Iulian Criminceanu

Un concept din cadrul tezei de licenţă

Subiectul tezei mele de licenţă este Organizarea şi activitatea poliţiei în Basarabia

1917-1918, din acest considerent mai jos vom analiza şi discuta asupra conceptului de poliţie.

Poliţia ca instituție de protecție a normelor de drept cunoaște o îndelungată istorie.

Fiind constituită ca un organ administrativ-judiciar, treptat s-a transformat într-o structură care se
preocupă de controlul modului de respectare a normelor de conduită în societate.

Analizând sub aspect conceptual respectiva instituţie, constatăm că conceptul de poliţie are un
sens mult mai general de la prima vedere, în primul rând datorită originii sale, în vechiul limbaj
juridic, conceptul desemnând orice activitate de conducere, destinată realizării unor scopuri ale
societăţii.1 Poliţia era echivalentul organizării juridice şi, în acest sens, se vorbea despre un stat
poliţienesc, unde se considera poliţia ca fiind crucială pentru existenţa unui stat deţinând
monopolul de aplicare a forţei publice.

Cât priveşte originea termenului constatăm că unii autori2 au opinat că termenul de "poliţie"
provine din latinescul "politia", care reprezintă organizarea politică, administrativă, precum şi
din grecescul "politeia", care înseamnă cetate. Într-adevăr, în antichitate oraşele erau adevărate
state, iar serviciile publice se exercitau de către o anumită categorie de funcţionari sau slujbaşi ai
cetăţii, care de-a lungul timpului aceştia au identificaţi sub diferite denumiri, în spaţiul românesc
aceste funcții erau îndeplinite de marii dregători și slujitorii aflați în subordinea lor, precum ar fi
marii vornici, hatmanul, aga, ispravnicii de ținuturi etc. Astfel, vom observa că abia odată cu
perioada modernă în limbajul uzual va începe să se utilizeze şi termenul de poliţist, care denota
aceasta funcţie normativ juridică a unei persoane de a menţine ordinea publica, de a preveni
anumite infracţiuni şi a se respectarea normelor de conduită în societate.

După ce am reuşit să trecem in vizor aspectele definitorii ale originii termenului şi asupra esenţei
conceptuale, este necesar să menţionăm câteva opinii despre respectivul concept, acele opinii,
care au fost discutate şi suplimentate dea lungul timpului, ajungându-se la etapa actuală poliţia să
fie definită în felul pe care îl înţelegem noi astăzi.

1
CHATELET Francois, PISIER Evelyne, Concepţiile politice ale secolului XX (traducere de Cristian PREDA şi Mircea
BOARI), Editura Humanitas, Bucureşti, 1994, pag. 83
2
BIANU Eugen, Ordinea obştească. Îndreptar profesional în ştiinţa poliţienească (ediţie îngrijită şi completată de
prof.univ.dr., general locotent (r) Ion SUCEAVĂ), Tipografia CNI Coresi SA, Bucureşti, 2008, pag. 316
 Aşadar, primele menţiuni despre conceptul dat datează încă din perioada antică şi anume
odată cu crearea acestei instituţii, atunci când se pun bazele acestui serviciu public de către de
legislatorii greci Drakon şi Solon, care considerau că acest serviciu de ordine publică (exercitat de
către străjeri în perioada dată, despre termenul de politie-poliţist nu putem încă vorbi), este necesar
statului, încât Aristotel afirma că aceste servicii publice "buna ordine, guvernarea oraşului,
menţinerea vieţii poporului”, rămân primul şi cel mai mare dintre toate bunurile”3 în acest sens
intrând şi conceptul de poliţie care desemna în acea vreme ordinea publică, straja cetăţii şi a
cetăţenilor oraşului. Altă menţiune o observăm la Platon, care definea politia ca fiind "viaţa,
regulamentul şi legea care, prin excelenţă, menţine cetatea" în sursele de specialitate4 despre
originea poliţiei marcăm că în sensul conceptul în ceste afirmaţii filosofice intra şi sensul de
politie, care desemna acea ordine sau acele persoane care monitorizau respectare legii etc.

Aşadar, până la apariţia termenului de poliţie prin momentele enunţate mai sus am marcat
în ce măsură se înţelegea şi se discuta despre aspectul ordinii publice ceea ce azi denotă ca fiind
exclusiv atribuit poliţiei. În continuare este interesant să prezentăm în ce context apare prima
menţiune a termenului de poliţie. Conform surselor de specialitate primul care utilizează
termenul de poliţie este cancelarul Saxoniei Melchior von Ossa în perioada 1542-1543, care prin
termenul dat definea ordinea publică.5 Observăm că cu timpul conceptul de poliţie începe a fi
perceput ca desemnând ordinea publică, acest fapt ne argumentează şi prima lucrare despre
Poliţia apărută în 1750 scrisă de către Nicolas de Lamar, întitulată „Tratatul cu privire la
poliţie”, în care se discuta despre rolul poliţiei şi a funcţiei sale principale şi anume cea cu
privire la ordinea publică.

În Concluzie conceptul de poliţie a fost perceput încă din perioada antică de către marii
filozofi enunţaţi în lucrare, care afirmau că unele instituţii precum cele legate de legi şi de
ordinea publică sun un bun pentru societate, chiar dacă nu exista termenul de poliţie în sens de
instituţie a ordinii publice, aceste funcţii erau îndeplinite la etapa dată de către diferite persoane
cunoscuţi drept străjeri, slujbaşi etc, care în esenţă reprezentau bazele poliţiei moderne şi
contemporane. Aşadar, după acest moment am constatat că conceptul de poliţie a cunoscut o
evoluţie, ajungând la prima sa menţiune terminologică în sec. XVI, care în sens conceptual să fie
asemănătoare celei actuale, şi anume fiind legate de principala atribuţie a poliţiei, cea a
menţinerii ordinii publice.

3
TUDOR, Dănuţ, Poliţia in statul de drept, Editura Ministerului de Interne, Bucureşti, 2000, pag.3
4
FRANCHIMONT Michel Jacobsaan, M. Adrien, Manuel de procedure penale, 2-eme edition, Editions Larcier,
Bruxelles, 2006, pag. 263
5
Кревельд, М. ван. Расцвет и упадок государства / Мартин ван Кревельд; пер. с англ. под ред. Ю.
Кузнецова и А. Макеева. — М.: ИРИСЭН, 2006.