2.3. Codul etic al agricultorului.

La baza agriculturii moderne stă:

 Ştiinţa;
 Tehnologiile;
 Tradiţiile.

În Republica Moldova şi nu numai, majoritatea fermelor sunt afaceri mici, deseori

gestionate de familii. Ele constituie o sursă importantă de locuri de muncă pe plan local,
având un rol principal în dezvoltarea economiei rurale.

Astăzi, un procent relativ mare de tineri sunt ocupaţi în agricultură, deoarece realizează
necesitatea şi importanţa agriculturii pentru viaţa cotidiană, aceştia ramânând în satele de
baştină. Cu toate acestea, în zilele noastre există necesitatea stringentă a reînoirii generaţiei
şefilor de asociaţii agricole a sectorului agroalimentar, având ca efect atât sporirea
competitivităţii acestuia, cât şi îmbunătăţirea vieţii sociale a comunităţilor umane.

Din cele expuse mai sus rezultă că, pentru sporirea dezvoltării agriculturii, care este
principala ramură a economiei Moldovei, sunt necesare studii aprofundate în domeniul dat
în instituţiile specializate. Deci, este necesar, ca tinerii să obţină studii medii speciale şi
superioare în domeniul agricol şi mai ales, să obţină experienţă în domeniul dat.

Codul etic al agricultorului include şi nişte cerinţe morale faţă de agricultor, şi anume:

 Atitudinea faţă de om ca faţă de o valoare supremă;

 Atitudinea faţă de natură, pamînt cu veneraţie şi respect, în scopul ocrotirii acesteia;
 Importanţa socială a rolului său şi a profesionalismului înalt;
 Utilizarea raţională şi umană a drepturilor oferite;
 Perfecţionarea permanentă a măiestriei profesionale şi a cunoştinţelor în domeniul
de activitate şi a eticii profesionale;

 Sporirea nivelului de cultură generală, lărgirea orizontului intelectual.

De asemenea, un bun agricultor nu trebuie să uite nici de:

 Securitatea alimentară;
 Igiena şi bunăstarea animalelor;
 Obţinerea produselor ecologice de calitate superioară;
 Conştientizarea efectelor agriculturii asupra naturii;
 Crearea noilor locuri de muncă.
Pentru realizarea acestor cerinţe este necesară îmbunătăţirea şi creşterea competitivităţii
sectorului agroalimentar dar şi îmbunătăţirea managementului exploataţiilor agricole.

Dat fiind faptul că, produsele alimentare stau la baza vieţii, sănătăţii şi capacităţii de muncă,
responsabilitatea socială este ceea ce comunitatea aşteaptă din partea unei societăţi agricole sau
gospodării de fermieri din punct de vedere ecologic, economic, juridic, etic şi filantropic.
Responsabilitatea socială de asemenea presupune şi respectarea legilor; respectarea prevederilor
contractuale, dar şi onestitate.