Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Inițial NATO a fost înființat cu scopul de a asigura libertatea și securitatea tuturor membrilor
săi prin mijloace politice și militare, în conformitate cu Tratatul Nord-Atlantic și principiile
Cartei ONU
NATO este manifestarea practitcă a efortului colectiv depus de către membrii săi pentru a
susține interesele comunue în problema securității
Rolul NATO:
o Asigură baza de apărare colectivă și securitate comună a țările membre
o păstrează o balanță strategică în Europa de-a lungul Războiului Rece
o promovează stabilitatea, respectarea drepturilor omului
o fundamental în îndeplinirea condițiilor de schimbare
Sursele schimbărilor:
o 1967: Doctrina Harmel – bazată pe politici paralele de menținere a unei apărări
adecvate în încercarea de a detensiona relațiile E-V
o 1969: Ostpolitik (Willy Brandt)
o 1975: Actul final de la Helsinki – CSCE (OSCE)
o desfășurarea de NATO a Forțelor Nucleare cu Rază Medie de Acțiune în Europa
o 1979: Invadarea Afganistanului de URSS
o Venirea lui Gorbaciov + Revoluțiile anticomuniste și unificarea Germania
Pe plan intern NATO începe revizuirea strategiei proprii – adaptată noilor circumtanțe
Noi roluri:
o Parteneriatul pentru Pace
Consiliul Permanent Reunit NATO-Rusia, Comisia NATO-Ucraina: create
pentru intensificarea cooperării
forțele militare aliate – rol în facilitarea transparenței și creșterea încrederii
între NATO și Parteneri + în verificarea acordurilor privind armamentul
o NATO își asumă misiunea de sprijinire a rezolvării efective a crizelor și
angajamentelor de prevenire a conflictelor
implementarea Acordului pentru Pace din Bosnia
asigurarea prezenței internaționale de securitate în Kosovo, mandatată de UN
Prima misiune combatantă majoră în care NATO folosește forțele militare ca instrument de
rezolvare a crizei și de a sprijini UN: conflictul din Iugoslavia (1995)
NATO implementează aspectele militare ale Acordului pentru Pace prin preluare conducerii
Forțelor de implementare multinațională (TFOR), apoi a Forțelor de Stabilizare (SFOR)
Acțiunea NATO în Kosovo și rolul său în atenuarea crizei umanitare din țările vecine au
contribuit la întărirea rolului NATO în rezolvarea crizei:
o NATO contribuie prin campaniile sale aeriene și prin desfășurarea a KFOR la
obiectivul comunității internaționale de creare a fundamentului pentru pace și
stabilitate de lungă durată în Kosovo
Structurile și acordurile:
Permit țărilor membre să beeficieze de avantajele politice, militare și de resurse ale acțiunii și
apărării colective
Includerea țărilor Partenere NATO contribuie la îmbunătățirea eforturilor comune de
cooperare în probleme de securitate Euro-Atlantică
Principii:
o Angajamentul față de apărarea colectivă ca funcție centrală, fundamentală a Alianței
o Menținerea legăturii transatlantice ca garant al credibilității și eficienței Alianței
=> programul a dovedit capacitatea NATO de a-și asuma noi resposabilități fără a aduce
atingere scopurilor sale inițiale și de a-și consolida rolul în viitor pe abilitatea deja
demonstratp de adaptare la cerințele unei societăți aflate în continuă transformare