REFERAT LA ISTORIE

DINASTIA DE HANOVRA

ELEV:

STOICA DANIELA
CLASA A X-A
 DEFINIȚIE:

DINASTÍE, dinastii, s. f. Familie ai cărei membri se succedă la

cârma unui stat (ca principi, regi sau împărați); șir de suverani care
alcătuiesc o astfel de familie. – Din fr. dynastie.

CASA DE HANOVRA, DINASTIE DE ORIGINE GERMANĂ.

Actuala casă regală a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, avea
la origine alt nume, unul german: Saxa-Coburg și Gotha.

În anul 1714 Casa de Hanovra a urmat dinastiei Stuart pe tronul Regatului

Marii Britanii. Monarhii britanici, începând cu George I de Hanovra (1714-1727), au
fost practic germani.

Ultimul rege catolic al Angliei, Scoției și Irlandei, Iacob II Stuart (1685-1688),

a fost înlăturat în urma Revoluției Glorioase din 1688-1689, și înlocuit de vărul său,
olandezul William III de Orania (1689-1702), care era în același timp conducătorul
Ţărilor de Jos. Mariajul său cu regina Maria II Stuart i-a făcut domnia legitimă, însă
un puternic sentiment naționalist a impus-o pe tron la moartea lui William pe Ana
Stuart (1702-1714), fiica lui Iacob II.

GERMANII DEVIN REGI AI MARII BRITANII.

Legea Succesiunii din 1701 interzicea catolicilor să ocupe tronul britanic, astfel
că la moarteA Anei, deși peste 50 de catolici erau mai strâns înrudiți cu ea, a fost
încoronat rege germanul George I de Hanovra (1714-1727), cea mai apropiată rudă
protestantă. Acest moment marchează originea germană a casei regale britanice.

Ultimul reprezentant al casei de Hanovra ce a domnit în Marea Britanie (din

1801 – Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei) a fost regina Victoria (1837-1901).

Regina Victoria (1837-1901)

George I (1714-1727)

Căsătorită cu germanul Albert de Saxa-Coburg și Gotha, dorința reginei a fost

ca succesorii săi să preia numele Casei de Wettin, veche de 1000 de ani și din care
se trăgeau membrii casei soțului său. Cu toate acestea, atât fiul Eduard VII (1901-
1910) cât și nepotul său George V (1910-1936) au preluat numele de Saxa-Coburg și
Gotha.
 PRIMUL RĂZBOI MONDIAL.

Circumstanțele Primului Război Mondial l-au obligat însă pe George V (1910-

1936) să schimbe numele casei regale și să se dezică de orice legătură cu rudele
germane.

Din cauza izbucnirii războiului, puternice sentimente anti-germane au început

să se manifeste în Regatul Unit. Ştirile exagerate despre comportamentul soldaților
germani i-au transformat pe aceștia în „diavoli”, „barbari” și mai ales „huni” în
iconografia vremii.

Germanofobia britanicilor a atins cote imense în martie 1917 când germanii au

început să bombardeze Londra din avion. Culmea, respectivul avion se numea Gotha
G.IV. Mai mult, pe 14 martie 1917 vărul monarhului britanic, țarul Rusiei Nicolae II
(1894-1917) a abdicat. Acest eveniment a produs o undă de șoc în casele regale
europene și mai ales în cea britanică.

Având în vedere evenimentele de mai sus, pe 17 iulie 1917, în London Gazette

apare Proclamația Regelui George V prin care acesta renunța la numele german și la
toate titlurile germane. Noul nume al casei regale a devenit Windsor, nume legat de
regalitatea engleză prin orășelul Windsor din Berkshire și Castelul Windsor, care timp
de veacuri a fost reședința monarhilor. Noua stemă regală înfățișa turnul castelului.

La auzul știrii, împăratul german Wilhelm II (1888-1918), care era vărul lui
George, a afirmat ironic că dorește să vadă piesa de teatru „Nevesele vesele din
Saxa-Coburg și Gotha”.

Rudele lui George au urmat exemplul regelui, renunțând la titlurile și numele

germane. Prințul german Louis, aflat de mult timp în serviciul marinei britanice își
schimbă numele din Battenberg în Mountbatten. La fel, alte rude germane din
familiile Teck, Schleswig-Holstein sau Gleichen și-au anglicizat numele.

Următorii doi monarhi, Eduard VIII (ian 1936-dec 1936) și George VI (1936-
1952) au continuat legea impusă de tatăl lor, păstrând numele de Windsor. Însă
proclamația specifica faptul că numai descendenții de sex masculin vor adopta noul
nume, iar femeile urmau să preia numele soților.

ELISABETA A II A.

Astfel, când actuala regină Elisabeta II (1952-) s-a căsătorit cu prințul Philip,
conform legii ar fi trebuit să preia numele de familie al acestuia. Philip, născut în casa
regală daneză și greacă, a preluat numele de familie al bunicului din partea mamei,
Louis de Mountbatten (cel care și-a schimbat numele din Battenberg). Însă atât
regina Maria (bunica Elisabetei) cât și prim ministrul Winston Churchill au preferat să
se păstreze numele Windsor.

La scurt timp după ce a devenit regină în 1952, Elisabeta a anunțat oficial că

dorește să păstreze numele Windsor la fel și ca descendenții săi care vor purta
titulatura de Alteță Regală. Cei care nu vor avea această titulatură vor purta numele
Mountbatten-Windsor.