3.1.

Importanţa, originea şi aria de răspîndire

Părul este o specie pomicolă deosebit de valoroasă datorită multiplelor

însuşiri alimentare, terapeutice, agrobiologice etc.
Importanţa alimentară a fructelor rezidă din valoarea lor nutritivă,
mineralizantă şi vitaminizantă pentru organismul uman. Compoziţia chimică a
fructelor este bogată şi variată. Ele conţin: 8 – 15% glucide; 0,14 – 0,71%
substanţe pectice; 0,12 – 0,60% acizi organici; 0,06 – 0,24% substanţe tanoide;
0,14 - 0,55% substanţe minerale (Fe, P, K, Mg, Mn, Cl, S) şi vitamine C, PP,
A, B. Perele sînt apreciate în alimentaţie atît în stare proaspătă cît şi prelucrate
sub formă de suc, compot, magiun, fructe deshidratate şi congelate ş.a.
Datorită conţinutului ridicat în potasiu (130 mg%) fructele sînt
recomandate în tratarea aparatului cardiovascular. Substanţele tanoide
contribuie în vindecarea bolilor de intestine. Antibioticul arbutin ce se conţine
în fructe nimiceşte microbii.
Valoarea părului ca specie pomicolă constă şi în faptul că asigură
consumul de fructe proaspete aproape în tot cursul anului, datorită atît unui
număr mare de soiuri cu coacere eşalonată în diverse epoci, cît şi capacităţii de
păstrare a soiurilor de iarnă pînă în lunile de primăvară. În ţara noastră sînt
condiţii deosebit de favorabile pentru cultura părului, care permit să se
realizeze producţii superioare cantitativ şi calitativ. Pomii întră repede pe rod,
au o productivitate mare (25-30 t/ha), practic fără periodicitate în rodire.
Soiurile altoite pe gutui se pretează la sistemul superintensiv de cultură. Părul
este printre cele mai rentabile specii pomicole.
Originea soiurilor cultivate de păr diferă în funcţie de speciile care au
contribuit la formarea lor. Speciile P. ussuriensis Maxim., P. serotina Rehd ş.a.
provin din genocentrul Chinez -japonez, speciile P. regelii Rehd, P.
turcomanica Maleev ş.a. s-au format în genocentrul Central asiatic. Originea
speciilor P.pyraster Burged. P. caucasica Fed., P. salicifolia Pall ş.a. este
genocentrul Preasiatic. Crimeia şi Balcanii servesc ca genocentru secundar
pentru P.elaeagrifolia Pall. Din centrul genetic Mediteranean îşi ia originea
P.nivalis Jacq. ş.a. specii.
Părul a fost luat în cultură de aproximativ 3000 ani în Grecia în urma
domesticirii după Jucovschii (1964) a speciilor P. nivalis şi P.pyraster. Din
Grecia părul a pătruns în Imperiul Roman de unde a trecut în Franţa, Belgia,
Anglia. Germani. În prezent părul se cultivă pe toate continentele atît în
emisfera nordică cît şi în cea sudică, pătrunzînd şi în zonele cu climat
subtropical pe o suprafaţă de peste 1.5 mln. ha.
După datele F.A.O. producţia mondială de pere ajunge la 25,2 mln. tone
anual.
Producţia de pere pe continente şi principalele ţări producătoare de păr
(vezi Power Point).