Ca majoritatea textelor populare, Caloianul trebuie interpretat din dubl perspectiv: ca act si fapt folcloric.

Textul mitofolcloric (faptul) nu poate fi separat de actul folcloric, vzut ca performare, ca realizare practic a unor emittori. Actul Caloianului presupune o serie de gesture simbolice, realizate ntr-un timp cu valente sacre. Ritualul su are o structur trisecvential: confectionarea obiectului, ngroparea si dezgroparea, urmat de ndeplinirea functiei magice. Faptul folcloric, textul vzut ca measj, cunoaste mai multe variante, grupate n trei unitti de continut: formula de adresare, indicatia, efectul dorit.

Asemenea literaturii culte, poezia folcloric uzeaz de materialul lingvistic, pe care l ordoneaz dup structuri proprii, realiznd un tip de comunicare deosebit, cu efecte artisitice. Acestui tip de comunicare i sunt proprii traditionalitatea, n opozitie cu nnoirea specific textului cult, oralitatea fat de scris, variabilitatea fat de unicitate, caracterul colectiv fat de caracterul individual al literaturii culte. De cea mai mare nsemntate se dovedeste a fi caracterul oral al textului folcloric, acesta presupunnd creare, circulatie si receptare prin viu grai, de la interpret la interpret. Apar astfel variantele, ce pun n evident contributia fiecrui individ creator care particip la actualizarea unui model preexistent. Este ndeobste cunoscut c majoritatea textelor mitofolclorice au aprut din ratiuni practice, utilitare. Ele sunt integrate unor complexe ceremoniale care reflect o mentalitate proprie omului aflat pe o treapt ndeprtat a istoriei sale, o conceptie arhaic despre lume, despre relatiile sale cu semenii, cu natura, cu divinitatea sau cu ntregul univers. Se poate face, asadar, distinctia ntre faptul folcloric ca measaj, ca text, si actul focloric ca performare, ca realizare de ctre unul sau mai multi emittori, destinat unui auditoriu. Dar pentru a ntelege pe deplin un text folcoric este necesar s cunoastem mprejurrile producerii sale. Ca si textul descntecului sau colindului, textul Caloianului intr n raport cu un anumit rit, n care textul are o anumit pozitie. Caloianul si Paparudele intr n categoria textelor care au supravietuit si si-au pstrat conseravatorismul n cea mai mare parte. Numirea mpreun a celor dou obiceiuri este fireasc, ele practicndu-se n aceleasi ocazii si rspunznd acelorasi functii provocarea, prin mijloace magice, a ploii n conditii de secet, prevenirea efectelor duntoare ale secetei etc.Aceste dou ritualuri ns nu se confund, Paparudele presupunnd efectuarea unui singur gest magic stropirea cu ap a tinerelor fete mbrcate n frunze si crengi verzi nsotit de un text nedivers, monotipic, fat de Caloian, care are un scenariu ritual mai amplu si prezint cteva variante de texte poetice bine diferentiate. Desfsurarea ritualului Caloianului este ncadrat de dou momente prezente n cadrul mai multor obiceiuri: I constituirea cetei, aici, gruparea celor care urmeaz s execute ceremonialul, si II masa final cu caracter festiv, care ncheie ceremonialul. Grupul angajat n executarea Caloianului este deschis, neezoteric, singura conditie necesar este puritatea. n raport cu colectivitatea, grupul este ns restrns, dar toti ceilalti contribuie prin mijloacele de care dispun la impunerea receptrii traditiei, ca o conditie a eficacittii si ca o dovad a credintei n aceast eficient. n vechime, Caloianul se practica la o dat fix: a treia zi de marti dup Paste, moment n care au loc primele secvente ale ceremonialului (confectionarea si ngroparea ppusii de lut) si a treia zi, joi, cnd grupul se adun iarsi la locul unde a fost ngropat Caloianul, l dezgroap si-l duc n sat bocind, aruncnd bucti din el prin fntni si prin balti. Cu trecerea timpului, a disprut repartitia actelor pe zile diferite, dar si practicarea lui doar ntr-un anumit moment al anului. Ritualul ca atare are o structur trisecvential, primele dou secevente desfsurndu-se ntr-un singur moment, iar a treia, independent, n alt moment. Prima secvent este consacrat confectionrii obiectului - o statuie n miniatur din argil sau lut galben. Dup confectionare, obiectul ritual este mpodobit, asezat n sicriu, i se pun lumnri si se pregteste o a doua secevnt ceremonialul ngroprii obiectului ritual sau

ngroparea fictiv ceremonial ce reface elementele esentiale ale ceremonialului nmormntrii. Este vorba, de fapt, despre fenomenul ,,ritului n rit: un ceremonial (nmormntarea Caloianului) reia date din alt ceremonial (nmormntarea uman). A treia secvent are loc ntr-un alt moment, a treia zi de la nmormntare, moment n care obiectul ritual este dezgropat, adus n sat si aruncat prin fntni, lacuri, blti. La final, are loc o mas festiv punte de trecere ntre sacru si profan. Tocmai cea de-a treia secvent este nsotit de un text care se identific cu invocatia binecunoscut. Textele de Caloian, nu foarte numeroase, dar destul de diverse, pot fi grupate n dou categorii n raport cu momentul interpretrii lor. Primul tip de text a fost asimilat de majoritatea cercettorilor unui bocet, n care, dup invocatia initial, prezent la toate textele, se d glas durerii provocate de pierderea caloianului, vzut ca o fiint drag:

I. Iene, Iene, Caloiene, M-ta te cta Prin pdurea rar Cu inima amar; Prin pdurea deas Cu inima ars i mi te plnge Cu lacrimi de snge, Iene, Iene, Caloiene.
(Burada, Candrea, Marian)

II. Scaloian, Scaloian, Trupusor de dician, Scaloit, Scaloit, Trupusor de cuconit, M-ta mi te-a ctat, Te-a ctat, te-a ntrebat, Prin pdurea rar Cu inima amar; Prin pdurea deas Cu inima ars.
(Burada, Marian) Al doilea tip de text este mai bine cunoscut si reprezint o invocatie ctre Caloian, care este rugat s mearg ,,n cer la Dumnezeu sau s actioneze el nsusi pentru a desfereca ploile dorite si dttoare de belsug:

I. Caloiene, Iene, Du-te-n cer si cere, S deschid portile, S sloboade ploile, S curg ca grlele, Zilele si noptile Ca s creasc grnele.
(Burada, Marian, Teodorescu)

II. Caloiene, Iene, Du-te-n cer la Dumnezeu Ca s plou tot mereu, Zilele si noptile, S dea drumul roadelor, Roadelor, noroadelor, Ca s fie mbelsugat tara toat, lumea toat!
(Marian, Teodorescu) Oprindu-ne asupra celei de-a doua variante de text, cea cu caracter invocativ, se poate observa o strucutr comun. La nivelul continutului, variantele de mai sunt alctuite, la rndul lor, din alte trei secvente, dup cum urmeaz: I. formula de adresare ( invocatia) , II. indicatia (rugciunea), III. efectul dorit:

I.a Caloiene, Iene, Du-te-n cer si cere, S deschid portile, II.a S sloboade ploile, S curg ca grlele, Zilele si noptile III.a Ca s creasc grnele.
(Burada, Marian, Teodorescu)

I.b Caloiene, Iene, Du-te-n cer la Dumnezeu II.b Ca s plou tot mereu,

Zilele si noptile, III.b S dea drumul roadelor, Roadelor, noroadelor, Ca s fie mbelsugat tara toat, lumea toat!
(Marian, Teodorescu) Sau, pentru o alt variant:

I. c Caloiene, iene, Caloiene, iene, Cum ne curg lacrimile II. c S curg si ploile Zilele si noptile S umple santurile III. c S creasc legumele i toate ierburile.
Se observ c poezia caloianului este total lipsit de imagini poetice, n sens traditional. Cele dou comparatii (,,ca grlele, ,,cum ne curg lacrimile) evidentiaz mai mult functia magic a poemului si relatia intim n care acesta se afl cu ritul de ploaie. Grlele si lacrimile evoc ploaia n virtutea logicii magice, aici, magia prin similitudine, dar, pe de alt parte, ,,cum ne curg lacrimile nu face altceva dect s retin si s verbalizeze, s descrie un element al ritului, fr de care acesta nu-si atinge telul obligativitatea executantelor de a plnge realmente la ngroparea obiectului ritual. Privit ca mesaj, textul Caloianului prezint un emittor (uman) si un receptor (mitic), realiznd astfel un tip de mediere ntre cele dou entitti. La nivel de suprafat, se observ prezenta repetitiei (primele dou versuri) strucutrii de nceput semn al unei puternice invocatii, dar si cu rol de formul pregtitoare pentru prsirea profanului si intrrii n sacru. Tot o repetitie apare si n varianta c., unde este repetat doar rdcina: ,,roadelor, noroadelor. n ceea ce priveste regimul verbelor, n Caloian, marea lor majoritate se afl la modul conjunctiv, cptnd o nuant de rugciune, de dorint, de necesitate, intrnd n relatie cu cele dou imperative din formula de adresare. Dup cum s-a vzut, este imposibil de a separa textul mitofolcloric de ritualul pe care l nsoteste;faptul folcloric ca mesaj, ca text, nu poate fi separat de actul folcloric, ca performare, ca realizare practic a unor emittori. Interpretarea textului Caloianului ar fi vduvit de multe observatii dac nu s-ar cunoaste faptele si gesturile cu caracter sacru care l nsotesc. BIBLIOGRAFIE

Constantinescu, Nicolae, Lectura textului folcloric, Editura Minerva, Bucuresti, 1986.

Evseev, Ivan, Dictionar de simboluri si arhetipuri culturale, Editura Amarcord, Timisoara, 1994. Fochi, Adrian, Estetica oralitatii, Editura Minerva, Bucuresti, 1980. Memoria ethnologic, nr.18-19, ianuarie-iunie, 2006 ( anul IV).