Sunteți pe pagina 1din 1

Tara Romaneasca - in teritoriul dintre Carpati si Dunare exista organizare politica prestatala, asa cum mentioneaza Diploma Cavalerilor

Ioaniti din 1247. Conform acestui document, existau 4 formatiuni politice: cnezatele lui Ioan si Farcas, si voievodatele lui Litovoi si Seneslau. In 1272, Litovoi intra in conflict cu regalitatea maghiara. Rezultatul a fost uciderea sa si luarea ca prizonier a fratelui sau, Barbat. Acesta este rascumparat, ceea ce demonstreaza puterea economica a statului. Cel care va unifica cnezatele si voievodatele din dreapta si din stanga Oltului este Basarab I, supranumit Intemeietorul. Acesta include in statul sau Tara Romaneasca si Banatul de Severin. Nemultumit de aceasta unire, regele ungar Carol Robert de Anjou isi organizeaza armata si ataca Tara Romaneasca. Desi Basarab i-a trimis propuneri de pace (7000 marci de argint), regele maghiar a refuzat. Pentru a evita conflictul militar in camp deschis, din cauza inferioritatii numerice a armatei muntene, Basarab isi retrage armata in munti si ataca oastea maghiara intr-o trecatoare montana ingusta, numita Posada. Lupta a durat 3 zile (9 - 12 noiembrie 1330). Batalia de la Posada a insemnat independenta Tarii Romanesti fata de Ungaria. In 1359, aceasta independenta a fost consolidata prin intemeierea Mitropoliei ortodoxe la Curtea de Arges, de catre domnitorul Nicolae Alexandru, care a fost recunoscuta de Patriarhia de la Constantinopol. Voievodul Vladislav Vlaicu emite prima moneda a Tarii Romanesti si intemeiaza in 1370 a doua Mitropolie, cea de la Severin. Conform traditiei istorice, intemeierea Tarii Romanesti s-a realizat in urma descalecatului lui Negru Voda (Radu Negru), care si-a stabilit o resedinta la Campulung pe la 1290. Adevarul istoric este acela ca la intemeierea atat a Tarii Romanesti cat si a Moldovei au contribuit romanii din Transilvania, care au trecut muntii in spatiul extracarpatic.