calculatoarelor Când spunem arhitectură, în informatică ne referim la modul în care elemente informatice sunt construite, dar şi îmbinate unele cu altele.
Cuvântul arhitectură a fost
împrumutat din construcţii, unde este utilizat pentru a descrie prin desen o clădire, o casă Profesor : Teodora Scânteie Definitia calculatorului Un calculator este o reuniune între: • HARDWARE – ansamblul de echipamente fizice • SOFTWARE – ansamblul de programe
ce permite stocarea si prelucrarea de
informatii diverse Arhitectura calculatorului Se referă la comportamentul unui sistem de calcul așa cum este văzut de un programator
Arhitectura von Neumann
Modelul pe care se bazează
majoritatea calculatoarelor contemporane este formulat de către matematicianul de origine maghiară John von Neumann în 1945 Program C = secvența de A instructiuni L C U Date de ieșire L = rezultate A Date de intrare T = date O de prelucrat R Structura de bază a calculatorului conform modelului von Neumann = Structura în 5 unități Din principiile von Neumann rezultă faptul că un calculator digital trebuie să conțină următoarele 5 componente: 1. Un mediu de intrare care să asigure inserarea datelor si a instrucțiunilor UNITATEA DE INTRARE (UI) 2. Un mediu de memorare în care se depozitează programul și datele aferente UNITATEA DE MEMORIE (UM) Modelul von Neumann 3. Un mediu de prelucrare care asigură funcțiile de natură aritmetică și logică pentru prelucrarea datelor UNITATEA ARITMETICA-LOGICA (UAL) 4. Un mediu de control capabil să interpreteze instrucțiunile extrase din memorie și să controleze procesul de automatizare a calculelor UNITATEA DE COMANDA ȘI CONTROL (UCC) 5. Un mediu de ieșire care să asigure extragerea rezultatelor UNITATEA DE IEȘIRE (UO) Functionare • Sistemul de calcul este controlat de software, adică de programe. Un program care rulează este încărcat în memoria internă de unde instrucțiunile sale sunt preluate și executate de Unitatea Centrală de Procesare • Datele necesare rulării programului, numite și date de intrare, sunt preluate de la dispozitivele de intrare și/sau memoria externă, apoi sunt prelucrate obținându-se informații, numite și date de ieșire, care sunt fie salvate în memoria externă, fie livrate mai departe prin intermediul dispozitivelor de ieșire