CRONOLOGIE

AUTONOMII LOCALE ŞI INSTITUŢII CENTRALE (SEC. AL IX-LEA – AL XVIII-LEA)

Sec. VII - IX forma de organizare specifică spaţiului românesc a fost obştea sătească.
896 începutul dinastiei arpadiene în Ungaria
Sec. al IX-lea Geografia armeană a lui Moise Chorenati menţionează „Ţara Balak”, fără a o localiza geografic
pe latura vestică a spaţiului intracarpatic sunt atestate primele ducate: Menumorut în Crișana, Glad în Banat și Gelu în centrul
sec. IX-X
Transilvaniei
900 maghiarii ajung până la Someşul Mic
sec. X Tuhutum preia conducerea statului lui Gelu
943 inscripţia de la Mircea Vodă îl atestă pe jupan Dimitrie în Dobrogea
971 -1204 în Dobrogea este organizată thema Paristrion (Paradunavon)
982 și 992 inscripţia de la Basarabi-Murfatlar îl atestă pe Gheorghe, conducător din spaţiul istro-pontic
Începutul sec. XI Legenda Sfântului Gerard atestă voievodatele lui Ahtum şi Gyula (Geula cel Tânăr)
1000 sunt menţionate tradiţionale structuri ale românilor de la est de Carpaţi, la Codrii Cosminului şi Fundu Herţei
1000 tradiţia istorică localizează la est de Carpaţi Ţara Sipenițului
1000 maghiarii ocupă teritoriul până la Mureş
1001 creştinarea ungurilor în rit catolic, în timpul lui Ştefan cel Sfânt
1003 regele maghiar Ştefan I îl înfrânge cu greu pe Gyula, stăpânitor al fostei ţări a lui Gelu
sec. XI colonizarea secuilor
1066 răscoala vlahilor din Tesalia
1075 cancelaria arpadiană emite un act referitor la cetatea Turda, menită să stăvilească atacurile pecenegilor şi românilor
sfârșit sec. XI Alexiada menţionează trei şefi locali din Dobrogea -Tatos, Seslav şi Satza
1100 expansiunea maghiară atinge valea Târnavei Mari
Sec.al XII-lea Cronica lui Nestor afirmă că la trecerea lor prin Carpaţii Păduroşi, spre Pannonia, ungurii i-au găsit acolo pe români şi slavi
cronicile vechi ruseşti, documentele papale şi cele maghiare menţionează mai multe formaţiuni româneşti în Moldova (Ţara
sec. XI-XIII
Berladnicilor, Ţara Bolohovenilor, Tara Brodnicilor)
sec. XI-XIII organizarea politico-administrativă a Transilvaniei ca entitate vasală Ungariei
1111 atestarea lui Mercurius princeps Ultrasilvanus şi a episcopului catolic Simion
1111 înfiinţarea primelor comitate în Transilvania (Bihorul)
1150 expansiunea maghiară atinge valea Oltului
2 ½ sec. XII regii unguri dăruiesc feude în Transilvania
1164 atestarea lui Leustachius, comite de Dăbâca
1175 este atestat comitatul de Timiș
1176 atestarea voievodului Leustachius
1185 debutează răscoala vlahilor sud-dunăreni, condusă de fraţii Asan şi Petru
1187 ia fiinţă Ţaratul vlaho-bulgar din Peninsula Balcanică
 1197-1207 Domnia lui Ioniță cel Frumos
sec. XII-XIII colonizarea saşilor
1200 Expnsiunea maghiară atinge linia Carpaților Orientali
sec. XIII încheierea cuceririi şi organizării Transilvaniei
sec. XIII La nord de Moldova, letopisețele rusești îi semnalează pe cnezii bolohoveni
început sec. XIII regii arpadieni încearcă să-şi extindă dominaţia în spaţiul extracarpatic
1199 apare documentar primul voievod propriu-zis numit de către rege
Sec. al XIII-lea Biserica din satul Strei, județul Hunedoara
1204 Cruciada a IV-a a cavalerilor apuseni cucereşte Constantinopolul; întemeierea Imperiului latin de Constantinopol
1204 în schimbul acceptării catolicismului, Ioniţă cel Frumos este recunoscut de papa Inocenţiu al III-lea ca rege al bulgarilor şi vlahilor
1210 comitele Ioachim de Sibiu conduce o oaste formată din saşi, secui, pecenegi şi români
1211 colonizarea teutonilor în Ţara Bârsei
1218-1241 domnia lui Ioan Asan II, cea mai mare personalitate a dinastiei Asăneştilor; apogeul statului vlaho-bulgar
1222 Diploma de privilegii dată de Andrei al II-lea cavalerilor teutoni, prin care le reconfirmă privilegiile
1222 sunt consemnate Ţara Bârsei şi Ţara Făgăraşului (Terra Blachorum)
 Bula Andreanum, prin care Andrei al II-lea acordă privilegii sașilor, prin care se preciza că teritoriul Sibiului nu putea fi înstrăinat
1224
prin danii, iar dacă cineva intenţiona să aibă aici o moşie, saşii aveau dreptul să protesteze.
1225 Cavalerii teutoni sunt alungați din Țara Bârsei
1230 este atestată, în spaţiul dintre Mangalia şi Varna, Ţara Cavarnei (Cărvunei)
1230 regalitatea maghiară organizează Banatul de Severin, marcă de apărare împotriva cumanilor
1234 Bula papală a lui Grigore al IX-lea către viitorul rege Bela al IV-lea
1241-1242 marea invazie tătaro-mongolă
1241 românii, împreună cu secuii, apără trecătorile Carpaţilor Orientali împotriva tătarilor
1247 colonizarea cavalerilor ioaniţi în Ţara Severinului
1247 Diploma cavalerilor ioaniţi atestă existenţa unor formaţiuni româneşti la sud de Carpaţi
1247 Este atestată Țara Hațegului
1277 prin fruntaşii lor, românii de la est de Carpaţi îşi apără interesele împotriva ruşilor din cnezatul Halici
Litovoi încearcă să anuleze raportul de vasalitate faţă de coroana arpadiană; Litovoi este ucis în luptă, iar fratele său, Bărbat preia
1277-1279
conducerea voievodatului cu recunoașterea suzeranității maghiare
1285 organizarea arhiepiscopiei ortodoxe de la Vicina
1282, 1284 – 1285,
Transilvania este condusă de voievodul Roland Borşa
1288 – 1293
1288 în numele unui regnum Transilvanum, Roland Borşa convoacă la Deva prima Adunare Obştească (Congregaţia generală)
1291 Andrei al III-lea anihilează autonomia boierilor români din Făgăraş
1291 descălecatul lui Negru Vodă la Câmpulung
1294 - 1315 voievodatul lui Ladislau Kan în Transilvania
1299 este consemnată Ţara Maramureşului
1301 stingerea dinastiei arpadiene în Ungaria
 1308 începutul dinastiei Angevine în Ungaria (înscăunarea lui Carol Robert de Anjou)
cca 1310 începutul dinastiei Basarabilor în Ţara Românească
1310-1324 Basarab I pune bazele Ţării Româneşti prin unificarea formaţiunilor dintre Carpaţi şi Dunăre
1324 acordul prin care Carol Robert recunoaştea unitatea statului condus de Basarab I; Basarab I se recunoaște vasal regelui maghiar
1326 Maramureșul este menționat ca districtus
1330 Basarab I înfrânge armata maghiară condusă de Carol Robert la o posadă
1332 un document al cancelariei papale vorbeşte despre „puternicii acelor locuri” care confiscaseră bunurile episcopiei Cumaniei
1342- 1382 Domnia lui Ludovic I de Anjou
1346 în fruntea Ţării Cavarnei este atestat Balica
1347 Crearea unei mărci de apărare, Moldova mică, cu reședința la Baia
1352-1353 descălecatul lui Dragoş la est de Carpaţi; înfiinţarea mărcii de apărare Moldova mică dependentă de Ungaria
1352 începutul domniei lui Nicolae Alexandru Basarab
1354 Dobrotici rămâne singur stăpânitor al Ţării Cavarnei, după moartea fraţilor săi Balica şi Theodor în luptele cu bizantinii
1355 ultima participare a românilor la o congregaţie a stărilor transilvane
1357 Dobrotici se implică în războiul civil din Imperiul Bizantin şi primeşte titlul de despot
Nicolae Alexandru Basarab îşi ia titlul de domn autocrat şi întemeiază Mitropolia Ungro-Vlahiei, recunoscută de Patriarhia
1359
Ecumenică de la Constantinopol
1359 descălecatul lui Bogdan la est de Carpați
în contextul conflictelor ce aveau loc între Muntenia şi Ungaria, suzeranitatea maghiară este înlăturată şi statul Moldova devine
1364-1365
independent.
1365 Vladislav I bate primele monede (confecţionate din argint) ale Ţării Româneşti
Diplomele regale emise de Ludovic de Anjou; calitatea de nobil este condiționată de apartenența la religia catolică, iar dreptul de
1366
proprietate este condiționat de un act emis de către rege
1364-1377 domnia lui Vladislav Vlaicu (Vlaicu Vodă)
1368 în urma victoriei asupra ungurilor, Vladislav I obţine titlul de ban de Severin şi duce de Făgăraş
1369 Vladislav I respinge, la sud de Dunăre, un prim atac otoman la Dunărea de Jos
1370 Vladislav I întemeiază a doua mitropolie din Ţara Românească, la Severin
domnia lui Laţcu în Moldova. A continuat politica de independenţă a statului, intrând în legătură directă cu papalitatea, care îi
1369- 1375
recunoaşte titlul de duce al Moldovei, ţară despre care actul papal afirma că este o parte a naţiunii române.
1370/1371 Laţcu acceptă constituirea Episcopiei catolice de la Siret
1375 pe tronul Moldovei urmează Petru I Muşat; începutul dinastiei Muşatinilor
1382 moartea regelui Ungariei Ludovic I de Anjou; stingerea dinastiei Angevine în Ungaria
1386 la conducerea statului dobrogean autonom urmează Ivanco, fiul lui Dobrotici
1386 pe tronul Ţării Româneşti se instalează Mircea cel Bătrân
1387 Petru I Muşat întemeiază Mitropolia ortodoxă de la Suceava, nerecunoscută de Constantinopol
1387 pentru a contracara expansionismul maghiar, Petru I Muşat depune jurământ de vasalitate faţă de regele Poloniei
1388 Ivanco moare în luptele cu turcii
1388 Dobrogea este inclusă în statul condus de Mircea cel Bătrân; dispariţia statului dobrogean autonom
1388 Petru I Mușat acordă un împrumut suzeranului său, Vladislav Jagello
 Domnia lui Roman I Mușat; El îşi ia titlul de „domn singur stăpânitor” şi înglobează zona de la gurile Dunării în cadrul statului
1392 - 1394
(desăvârşirea unificării teritoriale a Moldovei).
1401 Patriarhia Ecumenică de la Constantinopol recunoaște Mitropolia ortodoxă de la Suceava
1437 Unio Trium Nationum, înţelegere secretă prin care românii sunt excluşi din sistemul naţiunilor privilegiate a Transilvaniei
Imperiul Otoman a transformat Ungaria răsăriteană în paşalâc. Transilvania este organizată ca principat autonom sub suzeranitate
1541
otomană. Ţara era condusă de un principe ales de Dietă şi confirmat de sultan, prin trimiterea steagului de investitură
1543 Dieta de la Cluj a legiferat dreptul de a-l alege pe principe
1552 Banatul este transformat în paşalâc
1599 Mihai Viteazul este recunoscut de Dietă ca „locţiitor al împăratului”.
Sf. sec. al XVI-lea Sfatul domnesc începe să fie numit cu termenul turcesc de divan
Sec. al XVII-lea domnii şi principii sunt aleşi de Stările privilegiate în momentele de mai mare libertate de mişcare sau numiţi direct de sultan
1687 trupele imperiale austriece intră în Transilvania şi o ocupă
Diploma Leopoldină, prin care se pun bazele juridice ale dominaţiei austriece, menţinându-se uniunea celor trei naţiuni politice
1691 medievale şi statutul religiilor recepte. Transilvania devine o provincie a Imperiului Habsburgic condusă de împărat prin intermediul
unui guvernator
1693 este organizat Guberniul, instituţia administrativă a Transilvaniei
la Viena se creează Cancelaria aulică a Transilvaniei, condusă de un cancelar aulic şi şase consilieri, îndeplinind atribuţiile unui
1694
adevărat guvern
1699 tratatul de pace de la Karlowitz, prin care Imperiul Otoman recunoştea oficial trecerea Transilvaniei sub dominaţie habsburgică
1699 și 1701 Diplomele Unirii cu Biserica Romei; se înfiinţează Biserica Greco-Catolică
1730 ultima alegere a unui domn de către Adunarea ţării
1749 ultima reunire a Adunării ţării, dedicată desfiinţării şerbiei