Curs Analiza Ec Fin

Prof.univ.dr.
BURJA CAMELIA
ANALIZA ECONOMICO – FINANCIARĂ
Alba Iulia
2014
CUPRINS
INTRODUCERE 5
OBIECTUL ŞI METODOLOGIA ANALIZEI ACTIVITĂTII
ECONOMICE 7
- Aspecte teoretice
- Studiu de caz
- Teste de cunoştinţe
- Concluzii
- Bibliografie
ANALIZA VOLUMULUI ACTIVITĂŢII DE PRODUCŢIE ŞI
COMERCIALIZARE 12
- Aspecte teoretice
- Studiu de caz
- Concluzii
- Bibliografie
ANALIZA GESTIUNII RESURSELOR UMANE 31
- Aspecte teoretice
- Studiu de caz
- Concluzii
- Bibliografie
ANALIZA GESTIUNII ACTIVELOR FIXE 39
- Aspecte teoretice
- Studiu de caz
- Concluzii
- Bibliografie
ANALIZA RESURSELOR DE MATERII PRIME ŞI MATERIALE 49
- Aspecte teoretice
- Studiu de caz
- Concluzii
- Bibliografie
ANALIZA CHELTUIELILOR ÎNTREPRINDERII 55
- Aspecte teoretice
- Studiu de caz
- Concluzii
3
- Bibliografie
ANALIZA RENTABILITĂŢII 67
- Aspecte teoretice
- Studiu de caz
- Concluzii
- Bibliografie
ANALIZA FINANCIAR-PATRIMONIALĂ 77
- Aspecte teoretice
- Concluzii
- Bibliografie
4
INTRODUCERE
Realizarea obiectivelor economico-financiare urmărite de agenţii economici

nu poate fi concepută fără definirea precisă şi urmărirea atentă a îndeplinirii prin
punerea în evidenţă a rezervelor interne proprii şi a mobilizării acestora pentru
sporirea eficienţei economice şi a capacităţii concurenţiale în cadrul economiei de
piaţă.
Prin obiectul său de studiu şi metodologia specifică, Analiza activităţii
economico-financiare este un instrument de bază al activităţii manageriale care
permite cunoaşterea fenomenelor economico-financiare din cadrul firmelor şi
recomandarea căilor de acţiune pentru creşterea eficienţei economice, în concordanţă
cu cerinţele legilor economice obiective.
Direcţiile majore pe care se axează Analiza economico-financiară corespund
domeniilor fundamentale ale activităţii firmelor şi anume: analiza potenţialului intern
al firmelor, analiza cheltuielilor şi rezultatelor din activitatea de producţie şi
comercializare, analiza stării financiare şi analiza performanţei economice.
S-a preferat ilustrarea modelelor de analiză prezentate cu studii de caz
corespunzătoare, adaptate practicii şi legislaţiei economice de la noi din ţară, fiind în
conformitate cu Directivele Uniunii Europene din domeniul financiar-contabil.
Informaţiile oferite pe această cale sunt mai accesibile şi în acelaşi timp se dispune
de un punct de plecare în aprofundarea cunoştinţelor dobândite şi concretizarea lor
într-un mod specific domeniului studiat.
5
6
Modul 1
OBIECTUL ŞI METODOLOGIA ANALIZEI ACTIVITĂTII

ECONOMICE
Rezumatul modulului
- Clasificarea metodelor specifice de analiză economico-financiare

- Metoda diviziunii şi descompunerii fenomenelor economico-financiare
- Metoda comparaţiei
- Metode de stabilire şi măsurare a influenţei factorilor
Scopul urmărit:
Formarea abilităţilor cognitive şi a capacităţii de utilizare a metodelor de analiză

în abordarea fenomenelor economico-financiare
Competenţe dobândite prin parcurgerea conţinutului:
- Cunoaşterea conţinutului metodelor folosite în analiza economico-

financiară
- Alegerea metodei de analiză în funcţie de specificul fenomenelor
economice
- Însuşirea modalităţilor de aplicare a metodelor de analiză
ASPECTE TEORETICE
Analiza economico-financiară este o disciplină ştiinţifică care ca obiect de studiu

metodologia de cunoaştere a fenomenelor economico-financiare, factorii şi cauzele
cae le-au determinat precum şi căile de sporire continuă a eficienţei economice a
activităţii firmelor.
Analiza economico-financiară foloseşte atât metode generale comune cu ale altor
ştiinţe cât şi un grup de metode specifice.
Printre metodele specifice utilizate de analiza economico-financiară se numără:
metoda descompunerii şi divizării rezultatelor, metoda grupării, metoda comparaţiei;
metoda substituţiei înlănţuite; metoda corelaţiei; metoda calculului matricial; metode
de cercetare operaţională etc.
Metoda diviziunii şi descompunerii fenomenelor constă în divizarea
fenomenelor sau rezultatelor obţinute de agenţii economici, după următoarele criterii:
- timpul de formare a rezultatelor (semestre, trimestre, luni, zile) – se
evidenţiază abaterile de la tendinţa generală proiectată de desfăşurare a lor;
- locul de formare a rezultatelor (sectoare, secţii, ramuri de producţie) -
semnalează locurile unde efectul obţinut nu este cel dorit;
- elementele componente ale fenomenelor analizate - categorii de resurse
angajate sau consumate (produse finite, categorii de materiale, lucrări, tipuri de
7
imobilizări etc).
Metoda comparaţiei constă în studierea nivelului efectiv al fenomenului analizat
faţă de nivelul înregistrat de acelaşi fenomen în situaţii luate drept bază de referinţă
(plan, ani anteriori, alte unităţi, normative, standarde, contracte, alte ţări etc.).
Prin comparaţii se determină abaterea absolută (ΔY) şi cea relativă (ΔY% sau RY)
a nivelului unui indicator examinat (Y1) faţă de nivelul aceluiaşi indicator luat ca bază
de referinţă (Y0).
Abaterea absolută (spor) se calculează astfel:
Abaterea relativă (ritmul modificării) se determină după formula:
Dintre metodele de stabilire şi măsurare a influenţei factorilor mai uzuale sunt:

metoda substituţiei înlănţuite, metoda corelaţiei, metoda calcului matriceal, metoda
balanţieră, metoda cercetărilor operaţionale.
Metoda substituţiei înlănţuite (metoda factorială) permite măsurarea influenţei
factorilor care determină modificarea fenomenelor şi proceselor economice după o
legitate cunoscută. Aplicarea metodei presupune:
- determinarea relaţiei de intercondiţionare dintre factori şi a legii de dezvoltare a
fenomenului sau procesului analizat: sumă algebrică, produs, raport, altă expresie
matematică;
- analiza dinamicii (modificării) fenomenului ca urmare a influenţei tuturor factorilor
cu ajutorul indicatorilor: modificare absolută totală , indicele fenomenului – Iy,
ritmul fenomenului (modificare relativă) – Ry;
- analiza factorială, care începe cu măsurarea influenţei factorilor cantitativi şi se
continuă cu cei calitativi, calculându-se pentru fiecare factor influenţele în mărimi
absolute şi relative Iy(xi), Ry(xi). Pentru uşurarea procesului de analiză se
consideră că la un moment dat doar factorul analizat are o influenţă semnificativă
asupra fenomenului iar factorii ceilalţi sunt consideraţi cu acţiune constantă la nivelul
perioadei de referinţă (dacă nu au fost analizaţi) sau la nivelul perioadei curente (dacă
au fost deja analizaţi)
- interpretarea rezultatelor.
Metoda corelaţiei se utilizează în cazul în care între fenomenul analizat şi
factorii de influenţă sunt relaţii de tip stochastic (nedeterministe). Metoda se bazează
pe analiza regresională şi se utilizează în special în analiza previzională când se
urmăreşte determinarea evoluţiei viitoare a unui fenomen.
Metoda calcului matriceal poate fi aplicată cu succes în vederea determinării
cauzelor finale care contribuie la modificarea fenomenelor analizate, în cazul în care
între fenomenul analizat şi factorii de influenţă se stabilesc relaţii funcţionale de
produs sau raport. Procedeul matricial presupune construirea unor matrici a căror
elemente au semnificaţie economică, produsul lor reprezentând o matrice care permite
determinarea influenţelor factorilor asupra fenomenului analizat.
8
STUDIU DE CAZ
A. La o societate comercială situaţia fondurilor de salarizare în doi ani consecutivi se prezintă astfel:
Salariu mediu Fond de salarizare

Nr. mediu de angajaţi
Categorii de personal ( lei) (mii lei)
bază curentă bază curentă bază curentă
Personal operativ 485 410 2250 2870 1091 1177
Personal de adm. şi de
conducere 38 35 3420 4150 130 120
Total 523 445 2335 2915 1221 1297
Analizaţi fondul de salarizare.
 Factorii de influenţă pentru fondul de salarizare (F) sunt:
- numărul mediu scriptic de angajaţi, factor cantitativ – (N);

- salariul mediu, factor calitativ – (S).
 Relaţia de intercondiţionare dintre factori este de produs, adică:
 Se calculează:
- Modificarea generală a fondului de salarizare ca urmare a influenţei ambilor factori, la nivelul tuturor
angajaţilor:
- Influenţa numărului de angajaţi asupra modificării fondului de salarizare la nivelul societăţii comerciale:
- Influenţa factorului calitativ asupra evoluţiei fondului de salarizare:
9
 Interpretarea rezultatelor obţinute:
La nivelul societăţii comerciale fondul de salarizare a înregistrat în perioada analizată o creştere cu 6,2 %
ceea ce în cifre absolute reprezintă 76 mii lei; Evoluţia s-a datorat în special majorării substanţiale a fondului de
salarizare la categoria personal operativ, unde creşterea înregistrată a depăşit modificarea pe ansamblul societăţii
comerciale, fiind de aproape 8 %. Pentru personalul de administraţie şi de conducere s-a diminuat fondul de salarizare
cu 7,7 %;
Influenţele celor doi factori asupra fondului de salarizare au fost contradictorii şi anume:
- politica de personal dusă de firmă de diminuare a numărului de angajaţi a condus la o scădere a fondului
de salarizare cu 14,7 % înregistrându-se o economie de 178,8 mii lei;
- creşterea importantă a salariului mediu (de la 2335 la 2915 lei) care a condus la o suplimentare a fondului
de salarizare cu 24,4 % adică cu 254,8 mii lei.
B. Analizaţi evoluţia productivităţii medii anuale pe baza următorilor indicatori:
Perioada de Perioada
Indicatori
bază curentă
1 Producţia exerciţiului (lei) 3235683 3510452
2 Număr mediu de salariaţi 340 320
3 Productivitatea medie anuală (lei) 9516,7 10032,7
 Pentru productivitatea anuală (W) factorii de influenţă sunt:

- numărul mediu de salariaţi (cantitativ) – (N);
- producţia exerciţiului (calitativ) – (Q).
 Relaţia de intercondiţionare dintre factori este:
 Se calculează:
1. Modificarea totală a productivităţii anuale (acţiunea ambilor factori)
2. Influenţa numărului mediu de angajaţi asupra modificării productivităţii muncii
3. Influenţa modificării producţiei asupra evoluţiei productivităţii muncii:
 Interpretarea rezultatelor:
- În perioada analizată societatea comercială a înregistrat o creştere a productivităţii medii anuale cu 5,4 %,
adică un spor de producţie de 516 lei pe un salariat;
- Cu toate că numărul de angajaţi a scăzut, contribuţia muncii angajaţilor a fost favorabilă, ceea ce a a dus
la o majorare a productivităţii de 594,8 lei/persoană.;
- Producţia obţinută la societatea comercială a influenţat nefavorabil modificarea productivităţii anuale (-
78,8 lei/pers).
TEST DE CUNOŞTINŢE
10
1. Aplicaţi metoda substituţiei înlănţuite pentru analiza unui fenomen care are trei factori de influenţă (a –factor
cantitativ, b, c) şi este determinat de relaţia:
2. Folosiţi metoda substituţiei pentru analiza productivităţii muncii orare pe baza datelor din următorul tabel:
Indicatori An de bază An curent

1 Producţia exerciţiului (lei) 422986,5 5166525,5
2 Număr mediu de salariaţi 657 573
3 Număr mediu de ore lucrate (ore) 1710 1726
4 Productivitatea medie orară (lei) 3,765 5,224
Concluzii
- analiza economico-financiară prin conţinutul său permite realizarea obiectivului de

bază al funcţionării întreprinderilor, descoperirea rezervelor interne şi antrenarea lor
productivă pentru creşterea eficienţei
- metodologia analizei economico-financiare asigură cunoaşterea fenomenelor
economico-financiare la nivel microeconomic precum şi a factorilor care le determină
schimbările
Bibliografie
1. Burja C., Analiza economico-financiară – Aspecte metodologice şi aplicaţii practice,

Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj Napoca, 2009
2. Burja C., Analiza economico-financiară Îndrumar metodologic cu caracter aplicativ,
Editura Risoprint, Cluj Napoca, 2005
3. Crecană C., Analiză economico-financiară, Editura Economică, Bucureşti, 2006
4. Ghic G., Grigorescu C. J., Analiză economico-financiară – Teste grilă, Editura
Universitară, Bucureşti, 2006
5. Mărgulescu D., ş.a., Analiză economico-financiară, Editura Bren, Bucureşti, 2008
6. Mironiuc M., Analiză economico-financiară: elemente teoretico-metodologice şi
aplicaţii, Ed. Sedcom Libris, Iaşi, 2006
7. Petcu M., Analiza economico-financiară a întreprinderii, Ed. Economică, Bucureşti,
2003
11
Modul 2
ANALIZA VOLUMULUI ACTIVITĂŢII DE PRODUCŢIE ŞI

COMERCIALIZARE
Rezumatul modulului
- Indicatori valorici de analiză a activităţii economice şi modalităţi de

analiză
- Analiza cifrei de afaceri
- Analiza valorii adăugate
- Analiza producţiei fizice
Scopul urmărit:
Formarea abilităţilor cognitive şi a deprinderilor practice privind identificarea

indicatorilor şi a modelelor de analiză pentru studierea volumului activităţii
economice a firmelor
- Posibilităţi de analiză a activităţii de producţie folosind indicatorii

valorici
- Identificarea factorilor de influenţă ai principalilor indicatori valorici
- Modele de analiză pentru cifra de afaceri, valoarea adăugată, producţia
fizică
- Determinarea dinamicii şi structurii indicatorilor valorici
- Măsurarea influenţelor factorilor determinanţi
ASPECTE TEORETICE
1. Analiza activităţii cu ajutorul principalilor indicatori valorici necesită:
♦ cunoaşterea principalilor indicatori valorici de apreciere a volumului de

activitate a firmelor.
a. Cifra de afaceri - veniturile provenite din vânzarea produselor finite şi a
mărfurilor dintr-o anumită perioadă (valoarea producţiei marfă vândute Qv şi volumul
desfacerilor de mărfuri D)
12
CA=Qv+D
b. Producţia marfă fabricată (Qf) - contravaloarea bunurilor destinate

vânzării (produse finite, semifabricate, lucrări executate şi serviciile prestate).
c. Producţia exerciţiului (Qe) - întreaga dimensiune a activităţii societăţii
comerciale şi cuprinde: valoarea producţiei vândute (Qv); valoarea producţiei stocate
( S); producţia de imobilizări (Qi);
d. Valoarea adăugată (Va) - aportul firmelor la crearea bogăţiei, efortul
propriu al acestora.
Se calculează scăzând din producţia exerciţiului consumurile intermediare
(CI), adică:
VA=Qe-CI
Se poate utiliza pentru calculul valorii adăugate şi metoda aditivă care constă
în însumarea elementelor componente ale acesteia.
♦ analiza corelaţiilor dintre indicii indicatorilor valorici şi interpretarea

semnificaţiei economice:
♦ calcularea raportului static dintre indicatorii valorici:
CA/Qe; VA/Qe
♦ calcularea raportului dinamic pentru principalii indicatori valorici:
♦ formularea strategiei de îmbunătăţire a activităţii de producţie şi comercializare.
2. Analiza cifrei de afaceri se face pe următoarele direcţii:
Analiza dinamicii şi structurii cifrei de afaceri se face prin:

 mărimi de structură – ponderi ale elementelor de venit în totalul cifrei de
afaceri (venituri din vânzarea produselor finite; semifabricate; lucrări şi
servicii; redevenţe, locaţii de gestiune, chirii, studii şi cercetări; activităţi
diverse, vânzări de mărfuri);
 modificări absolute

 indici, ritmuri
13
Analiza factorială a cifrei de afaceri se bazează pe modele de analiză adecvate
situaţiei economice:
Modelul 1
unde: N semnifică număr de angajaţi;

W – productivitatea muncii;
g – gradul de valorificare a producţiei marfă fabricată (inclusiv
desfacerile de mărfuri);
Qf – producţia marfă fabricată;
CA – cifra de afaceri.
Ţinând cont de factorii de influenţă ai productivităţii muncii – înzestrarea

tehnică a muncii (MF/N), ponderea mijloacelor fixe productive (MF’/MF) şi
randamentul mijloacelor fixe productive (Qf/MF’) – modelul devine:
unde: MF este valoarea medie a mijloacelor fixe;

MF’ – valoarea medie a mijloacelor fixe productive.
Schema de analiză factorială a cifrei de afaceri conform modelului 2 este:
14
Măsurarea acţiunii factorilor de influenţă se realizează astfel:
• influenţa numărului mediu de angajaţi:
• influenţa productivităţii muncii:
din care:
- influenţa înzestrării tehnice:
- influenţa ponderii mijloacelor fixe productive:
- influenţa randamentului mijloacelor fixe productive:
• influenţa gradului de valorificare a producţiei fabricate:
Modelul 2
unde: qi reprezintă cantităţi vândute din produsul i;

pi – preţul de valorificare la produsul i;
n – număr de produse.
Influenţele factorilor sunt:

15
 influenţa cantităţilor de produse vândute:
 influenţa preţurilor de vânzare:
Analiza cifrei de afaceri în corelaţie cu capacitatea de producţie şi cererea se

realizează cu indicatorii:
- Gradul de utilizare a capacităţii de producţie:
unde: Qf este producţia fabricată;
Qp – capacitatea de producţie.
- Gradul de valorificare a producţiei:
- Gradul de satisfacere a cererii: (C este cererea de produse)
- Cota de piaţă pentru un produs:
unde: Vp reprezintă vânzări proprii ale firmei pentru un produs;

Vt – vânzări totale pentru acel produs.
Determinarea influenţei modificării cifrei de afaceri asupra indicatorilor

economico-financiari se analizează în felul următor:
Influenţele modificării cifrei de afaceri se regăsesc în :

 modificarea profitului din exploatare: , unde rp
este rata profitului în funcţie de cifra de afaceri;
 modificarea valorii adăugate: , unde va este
rata valorii adăugate faţă de cifra de afaceri;
 eficienţa activelor totale (At):
 eficienţa mijloacelor fixe (MF):
 eficienţa activelor circulante (AC): ;
 eficienţa capitalului permanent (K):
 eficienţa muncii exprimată prin modificarea profitului din exploatare

pe un salariat (N- număr mediu de salariaţi)t;
16
3. Analiza valorii adăugate vizează următoarele aspecte:
Analiza dinamicii şi structurii valorii adăugate se realizează cu indicatorii:
 mărimi de structură – ponderi ale elementelor componente în totalul valorii
adăugate (cheltuieli cu personalul, cheltuieli cu dobânzile, cheltuieli cu
impozite şi taxe, amortizarea, profitul)
 modificări absolute
 indici, ritmuri ;
unde: V – element component al valorii adăugate (valoarea adăugată)
Analiza factorială a valorii adăugate se realizează cu ajutorul următoarelor

modelele:
Modelul 1
Deoarece rezultă:
Pentru că rezultă:
unde: VA reprezintă valoarea adăugată;

Qe – producţia exerciţiului;
– rata valorii adăugate;
Pl – producţia livrată;
Ad – alte destinaţii ale producţiei (stocuri, imobilizări);
Chi – cheltuieli intermediare;
17
– rata cheltuielilor intermediare.
Schema de analiză factorială a valorii adăugate este:
Influenţele factorilor sunt:
• influenţa producţiei exerciţiului: , din care:
- influenţa producţiei livrate:
- influenţa altor destinaţii ale producţiei:
• influenţa ratei valorii adăugate:
• influenţa ratei cheltuielilor: , din care:
- influenţa modificării valorii producţiei:
18
- influenţa cheltuielilor intermediare:
Modelul 2
unde: şi
Deoarece, modelul de analiză devine:
în care: T este fond total de timp de muncă (ore-om);

Qe - producţia exerciţiului;
Wh - productivitatea medie orară;
rVA - rata valorii adăugate;
N - număr mediu de angajaţi;
t - timp mediu de muncă pe un salariat (ore).
Analiza factorială se face conform următoarei scheme sinoptice:
19
Influenţele factorilor se determină astfel:
 influenţa fondului de timp total:
din care:
- influenţa numărului de angajaţi:
- influenţa timpului de muncă pe un salariat:
 influenţa productivităţii medii orare:
 influenţa ratei valorii adăugate:
Măsurarea influenţei valorii adăugate asupra indicatorilor economico-financiari

se realizează astfel:
- asupra profitului de exploatare: ,
în care pr0=P0 /VA0
- asupra eficienţei activelor de exploatare:
- asupra eficienţei mijloacelor fixe:
- asupra eficienţei capitalurilor:
20
4. Analiza producţiei fizice studiază aspectele:
Producţia fizică reprezintă producţia exprimată în unităţi naturale, volumul

valorilor de întrebuinţare create într-o anumită perioadă de timp.
Analiza realizării programului de producţie pe sortimente şi structură se

realizează prin:
 indici individuali, ritmuri, mărimi absolute
 coeficientul mediu de sortiment:
în care: Q’ este producţia totală realizată în contul planului (minim

dintre efectiv şi plan pe fiecare sortiment);
Q0 – producţia totală planificată.
 coeficientul mediu de structură (de asortiment):
unde: Q’’ este producţia totală recalculată în contul structurii planificate

(minimul dintre producţia efectivă recalculată la structura
planificată şi producţia efectivă pe fiecare sortiment);
Q1 – producţia totală efectivă.
 efecte economice în: producţia marfă, cifra de afaceri, profit etc.:
a) în producţia marfă fabricată:
b) în cifra de afaceri (producţia vândută):
c) în profit:
unde: Qf – producţia marfă fabricată;

q – producţia pe sortimente;
p – preţ unitar;
qv – producţie vândută pe produs;
c – cost unitar;
P – profit.
Analiza calităţii producţiei fizice se face:
a) la nivel de produs divizibil pe calităţi prin:

 modificări absolute şi relative pe clase de calitate;
 coeficientul mediu de calitate (pe produs), calculat astfel:
21
unde: qi semnifică producţia pe clase de calitate;
ni - numărul de ordine al clasei de calitate.
 preţul mediu de vânzare a producţiei (pe produs),calculat astfel:
unde: pi este preţul de vânzare pe clase de calitate.

 analiza factorială a preţului mediu de vânzare, pe baza modelului:
unde: si este structura producţiei pe clasa de calitate i.
- influenţa structurii producţiei:
- influenţa preţului de vânzare pe clase de calitate:
b) la nivel de întreprindere:
 coeficientul mediu generalizat al calităţii:
unde: spi este structura producţiei pe sortimentul i;

Ki – coeficientul mediu al calităţii pe sortimentul i.
 analiza factorială a evoluţiei calităţii întregii producţii pe baza coeficientului
mediu generalizat al calităţii, după cum urmează:
- Modificarea absolută a calităţii producţiei:
- Influenţa structurii producţiei:
22
- Influenţa coeficientului mediu de calitate pe produs:
23
STUDIU DE CAZ
A. Analizaţi activitatea societăţii comerciale pe baza indicatorilor valorici pe baza datelor:

mii lei
Indicatori An An
n-1 n
Producţia exerciţiului 23401 26805
Producţia marfă fabricată 23107 25906
Cifra de afaceri 20980 22807
Valoarea adăugată 11330 12544
 Se calculează indicii indicatorilor valorici:
 Se stabilesc corelaţiile dintre indicii indicatorilor valorici şi se interpretează:
, indică tendinţa de creştere a stocurilor de produse finite

, arată o creştere accentuată a producţiei de imobilizări în cadrul
activităţii firmei.
, indică tendinţa de creştere a cheltuielilor intermediare (cheltuielilor
materiale).
Deşi toţi indicatorii valorici au o evoluţie pozitivă, studierea corelaţiilor dintre indicii acestora denotă
aspecte negative în activitatea societăţii comerciale - lipsa de preocupare pentru scăderea stocurilor de produse finite şi
reducerea cheltuielilor.
 Se calculează raportul static dintre indicatorii valorici, baza de referinţă fiind producţia exerciţiului:
Evoluţia raportului static al cifrei de afaceri arată o scădere a ponderii producţiei livrate, o creştere a
ponderii stocurilor de produse finite pentru perioada curentă şi o politică de vânzări necompetitivă.
Evoluţia raportului static al valorii adăugate este de asemenea negativă şi ilustrează evoluţia crescătoare a
cheltuielilor materiale în cadrul societăţii comerciale.
 Se calculează raportul dinamic dintre indicii indicatorilor valorici:
24
;
Valorile subunitare ale celor două rapoarte arată încă odată tendinţa negativă de creştere a cheltuielilor
materiale în dauna creşterii aportului propriu de valoare, precum şi tendinţa de creştere a stocurilor de produse în dauna
livrărilor din producţia marfă fabricată.
B. Efectuaţi analiza factorială a cifrei de afaceri pe baza datelor din tabelul următor:
mii lei
An An
Indicatori
precedent curent
Număr mediu de salariaţi 1750 1810
Valoarea medie a mijloacelor fixe 62500 58420
Valoarea medie a mijloacelor fixe product. 48250 41400
 Modelul de analiză este:
 Indicatorii necesari analizei se află în tabelul următor:
Anul Anul
Indicatori (mii lei)
precedent curent
Productivitatea muncii 52,8 54,31
Grad de valorificare a producţiei fabricate 0,971 0,957
Înzestrarea tehnică a muncii 35,714 32,276
Ponderea mijloacelor fixe productive 0,772 0,708
Randamentul mijloacelor fixe productive 1,915 2,374
 Modificarea cifrei de afaceri este:
; RCA= 4,9 %
 Influenţa numărului mediu de salariaţi:
 Influenţa productivităţii muncii:
din care:
- influenţa gradului de înzestrare tehnică a muncii:
25
- influenţa ponderii mijloacelor fixe productive:
- influenţa randamentului mijloacelor fixe productive:
 Influenţa gradului de valorificare a producţiei fabricate:
 Interpretarea rezultatelor obţinute:

- Cifra de afaceri a înregistrat o creştere cu 4400 mii lei (4,9 %) faţă de anul precedent, factorii influenţând
diferit;
- Numărul mediu de salariaţi a produs o influenţă pozitivă asigurând o creştere de 3076,1 mil. lei în totalul
majorării cifrei de afaceri;
- Modificarea productivităţii muncii în perioada analizată a determinat un spor absolut al cifrei de afaceri de
2653,8 mii lei. Factorii de influenţă ai productivităţii au avut o acţiune indirectă contradictorie asupra cifrei
de afaceri, influenţând pozitiv doar randamentul mijloacelor fixe productive. Ceilalţi doi factori –
înzestrarea tehnică a muncii şi ponderea mijloacelor fixe productive au avut o contribuţie negativă asupra
sporului cifrei de afaceri, prin intermediul productivităţii muncii;
- O micşorare a sporului cifrei de afaceri a produs şi modificarea gradului de valorificare a producţiei marfă
fabricată şi anume, influenţa sa negativă a fost de 1376,2 mii lei.
C. La o societate comercială se cunosc:

mii lei
Indicatori An bază An curent
Producţia vândută 37540 39210
Alte destinaţii ale producţiei 5260 6990
Consum intermediar 31244 31878
Rata valorii adăugate (%o) 270 310
Rata cheltuielilor intermediare (%o) 730 690
Analizaţi valoarea adăugată şi influenţa factorilor.
VA0 = Qe0 – Chi0 = 42800-31244 = 11556 mii lei
VA1 = Qe1 – Chi0 = 46200-31878 = 14322 mii lei
26
 Modelul de analiză este:
 Modificarea valorii adăugate:
∆VA = VA1 – VA0 = 14322 – 11556 = 2766 mii lei
 Influenţele factorilor sunt:

1. influenţa producţiei exerciţiului:
din care:
- influenţa producţiei vândute:
- influenţa altor destinaţii ale producţiei exerciţiului:
∆VA(Ad) = (Ad1 – Ad0)rVA0 = (6990 – 5260)0,27 = 467,1 mii lei
2. influenţa ratei valorii adăugate:
∆VA(rVA) = Qe1(rVA1 – rVA0) = 46200(0,31 – 0,27) = 1848 mii lei
3. influenţa ratei cheltuielilor intermediare:
din care:
- influenţa modificării producţiei:
- influenţa cheltuielilor cu materii prime şi materiale (consumuri intermediare):
 Interpretarea rezultatelor:
- Valoarea adăugată a avut o evoluţie pozitivă înregistrând un ritm de creştere de circa 24 % şi un spor
absolut de 2766 mii. lei;
- Factorii direcţi de influenţă au produs o creştere a valorii adăugate şi anume, producţia exerciţiului a
acţionat în sensul majorării valorii adăugate cu 918 mii lei iar contribuţia modificării ratei valorii adăugate (aceeaşi cu a
ratei cheltuielilor intermediare) la 1000 lei producţie a condus la o creştere de 1848 mii lei. Valoarea adăugată a evoluat
deci în mod favorabil în special sub influenţa factorului calitativ de acţiune şi anume îmbunătăţirea efortului propriu al
unităţii exprimat de majorarea ratei valorii adăugate de firmă la 1000 lei producţie a exerciţiului (şi de scădere a ratei
cheltuielilor materiale la 1000 lei producţie). Factorul calitativ de influenţă a contribuit la modificarea valorii adăugate
cu circa 67 %;
- Factorii indirecţi de influenţă, producţia livrată şi alte destinaţii ale producţiei, au acţionat aproximativ la
fel aducând o contribuţie aproape egală la creşterea valorii adăugate;
27
- Dintre ceilalţi factori indirecţi, care îşi exercită influenţa prin intermediul ratei cheltuielilor la 1000 lei
producţie, factorul cheltuieli intermediare a acţionat în sensul scăderii valorii adăugate cu 462 mii lei, deci acesta va fi
domeniu pe care firma trebuie să acţioneze în viitor, aşa încât reducând cheltuielile materiale să-şi îmbunătăţească
indicatorii de performanţă economică.
D. Situaţia economico-financiară a unei societăţi comerciale pe perioada a doi ani se prezintă astfel:
Indicatori An
precedent curent
Producţia exerciţiului, mii lei 97300 102800
Fond total de timp de muncă (ore – om) 1688502 1561920
Număr mediu de ore lucrate (ore) 1622 1627
Productivitatea orară muncii (lei) 57,625 65,816
Rata valorii medii adăugate (%o) 580 630
Efectuaţi analiza factorială a valorii adăugate.
Modelul de analiză este:
Se calculează modificarea valorii adăugate:
∆VA = VA1 - VA0 = 8330 mii lei ;RVA = 14,76 %
Influenţa factorilor
a) influenţa fondului total de timp de muncă:
din care:
- influenţa numărului de salariaţi:
- influenţa timpului mediu de muncă pe un salariat:
b) influenţa productivităţii medii orare:
c) influenţa ratei valorii adăugate:
28
Se interpretează rezultatele:
- Valoarea adăugată a înregistrat o dinamică pozitivă modificându-se într-un ritm de circa 14,7 %,
adică s-a înregistrat o creştere absolută de 8330 mil. lei;
- Dintre factorii de influenţă contribuţia cea mai însemnată la creşterea valorii adăugate a avut-o
modificarea productivităţii orare a muncii (peste 7420 mil. lei), a influenţat pozitiv de asemenea rata
medie a valorii adăugate ce a condus la o creştere cu 5140 mil. lei a valorii adăugate, iar fondul total de
timp lucrat a produs o influenţă negativă;
- Scăderea valorii adăugate cu circa 4230 mil. lei ca urmare a acţiunii directe a fondului total de timp, a
avut drept cauză indirectă scăderea numărului mediu de salariaţi care nu a fost compensată suficient de
creşterea timpului mediu de lucru pe un angajat.
1. Pentru o societate comercială se cunosc următoarele date:

mii lei
An An
Indicatori
precedent curent
Valoarea medie a mijloacelor fixe productive
48250 41400
Efectuaţi analiza factorială a cifrei de afaceri.
2. Din activitatea de producţie şi comercializare a unei societăţi comerciale se cunosc următoarele date:
Cantitate vândută (buc.) Preţ (lei/bucată)

Produse
n-1 n n-1 n
A 345 610 754 828
B 237 205 1050 1420
C 398 429 3420 4470
Analizaţi dinamica cifrei de afaceri şi influenţa factorilor.
3. La o societate comercială se cunosc:

mii lei
Producţia vândută 37540 39210
Alte destinaţii ale producţiei 5260 6990
Consum intermediar 31244 31878
Rata valorii adăugate (%o) 270 310
Rata cheltuielilor intermediare (%o) 730 690
Analizaţi valoarea adăugată şi influenţa factorilor.
4. Din activitatea economico-financiară a unei firme se cunosc următorii indicatori:

mii lei
29
Indicatori An An
n-1 n
Fond total de timp de muncă (ore–om) 4375800 4346830
Productivitatea medie orară (lei) 52,698 65,496
Rata valorii adăugate la 570 650
1000 lei producţie (lei)
Rata profitului în funcţie de 15,7 17,4
valoarea adăugată (%)
Active din exploatare 257450 291420
1. Analizaţi valoarea adăugată.

2. Determinaţi efectele modificării valorii adăugate asupra indicatorilor de performanţă economico-financiară.
Concluzii
- volumul de activitate al agenţilor economici se studiază pe baza indicatorilor

valorici şi a corelaţiilor dintre aceştia
- modelele de analiză a cifrei de afaceri pun în evidenţă influenţa forţei de muncă,
productivităţii muncii, activităţii de comercializare, dimensiunii activităţii, preţurilor
etc.
- modelele de analiză a valorii adăugate permit identificarea determinărilor provenite
din dimensiunea activităţii, capacităţii specifice de creare de valoare nouă, eficienţei
consumurilor materiale, fondul de timp lucrat
Bibliografie
1. Burja C., Analiza economico-financiară – Aspecte metodologice şi aplicaţii

practice, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj Napoca, 2009
2. Burja C., Analiza economico-financiara, Editura Risoprint, Cluj Napoca, 2005
3. Burja C., Analiza economico-financiară Îndrumar metodologic cu caracter
aplicativ, Editura Risoprint, Cluj Napoca, 2005,
4. Gheorghiu Al., Analiza economico-financiară la nivel microeconomic, Ed.
Economică, Bucureşti, 2004
5. Ghic G., Grigorescu C. J., Analiză economico-financiară – Teste grilă, Editura
6. Grigorescu C. J., Ghic G., Analiză economico-financiară:teste grilă, Ed.
7. Mărgulescu D., Analiză economico-financiară în comerţ şi turism, Editura Oscar
Print, Bucureşti, 1998
30
Modul 3
ANALIZA GESTIUNII RESURSELOR UMANE
Rezumatul modulului
- Indicatori privind asigurarea firmelor cu forţa de muncă

- Analiza utilizării forţei de muncă
- Analiza productivităţii muncii
Scopul urmărit:
Formarea deprinderilor de operaţionalizare cu concepte referitoare la forţa de

muncă şi de analiză a utilizării forţei de muncă
- Prezentarea indicatorilor de analiză a asigurării cantitative şi calitative a

firmelor cu forţă de muncă
- Caracterizarea mişcării forţei de muncă
- Utilizarea modelelor de analiză a gradului de utilizare intensivă şi
extensivă a forţei de muncă
- Prezentarea posibilităţilor de îmbunătăţire a utilizării forţei de muncă
ASPECTE TEORETICE
Potenţialul uman al unei întreprinderi este studiat pe mai multe direcţii:
- Analiza dimensiunii, structurii şi stabilităţii resurselor de muncă;

- Analiza utilizării timpului de muncă;
- Analiza productivităţii muncii.
1. Analiza dimensiunii, structurii şi stabilităţii resurselor de muncă

(asigurării firmelor cu personalul necesar) se face cu ajutorul unui sistem de
indicatori.
Analiza dimensiunii resurselor de muncă evidenţiază mutaţiile cantitative

privitoare la evoluţia personalului unei întreprinderi într-o perioadă de timp. Se
folosesc indici de dinamică cu bază fixă sau cu bază în lanţ şi ritmuri medii de
creştere.
31
Indicatorii analizaţi sunt:
- numărul mediu scriptic:
- numărul mediu efectiv:
Pentru evidenţierea mutaţiilor calitative se folosesc structuri ale personalului

după diferite criterii, specifice profilului firmei, cum ar fi:
- gruparea personalului după rolul avut în procesul de producţie: (muncitori,
personal tehnic şi de cercetare, personal de conducere şi administraţie/ personal
operativ, personal de administraţie şi conducere)
- gruparea personalului după vârstă;
- gruparea personalului după vechime, sex, profesii, nivel de pregătire (trepte
de învăţământ absolvite);
- gruparea după categorii de calificare – se calculează coeficientul mediu de
calificare şi se compară cu gradul de complexitate a lucrărilor:
unde: Ni reprezintă numărul de muncitori pe categorii de calificare;

Ki - categoria de încadrare (calificare);
Vi - volumul de lucrări pe categorii de calificare.
Stabilitatea resurselor de muncă se apreciază cu sistemul de indicatori ai

circulaţiei şi fluctuaţiei forţei de muncă:
- coeficientul de circulaţie a intrărilor:
- coeficientul de circulaţie a ieşirilor:
- coeficientul circulaţiei totale:
- coeficientul fluctuaţiei forţei de muncă:
- gradul de stabilitate a personalului:
32
- vechimea medie a personalului:
unde: I reprezintă intrări de personal;

E - ieşiri de personal;
N - număr mediu scriptic;
En - ieşiri anormale de personal;
VM - vechime în muncă.
2. Analiza utilizării timpului de muncă
Analiza utilizării extensive a timpului de lucru se face:

a) cu ajutorul indicatorilor balanţei timpului de muncă:
- fond de timp disponibil (Ftd) din care:
- fond de timp efectiv lucrat (Ftl)
- fond de timp neutilizat
- gradul de utilizare a fondului de timp disponibil:
b) pe baza modelului de analiză a timpului efectiv lucrat:
unde: Tl este timp efectiv lucrat;

N - număr mediu scriptic de lucrători;
h - număr mediu de ore lucrate zilnic de un lucrător;
Z - număr mediu de zile lucrate anual de un lucrător.
Se calculează:
Modificarea timpului efectiv lucrat (ore-om):
Influenţa modificării numărului mediu de lucrători:
Influenţa modificării numărului mediu de zile lucrate:
Influenţa numărului de ore lucrate în medie într-o zi:
3. Analiza productivităţii muncii (analiza utilizării intensive a timpului de

lucru) se realizează astfel:
a) Se studiază dinamica absolută şi relativă a indicatorilor de productivitate (W):

33
;
Productivitatea muncii poate fi exprimată:
- fizic, ca productivitate a muncii fizice pe produs:
- valoric, ca productivitate a muncii anuale, zilnice sau orare:
în care: T este timp total de muncă consumat (om-ore) la produsul pentru care se
face calculul productivităţii muncii;
Qfiz - producţia totală din produsul analizat în unităţi naturale;
Q - producţie (producţia marfă fabricată, cifra de afaceri, valoarea
adăugată);
N - număr mediu scriptic de personal;
Tz, Th - timp total lucrat, în om-zile, respectiv om-ore.
b) Se analizează influenţa factorilor asupra productivităţii folosind diverse

modele.
Model 1
Modificarea totală a productivităţii:

Influenţa numărului mediu de zile lucrate:
Influenţa numărului mediu de ore lucrate:
Influenţa productivităţii muncii orare:
Model 2
Modificarea productivităţii anuale:
34
Influenţa numărului mediu scriptic de lucrători:
Influenţa volumului producţiei:
STUDIU DE CAZ
A. Din evidenţa tehnico-economică a unei societăţi comerciale s-au extras următoarele date:
An An
Indicatori
bază curent
Cheltuieli totale 71300 85410
Număr mediu de salariaţi operativi 927 914
Număr mediu de zile lucrate de un salariat 237 230
Durata medie a zilei de lucru (ore) 7,6 7,8
Analizaţi utilizarea timpului de muncă al personalului operativ.
Pentru analiza timpului de lucru se foloseşte modelul:
- Modificarea numărului mediu de muncitori:
- Modificarea numărului mediu de zile lucrate de un muncitor:
- Modificarea duratei medii a zilei de lucru:
Interpretarea rezultatelor:
- În perioada analizată timpul efectiv lucrat a scăzut cu aprox. 30000 om-ore, ritmul de scădere fiind 1,8 %;
- Majorarea numărului de om-ore nelucrate s-a datorat în primul rând diminuării numărului mediu de zile lucrate
anual de un muncitor (7 zile) ceea ce a dus la o diminuare a timpului efectiv lucrat cu peste 48000 om-ore, precum şi
scăderea numărului de muncitori, ceea ce a contribuit la o micşorare a timpului de muncă cu 23415,6 om-ore. Factorul
care a influenţat favorabil utilizarea timpului de lucru a fost durata medie a zilei de lucru, influenţa fiind de 42044 om-
ore;
B. Din evidenţa economico-financiară a unei societăţi comerciale se cunosc datele:
35
Producţia marfă fabricată (mii. lei) 52620 61456
Timp total de muncă(om-zile) 96350 90944
Timp total de muncă(om-ore) 732260 709363,2
Număr mediu de zile lucrate 235 232
Gradul de valorificare a producţiei marfă fabricate (lei) 0,805 0,878
Valoarea adăugată la 1 leu producţie marfă fabricată (lei) 0,452 0,470
Profitul mediu la 1 leu producţie marfă fabricată (lei) 0,342 0,208
Se cere:
1. Stabiliţi indicatorii productivităţii muncii;
2. Efectuaţi analiza productivităţii muncii anuale;
1) Se calculează indicatorii productivităţii muncii:
unde: Qf – producţia marfă fabricată;

N – număr mediu scriptic de muncitori;
Tz – timp total de lucru, în om-zile ;
Th – timp total de lucru, în om-ore .
2) ● Se foloseşte modelul de analiză:
Influenţa factorilor:
- influenţa numărului mediu de zile lucrate:
- influenţa duratei medii a zilei de lucru:
- influenţa productivităţii orare a muncii:
● Analiza productivităţii anuale cu modelul:
36
Factorii au influenţat astfel:

- influenţa numărului mediu de muncitori:
- influenţa producţiei marfă fabricate:
- În perioada analizată la întreprindere se constată o creştere a productivităţii anuale cu 29 mii lei/persoană,
contribuţia principală având-o factorul productivitatea orară a muncii (peste 27 mii lei/pers). O influenţă pozitivă
asupra creşterii productivităţii anuale, însă mult mai mică, a exercitat şi modificarea duratei medii de lucru cu 0,2 ore,
în timp ce micşorarea numărului mediu de zile lucrate de un muncitor (7 zile) a dus la o scădere de productivitate a
muncii anuale;
- Urmărind evoluţia productivităţii pe alţi factori de influenţă se observă că sporul de productivitate anuală s-a
datorat preponderent creşterii producţiei marfă fabricate (23 mii lei/pers) şi într-o mai mică măsură (6 mii lei/pers)
modificării numărului de muncitori
1. Analizaţi utilizarea timpului de muncă pe baza datelor:

Fond de timp calendaristic (om-ore) 511000 438000
Fond de timp disponibil (omore) 346439 273750
Timp efectiv lucrat (om-ore) 297937,5 235425
Timp neutilizat, din cae: 48501,5 38325
- concedii maternitate 21340 16124
- concedii boală 13095,5 9832
- concedii fără plată 13092 12978
- absenţe nemotivate 974 391
Număr mediu scriptic de muncitori 175 150
Număr mediu de zile lucrate 227 215
Durata medie a unei zile de lucru (ore) 7,5 7,3
2. Din documentaţia tehnico-operativă a unei întreprinderi se prezintă situaţia:

Număr mediu de zile lucrate (zile) 222 230
Durata medie a zilei de lucru 7,5 7,6
Timp total efectiv lucrat (om-ore) 2872125 2171016
Productivitatea medie orară (lei) 13,5 14,4
37
Analizaţi utilizarea extensivă şi intensivă a timpului de lucru al muncitorilor..
3. Din activitatea unei societăţi comerciale se cunosc următorii indicatori:

Număr mediu de personal 1311 1207
Număr mediu de zile lucrate (zile) 222 227
Producţia marfă (mii lei) 28317,6 28364,5
Analizaţi productivitatea anuală şi productivitatea medie orară.
Concluzii
- pentru buna funcţionare agenţii economici trebuie să îşi asigure forţa de muncă
corespunzătoare din punct de vedere numeric şi calitativ
- analiza forţei de muncă evidenţiază aspecte legate de dinamica, structura, mişcare
personalului şi modul de utilizare
- prin măsurarea influenţei factorilor specifici se identifică căile de creştere a
eficienţei activităţii prin mai buna gestionare a resurselor de muncă
Bibliografie


4. Grigorescu C. J., Ghic G., Analiză economico-financiară:teste grilă, Ed.
6. Mărgulescu D., ş.a., Analiză economico-financiară, Editura Bren, Bucureşti, 2008
38
Modul 4
ANALIZA GESTIUNII ACTIVELOR FIXE
Rezumatul modulului
- Analiza asigurării firmelor cu mijloacele fixe necesare (dinamica,

structură stare funcţională)
- Analiza utilizării extensive şi intensive a mijloacelor fixe
- Analiza eficienţei mijloacelor fixe
Scopul urmărit:
Formarea abilităţilor cognitive şi a capacităţii de utilizare a modelelor de analiză

a gestiunii activelor fixe
- Aspecte referitoare la dinamica, structura mijloacelor fixe

- Caracterizarea stării funcţionale a mijloacelor fixe
- Posibilităţi de analiză a utilizării mijloacelor fixe
- Modele de analiză a eficienţei mijloacelor fixe
ASPECTE TEORETICE
1. Analiza dinamicii, structurii şi stării funcţionale a mijloacelor fixe

se efectuează în felul următor:
a) Nivelul mijloacelor fixe se caracterizează cu indicatorii:

- valoarea mijloacelor fixe la sfârşitul anului:
unde: VE – valoarea mijloacelor fixe la începutul anului

I – valoarea mijloacelor fixe intrate în cursul anului
E – valoarea mijloacelor fixe ieşite în cursul anului
- valoarea medie anuală a mijloacelor fixe:
39
unde: Tf – numărul lunilor de funcţionare până la sfârşitul anului,
începând cu luna imediat următoare intrării mijlocului fix
Tnf – numărul lunilor de nefuncţionare până la sfârşitul anului.
b) Dinamica mijloacelor fixe se apreciază cu indicatorii:
- modificări absolute:
- modificări relative:
- indici de dinamică:
- ritmuri: sau
c) Caracterizarea mutaţiilor calitative ale mijloacelor fixe necesită calcularea

mărimilor de structură pe grupări ale mijloacelor fixe după diverse criterii, în
funcţie de necesităţile analizei:
- gruparea mijloacelor fixe după criteriul contabil: construcţii; instalaţii
tehnice; mijloace de transport; mobilier; aparatură de birotică etc.;
- gruparea după vechime: utilaje noi; utilaje moderne şi modernizate;
utilaje vechi; utilaje nemodernizate;
- gruparea după tipul de activitate la care se foloseşte etc.
d) Starea funcţională a mijloacelor fixe caracterizează procesul de

reproducţie a mijloacelor fixe, pe baza indicatorilor:
- coeficientul de reînnoire a mijloacelor fixe:
unde: Vn – valoarea mijloacelor fixe noi, date în funcţiune în cursul

anului;
Vs – valoarea mijloacelor fixe de la sfârşitul perioadei;
Vma – valoarea medie anuală a mijloacelor fixe.
- coeficientul de uzură:
unde: Uz – uzura mijloacelor fixe;

Vi – valoarea de inventar a mijloacelor fixe.
- coeficientul stării tehnice (stării bune):
40
unde: Vr este valoarea rămasă a mijloacelor fixe.
2. Analiza utilizării mijloacelor fixe are ca sarcini de bază: analiza utilizării

extensive a mijloacelor fixe şi analiza utilizării intensive a mijloacelor fixe.
Analiza folosirii extensive a utilajelor studiază posibilităţile de sporire a

numărului de utilaje dintre cele existente şi de folosire completă şi raţională a
timpului de lucru a utilajelor. Pentru aceasta se folosesc: sistemul de coeficienţi şi
balanţa timpului de lucru a utilajelor.
a) Sistemul de coeficienţi cuprinde:
- Coeficientul de instalare a parcului din inventar:
unde: Ni – număr de utilaje instalate (utilaje care pentru funcţionare

necesită instalarea pe poziţii de lucru: strunguri, macarale, poduri
rulante etc.);
Ninv – utilaje din inventarul (patrimoniul) întreprinderii.
- Coeficientul de utilizare a parcului existent:
unde: Nf – numărul utilajelor în funcţiune.

- Coeficientul de utilizare a parcului instalat:
b) Pe baza balanţei folosirii timpului de lucru a utilajelor se calculează

indicatorii de caracterizare mai complexă a folosirii extensive a utilajelor:
- Coeficientul de utilizare a timpului calendaristic:
unde: Td – fond de timp disponibil (timp calendaristic – timpul pentru

sărbători legale şi zile de odihnă);
Tc – timp calendaristic (număr utilaje număr de zile
41
calendaristice nr. de schimburi nr. ore pe schimb).
- Coeficientul de utilizare a timpului disponibil:
unde: Tp – timp de funcţionare posibil (timp disponibil – timp pentru

revizii şi reparaţii).
- Coeficientul de utilizare a timpului de funcţionare posibil:
unde: Tef este timp efectiv de lucru (timp de funcţionare posibil – timpul
în care utilajele nu lucrează datorită opririlor accidentale).
c) Efectele economice ale folosirii timpului de lucru a utilajelor se

regăsesc în modificarea indicatorilor economico-financiari: producţiei marfă
fabricată, cifră de afaceri, profit, etc.
Analiza folosirii intensive a utilajelor, se efectuează :

 pe baza indicatorilor:
- coeficientul de utilizare intensivă:
unde: Qe – producţia efectiv obţinută;

Qmax – producţia maxim posibilă.
- randamentul mediu (anual, zilnic, orar) pe utilaj:
; ; sau
unde: Q – producţia obţinută;

z – număr de zile de funcţionare;
N – număr mediu de utilaje;
h – număr mediu de ore – utilaj pe zi;
t este timpul mediu de folosire al unui utilaj (ore – utilaj)
 cu ajutorul modelului:
3. Analiza eficienţei utilizării mijloacelor fixe se face pe baza indicatorilor:

- producţia marfă fabricată la 1 leu mijloace fixe:
42
- cifra de afaceri la 1 leu mijloace fixe:
- valoarea adăugată la 1 leu mijloace fixe:
- profitul la 1 leu mijloace fixe:
Pentru aprofundarea analizei se studiază pentru fiecare indicator influenţele

factorilor.
a) Analiza producţiei marfă fabricată la 1 leu mijloace fixe se face pe baza

modelului:
Schema de analiză a influenţei factorilor este:
MF
Qf / MF N
Qf t
rh
Modificarea eficienţei mijloacelor fixe se calculează astfel:
Factorii de influenţă sunt:

- influenţa valorii medii a mijloacelor fixe:
- influenţa producţiei marfă fabricată:
din care:
43
- influenţa numărului mediu de utilaje:
- influenţa tipului mediu de lucru al unui utilaj:
- influenţa randamentului mediu orar:
b) Analiza cifrei de afaceri la 1 leu mijloace fixe se efectuează astfel:
Relaţiile modelului sunt:
din care:
44
din care:
c) Analiza valorii adăugate la 1 leu mijloace fixe:
unde:
rVA reprezintă valoarea adăugată la 1 leu cifra de afaceri.
d) Analiza profitului la 1 leu mijloace fixe:
45
unde: rp reprezintă rata profitului la 1 leu cifra de afaceri.
STUDIU DE CAZ
Pentru doi ani consecutivi s-au extras următoarele date din evidenţa tehnico–operativă a unei întreprinderi:
Indicatori Perioada Perioada

de bază curentă
Producţia marfă fabricată (mii lei) 15427,50 19631,72
Număr de utilaje de bază 30 34
Timp mediu pe utilaj (ore) 4250 4020
Timp de funcţionare posibil (maşini – ore) 132400 139800
Analizaţi modul de folosire a utilajelor de bază în cadrul societăţii comerciale.
Indicaţii
a) utilizarea extensivă a timpului de lucru al utilajelor:
; iar
b) utilizarea intensivă pe baza randamentului mediu orar:
lei/utilaj lei/utilaj
, din care:
46
A. Un extras de date din situaţia tehnico-operativă a unei societăţi comerciale se prezintă astfel:

Număr mediu de utilaje 49 54
Timp mediu de funcţionare a unui utilaj (ore) 2866 3349
Valoarea medie a mijloacelor fixe (lei) 13427221 16142625
Producţia marfă fabricată (lei) 25558988 35264970
Valoarea adgată (lei) 8383348 10403166
Analizaţi eficienţa folosirii mijloacelor fixe exprimată prin indicatorul „valoare adăugată la 100 lei mijloace fixe pe
baza situaţiei economico-financiare.
B. La o societate comercială s-au înregistrat în doi ani consecutive următorii indicatori economico-financiari:

Producţia marfă (lei) 36536500 478979568
Valoarea medie a mijloacelor fixe (lei) 42560200 55250500
Număr mediu de utilaje 65 72
Timp mediu de funcţionare a unui utilaj (ore) 3500 3594
Randament mediu orar (lei/utilaj) 160,6 185,1
Analizaţi efectele utilizării utilajelor în modificarea producţiei marfă şi eficienţa folosirii mijloacelor fixe.
C. Analizaţi eficienţa folosirii mijloacelor fixe pe baza situaţiei economico-financiare:

Producţia marfă fabricată (mii lei) 26174 34082
Cifra de afaceri (mii lei) 24132 32071
Valoarea medie a mijloacelor fixe (mii lei 32451 39675
Timp total de funcţionare a utilajelor(maşini-ore) 206095 252460
Valoarea adăugată la 1 leu cifră de afaceri (lei) 0,324 0,471
Concluzii
- buna gestionare a activelor fixe necesită studierea dinamicii, structurii, utilizării

intensive şi extensive a acestora
- modelele de analiză facilitează identificarea factorilor determinanţi, a gradului de
influenţă exercitat şi a posibilităţilor suplimentare de creştere a eficienţei economice
47
Bibliografie
1. Buglea A., Analiza situaţiei financiare a întreprinderii, Editura Mirton,

Timişoara, 2004
6. Mărgulescu D., ş.a., Analiză economico-financiară, Editura Bren, Bucureşti,
2008
8. Petcu M., Analiza economico-financiară a întreprinderii, Ed. Economică,
Bucureşti, 2003
9. Spătaru L., Analiza economico-financiară: instrument al managementului
întreprinderilor, Ed. Economică, Bucureşti, 2004
48
Modul 5
ANALIZA RESURSELOR DE MATERII PRIME ŞI MATERIALE
Rezumatul modulului
- Indicatori de analiză a îndeplinirii programului de aprovizionare cu

materii prime şi materiale
- Analiza stocurilor de materii prime şi materiale
Scopul urmărit:
Formarea abilităţilor de operare cu concepte teoretice în aplicaţii privind

analiza resurselor de materii prime şi materiale
- Efectuarea analizei aprovizionării firmei cu materii prime şi materiale

- Dimensionarea stocurilor de materii prime şi materiale
- Stabilirea stocului optim de materii prime şi materiale
- Analiza valorificării materiilor prime şi materialelor
- Analiza stocurilor de materii prime şi materiale
ASPECTE TEORETICE
1. Analiza aprovizionării firmei cu materii prime şi materiale are la bază

programul de aprovizionare.
Procesul de aprovizionare cu materii prime şi materiale se desfăşoară pe baza
unui program stabilit pentru o anumită perioadă de timp, în funcţie de durata ciclului
de fabricaţie, de specificul materialelor cu care urmează a se face aprovizionarea, de
posibilităţile de stocare, caracteristicile pieţei de pe care se face aprovizionarea şi în
primul rând de consumul specific şi cantităţile de produse ce urmează a fi fabricate
Se studiază:
 acoperirea cu contracte a necesarului de aprovizionat pentru fiecare material;
necesarul de aprovizionat se calculează cu relaţia:
unde: Q este cantitatea de produse programată;

cs – consum specific.
 îndeplinirea programului de aprovizionare, calculându-se coeficientul de
nomenclatură a materialelor:
49
unde: n – număr de materiale la care s-a îndeplinit planul de aprovizionare;
Np – număr total de poziţii de materiale din programul de
aprovizionare.
 ritmicitatea aprovizionării, cu indicatorii:
- ritmicitatea intervalului de aprovizionare:
- ritmicitatea cantităţilor aprovizionate:
unde: IA – intervalul dintre două aprovizionări;

intervalul mediu dintre două aprovizionări planificat
(contractat);
n – numărul de aprovizionări;
M i – cantitatea intrată la aprovizionarea i dintr-un material;
- cantitatea medie a unei aprovizionări.
2. Analiza stocurilor de materii prime şi materiale

Cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească stocul global sunt:
- să fie complet, cuprinzând toate felurile de resurse materiale;
- să fie suficient în orice moment cu luarea în consideraţie a înlăturării
blocării de fonduri în stocuri peste necesar;
- să fie completat în mod sistematic astfel încât să se realizeze minimizarea
cheltuielilor de aprovizionare şi de stocare
Se studiază următoarele categorii de stocuri (metoda analitică de dimensionare):
- stocul final: Sf = Si + I – E
unde: Si – stoc iniţiale materii prime şi materiale;

I – intrări;
E – ieşiri.
- stoc curent: ;
50
unde: N – necesarul de materii prime şi materiale;
TSC – timpul pentru stoc curent;
Mi – cantităţi intrate de materii prime şi materiale;
IAi - intervalul dintre aprovizionări (zile).
- stoc de siguranţă: ;
unde: Tsig – timpul pentru stocul de siguranţă;

Mî – cantităţi de materiale întârziate;
Zî – zile de întârziere cu aprovizionarea.
- stoc de condiţionare:
- stoc total: ST = Sc + Scdţ + Ssig sau
unde: Tt – timp total de imobilizare a materiilor prime (TSC, Tsig, Tcdţ).
Stabilirea dimensiunii optime a stocurilor de materii prime şi materiale ţine

seama de condiţiile reale de aprovizionare, de specificul producţiei, de necesitatea
reducerii capitalurilor blocate şi a costurilor, vizând accelerarea vitezei de rotaţie şi
creşterea eficienţei economice.
Mărimea optimă a stocului se stabileşte conform modelului Wilson Whitin:
unde:
CT reprezintă costul total aferent stocului;
Ca - cheltuieli totale de aprovizionare;
Cd - cheltuieli totale de stocare;
N - necesarul anual din materialul stocat;
S - mărimea optimă a stocului;
ca - costul fix unitar pentru aprovizionare;
pa - preţul unitar de aprovizionare;
cd - costul de depozitare pe unitatea de stoc.
Considerând costul total ca o funcţie ce depinde de mărimea stocului,
minimul acesteia se obţine în punctul în care derivata întâi în raport cu mărimea
stocului este 0.
51
Numărul de aprovizionări şi intervalul dintre aprovizionări se determină
astfel:
în care semnificaţia simbolurilor necunoscute este:

Nr reprezintă numărul de aprovizionări;
i - intervalul dintre aprovizionări;
T - numărul de zile calendaristice ale perioadei
3. Analiza valorificării materiilor prime şi materialelor utilizează indicatorii:

- gradul de valorificare a resurselor materiale:
unde: Q – valoarea producţiei marfă, cifra de afaceri, valoarea adăugată, profit;

M – valoarea materialelor consumate.
- eficienţa consumului de resurse materiale:
STUDIU DE CAZ
Pentru un material care trebuie depozitat, necesarul anual pentru producţie este de 45000 mp. Preţul unitar de
aprovizionare este de 89000 lei/mp, costul unei aprovizionări se ridică la 135000 lei, iar costul de depozitare este 0,3
lei anual pentru 1 leu material stocat.
Determinaţi indicatorii dimensiunii optime a stocurilor.
Indicaţii
- stocul optim:
- Numărul de aprovizionări:
- Intervalul dintre aprovizionări:
- Costul total minim pentru formarea stocului:
52
1. Pentru realizarea producţiei programate în cursul trimestrului al II-lea, necesarul de materie primă este de 27500
mp. Cantităţile intrate şi intervalele dintre două aprovizionări consecutive se prezintă astfel:
Cantitate Interval
aprovizionată (mp) (zile)
6400 5
7500 15
6800 10
7000 14
7200 15
8000 15
7900 15
Determinaţi stocul curent pe care trebuie să şi-l constituie unitatea la materia primă.
2. O firmă are în programul de producţie trei produse pentru care consumă acelaşi tip de material. Situaţia producţiei
şi a consumurilor de material, în două luni consecutive este următoarea:
Volumul producţiei Consum specific de

Produs (bucăţi) material (mp/buc)
An n-1 An n An n-1 An n
P1 5940 6318 3,5 3,27
P2 4270 3730 4,7 4,32
P3 1810 1950 2,4 2,31
Determinaţi necesarul de aprovizionat pentru materialul prezentat şi analiza consumului total de material.
Concluzii
- analiza resurselor de materii prime şi materiale studiază modalităţile de îmbunătăţire

a asigurării întreprinderilor cu stocurile de materii prime corespunzător cu programele
de fabricaţie, stabilirea corectă a programelor de aprovizionare
- indicatorii de analiză pun în evidenţă dimensiunea optimă a stocurilor de materii
prime şi materiale şi posibilităţile de valorificare superioară a acestora
Bibliografie

3. Gheorghiu Al., Analiza economico-financiară la nivel microeconomic, Ed. Economică,
Bucureşti, 2004
4. Mărgulescu D., Analiză economico-financiară în comerţ şi turism, Editura Oscar Print,
53
Bucureşti, 1998
5. Mironiuc M., Analiză economico-financiară: elemente teoretico-metodologice şi aplicaţii,
Ed. Sedcom Libris, Iaşi, 2006
54
Modul 6
ANALIZA CHELTUIELILOR ÎNTREPRINDERII
Rezumatul modulului
- Tipuri de cheltuieli
- Analiza cheltuielilor aferente veniturilor întreprinderii
- Analiza cheltuielilor aferente producţiei marfă
- Analiza cheltuielilor de exploatare
- Analiza cheltuielilor financiare
- Analiza cheltuielilor pe produs
Scopul urmărit:
Însuşirea conceptelor teoretice şi formarea de capacităţi de analiză a elementelor

de cheltuieli
- Clasificarea cheltuielilor de producţie

- Indicatori de analiză a cheltuielilor întreprinderii
- Efectele factoriale asupra eficienţei cheltuielilor de producţie
- Analiza costului de producţie
ASPECTE TEORETICE
Cheltuielile întreprinderii reprezintă consumul de factori de producţie necesari

obţinerii producţiei, iar strategia în domeniul cheltuielilor de producţie influenţează
capacitatea concurenţială şi performanţele economico-financiare.
Costul de producţie este ansamblul cheltuielilor cu factorii de producţie, efectuate
de agenţii economici pentru producerea şi desfacerea unui bun material sau serviciu.
Tipologia costurilor conform diverselor criterii de clasificare cuprinde:
a). Costul global - ansamblul costurilor ocazionate de obţinerea unui anumit
volum de producţie. Acesta se compune din:
1. Costul fix - cheltuieli independente de volumul producţiei cum ar fi: chirii,
asigurări, amortizare, cheltuielile de întreţinere, o pate din cheltuielile generale;
2. Costul variabil - cheltuieli care depind de volumul producţiei: materii
prime, combustibil, energie, salariile personalului direct productiv etc.
3. Costul total obţinut prin însumarea costurilor fixe şi a celor variabile.
55
b). Costul marginal - sporul de cheltuieli necesar pentru a creşte cu o unitate
producţia.
c). Costurile medii sau unitare - costul global pe unitatea de produs.
După modul de individualizare a costurilor de producţie cheltuielile se grupează

în:
- cheltuieli directe - se pot individualiza pe produs sau grupă de produse
omogene, faze ale procesului de producţie şi se pot include direct în costul
acestora: cheltuielile cu materiile prime şi cu materialele directe, salariile
lucrătorilor direct productivi, CAS, combustibilul, energia, apa tehnologică şi alte
cheltuieli;
- cheltuielile indirecte nu se pot localiza fiind comune mai multor produse
sau grupe de produse şi repartizarea lor asupra costurilor se realizează pe seama unor
criterii: cheltuieli generale ale secţiilor de producţie, cheltuieli generale ale firmei,
cheltuieli de desfacere, cheltuieli de promovare.
O grupare importantă a cheltuielilor utilizată în procesul de analiză al acestora o
constituie gruparea în cheltuieli materiale (consum de materii prime, materiale,
combustibili, energie, amortizare etc.) şi cheltuieli salariale.
Contabilitatea evidenţiază cheltuielile de producţie într-o manieră proprie:
a) cheltuieli de exploatare, care cuprind :
- cheltuieli cu materiile prime şi materialele consumabile, costul de achiziţie
al obiectelor de inventar consumate, costul de achiziţie al materialelor nestocate,
trecute direct asupra cheltuielilor, contravaloarea energiei şi apei consumate, valoarea
animalelor şi păsărilor, costul mărfurilor vândute şi al ambalajelor;
- cheltuieli cu lucrările şi serviciile executate de terţi, redevenţe, locaţii de
gestiune şi chirii, prime de asigurare, studii şi cercetări, cheltuieli cu alte servicii
executate de terţi (colaboratori), comisioane şi onorarii, cheltuieli de protocol,
reclamă şi publicitate, transportul de bunuri şi personal, deplasări, detaşări şi
transferări, cheltuieli poştale şi taxe de telecomunicaţii, servicii bancare şi altele;
- cheltuieli cu personalul (salariile, asigurările şi protecţia socială şi alte
cheltuieli cu personalul suportate de persoana juridică)
- alte cheltuieli de exploatare (pierderi din creanţe şi debitori diverşi,
despăgubiri, amenzi şi penalităţi, donaţii şi alte cheltuieli similare, cheltuieli privind
activele cedate şi alte operaţii de capital).
b) cheltuielile financiare care cuprind: pierderile din creanţe legate de
participaţii, cheltuieli privind investiţiile financiare cedate, diferenţele nefavorabile de
curs valutar, dobânzile privind exerciţiul financiar în curs, sconturile acordate
clienţilor, pierderi din creanţe de natură financiară şi altele;
c) cheltuielile extraordinare care nu sunt legate de activitatea curentă,
normală şi se referă la calamităţi şi alte evenimente de excepţie.
1. Analiza cheltuielilor aferente veniturilor impune gruparea cheltuielilor şi

veniturilor pe tipuri de activităţi: de exploatare, financiară, excepţională şi studierea
dinamicii, structurii şi eficienţei cheltuielilor aferente veniturilor.
Modelele de analiză care reflectă eficienţa cheltuielilor aferente veniturilor sunt:
 „Cheltuieli la 1000 lei venituri”:
56
unde:
Chi – cheltuieli pe tipuri de activităţi;
Vi – venituri pe categorii de activităţi;
gi – structura veniturilor pe categorii de venituri;
ci – cheltuieli la 1000 lei venituri pe categorii de venituri.
Pentru analiză se calculează:

- modificarea cheltuielilor la 1000 lei venituri
- modificarea cheltuielilor la 1000 lei venituri determinată de modificarea
structurii veniturilor:
- influenţa cheltuielilor la 1000 lei venituri pe categorii de venit:
 „Cheltuieli la 1000 lei producţie marfă (cifră de afaceri)”:
unde:
q – producţia fizică;
c – cost unitar;
p – preţ.
Se calculează:
Modificarea cheltuielilor la 1000 lei producţie marfă:
57
- influenţa structurii producţiei:
- influenţa preţului de vânzare:
- influenţa costurilor unitare:
2. Analiza cheltuielilor de exploatare se face pe categoriile mai importante de

cheltuieli de exploatare, şi anume: cheltuieli materiale şi cheltuieli salariale.
2.1 Analiza cheltuielilor materiale se referă la:

a) analiza indicatorului ”Cheltuieli materiale la 1000 lei producţie marfă”
(pe ansamblu):
unde:
Chm – cheltuieli materiale;
M – cheltuieli cu materii prime şi materiale;
E – cheltuieli cu combustibil;
A – cheltuieli cu amortizarea;
Ac – alte cheltuieli materiale.
Modificarea cheltuielilor materiale la 1000 lei producţie marfă:
- Influenţa producţiei marfă:
58
- Influenţa cheltuielilor materiale:
din care:
- Influenţa costurilor cu materii prime şi materiale:
- Influenţa cheltuielilor cu combustibil şi energia:
- Influenţa cheltuielilor cu amortizarea:
- Influenţa altor cheltuieli materiale:
b) analiza cheltuielilor cu materii prime şi materiale consumate cu ajutorul

indicatorului „Cheltuieli cu materialele la 1000 lei producţie marfă”:
unde:
q – producţia fizică;
m – costul cu materii prime şi materiale pe produs;
p – preţul de vânzare;
p’ - preţul materiei prime;
cs – consumul specific de materie primă.
59
- Modificarea indicatorului „Cheltuieli cu materialele la 1000 lei producţie
marfă” este:
- influenţa factorilor se determină pe baza schemei:

-
c) analiza cheltuielilor cu amortizarea mijloacelor fixe se face cu indicatorul

„Cheltuieli cu amortizarea la 1000 lei producţie marfă” calculat astfel:
unde:
A – amortizarea anuală inclusă în costuri;
- randamentul mijloacelor fixe;
- cota medie de amortizare (ca).
- Modificarea cheltuielilor cu amortizarea la 1000 lei producţie marfă:
- Influenţa randamentului mijl. fixe:
- Influenţa cotei medii de amortizare:
60
2.2. Analiza cheltuielilor salariale se referă la aspecte ca: analiza eficienţei
cheltuielilor salariale, analiza fondului de salarii, analiza corelaţiei dintre
productivitatea muncii şi salarii.
a) analiza eficienţei cheltuielilor salariale se poate face cu indicatorul „Cheltuieli
salariale la 1000 lei venituri de exploatare”:
unde:
Cs – cheltuieli salariale;
Ve – venituri din exploatare;
N – numărul mediu de salariaţi.
- Modificarea cheltuielilor salariale la 1000 lei venituri de exploatare:
- Influenţa numărului de salariaţi faţă de suma veniturilor din exploatare:
- Influenţa cheltuielilor medii salariale pe o persoană:
b) analiza fondului de salarii cu modelul:
unde:
N – numărul mediu de personal;
z – timpul mediu de lucru, în zile;
h – numărul mediu de ore lucrate pe zi;
sa – salariul mediu anual;
sh – salariul mediu orar.
Modificarea fondului de salarii:
Influenţa factorilor se determină pe baza schemei:
61
c) analiza corelaţiei dintre evoluţia productivităţii muncii şi evoluţia salariului se
bazează pe indicele de corelaţie:
unde:
Is - indicele salariului mediu
Iw – indicele productivităţii muncii
3. Analiza cheltuielilor financiare şi extraordinare se poate face cu indicatorul

„Cheltuieli financiare la 1000 lei cifră de afaceri”:
unde:
- ponderea cheltuielilor de exploatare în cifră de afaceri;
- cheltuieli totale ce revin la 1 leu cheltuieli de exploatare;
- ponderea cheltuielilor financiare în cheltuieli totale.
Modificarea cheltuielilor financiare la 1000 lei cifră de afaceri:
- Influenţa ponderii cheltuielilor de exploatare în cifra de afaceri:
62
- Influenţa cheltuielilor totale ce revin la 1 leu cheltuieli de exploatare:
- Influenţa ponderii cheltuielilor financiare în cheltuielile totale:
Analiza cheltuielilor extraordinare are la bază determinarea dinamicii cheltuielilor

extraordinare pe total şi pe elemente şi calcularea structurii acestora pe categorii de
cheltuieli extraordinare.
4. Analiza costului pe produs se efectuează pe baza relaţiei:
unde:
CT - cheltuieli totale pentru realizarea unui volum de produse;
Q – cantitatea de produse;
CD – cheltuieli directe aferente produsului;
CI – cota de cheltuieli indirecte repartizată asupra produsului;
CG – cota de cheltuieli generale;
CV – cota de cheltuieli de desfacere.
STUDIU DE CAZ
La o întreprindere cu un nomenclator restrâns de produse, activitatea de exploatare se caracterizează prin următorii

indicatori:
Produs Cantitatea (kg) Preţ (lei/kg) Cost (lei/kg)

n-1 n n-1 n n-1 n
A 170 202 15200 19500 10500 16400
B 370 470 16900 18700 13100 14200
Apreciaţi eficienţa cheltuielilor generale ale întreprinderii pe baza indicatorului „Cheltuieli la 1000 lei producţie
marfă”.
Se foloseşte modelul:
63
Modificarea cheltuielilor la 1000 lei producţie marfă:
- Influenţa structurii producţiei:
- Influenţa preţurilor de vânzare:
- Influenţa modificării costurilor:
- La nivelul activităţii de exploatare eficienţa cheltuielilor la 1000 lei producţie marfă s-a micşorat deoarece
indicatorul a crescut cu peste 34 lei;
- Singurul factor de influenţă care a acţionat favorabil a fost factorul preţuri, pe seama acestora înregistrându-se
o scădere a cheltuielilor la 1000 lei producţie marfă cu 101,2 lei.
- Influenţa favorabilă a preţurilor asupra eficienţei cheltuielilor poate fi pusă pe seama inflaţiei, încât pe
ansamblu se dovedeşte că întreprinderea nu a manifestat eforturi proprii de micşorare a cheltuielilor de producţie nici
pe calea schimbării structurii producţiei şi nici pe calea micşorării costurilor unitare, care de altfel au şi condus la o
scădere a eficienţei cheltuielilor la 1000 lei producţie marfă, cu 134,2 lei.
1. Situaţia cheltuielilor materiale la o societate comercială se prezintă astfel:
mii lei
Indicatori Perioada
n-1 n
Producţie marfă 12926 18126
Cheltuieli materiale din care: 7770 10082
- materii prime 3050 5044
- combustibil, energie 1842 1020
- amortizare 2030 2375
- alte cheltuieli materiale 848 1643
Efectuaţi analiza de ansamblu a cheltuielilor materiale.
2. Din activitatea unei întreprinderi s-au înregistrat următoarele date referitoare la cheltuielile cu amortizarea
mijloacelor fixe, pe o perioadă de doi ani:
Indicatori (mii lei) An An

bază curent
Producţia marfă 52884 67352
Cheltuieli cu amortizarea mijloacelor fixe 2335 3366
Cota medie de amortizare (%) 7,5 9,2
Analizaţi eficienţa cheltuielilor cu amortizarea cu ajutorul indicatorului „Cheltuieli cu amortizarea la 1000 lei
producţie marfă”.
64
3. Din activitatea unei întreprinderi se cunosc următoarele date privitor la cheltuielile cu forţa de muncă:
Indicatori An An
precedent curent
Număr mediu de zile lucrate de o persoană 230 233
Număr mediu de ore lucrate pe zi de o persoană 7,2 7,4
Cheltuieli salariale (mil. lei) 9788 1162
- cheltuieli cu salariile 7341 7844
- cheltuieli cu asigurări şi protecţia socială 2447 3218
Venituri din exploatare (mil.lei) 43705 46208
Salariul mediu anual pe un salariat (lei) 7936216 9624540
Salariul mediu orar pe un salariat (lei) 4792,4 5582,0
a) Determinaţi eficienţa cheltuielilor salariale cu ajutorul indicatorului „Cheltuieli salariale la 1000 lei venituri din
exploatare”.
b) Analizaţi fondul de salarii al societăţii comerciale.
c) Apreciaţi corelaţia dintre productivitatea muncii şi salarii.
4. La o societate comercială situaţia principalilor indicatori economico-financiari se prezintă astfel:

mii lei
Indicatori Perioada Perioada
precedentă curentă
Cheltuieli totale din care: 80142 90249
- cheltuieli de exploatare 69642 84567
- cheltuieli financiare 9896 4775
- cheltuieli excepţionale 604 907
Analizaţi eficienţa cheltuielilor financiare exprimată prin indicatorul „Cheltuieli financiare la 1000 lei cifră de
afaceri”.
Concluzii
- analiza cheltuielilor pe tipuri de cheltuieli şi în dinamică evidenţiază

modificările intervenite în structura costurilor de producţie în perioada de analiză
- analiza eficienţei cheltuielilor sugerează factorii determinanţi şi căile de acţiune
necesare pentru scăderea consumurilor de factori de producţie şi îmbunătăţirea
costurilor
65
Bibliografie
1. Burja C., Analiza economico-financiară – Aspecte

metodologice şi aplicaţii practice, Editura Casa Cărţii de
Ştiinţă, Cluj Napoca, 2009
2. Burja C., Analiza economico-financiară Îndrumar
metodologic cu caracter aplicativ, Editura Risoprint, Cluj
Napoca, 2005,
3. Gheorghiu Al., Analiza economico-financiară la nivel
microeconomic, Ed. Economică, Bucureşti, 2004
4. Ghic G., Grigorescu C. J., Analiză economico-financiară
– Teste grilă, Editura Universitară, Bucureşti, 2006
5. Mărgulescu D., ş.a., Analiză economico-financiară,
Editura Bren, Bucureşti, 2008
6. Mironiuc M., Analiză economico-financiară: elemente
teoretico-metodologice şi aplicaţii, Ed. Sedcom
66
Modul 7
ANALIZA RENTABILITĂŢII
Rezumatul modulului
- Analiza profitului
- Analiza ratelor de rentabilitate
- Analiza pragului de rentabilitate
Scopul urmărit:
Însuşirea conceptelor teoretice şi formarea de capacităţi de analiză a situaţiei

economico-financiare pe baza contului de profit şi pierderi
- Caracterizarea situaţiei generale a rentabilităţii

- Analiza rentabilităţii pe baza contului de profit şi pierderi
- Analiza ratelor de rentabilitate
- Modele de analiză a profitului
- Stabilirea pragului minim de rentabilitate
ASPECTE TEORETICE
1. Analiza situaţiei generale a rentabilităţii urmăreşte caracterizarea

rezultatelor întreprinderii cu ajutorul informaţiilor din contul de profit şi pierderi şi
tabloul soldurilor intermediare de gestiune.
Pentru analiză se calculează:
a) dinamica rezultatelor financiare cu:

- indici;
- ritmuri;
- modificări absolute;
b) ponderi ale fiecărei categorii de rezultate în rezultatul brut al

exerciţiului:
67
unde: RE – rezultatul exploatării;
RF – rezultatul financiar;
REX – rezultatul excepţional;
RBE – rezultatul brut al exerciţiului.
2. Analiza rentabilităţii pe baza contului de profit şi pierderi necesită

calcularea ratelor financiare: ratele rentabilităţii resurselor consumate şi ratele
rentabilităţii veniturilor.
Ratele rentabilităţii resurselor consumate sunt:
Semnificaţia simbolurilor este:

RRC - rata rentabilităţii resurselor consumate;
RCC – rata rentabilităţii resurselor curente;
RCE – rata rentabilităţii resurselor consumate în exploatare.
Ratele rentabilităţii veniturilor sunt:
Simbolurile utilizate în formulele ratelor sunt:

RVT – rata rentabilităţii veniturilor totale;
RVC – rata rentabilităţii veniturilor curente;
68
RVE – rata rentabilităţii veniturilor din exploatare;
RC - – rata rentabilităţii comerciale.
3. Analiza profitului
Din punct de vedere conceptual, profitul poate fi definit ca o categorie economică

complexă ce reprezintă “câştigul, avantajul realizat sub formă bănească dintr-o
acţiune, operaţie sau exercitarea unei activităţi şi se determină ca diferenţă între ceea
ce se încasează şi ceea ce se plăteşte în activitatea economică, sau ca diferenţă între
preţul de vânzare şi costul produsului, serviciului provenit din activitatea respectivă.
Principalele funcţii ale profitului sunt.
1. Orientarea generală a activităţii economice. Profitul stimulează iniţiativa şi
determină acceptarea riscului de către proprietari şi întreprinzători, contribuind în
felul acesta la stimularea producţiei de bunuri şi servicii.
2. Sursă principală de autofinanţare. De cele mai multe ori o parte importantă a
profitului este repartizată pentru finanţarea dezvoltării economice a activităţii
firmelor.
3. Mijloc de control a eficacităţii firmelor. Prin poziţia sa de indicator strategic şi
sintetic de comensurare a rezultatelor agenţilor economici profitul reprezintă un
parametru al activităţii acestora, orientând deciziile curente şi de perspectivă.
4. Instrument de stimulare economică. O parte din profit poate fi destinată
stimulării salariaţilor (participarea la profit) şi desigur acordării de dividende
acţionarilor.
5. Indicator sintetic al activităţii economice. Toate firmele, indiferent de mărimea
sau forma lor îşi organizează şi desfăşoară activitatea sub semnul profitului, care se
constituie într-un criteriu important de apreciere a activităţii globale a acestora,
inclusiv la bursa de valori unde existenţa profitului unei firme este esenţială pentru
menţinerea acestuia pe piaţa de capital.
6. Sursă de venit pentru bugetul statului, asigurând finanţarea activităţilor absolut
necesare dezvoltării generale a societăţii.
a) Pentru analiza rezultatului brut al exerciţiului se poate folosi modelul:
unde:
Vt – venituri totale;
- rezultatul brut la 1 leu venituri totale (rata rentabilităţii veniturilor
totale).
Modificarea rezultatului brut al exerciţiului: ΔRb = Rb1 – Rb0
69
- Influenţa veniturilor totale:
- Influenţa ratei rentabilităţii veniturilor totale:
b) Analiza rezultatului exploatării poate folosi ca model:
unde:
At – active totale;
eAT – eficienţa activelor totale
g - gradul de valorificare a producţiei exerciţiului
rRE – rata rentabilităţii rezultatului exploatării faţă de cifra de afaceri
Modificarea rezultatului exploatării:
ΔRE = RE1 - RE0

- Influenţa activelor totale:
- Influenţa eficienţei activelor totale:
- Influenţa gradului de valorificare a producţiei:
- Influenţa ratei rentabilităţii rezultatului exploatării:
c) Analiza profitului aferent cifrei de afaceri are ca model:
unde:
q – volumul fizic aferent cifrei de afaceri;
p – preţul de vânzare pe produs (fără TVA);
c – costul complet pe produs.
70
Modificarea profitului aferent cifrei de afaceri:
- Influenţa producţiei:
- Influenţa costurilor unitare:
- Influenţa preţurilor:
4. Analiza ratelor de rentabilitate cuprinde următoarele aspecte:
a) Pentru analiza ratei rentabilităţii economice se foloseşte modelul:
unde:
REB – rata rentabilităţii economice brute;
RBE – rezultatul brut al exerciţiului (profit);
CA – cifra de afaceri;
CI – capitaluri investite (sau activ total);
- rata rentabilităţii comerciale;
- viteza de rotaţie a capitalurilor investite (activului total).
Modificarea ratei rentabilităţii economice brute:
- Influenţa rentabilităţii comerciale:
-Influenţa vitezei de rotaţie a capitalurilor:
b) Analiza ratei rentabilităţii financiare se face pe baza modelului:
71
unde:
PN – profit net
CA – cifra de afaceri
Kpr – capital propriu
Modificarea ratei rentabilităţii financiare:
- Influenţa rentabilităţii comerciale:
- Influenţa rotaţiei capitalului propriu:
c) Analiza ratei rentabilităţii comerciale pe baza modelului:
d) Analiza ratei rentabilităţii resurselor consumate:
5. Analiza pragului de rentabilitate
Pragul de rentabilitate are semnificaţia dimensiunii activităţii începând de la care

producătorul va obţine profit.
Pragul de rentabilitate pentru întreprinderile care fabrică un singur produs se
determină astfel:
unde:
qPR – volumul producţiei la nivelul pragului de rentabilitate;
F – cheltuieli fixe;
p – preţ unitar;
cv – cost variabil unitar
72
La firmele care fabrică mai multe produse pragul de rentabilitate se determină cu
relaţia:
unde:
CAPR – cifra de afaceri aferentă pragului de rentabilitate;
F – cheltuieli fixe;
a – coeficientul privind ponderea cheltuielilor variabile în cifra de afaceri
STUDIU DE CAZ
Din sursele informaţionale ale unei societăţi comerciale s-au extras următoarele date:
An
Indicatori (mii lei) An precedent
curent
Cheltuieli aferente cifrei de afaceri 67562 81415
Profit aferent cifrei de afaceri 18421 15803
Cifra de afaceri exprimată în preţurile perioadei
precedente - 96724
Cifra de afaceri exprimată în costuri perioadei
precedente - 80110
Efectuaţi analiza factorială a profitului aferent cifrei de afaceri.
Modelul de analiză este:
Modificarea profitului aferent cifrei de afaceri:
- Influenţa modificării structurii producţiei:
- Influenţa modificării costurilor unitare:
73
- Influenţa modificării preţurilor medii de vânzare:
Se constată o diminuare însemnată a profitului de 2618 mii lei, acesta scăzând faţă de perioada precedentă
cu 14 %. O influenţă negativă asupra modificării profitului a avut-o schimbarea structurii producţiei (-1807 mii lei),
de asemenea modificarea costurilor unitare pe produs care au generat o diminuare a profitului întreprinderii cu 1305
mii lei; singurul factor care a afectat în sens pozitiv modificarea profitului au fost preţurile de vânzare a produselor
(494 mii lei), dar acesta ar putea fi un efect favorabil dat de inflaţie; se impun măsuri de micşorare a costurilor şi de
creştere a vânzărilor.
1. Pe baza datelor extrase din sursele informaţionale ale societăţii comerciale efectuaţi analiza factorială a rezultatului
brut al exerciţiului.
mii lei
Indicatori n-1 n
Venituri totale 135016,1 225311,8

Cheltuieli totale 131857,2 216378,1
Rezultatul brut al exerciţiului 3158,9 8933,7
2. Folosind următorul extras de date referitoare la activitatea economico-financiară a unei societăţii comerciale
analizaţi rata de rentabilitate economică
mii lei
Indicatori n-1 n
Rezultatul brut al exerciţiului 16571 22745

Rezultatul net al exerciţiului 10545 15841
Capitaluri investite 30853 49832
3. Pe baza datelor referitoare la activitatea economico-financiară a unei întreprinderi analizaţi ratele de rentabilitate
economică şi financiară.
Indicatori (mii lei) n-1 n
Rezultatul brut al exerciţiului 13750 25260

Rezultatul net al exerciţiului 12780 17980
Capitaluri proprii 24800 38960
Activ total 34200 49300
4. Analizaţi profitul aferent cifrei de afaceri şi rentabilitatea comercială a unei întreprinderi, folosind următoarele date:
74
Produs Cantităţi vândute (mp) Preţ (lei/mp) Cost (lei/mp)
n-1 n n-1 n n-1 n
A 2100 3200 133 145 102 118
B 5340 5870 160 184 125 140
5. Pentru o întreprindere care fabrică un singur produs principalii indicatori economico-financiari se prezintă astfel:
Perioada
Indicatori
Precedentă Curentă
Cheltuieli fixe (mii lei) 82000 137500
Cost variabil unitar (lei/buc) 123000 180600
Preţ unitar (lei/buc) 271400 375700
Analizaţi pragul de rentabilitate al întreprinderii.
Concluzii
- analiza rentabilităţii are sarcini importante privind studierea capacităţii firmelor de a

funcţiona pe principii de raţionalitate şi de eficienţă
- analiza situaţiei generale a rentabilităţii reliefează contribuţia tuturor tipurilor de
activitate la crearea de profit
- analiza profitului şi a ratelor de rentabilitate evidenţiază posibilităţile de creştere a
rentabilităţii în mărime absolută şi relativă
- analiza pragului de rentabilitate indică modul de stabilire şi de proiectare a
volumului optim de activitate pentru care eficienţa este maximă
Bibliografie
1. Avare Ph, ş.a., Gestiune şi analiză financiară, Ed. Economică, Bucureşti, 2002
2. Brezeanu P., Diagnostic financiar: instrumente de analiză financiară, Ed. Economică,
Bucureşti, 2003
3. Buglea A., Analiza situaţiei financiare a întreprinderii, Editura Mirton, Timişoara,
2004
Editura Risoprint, Cluj Napoca, 2005,
6. Burja V., Todea N., Burja C., Analiza financiară şi evaluarea societăţilor
comerciale, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2003
7. Lezeu D-N., Analiza situaţiilor financiare ale întreprinderii, Ed. Economică,
Bucureşti, 2004
8. Lorant E.S., Pântea I. M.- Analiza situaţiei financiare a firmei, Editura Economică,
Bucureşti, 2001
9. Medinschi S., Performanţele întreprinderii şi gestiunea financiară, Editura
Orizonturi universitare, Timişoara, 2003
10. Petrescu S., Analiză şi diagnostic financiar-contabil, Editura CECCAR, Bucureşti,
2008
75
12. Vintilă G., Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Didactică şi pedagogică,
Bucureşti, 2006
76
Modul 8
ANALIZA FINANCIAR-PATRIMONIALĂ
Rezumatul modulului
- Surse informaţionale pentru analiza patrimoniului întreprinderilor

- Analiza structurală a patrimoniului
- Analiza echilibrului patrimoniului
- Analiza gestiunii financiare a patrimoniului întreprinderii
- Analiza performanţei economico-financiare
Scopul urmărit:
Însuşirea conceptelor teoretice şi formarea de capacităţi de analiză a elementelor

de cheltuieli
- Posibilităţi de analiză a patrimoniului folosind situaţiile financiare

- Analiza structurii elementelor patrimoniale
- Analiza stării de echilibru financiar
- Indicatori de analiză a gestiunii financiare
- Aprecierea performanţei economico-financiare
ASPECTE TEORETICE
Analiza financiar-patrimonială a firmelor urmăreşte obiective deosebit de

complexe care vizează în ansamblu diagnosticul stării de performanţă
economico-financiară a acestora.
Sursele de informaţii pentru analiză sunt oferite de documentele contabile
de sinteză: bilanţul, contul de profit şi pierderi, anexele la bilanţ.
1. Analiza structurii patrimoniale pe baza bilanţului contabil
Sursa principală de date pentru analiza structurii patrimoniale o constituie

bilanţul contabil. Acesta este un inventar al averii agenţilor economici
reflectând valoarea reală a patrimoniului pe care îl deţin.
Reglementările contabile armonizate cu Directiva a IV-a a C.E.E. şi cu
standardele internaţionale de contabilitate impun formatul tip listă al bilanţului
77
contabil, în care elementele de activ şi pasiv sunt ordonate pe verticală astfel:
BILANŢ
A. Active imobilizate
B. Active circulante
C. Cheltuieli în avans
D. Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă de un an
E. Active circulante, respectiv datorii curente nete (B+C-D)
F. Total active minus datorii curente (A-E)
G. Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an
H. Provizioane
I. Venituri în avans
J. Capital şi rezerve.
Caracterizarea generală a structurii patrimoniale a agenţilor economici

presupune reliefarea ponderii deţinute de elementele bilanţiere de activ şi pasiv
în totalul patrimoniului precum şi dimensiunea acestor elemente şi calcularea
ratelor de structură a patrimoniului (pentru activ şi pentru pasiv)
Se prezintă în continuare principalele rate de structură a activului
patrimonial şi semnificaţia lor.
a) Rate de structură pentru activul patrimonial:
- rata activelor imobilizate
- rata imobilizărilor corporale
- rata imobilizărilor financiare
- rata activelor circulante
- rata stocurilor
- rata creanţelor comerciale
- rata disponibilităţilor băneşti
b) Rate de structură pentru pasivul patrimonial:
78
- rata stabilităţii financiare
- rata autonomiei financiare globale
- rata autonomiei financiare la termen
- rata securităţii financiar
- rata de îndatorare globală
- rata îndatorării la termen ;
- rata datoriilor financiare
- rata rentabilităţii financiare

2. Analiza echilibrului financiar
Analiza financiară urmăreşte evidenţierea modalităţilor de realizare a echilibrului

financiar pe termen lung şi scurt prin studierea următorilor indicatori specifici
echilibrului financiar: situaţia netă contabilă; fondul de rulment; trezoreria netă (cash-
flow-ul).
a) Situţia netă contabilă (SN) reflectă averea netă a acţionarilor:
Situaţia netă = Active totale - Datorii
Situaţia netă reflectă o îmbogăţire (creşterea capitalurilor proprii), în cazul

realizării de profit şi de reinvestire a acestuia sau o sărăcire (o micşorare a
capitalurilor proprii), în cazul încheierii exerciţiului financiar cu pierderi.
b)Fondul de rulment (FR) reprezintă un surplus de sume permanente faţă
de nevoile de acoperire a activelor imobilizate, generat de ciclul de finanţare
a investiţiilor şi utilizat pentru reînnoirea stocurilor şi creanţelor:
FR=CPM - IMO sau
79
FR=AC - DTS
unde: CPM - capitalul permanent cate include toate elementele de natura

surselor stabile de finanţare (inclusiv provizioane, subvenţii pentru
investiţii);
IMO - activele nete imobilizate;
AC - activele circulante totale;
DTS – datorii pe termen scurt
Fondul de rulment este expresia realizării echilibrului financiar pe termen

lung şi a contribuţiei acestuia la înfăptuirea echilibrului financiar pe termen
scurt.
c) Pentru aprecierea corectă a fondului de rulment se poate calcula un
indicator numit necesarul de fond de rulment (NFR) ca diferenţă între
necesităţile de finanţare a activelor circulante de exploatare şi datoriile de
exploatare.
NFR= (AC-DB)-(DTS-CT) sau
NFR = ACE-DE = (Stocuri+Creanţe) - Datorii de exploatare
în care:
AC – active circulante care includ toate elementele de natura activelor
curente (inclusiv cheltuieli înregistrate în avans);
DTS – datorii pe termen scurt care includ toate elementele de natura
datoriilor curente (inclusiv venituri înregistrate în avans);
DB – disponibilităţi băneşti;
CT – credite de trezorerie.
Dacă necesarul de fond de rulment este pozitiv, situaţia poate fi semnalul
unui decalaj nefavorabil între lichiditatea stocurilor şi creanţelor pe de-o parte
şi exigibilitatea datoriilor de exploatare pe de altă parte, însemnând o nevoie de
finanţare a activităţii de exploatare ce nu poate fi acoperită pe seama surselor
atrase aflate sub forma datoriilor de exploatare. Dacă valoarea înregistrată este
negativă înseamnă că există un surplus de surse peste nevoile unităţii, situaţie
favorabilă, dacă este generată de accelerarea vitezei de rotaţie a stocurilor şi
lichidarea creanţelor, sau nefavorabilă, în cazul neasigurării stocurilor necesare.
d) Trezoreria netă (cash-flow-ul) reflectă excedentul de fond de rulment al

agenţilor economici peste necesar:
TN=FR - NFR sau TN=DB - CT
Valoarea pozitivă a acestui indicator este expresia sintetică a

desfăşurării unei activităţi economice eficiente fiind rezultatul întregului
echilibru financiar. Valoarea negativă semnalează un dezechilibru financiar care
trebuie să fie acoperit prin credite.
80
Creşterea trezoreriei nete la sfârşitul a două exerciţii financiare
consecutive reprezintă “cash-flow-ul” intervalului de timp respectiv (CF), adică
fluxul monetar net al exerciţiului:
CF=TN1-TN0
Valoarea pozitivă a cah-flow-ului reprezintă o creştere a activului real

generând noi posibilităţi de finanţare a investiţiilor, iar valoarea negativă arată o
diminuare a posibilităţilor de finanţare, o reducere a activului net real.
3. Analiza gestionării resurselor
La nivelul unei întreprinderi analiza financiară a gestionării resurselor

patrimoniale se poate face cu indicatorii vitezei de rotaţie determinaţi pe baza
cifrei de afaceri şi oferă indicaţii despre eficienţa utilizării resurselor economice
şi financiare.
Viteza de rotaţie pe seama cifrei de afaceri exprimă rapiditatea cu care un
element patrimonial se reînnoieşte într-un anumit interval de timp, revenind în
forma iniţială bănească, prin intermediul veniturilor realizate din vânzarea
producţiei şi a mărfurilor, în cadrul circuitul economic.
Viteza de rotaţie pe seama cifrei de afaceri se măsoară cu indicatorii:
- Număr de rotaţii
- Durata unei rotaţii (în zile)
unde: CA reprezintă cifra de afaceri;

Ea - element patrimonial de activ;
Ep - element patrimonial de pasiv.
Semnificaţia modificării vitezei de rotaţie este:

- dacă ICA>IEa sau IEp viteza de rotaţie creşte;
- dacă ICA<IEa sau IEp viteza de rotaţie scade.
Analiza influenţei factorilor asupra modificării vitezei de rotaţie a

elementelor de activ sau de pasiv se face cu ajutorul metodei substituţiei
înlănţuite, urmărindu-se mai întâi influenţa sintetică a elementelor patrimoniale,
apoi se determină influenţa elementelor patrimoniale analitice.
Schemele de studiere a influenţei factorilor pentru activul şi pasivul
patrimonial sunt:
81
Cifra de afaceri Imob. corporale
Vireza de Active Imob. necorp.

rotatie a imobilizate
activului
Activ total Imob. financiare
Stocuri
Active circulante
Creanţe
Disp.
băneşti
Cifra de afaceri
Vireza de Capital propriu

rotatie a
pasivului
Pasiv total
Împrumuturi
Surse atrase
Efectele economice ale modificării vitezei de rotaţie pe seama cifrei de

afaceri se apreciază prin eliberarea sau imobilizarea de resurse financiare:
4. Analiza rezultatelor din activitatea economică
Agenţii economici au libertatea de a desfăşura diferite activităţi economice

legale care să conducă la o anumită rentabilitate economică. Principalele
domenii de activitate grupate conform cerinţelor contabilităţii sunt:
- activitatea de exploatare care cuprinde activitatea desfăşurată pentru
realizarea obiectului de activitate a firmelor, adică activitatea productivă, de
82
prestări servicii, comercială etc.;
- activitatea financiară cuprinde participaţiile la capitalurile altor
societăţi, titlurile de plasament, dobânzile, diferenţele de curs valutar,
provizioanele, alte activităţi financiare;
- activitatea extraordinară reprezintă evenimente sau tranzacţii diferite
de activităţile curente ale întreprinderii şi care nu apar frecvent sau cu
regularitate(pierderile din calamităţi, din exproprieri de active, subvenţiile şi
despăgubirile primite ca urmare a unor evenimente extraordinare).
Fiecare gen de activitate presupune realizarea anumitor venituri, cu un
anumit volum de cheltuieli, diferenţa reprezentând rezultatele activităţilor
respective, care se grupează în: rezultat din exploatare (REXP); rezultat
financiar (RF); rezultatul extraordinar (RE).
Formulele de calcul a rezultatelor obţinute de agenţii economici sunt:
REXP=VEXP-CEXP
RF=VF-CF
RC=REXP+RF
RE=VE-CE
RB=RC+RE
RN=RB-Ip
Semnificaţia simbolurilor este următoarea:

- VEXP reprezintă veniturile din exploatare;
- CEXP - cheltuielile din exploatare;
- VF - venituri financiare;
- CF - cheltuieli financiare;
- VE - venituri extraordinare;
- CE - cheltuieli extraordinare;
- RB – rezultat brut;
- RN – rezultat net;
- Ip - impozit pe profit.
Analiza rezultatelor urmăreşte evidenţierea veniturilor şi cheltuielilor care

le-au generat, pe tipuri de activităţi precum şi incidenţa lor asupra situaţiei
financiare a societăţilor comerciale.
Direcţiile importante de urmat sunt: determinarea rezultatelor financiare,
analiza situaţiei generale a rentabilităţii, analiza ratelor de rentabilitate, analiza
profitului, analiza capacităţii de autofinanţare. Aceasta reflectă potenţialul
financiar de dezvoltare economică, determinat de activitatea rentabilă a unei
firme la sfârşitul unei perioade, destinat finanţării nevoilor curente, dezvoltării
viitoare şi remunerării capitalurilor investite (sursa financiară necesară).
Capacitatea de autofinanţare = Venituri încasabile - Cheltuieli plătibile
Capacitatea de autofinanţare se determină pe baza elementelor din contul de

profit şi pierdere :
83
CAF= EBE +AVM-ACM
unde:
EBE reprezintă excedentul brut de exploatare;
AVM - alte venituri monetare (alte venituri din exploatare, venituri
financiare, venituri extraordinare);
ACM - alte cheltuieli monetare (alte cheltuieli din exploatare, cheltuieli
financiare, cheltuieli extraordinare, impozit pe profit).
În realitate, nu întreaga capacitate de autofinanţare rămâne la dispoziţia
firmei, o parte fiind utilizată pentru remunerarea acţionarilor (dividende
distribuite), salariaţilor (participarea salariaţilor la profit) şi managerilor (cota
managerilor), ca atare:
Autofinanţarea = CAF - Dividende distribuite -

- Participarea salariaţilor la profit
- Cota managerilor
STUDIU DE CAZ
A. Analizaţi echilibrul financiar al societăţii comerciale cu ajutorul datelor din

bilanţul financiar:
An (mii lei)
ACTIV
Precedent Curent
A. ACTIVE IMOBILIZATE 16818 18334
Imobilizări necorporale - -
Imobilizări corporale 16725 16109
Imobilizări financiare 93 2225
B. ACTIVE CIRCULANTE 16848 31316
Stocuri 11398 11322
Creanţe 3323 12757
Investiţii financiare pe termen scurt - -
Disponibilităţi băneşti 2127 7237
TOTAL ACTIV 33666 49650

PASIV
A. CAPITAL PERMANENT 27742 43152
Împrumuturi pe termen mediu şi lung 609 1100
Provizioane > 1 an 19 96
B. DATORII PE TERMEN SCURT 5924 6498
Împrumuturi pe termen scurt 38 241
Provizioane < 1 an - -
Datorii comerciale 1137 2569
Datorii sociale şi fiscale 2219 1551
Alte datorii < 1 an 2530 2137
TOTAL PASIV 33666 49650
Activitatea de producţie şi comercializare a fost caracterizată în perioada precedentă de o cifră de afaceri de

42444 mii lei şi 94038 mii lei în anul curent.
84
B. Efectuaţi analiza gestiunii şi structurii resurselor patrimoniale pe baza bilanţului financiar al unei societăţi
comerciale:
An (lei)
ACTIV
Precedent Curent
A. ACTIVE IMOBILIZATE 6727200 13444934
Imobilizări necorporale - -
Imobilizări corporale 6690000 11813334
Imobilizări financiare 37200 1631600
B. ACTIVE CIRCULANTE 6739200 22965066
Stocuri 4555200 8302800
Creanţe 1333200 9355134
Investiţii financiare pe termen scurt - -
TOTAL ACTIV 13466400 36410000

PASIV
A. CAPITAL PERMANENT 11096800 31644800
Împrumuturi pe termen mediu şi lung 243600 806666
B. DATORII PE TERMEN SCURT 2369600 4765200
Provizioane < 1 an - -
Datorii comerciale 454800 1883933
Datorii sociale şi fiscale 887600 1137400
Alte datorii < 1 an 1012000 1567134
TOTAL PASIV 13466400 36410000
În perioada precedentă cifra de afaceri a societăţii comerciale a fost de 20445600 lei, iar în perioada curentă de
39854000 lei.
C. La o societate comercială situaţia surselor de finanţare în două exerciţii consecutive se prezintă astfel:
mii lei
Surse de finanţare Anul n-1 Anul n
Capitaluri permanente (>1 an)
Capitaluri proprii, din care: 10530 17974
- Rezultatul exerciţiului 1250 1912

Datorii pe termen mediu şi lung 7625 9620
Total capital permanent 18265 28056
Datorii pe termen scurt (<1 an)
Provizioane < 1 an 20 62
Total datorii pe termen scurt 975 1292
Total Pasiv 19240 29348
Se cere: Analiza situaţiei financiare a întreprinderii cu ajutorul ratelor de structură ale pasivului.
D. La o societate comercială se prezintă următorul bilanţ financiar pentru două exerciţii consecutive. Analizaţi
echilibrul financiar al societăţii comerciale.
85
mii lei
ACTIV Anul Anul n PASIV Anul
n-1 n-1
Active imobilizate Capitaluri permanente
Imobilizări necorporale 450 570 Capitaluri proprii 10530
Imobilizări corporale 12650 22900 Proviz. > 1 an 110
Imobil. financiare>1 an 1195 1540 Datorii pe TML 7625
Creanţe > 1 an 350 420 Total capital permanent 18265
Total active imobilizate 14645 25430 Datorii pe termen scurt
Active circulante Proviz..< 1 an 20
Imobil. financ. < 1 an 80 140 Imprum. pe termen scurt 955
Stocuri < 1 an 1900 1622 Total datorii term. scurt 975
Creanţe <1 an 1465 2240
Total active circulante 4595 7252
Total activ 19240 32682 Total pasiv 19240
Concluzii
- folosirea bilanţului contabil în analiza economico-financiară asigură analiza stării
financiare şi a performanţei firmelor
- analiza structurii patrimoniale evidenţiază modificările intervenite în mijloacele
economice şi în structura surselor de finanţare
- analiza gestiunii financiare a patrimoniului arată căile de creştere a eficienţei
activităţii prin modificarea parcursului economic al elementelor patrimoniale
- analiza echilibrului patrimonial caracterizează concordanţa dintre nevoile de
finanţare a activităţii şi sursele aferente
Bibliografie
1. Avare Ph, ş.a., Gestiune şi analiză financiară, Ed. Economică, Bucureşti, 2002
2. Brezeanu P., Diagnostic financiar: instrumente de analiză financiară, Ed.
3. Buglea A., Analiza situaţiei financiare a întreprinderii, Editura Mirton,
Timişoara, 2004
5. Burja C., Analiza economico-financiara, Editura Risoprint, Cluj Napoca, 2005
7. Cotleţ D., Megan O., Situaţiile financiare ale întreprinderii, Ed Orizonturi
universitare, Timişoara, 2003
8. Lezeu D-N., Analiza situaţiilor financiare ale întreprinderii, Ed. Economică,
Bucureşti, 2004
9. Lorant E.S., Pântea I. M.- Analiza situaţiei financiare a firmei, Editura
10. Medinschi S., Gestiunea financiară, Editura Orizonturi universitare, Timişoara,
2003
11. Medinschi S., Performanţele întreprinderii şi gestiunea financiară, Editura
Orizonturi universitare, Timişoara, 2003
12. Vintilă G., Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Didactică şi
pedagogică, Bucureşti, 2006
86
87

Curs Analiza Ec Fin

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs Analiza Ec Fin

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Prof.univ.dr.

ANALIZA ECONOMICO – FINANCIARĂ

Realizarea obiectivelor economico-financiare urmărite de agenţii economici

OBIECTUL ŞI METODOLOGIA ANALIZEI ACTIVITĂTII

- Clasificarea metodelor specifice de analiză economico-financiare

Formarea abilităţilor cognitive şi a capacităţii de utilizare a metodelor de analiză

Competenţe dobândite prin parcurgerea conţinutului:

- Cunoaşterea conţinutului metodelor folosite în analiza economico-

Analiza economico-financiară este o disciplină ştiinţifică care ca obiect de studiu

Abaterea relativă (ritmul modificării) se determină după formula:

Dintre metodele de stabilire şi măsurare a influenţei factorilor mai uzuale sunt:

Salariu mediu Fond de salarizare

 Factorii de influenţă pentru fondul de salarizare (F) sunt:

- numărul mediu scriptic de angajaţi, factor cantitativ – (N);

 Relaţia de intercondiţionare dintre factori este de produs, adică:

- Influenţa factorului calitativ asupra evoluţiei fondului de salarizare:

B. Analizaţi evoluţia productivităţii medii anuale pe baza următorilor indicatori:

 Pentru productivitatea anuală (W) factorii de influenţă sunt:

2. Influenţa numărului mediu de angajaţi asupra modificării productivităţii muncii

3. Influenţa modificării producţiei asupra evoluţiei productivităţii muncii:

Indicatori An de bază An curent

- analiza economico-financiară prin conţinutul său permite realizarea obiectivului de

1. Burja C., Analiza economico-financiară – Aspecte metodologice şi aplicaţii practice,

ANALIZA VOLUMULUI ACTIVITĂŢII DE PRODUCŢIE ŞI

- Indicatori valorici de analiză a activităţii economice şi modalităţi de

Formarea abilităţilor cognitive şi a deprinderilor practice privind identificarea

Competenţe dobândite prin parcurgerea conţinutului:

- Posibilităţi de analiză a activităţii de producţie folosind indicatorii

1. Analiza activităţii cu ajutorul principalilor indicatori valorici necesită:

♦ cunoaşterea principalilor indicatori valorici de apreciere a volumului de

b. Producţia marfă fabricată (Qf) - contravaloarea bunurilor destinate

♦ analiza corelaţiilor dintre indicii indicatorilor valorici şi interpretarea

♦ calcularea raportului static dintre indicatorii valorici:

♦ calcularea raportului dinamic pentru principalii indicatori valorici:

♦ formularea strategiei de îmbunătăţire a activităţii de producţie şi comercializare.

2. Analiza cifrei de afaceri se face pe următoarele direcţii:

Analiza dinamicii şi structurii cifrei de afaceri se face prin:

unde: N semnifică număr de angajaţi;

Ţinând cont de factorii de influenţă ai productivităţii muncii – înzestrarea

unde: MF este valoarea medie a mijloacelor fixe;

Schema de analiză factorială a cifrei de afaceri conform modelului 2 este:

• influenţa numărului mediu de angajaţi:

• influenţa productivităţii muncii:

- influenţa ponderii mijloacelor fixe productive:

- influenţa randamentului mijloacelor fixe productive:

• influenţa gradului de valorificare a producţiei fabricate:

unde: qi reprezintă cantităţi vândute din produsul i;

Influenţele factorilor sunt:

 influenţa preţurilor de vânzare:

Analiza cifrei de afaceri în corelaţie cu capacitatea de producţie şi cererea se

- Gradul de valorificare a producţiei:

- Gradul de satisfacere a cererii: (C este cererea de produse)

- Cota de piaţă pentru un produs:

unde: Vp reprezintă vânzări proprii ale firmei pentru un produs;

Determinarea influenţei modificării cifrei de afaceri asupra indicatorilor

Influenţele modificării cifrei de afaceri se regăsesc în :

 eficienţa activelor totale (At):

 eficienţa mijloacelor fixe (MF):

 eficienţa activelor circulante (AC): ;

 eficienţa capitalului permanent (K):

 eficienţa muncii exprimată prin modificarea profitului din exploatare

unde: V – element component al valorii adăugate (valoarea adăugată)

Analiza factorială a valorii adăugate se realizează cu ajutorul următoarelor