elemente pentru restaurare. veacuri. Numai pivniţa originară m ai indică aici
Faţada casei, la origine tencuită şi văruită, prezintă unele caracteristici proprii construc· dis tribuţia aproximativă şi proporţiile î nc ăperilor
ţiilor din secolul al XVII-iea, care au p ă truns în arhitectura moldovene a scă sub înrîurirea vechii stăreţii. Construcţia cea nou ă a p ar aclisului,
Ţ ă rii Româneşti. Un brîu de cărămidă dispu să în zimţi se întinde pe faţa sudică, sub stăreţiei şi chiliilor a distrus în bun ă parte zidul
consolele de piatră, destinate să susţină balconul. Un al d oilea brîu marc heaz ă partea d e incintă precum şi turnul existent odinioară în
superio a r ă a construcţiei, deasupra ferestrelor. D easupra u ş ii de intrare a parterului colţul de su d-vest. Res taurările recente au respectat
există o firidă dreptunghiula ră, care probabil era pictată; la etaj, o altă firidă similară ultima formă exteri oară a acestor clădiri , dîndu-le
constituia lăc aş ul pisaniei care se desprinsese şi a fost pusă la loc cu ocazia însă o nouă distribuţie interio ară .
re s taură rilor.
De plan dreptunghiular, cu faţada principală spre sud şi cu sp atele lipit la vest
şi sud de zidul de incintă, clă direa este formată din parter şi etaj. Ea are o lungime de
8. Semn lapida r
*
22,50 m şi o l ăţime de 7 ,50 m . Grosimea zidurilor, construite din bolovani de rîu Pictura Moldoviţei constituie pma azi, împre-
amestecaţi cu piatră brută de carieră, variază de la 1 m la 1,50 m. Înto cm ai ca şi la un ă cu aceea a Vor oneţ ului, cel mai preţios şi] fermecător ansamblu dintre monu-
bis eri că, cărămida a fost folosită doar la bolţi ş i la glafurile ferestrelor ş i u ş il or . Un mentele lui Petru Rareş. Din tot grupul bisericilor înălţate sau numai z u grăvite în
contrafort puternic, înalt pîn ă la nivelul etajului, propte ş te colţul d e sud al clădirii. exterior în această p erioadă, d oar Moldoviţa ş i Voroneţ ul ş i -a u păstrat pro sp eţimea
Parterul cuprinde 5 încăperi, comunicînd una cu alta, din camera princip a l ă, cu intra- coloritului, uimitor d e viu ş i d e cald, îndeosebi pe faţa d a de sud ş i pe absidele de
rea direct din curte. Etajul, este format numai din patru camere. Singura comuni- est şi de sud.
care cu etajul se face prin scara în spirală amintită mai sus, care duce la un b alcon Executată la cinci ani dup ă înălţarea construcţiei, aşa cum arată inscripţia zugrăvită
de lemn, sprijinit p e console puternice de piatră. deasupra intrării din gropniţă şi pisania în piatră de la intrarea în bis eric ă , pictura
În toate încăperile sînt adîncite în pereţi numeroase nişe arcuite, firide dreptun - Moldoviţei este opera unui mare artist, din şcoala de zugravi moldoveni formată în
ghiulare, avînd în partea de jos cîte o scîndură groas ă de stejar. Ele foloseau altădată această peri oa dă. Tendinţa de umanizare a figurilor divine şi intro ducerea simţămin­
ca dulapuri. Ca şi la parter, ferestrele şi uşile de la etaj au chenare de piatr ă profilate telor profund omeneşti, într-o întreagă serie de scene din ciclul evanghelic, re date în
şi glafuri adînci spre interior. Uşile dintre camere sînt încadrate de asemenea cu chenare d etalii pitoreş ti, cu o sensibilitat e deosebită , cu căldură şi discreţie în exprimar ea senti-
de piatră. mentelor, sînt trăsături proprii acestei picturi, evidente m ai ales la Moldoviţa.

16 17

https://biblioteca-digitala.ro
 Din punct de vedere al conţinutului de idei şi al programului iconografic, pictura
interioară a Moldoviţei, refăcută în veacul al XVII-lea, culoare peste culoare, continuă
în linii mari tradiţia anterioară. În calotă este Isus Pantocrator, înconjurat de prooroci
şi apostoli pe tambur, iar principalele scene din viaţa lui sînt zugrăvite în pandantivi.
Maica Domnului cu Isus în braţe tronează în conca absidei principale, încadrată de
doi îngeri şi de Ioachim şi Ana. Acestea sînt subiectele obişnuite în pictura bisericilor
mai vechi cît şi în acelea construite de Rareş. În genere, spre deosebire de rest, la
grupul acesta de picturi de la Moldoviţa, se poate admira mai degrabă dibăcia meşte·
rilor care-şi stăpîneau perfect meseria, lucrînd pe de rost, cu o linie elegantă şi precisă,
dar lipsiţi de căldură, dînd personajelor aceleaşi atitudini stereotipe, înveşmîntînd silue-
tele înalte şi elegante în draperii rigide. Unele figuri însă, cum sînt de pildă acelea ale
apostolilor din scena împărtăşirii, de o eleganţă căutată, deosebit de zvelte, cu talia
mult ridicată, picioarele alungite şi draperiile subliniind supleţea trupurilor, amintesc
oarecum de pictura italiană a secoluluialXV-lea. În «Cina cea de taină», de pe peretele
de est al absidei principale, ca şi în unele scene din ciclul patimilor, care se desfă­
şoară în lungi frize suprapuse, sînt evidente însuşirile de povestitor cu penelul, preo-
cupat de exprimarea sentimentelor de emoţie, durere şi deznădejde . Scena reprezen·
tînd pe Isus pe cruce, încadrat de cei doi tîlhari şi de so ld aţi, purtînd bonete de modă
italiană, în două culori, desfăşurată în conca absidei de nord a naosului, este impre-
sionantă, în primul rînd, prin amploarea compoziţiei. În stînga scenei, se află siluetele
elegante ale Maicii Domnului şi ale celor trei femei ce o însoţesc, copleşite de durere,
iar în dreapta sfîntul Ioan şi un grup de soldaţi. Figura Maicii Domnului, aceea a
uneia dintre femei şi a sfîntului Ioan, fin desenate şi foarte personale, par inspirate de
un model viu. Portretele ctitorilor, Petru Rareş împreună cu doamna Elena şi doi
copii, de pe peretele de vest al naosului, vădesc de asemenea prin expresia ochilor
şi ţinuta lor calmă şi sobră, încercarea de a reda viaţa lăuntrică a personajelor, deşi
ele păstrează caracterul unor portrete oficiale.
Pictura din camera mormintelor, foarte afumată, a suferit şi cele mai mari retuşări.
În boltă şi pe pereţi, în scene mici, compartimentate, se reprezintă o parte din menolog,
care se continuă şi în pronaos. Ultimul registru este ocupat de m artiri. La est şi în
dreapta u şii care dă în naos, se găseşte o scenă tratată mai amplu, reprezentînd pe
Isus între Maica Domnului şi Ioan Botezătorul; deasupra uşii de est, se vede Maica
Domnului cu Isus, iar deasupra uşii de vest, Adormirea Maicii Domnului. În pronaosul
luminos, datorită celor patru mari ferestre laterale, domină din creştetu l bolţii portretul
9. Tabloul votiv din naos . Petru Rareş şi familia sa
Maicii Domnului ca orantă, cu Isus pe piept, cu braţele ridicate, înconjurată de îngeri
şi serafimi. În pandantivii mari sînt reprezentaţi, la pupitrul lor de lucru, marii poeţi

18

https://biblioteca-digitala.ro
ai lumii bizantine: Cosma, Io sif, Theofan şi Damaschin. În p artea de sus a pereţilor zguduiau încă M o ldova, în vremea lui
şi în timpa ne sînt redate cele şa pte concilii ecumenice, iar în restul suprafeţei pereţilor Petru Rareş, vor fi contribuit, fă ră în-
se desfăş o a ră , în scene nume ro ase ş i mărunte, vieţile sfinţil or. La stînga u ş ii d e vest, doială, la dramatismul şi amploarea
se vede M aica D o mnului în picioare, cu Isus p e piept, între doi îngeri. Arhanghelu l acestei scene.
G avril din această sce n ă p are un p ortret viu . Chipul Maicii Domnului, zugrăvit în O vast ă compoziţie, arborele lui Ies-
exterior în timpa nul de d eas upra intr ării, ţinînd cu duio ş ie în braţe p e Isu s copil, seu, este zugrăv ită tot pe p eretele sudic
cu obrazul lipit de al ei, este plin d e expresivita te şi se apropie mult de însuşiri le corespunzînd camerei mormintelor.
unui portret. Această icoa nă este considerată drept una d intre cele m ai frumoase din P e cele trei abside se desfăşoară
pictura Moldoviţei. biserica cerească şi biserica p ămîntească,
Pe lîngă scenele legate de creaţia lumii, a animalelor şi a primilor oameni, pictura adică în termeni slavoni « cinul». Des-
pridvo rului r ep rez int ă scena judec ăţ ii din urmă, care se desfăşoară pe întreg făşurare a convoiului de sfinţi , martiri şi
p e retele de est, de o p arte şi d e alta a intrării. În realiza rea aces tui subiect, c uvioşi, are drept centru absida princi-
pictorii moldoveni ş i-au putut d esfăşu ra în voie întreaga lor im ag in aţie. La Mol - p ală, de unde se întinde p e zidurile
doviţa, ca ş i la Voroneţ , ceea ce impr es ionează în primul rînd este amploarea şi celor două abside laterale.
echilibrul dat compoziţiei, la care participă zeci de personaje dispuse ritmat în În întreaga pictură exterio a ră, sce-
ş iruri, pe jilţuri sau în co nvoaie solemne, ce se î ndre aptă c u paşi măsuraţi spre nele şi figurile' sînt judicios distribuite,
centrul sce nei. urmărind îndeaproape punerea în va-
În exterior, p e stîlpul ca r e străj uieş te intrarea de sud a pridvorului, te întîmpină loare a proporţiilor armonioase ale b ise-
imag inea sfîntului Gheorghe ucigînd b ala urul şi a sfîntului Dumitru omorînd pe Lie, ricii. Siluetele înalte ş i elegante ale p er -
a mbii redaţi c u o mi şca re plină de e ne rgie. sonajelor sînt acordate curburii abside-
Pe faţada de miază zi a bis ericii se desfăşoa ră cele dou ă t e m e prefera te ale zugra - lor, orînduirea lor procesion ală duce la
vilor din vremea lui Petru Ra re ş : acatistul Maicii Domnului ş i arborele lui !eseu. La JO. Jud e ca ta înaintea lu i P ilat (naos) un ritm linear deosebit d e interesant
Moldo v iţa , m ai mult decît la Arbo re sau la Humor, aceste scene a u că p ătat o amp loare ş i în perfect acord cu arhitectura mo-
deos e bită. numentului. Disp us ă în registre, care
Cele douăzeci ş i patru de episo ade ale acatistului , imn religios prilejuit de eveni- trebuie urm ă rite treptat - de la soclu pînă la corn i şă, - pictura aceasta pune
mentele istorice care a u tulburat Constantinopolul în veacul al VII-iea, sînt zugrăvite în valoare formele bisericii, ev idenţiază ca lităţile ei arhitectonice. Verdele, care
p e p ere tele de sud al pronaosului, în trei registre. În p artea de jos, de d easupra constitu ie linia p ă mîntului, şi albastrul fondului, culo ri distribuite cu mare ştiinţă de
naosulu i, se de sfăşoară într-o friză neîntreruptă scena asediului marei capitale a impe- zugrav , l eagă co nstrucţia de iarba p ajiştei din jur şi de cerul p e care i se proiecte a ză
riului bizantin, cetatea de a ur a cărei bogăţie, stră lu cire ş i cultură a fermeca t întreaga silu eta .
lume med ievală. Sub penelul zugravulu i moldovea n, t e ma istori că a căpăta t o amp loare Mişcările vii şi variate ale perso najelor, mai ales în co rtegiile procesionale din
ş i un dramatism n e m aîntîlnit în alte com poziţii similare. Asemeni unui m artor ocular, exte rior, desenarea corectă a monumentelor, fe lul în care sînt red ate în unele scene
zugrav ul p are să po vesteas că, în culoare, momentele tragice ale atacului naval vizibil drap eriile, tendinţa de umanizar e a unor tipuri , puterea de exprimare a sentim entelor
în p artea stîngă, ca ş i acela al atacului călăreţilor uşor înarmaţi, preced a ţi de tunuri sau verva povestirii, constitue calităţile principale ale picturii de la Moldo viţa. Farmecul
grele, reprezentat în dreapta . În centru , se profilează fortificaţiile impresionante ale deosebit, întîlnit numai la Voroneţ, al coloritului pro aspăt, a mintind culorile vegetale,
Bizanţului , sub ocrotirea cărora o mas ă de oameni, avînd în frunte c urtea imperială bo găţia şi varietatea motivelor decorative , m ai mult florale ş i mai puţin geome -
şi în alţi prelaţi, înaintează î ntr-un lung cortegiu procesional. Luptele cu turcii, care trice, ce împodobesc întregul monument, le agă pictura Moldoviţei nu numai de frumu-

20 21

https://biblioteca-digitala.ro
------- -------- seţea cadrului natural în
care a fost creată, d ar ş i
de costumul ş i ţe să tu rile
M o ldovei de nord, care
păstrează d e veac uri ace·
l eaş i motive.
*
F ără îndoială că sculp-
tura în lemn a cunoscut o
mare dezvoltare în M ol-
dova de nord, în tot cursul
epocii feudale, dar din pri·
cina lipsei de durabilitate
a materialului operele păs­
trate sînt extrem de rare.
Alături de Voroneţ şi de
Humo r, Mold oviţa este
unul dintre puţinele mo·
numente care mai d eţin
ansambluri o riginare d e
mobilier sculptat, realizat
îndată după t erminarea
construcţiei.
' Jilţul domnesc,
cea mai valoroasă
moldo ve nească de acest
gen, atrage . dintr-odată a·
tenţia, deta şîn du-se de toate
celelalte piese , în primul
rînd prin proporţiile sale.
El este mai lat şi mult
mai înalt ca de obicei, cu speteaza
dezv oltată, arcuită în semicerc, cu
un rînd de bumbi strunjiţi pe mar·
gine. Forma acestui jilţ este cea
cuno s cută în Moldova , asemănătoare
cu jilţul lui Grigore Roşca de la
Voroneţ sau cu acela aflat la Pro·
bota.
Mobilierul p ăstrat în Moldova
din a ceastă perioadă atestă existenţa
a trei moduri deosebite de ornamen·
taţie, folosite de multe ori în egală
măsură, chiar în decorarea aceleiaşi
piese. O astfel de îmbinare este
ev identă şi pe mobilierul de la M o l·
doviţa. Roata ş i rozeta , roza vînturi·
lor, triunghiul, căpriorii etc. sînt
cel dintîi grup de motive, folo site în
sc ulptura acestei epoci. Ele apar pîni:i
azi în crestăturile populare. D e co·
raţia spetezei scaunului domnesc se
încadrează acestui grup. În colţurile
de jos apare însă crestată şi stema
Moldovei, în forma ei redus ă , re ·
poate prezentînd bourul purtînd o cruce
operă sau o stea între coarne. Ea este sem·
nul distinctiv, precizînd destin a ţia
jilţ ului , rezervat exclusiv pentru dom-
nitor. Cea de -a doua catego rie de
motive este formată din împletituri,

11. Pomelnic sculptat şi pictat din

t imr ul lui Efrem II
12. Scaunu l lui Petru Rareş

https://biblioteca-digitala.ro
 unele mai simple, linii frînte sau linii şerpuite, alcătuind motivul « entrelac »-ului,
altele îmbinate cu mici flori crucifere. Acestea sînt caracteristice decoraţiei sculptate,
mai ales în piatră, din Georgia şi Armenia, de unde s-au răspîndit în arta romanică a
Europei apusene şi în lumea slavo-bizantină a Peninsulei Balcanice. A treia şi cea mai
bogată grupă este formată de motivele vegetale. Vrejuri meandrice, cu semipalmete
prinse în golurile create de o parte şi de alta, conuri de brad, frunze de iederă, acant
îmbinat cu panglici, entrelacuri etc. mereu aceleaşi ca idee, dar într-o continuă
varietate de compoziţie, completează decorul scaunului domnesc, împodobind şi
stranele.
Pe spetezele stranelor din naos se observă o ultimă serie de motive gotice, frunze
de trifoi închise în triunghiuri sau romburi cu laturile în segment de cerc, margarete
cuprinse în stele, frunze de ferigă etc. Un fragment sculptat, poate tot dintr-o strană,
găsit în corul bisericii din Mediaş, poartă motive asemănătoare acelora de pe stranele din
naosul Moldoviţei.
Tehnica în care sînt lucrate aceste motive este unita ră, cu un relief abia sensibil,
în care toate liniile sînt curbe, sinuoase, iar reliefurile au devenit catifelate. Mobilierul
de la Voroneţ, Humor sau Buhalniţa, în care domină mai ales motivele de tradiţie
populară, este lucrat asemenea crestăturilor ţărăneşti, în unghiuri şi faţete, cunoscîndu-se
loviturile de daltă şi cuţit. Tehnica mobilierului de la Moldo v iţa aminteşte însă mode-
larea şi este legată de tradiţia orientală a sculpturii în lemn. Pe cînd în mobilierul
celorlalte mănăstiri (Voroneţ, Humor şi Buhalniţa) meşterii de ţară au utilizat tehnica
motivelor cunoscute lor, acelea pe care le făceau pe furci, bîte sau fluiere, la Moldoviţa
ornamentele sînt înrudite mai mult cu acelea din sculptura pietrelor de mormînt, a
picturii şi a ceramicii decorative. Asemănarea cu motivele din pictură, folosite des
chiar de zugravul Moldoviţei, merge de altfel mai departe prin aplicarea culorilor la
acest gen de sculptură. Mobilierul de tradiţie popula ră este necolorat - menţinîndu-se
culoarea lemnului natural - patinat, de nuc, păr sau stejar. La Moldoviţa şi pe unele
strane de la Voroneţ, peste un strat fin de preparaţie de stuc, s-a utilizat un fond roşu
cinabru şi albastru cobalt, pe care intervine aurul, dînd astfel sculpturii şi mai multă
căldură şi strălucire.

13 . D etaliu d e tîmplă

25

https://biblioteca-digitala.ro
 Pe unel~ s~rane,. z:iai sin:iple'. de~~rul este alcătuit dintr-o margaretă dispusă în mijlo-
cul s~eteze1 ŞL o '.nza long1tudm,ala m partea ei de jos, cu motive gotice întîlnite şi în
s~ulp.ura ~no,r p1e:re de mormmt; pe altele, legate cîte trei printr-o spetează făcută
dm aceeaşi scmdura, apar mai ales motive vegetale în care domină palmeta. Sculptura
a cestor strane pare a fi fost necolorată, patina vremii i-a dat însă 0 căldură şi 0 cati-
felare deosebită, amintind parcă frăgezimea plantelor cu care sînt decorate. Un
alt grnp de sculpturi interesante, ca re se deosebesc de celelalte şi aparţin începutului
secolului al XVII -lea, sînt cele două tetrapodii
din naos şi fragmentul de tîmplă, aşezat acum
deasupra intrării pronaosului. Tetrapodiile, de
forma unui trunchi de piramidă cu opt laturi,
sînt srnlptate de sus pînă jos. Fiecare tă blie
este încadrată de cîte trei ciubuce, în trei
planuri diferite, cel de la mijloc fiind mai
reliefat decît celelalte, şi este împărţită în două
panouri. Motivele exclusiv vegetale amintesc
pe acelea ale stofelor orientale - vreji împle-
tiţi care cresc din vase, încadrînd fructe de
rodii, flori de garoafe etc. Ele sînt tipice
pentru decorul tot mai bogat şi complicat al
epocii şi amintesc îndeaproape ornamentele
pietrelor de mormînt de la Moldoviţa şi de
aiurea, precum şi pe acela al plăcilor de sobă.
Cu aceleaşi motive este decorată şi grinda
de tîmplă colorată, care prin proporţiile ei
trebuie să fi aparţinut unui mic paraclis adă­
postit într -o încăpere a turnului de intrare
14. Tetrapod sc ulptat din secolul al X V II -ie a
https://biblioteca-digitala.ro
sau în clisiarniţă. Cu toate că motivele vegetale sînt folosite şi a1c1, ele sînt
diferite prin origine şi sînt tratate altfel decît cele anterioare. Bogăţia lor, tendinţa de
a nu lăsa nici un colţişor liber nelucrat, duc la confuzie şi încîlcire. Pe cînd la
primele, fiecare element al motivului, chiar tratat izolat, trăia prin el însuşi, aci
rămîne valoroasă numai compoziţia în ansamblul ei. Precizia şi perfecţiunea liniilor au
disp ă rut însă. Policromia se foloseşte din belşug pe acest mobilier. Predominant
este aurul, care în celelalte cazuri era chemat mai mult să dea accente şi să pună în
valoare perfecţiunea liniei. O ultimă piesă de mobilier, de un interes artistic mult
mai mic, este un analog pliant cu crestături pe margine şi pe partea de sus, din piele
groasă, cu o inscripţie zugrăvită în alb, în care se arată că a fost făcut de episcopul
Anastasie al Rădăuţilor, la 1659.
Tîmpla mare a bisericii are un bogat decor vegetal, în care sînt împletite şi păsărele
graţioase. Ea se aseamănă, ca motive, cu tetrapodiile descrise mai sus, iar păsările, prin
eleganţa mişcărilor lor, amintesc de acelea pictate pe benzile decorative de pe faţada
Voroneţului. Ele apar ca un element nou, neîntîlnit în sculptură, decît pe piatra de
mormînt a Mariei de Mangop.
Prin bogăţia şi prin varietatea motivelor utilizate, întregul mobilier de la Moldoviţa
constituie o adevărată arhivă de studiu a ornamentaţiei utilizate în Moldova, începînd
din secolul al XV-lea pînă în secolul al XVII-lea.
Mănăstirea a reprezentat în primele trei veacuri' de la întemeierea ei un centru
activ de viaţă culturală. Din prima etapă, aceea a lui Alexandru cel Bun, n-au rămas
broderii ca la Neamţ sau la Bistriţa, ci doar manuscrise. Trebuie să fi existat însă
şi aci un atelier de broderie, deoarece cele două opere ce ni s-au păstrat de pe vremea
lui Ştefan cel Mare vădesc o tradiţie mai veche, legată mai degrabă de concepţia artistică
de la începutul secolului al XV-iea.
Epoca lui Ştefan cel Mare a marcat în viaţa artistică a Moldoviţei, ca şi a celor·
lalte vechi mănăstiri moldoveneşti, o etap ă de înflorire. Fără îndoială că Moldoviţa
poseda şi ea, încă de la înfiinţare, ca şi celelalte mănăstiri, o zestre întreagă de
broderii şi ţesături scumpe. Dintr-o informaţie mai tîrzie ştim, de pildă, că în anul
1462 Iuga, marele vistier al lui Ştefan, i·a dăruit« trei perdele de damască roşie cu aur şi
un pocrovăţ şi rucaviţe din aceeaşi camhă de damasc şi o candelă de argint
aurită».
27
 Din această perioadă ni s-au păstrat însă două broderii, remarcabile prin valoarea cercetări arheologice realizate în regiunea Suceava în ultimii ani. Prin numeroasele
artistică şi desăvîrşirealor tehnică. Prima, făcută în timpul egumenului Anastasie, da- urme materiale date la iveală, tradiţia, păstrînd la tot pasul amintirea celor dintîi ctitori
tează din anul 1484. Această operă păstrată în stare bună, este un aer, -v ăl de proce- Petru Muşat şi Alexandru cel Bun, ca şi a glorioasei domnii a lui Stefan . cel Mare',
siune brodat- (0,69 m X 0,65 m), reprezentînd pe Isus mort, încadrat de îngeri în devine o realitate vie. Î ntreaga zonă subcarpatică a Moldovei ne apare azi ca leagăn al
zbor, plîngînd. Cea de-a doua broderie, dăruită Moldoviţei de Ştefan cel Mare, datează culturii şi al artei medievale moldoveneşti. Între preţioasele mărturii ale acestor veacuri,
din anul 1494. Este un epitaf reprezentînd, într-o compoziţie mai dezv oltată decît în se situează şi mănăstirea Moldoviţa, monument de interes istoric deosebit, recent
prima, scena plîngerii lui Isus. Însuşi rile coloritului şi al e tehnicii situează această operă restaurat, ce se înscrie printre cele mai vechi aşezări mănăstireşti din Moldova.
între broderiile de seamă din vremea lui Ştefan cel Mare, dar caracterul arhaic al compo-
ziţiei ne face să credem că este lucrată după modele mai vechi.
După obiceiul medieval de a dărui ş i a pă s tra veştmintele de preţ la mănăstire, Moldo-
viţa posedă fragmente de ţesături italiene , întocmai ca mănăstirile Putna şi Suceviţa .
La Moldoviţa a existat o importantă bibliotecă. Aici s-au scris în decursul timpului
un număr destul de mare de manuscrise. Cărţi obişnuite de slujbă şi de lectură teo-
logică , provenite de la Moldoviţa, se păstre ază în biblioteca şi muzeul mănăstirii Drago -
mirna şi în Bibliotecile Academiei Republicii Socialiste România din Bucureşti şi Cluj.
Cel mai frumos manuscris cu miniaturi a fost dăruit mănăstirii de Ştefan cel Mare,
în anul 1498, fiind însă scris la Neamţ de Teodor Mărişescu, unul dintre caligrafii cunos-
cuţi ai vremii. Alte manuscrise păstrate, datea ză din primii ani ai secolului al XVII-lea,
cînd a existat la Moldoviţa o şcoală de caligrafi, deosebită de aceea înfiinţată de
Anastasie Crimca, la Dragomirna şi Suceviţa. Ea a fost organizată în timpul episco·
pului de Rădăuţi, Efrem, devenit apoi stareţ al mănăstirii. Ivanco din Rădăuţi, unul
dintre reprezentanţii aces tei şcoli, caligraf cunoscut în primele patru decenii ale secolului
al XVII-iea, a lăsat şi Moldoviţe i unele opere importante.
Din această ultimă etapă de oarecare strălucire a Moldoviţei, trebuie menţionat
ş i un pomelnic pictat, interesant pentru menţionare a celui dintîi ctitor al mănăstirii,
Alexandru cel Bun.

*
Fortificaţii de lemn sau cetăţi puternice de piatră, locuinţe feudale întărite, biserici
modeste de ţară, construite uneori dintr-un singur copac secular sau mănăstiri falnice,
multe dintre aceste vestigii îndepărtate nu flU ie ~it la lumină qecît datoriţă intţnselor

~8

https://biblioteca-digitala.ro
 LISTA ILUSTRAŢIILOR

Pe copertă: Faţad a de sud-vest ' 13. Detaliu de tîmpl ă

Pag. 2-3: 1. Vedere generală a mănăstirii 14. Tetrapod sculptat din secolul
şi satului Vatra Moldo viţei al XVII-iea
În afara textului:
ln text: 15. Portretul lui Petru Rareş (tabloul
2. Ruinele Moldoviţei Vechi votiv)
3. Vedere generală a mănăstirii, după 16. Vedere generală a mănăstirii, dinspre
o gravură din anul 1860 est
4. Pisania lui Petru Rareş (1537) 17. Turnul de intrare
5. Portalul pronaosului 18. Turnul de intrare. Arcada faţadei
6. Maica Domnului cu Isus copil (tim· exterioare
panul de deasupra intrării) 19. Faţada de sud-est a bisericii
7. Fereastra pronaosului 20. Turnul de nord-est, văzut din curte
8. Semn lapidar 21. Clisiarniţa (faţada de sud)
9. Tabloul votiv din naos. Petru Rareş 22. Mormîntul episcopului Efrem
şi familia sa (1619 - gropniţă)
10. Judecata înaintea lui Pilat (naos) 23. Maica Domnului orantă cu Isus
11. Pomelnic sculptat ş i pictat din tim· pe piept (gro pniţă, timpanul d e
pul lui Efrem II dea supra uşii de est)
11 2. Scaunul lui Petru Rareş 24. Bolta pronaosului

31

https://biblioteca-digitala.ro
25. Judecata de apoi. Detaliu (pridvor)
26. Sf. Dumitru (pridvor, faţada de sud)
27. Acatistul Maicii Domnului. Detaliu
(faţada de sud)
28. Asediul Constantinopolului. Detaliu.
(faţada de sud)
29. Arborele lui !eseu şi fereastra
gotică a naosului (faţada de sud)
30. Plato şi o sibilă (Arborele lui
!eseu)
31. Aer brodat (1484)
32. Vedere generală a Moldoviţei
ILUSTRAŢII
https://biblioteca-digitala.ro
 16

https://biblioteca-digitala.ro
 18

https://biblioteca-digitala.ro
 19 20

https://biblioteca-digitala.ro
https://biblioteca-digitala.ro
 I„

https://biblioteca-digitala.ro
https://biblioteca-digitala.ro
https://biblioteca-digitala.ro
 28

https://biblioteca-digitala.ro
https://biblioteca-digitala.ro
https://biblioteca-digitala.ro
PLANUL DE ANSAMBLU 9
AL MĂNĂSTIRII -

1. Biseri ca
2. Clisia rniţa

3. Paraclisul
4. Trapeza
5. Stăreţia şi arhondaricul
6. Turnul de intrare
7. Turnul clopotniţe i

8. Turnul de nord ·est

,.I 6
9. Zid de incintă

https://biblioteca-digitala.ro
 SCURTĂ BIBLIOGRAFIE

Do cumente privind istoria României, Editura Academiei

Republicii Socialiste România seria A., Moldova, sec.
XIV-XVI.
Ba 1 ş G. Bisericile şi mânăstirile moldoveneşti din veacul al XV I-l ea
Bul. Corn. Mon. Ist., XXI, 1928.
Bocăneţ u A 1. Mănăst<1·ea Moldovi. ţa, Cernăuţi, 1933.
P. Co ns tanti ne s c li ·
Iaşi Decoraţia bisericilor mo ldoveneşti, Chişinău, 1929.
Graba r An dr e L'origine des fai;ades peintes des eglises moldaves, în
« Melanges offerts a M. N. Iorga», Paris, 193 3.
Grecu V as i 1 e Ei ne Belagerung Konstantinopels in der r umănisc h en
Kirchenma!erei, în « Byzantion », I, 1924.
He n r y Pa u 1 L es eglises de !a Moldavie du Nord des origines a la fin
du xvre siecle, Paris, 1930.
Ione scu Grigore Istoria arhitecturii în Romînia, vo i. I, Editura Academiei
Republicii Socialiste Româ nia , Bucure şti, 1963.
I org a N. Istoria bisericii române, ed . II, voi. I, Bucureşti, 1929.
B a lş Ştefan,

Nicolescu Corina Mănăstirea Mo lcl oviţa, Editura tehnică, Bucureşti, 195 8.

57

https://biblioteca-digitala.ro
Nistor Ion Mănăstirea Moldoviţei. Cu. ocaziunea aniversării de 400
de ani de la sfinţirea ei, Cernăuţi, 1933.
Ro m s t o r f er K. Die moldau.isch-byzantinische Bau.kunst, Wien, 1896.
Ş t e fă n e s cu D. I. L'evolu.tion de la peintu.re religieu.se en Bu.covine et en
Mo!davie, Paris, 1928.
Ta f r a 1 i O. Mănăstirea Mo!doviţei, în «Viitorul», 25.VIII.1928.
V ă t ă ş ia n u V. Istoria artei feudale în Ţârile Romîne, voi. I, Editura
Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti
1959.
W ic he n ha u ser F. A. Die Urkunden des Klosters Moldovitza, în « Moldowa
oder beitrăge zu einem Drkundenbuche for die Moldau
und Bukowina », I. Abteilung, Wien, 1862.

R ed acto r rcspo nsa b;J, VICTOR A DRIAN

T ehnorcda cto •-, BRANC!U CONSTANŢA

Dat la cul es 09.01.1967 B"n d e tipar 18.05. 1967

A p ărut 1967 Tiraj 14.500 + 150 ex. brosate. Hîrti e v elin ă
cr e eată d e 100 g/m' . Ft- 24/ 700 x 900 °Coli ed.2,87 Co li
de ripar 2,50 Coma nda 4166 A . nr. 20.844 C. Z. pencrn
bi b lior ec il e ma ri 7. C.Z. pe ntnt bibliotec ile mi ci 7.726

În tre prinde rea Poligrafi că „ ARTA GRAFICĂ "

C ale a Şe rba n Vo d ă nr. 133, Bucure şti,
Re publica Socialistă România
Comanda nr. l l

https://biblioteca-digitala.ro
https://biblioteca-digitala.ro
 A A
, " „
MERIDIANE

Lei 7

https://biblioteca-digitala.ro