Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Analiza economico-fiannciara permite cercetarea de o maniera obiectiva a modului in care sunt gestionate
resursele intreprinderii, ceea ce inseamna fundamentarea strategiilor manageriale, dar si informarea corecta
si completa a tuturor celor interesati de afacere, respectiv actionari, manageri, angajati si parteneri de
afaceri cum sunt furnizori-clienti si institutii financiar-bancare.In aceasta lista a utilizatorilor de informatii
financiare poate fi inclus statul ca si partener al afacerii care creaza infracstuctura necesara desfasurarii
normale a activitatilor.
Materia prima pentru munca de analiza economico-financiara o reprezinta in esenta informatia contabila.
Majoritatea elementelor exploatate de analisti fiannciari se regasesc in situatiile financiare intocmite la
inchiderea exercitiului financiar, respectiv bilant, CPP, situatiile modificare a capitalurilor proprii,
tablourile de flux. Acestor surse de informare le putem adauga situatii statistice care permit identificarea
structurii resurselor umane dupa diferite criterii: vechime in munca, varsta, nivelul de calificare respectiv
identificarea structurilor resurselor tehnice si materiale de natura stocurilor, dupa diverse criterii.
Analiza economic-financiara este in acelasi timp stiinta si activitate practica. Ca si stiinta, analiza se ocupa
de perfectionarea metodologiilor de investigare a fenomenelor economice in timp ce din punct de vedere
practic, analiza are rolul de a cerceta realitatea in mediul economic, de a identifica variabilele care
departajeaza afacerile sau intreprinderea in mediul concurential, de a contribui la definirea strategiilor
intreprinderii si de a oferi informatii tuturor partenerilor sociali ai intreprinderilor (manageri, actionari,
creditori, angajati stat). Informatiile oferite de procesul de analiza economico-financiare difera in functie
de necesitatile celor interesati.
Analiza economica, spre deosebire de alte tipuri de analiza este deosebit de complexa pentru ca in
domeniul economic rezultatele sunt conditionate preponderant de resursa umana a carui comportament
difera indiferent de conditiile de mediu de care dispune la un moment dat. Acest element specific
1
economic a determinat ca specialistii sa icnerce sa stabileasca optimuri economice pe care pe care analistii
le pot folosi ca baza de comparative.
Un optim economic este valabil pentru o anumita perioada de timp, respectiv acea perioada cat conditiile
concret istorice raman neschimbate.
Analistul trebuie:
sa cunoasca mecansimul de functionare al intreprinderilor,
sa cunoasca legile economice fundamentale
sa aiba capacitatea sa vada in profunzime fenomenul economic,
sa aiba capacitatea sa previzioneze,
sa aiba capacitatea de sinteza, sa poata redacta un raport.
V = cheltuieli + profit unde venitul este un efect brut iar profitul este un efect net
Pentru analiza economica s-au folosit mai multe denumiri ex. Audit, analiza economica, diagnostic
economic etc. Terminologia s-a modificat in functie de cum au inteles procesul diversi specialist in
domeniu. Intre cei 3 termeni cel mai complet este cel de diagnostic care incorporeaza partea de audit si
diagnostic.
2
- Acel client sa nu conditioneze mai mult de 10-15% din CA
Analiza stocurilor – sa se evite rupture de stoc sau cheltuieli prea mari cu depozitarea
Analiza post factum – se efectueaza dupa momentul desfasurarii fenomenului. Se folosesc marimile certe
care se regasesc in informatiile financiar-contabile.
4. Dupa obiectiv
a. Analiza expres – se efectueaza atunci cand itnrepridnerea se confrunta cu o problema in vederea
identificarii solutiilor
b. Analiza functionala – analiza unei functii a intreprinderii din punct de vedere cantitativ, calitativ si
structural – analiza eficientei
Atunci cand se face inevstigarea unui fenoment economic trebuie sa fie identificate elemente care au stat la
baza determinarii valorii deoarece aceste valori luate in considerare eronat vor determina luarea unor
decizii gresite.
c. Analiza globala – conform unui specialist francez Thibaut inseamna sa rasunzi la 3 intrebari in
aceasta ordine:
1. Unde vrea sa mearga itnrepribderea?
2. Unde poate sa mearga intrepridnerea?
3. Unde merge intreprinderea?
Indicatorii de potential – reflecta cantitatea exprimata fizic sau valoric a resursei interne, gradul de
utilizare a resursei in intrepridnerea si consumul financiar sau cheltuiala generata de utilizarea resursei.
Indicatorii de ptoerntial (resurse) se pot diferentia in functie de caracteristici
- Indicatorii de resurse umane
- Indicatorul de material
- Indicatorul financiar
3
In cazul resurselor materiale, indicatorul se diferentiaza dupa caracteristicile acestora in indicatori de
investitii si indicatori de stocuri.
Indicatori de performanta – vizeaza cele 3 aspecte din activitatea intrepridnerii care conduc la dezvoltare
respectiv mentinere in mediul economic pentru: eficacitate, eficienta, echilibru financia.
Indicatorii de eficacitate se regasesc in totalitate in CPP sau se pot calcula pe seama influentei din cont.
Acestia sunt fluxuri financiare care sunt sau pot fi afectate de inflatie – atunci cand se foloseste in
evaluarea trebuie asigurata comparabilitatea informatiei in timp.
Indicatorii de eficienta si echilibru fiannciare sunt rate care compara efectele itnre ele sau efectul cu
efortul.
Indicatorul de eficienta se pot diferentia in indicatori de eficienta pa rtiala si indicatorii de eficienta
globala.
Aprecierea echilibrului financiar se realizeaza utilizand instrumente cum sunt lichiditatea, solvabilitatea,
stabilitatea financiara, autonomie financiara, grad de indatorare.
In demersul de analiza primul pas il constituie evaluarea primara pe baza evolutiei in timp a principalelor
categorii ale indicatorilor economico-financiari. Informatiile se selectioneaza in instrumente tabelare
intitulate tablou de bord.
Pentru fiecare indicator economic ales de specialist pentru evaluarea primara se iau in considerare valori pe
cel putin 3 ani consecutivi astfel incat comparatiile sa fie sugestive.
Pentru elaborarea unor concluzii care sa serveasca procesului decizional analistul procedeaza la
compararea informatiilor financiare sau de natura statistica in timp sau in spatiu dupa caz. Comparatiile se
pot efectua cu valorile efective ale indicatorilor sau cu marimile relative ale acestora,
Cele mai sugestive comparatiile sunt cele cu marimi relative (indici sau ritmuri).
Putem folosi: indici cu baza fixa, indici cu baza in lant, indici medii.
Baza fixa
I y % = yn / y0 x 100
Baza in lant – indicele de pret sau de inflatie
I y % = yn / y-1 x 100
Indice mediu
4
Iy% = radical de ordinul n-1 yn/y0 x 100
n – numaruld e termeni ai seriei
yn – ultimul termen al seriei
y0 – primul termen al seriei
Ritmul – indicele – 1
Ritm % = I% - 100
In calculul acestor indici trebuie avuta in vedere comparabilitatea informatiilor in timp. Atunci cand
indicatorii sau informatiile sunt afectate de inflatie inainte de a determina abaterile abolute sau relative
trebuie prelucrata informatia in vederea eliminarii inflatiei.
Procedeele de prelucrare: inflatarea, deflatarea, transferarea in valuta forte.
Atunci cand analizele se fac pentru necesitati de decizie interna a intrepridnerilor se foloseste frecvent
procedeul inflatarii. Acest procedeu presupune transformarea informatiilor financiare din anii anteriori
anului curent analizat in atingerea puterii de cumaprare din anul curent.
Deflatarea – presupune prelucrarea informatiilor financiare din ultimii ani de referinta in scopul atingerii
puterii de cumparare a monezii din anul care reprezinta primul an din seria cronologica.
Deflatarea – procedeu rar utilizat intrucat vizualizarea puterii de cumparare a monezii presupune un efort
intelectual mai mare.
Cand munca de analiza se face in scopul oferirii unor informatii unor utilizatiri externi intreprinderii cum
ar fi banci sau potentiali investitori de pe piata de capital prelucrarea informatiilor se face prin cea de a 3a
metoda – transformarea informatiilor intr-o valuta forte.
Aceasta presupune identificarea cursului de schimb al valutei pentru fiecare din perioadele supuse
observatiei.
Inflatare:
Can-3 comparabila cu anul n= CAn-3 in costuri istorice x Indicele de pret n-2/n-3 x Ip n-1/n-2 x Ipn/n-
1
= 1650 x 1.15 x 1.10 x 1.05 = 2192
In anul N am vanzari mai mcii decat in n-4. Veniturile din vanzarile din n-3 erau mai improtante din punct
de vedere cantitativ.
Deflatarea – se pastreaza in cost istoric informatia din primul an de referinta al seriei cronologice
CAn-2 comp cu n-3 = Can-2 in cost istoric / Ipn-2/n-3 = 1710/1.15 = 1487
CAn comp cu n-3 – Can-1 / Ip n-1/n-2 = 1825/1.10 = 1.443
CAn comp cu n-3 = 2100 / 1.15 x 1.10 x 1.05 = 1581
Transformarea in valuta
- Identific valuta, cursul valutei
- raportand valoarea din contabilitatea la cursul valutei
- Din calcule rezulta tendinte asemanatoare cu deflatarea si inflatarea
In interpretarea informatiilor financiare inscrise in tabloul de bord se foloseste tehnica vizualizarii sau
modelarea analogica – evolutia indicatorului se transpune intr-un grafic de tip cronograma sau diagrama.
Cronogramele – permit doar vizualizarea evolutiei in timp a unui fenomen ca marime absoluta.
5
Diagramele cu bare – permit evolutia in timp a unui fenomen ca marimi absolute si ca structura.
Diagramele circulare (sectoriale) – vizualizarea in timp a unui fenoemn ca structura.
Cele mai sugestive grafice sunt diagramele cu bare.
Atunci cand in urma evaluari pr.a inf. financiare se constata disfunctionalitati analiza se aprofundeaza prin
aplicarea metodei abaterilor. Pentru aplicarea acestei metode se procedeaza la modelarea simbolica a
indicatorului economic care inseamna construirea unei relatii matematice care permite determinarea
marimii indicatorului respectiv identificarea factorilor care cotnribuie la formarea inficatorilor sau
fenomenului economic.
In modelele bilantiere elementele componente ale indicatorilor vor fi de aceeasi natura cu indicatorilor
vor fi de aceeasi natura cu indicatorul iar operatiile algebrice utilizate vo fi adunarea sau scaderea in
fucntie de tipul de relatie existent itnre fenomenul sau indicatorul si elementul component.
In modelele de tip determinist se aleg componente sau factori care intra in relatia de cauzalitate cu
indicatorul iar operatiile algebrice vor fi d tipul inmultirii sau impartirii intrucat intre factori va exista o
interdependenta si mai mult itnre factor si fenomen. Relatiile pto fi de proportionalitate si invers
proportionalitate.
Modelele mixte combina modelele bolantiere cu cele deterministe.
Profitul – reprezitna fluxul fiannciar ramas in intreprindere dupa desfasurarea unor activitati
Profitul exercitiului = Profit exploatare + Profit fiannciar + Profit extraordinar.
Profit ex = PrA + PrB + ..... + relatie balantiera de tip pozitiv
FluxFinanciar ramas in intreprindere = FF intra – FF iese – relatie valantiera de tip negativ
Profitul
este determian de venit
Cu cate venitul creste cu atat profitul creste
Intre venit si profit relatia este de dependenta directa
Dupa modelare se procedeaza in metoda abateriilor la stabilirea bazei de comparatie sau perioada pe care
o analizez
CA = CA1 – CA0
Stabilirea contributiei factorilor compoennti ai fenomenului
Consideram ca fenomenul = CA
CA = Tz x Q x Z
1. Tz
2. 2. W
3. 3. S
6
Cotnributia fiecarui factor component al fenomenului se determina in cadrul relatiei simbolice epntru
fenoment respectand urmatoarele reguli:
1. Pentru factorul a carui contributie trebuie determinata se av stabili evolutia fara de baza de
comparatie
2. Pentru factorii a caror contributie nu a fost calculat se va lua in calcul valoarea din baza de
comparatie
3. Pentru factorii a caror cotnributie a fost calculata in relatia anterioara acestia vor primi valoarea
din anul curent sau perioada analizata.
Vezi pagina34
2. Stabilesc eprioada analizata si baza de comparatie. Cele maid ese comparatii se fac in timp.
Perioada se identifica pe baza coeficientilor -> 1 iar baza de comparatie se noteaza cu indice 0.
b. p = q1 p1 – q1p0
p = 120 x 100 = +12.000um
Modificarea CA datorita modificarii rpetului cu 100 um.
7
q + p = CA = 20.000 + 12.000 = 32.000 – abaterea fenomenului
Pe baza informatiilor din CPP sau din tabloul soldurilor se fac urmatoarele investigari:
1. Analiza dinamicii si structurii veniturilor
2. Analiza dinamicii si structurii rezutlatelor
3. Analiza dinamicii si structurii cheltuielilor
4. Analiza corelatiilor de echilibru intre indicatorii valorici respectiv intre soldurile de gestiune (+
analiza fiecarui indicator in parte)
5. Analiza rentabilitatii ca valoare absoluta si relativa
6. Analiza principalelor rate de egstiune
8
Dpdv structural veniturile din exploatare trebuie sa rpedomine in evnitul total ceea ce inseamna ca
activitatea de baza a firmei este una continua si exista probabilitatea foarte mare ca in perioada imediat
urmatoare sa se obtina un venit de aceeasi dimensiune.
In structura veniturilor din exploatare trebuie sa predomine veniturile din vanzari (CA) ceea ce inseamna
ca interprinderea prezinta o eficacitate mare, are o pozitie concurentiala buna si un grad mare de satisfacere
al clienteleo.
Etape de lucru:
1. Se identifica ventiurile itnreprinderii pe o perioada de 2-3 ani consecutivi
2. Se asigura comparatibilitatea informatiei financiare in timp
3. Se calcuelaza abaterile absolute si relative ale fiecarui indicator in aprte
4. Se calculeaza structura venitului total
5. Se itnerpreteaza rezutlatul
Pornind de la aceasta inecutie s-au dezvoltat corelatii de echilibru intre asa menitii indicatori valorici.
Indicatori valorici -> dau dimensiune activitatii firmei.
Pentru comert:
- Venituri din vanzarea amrfurilor CA
- Marja comerciala MC
- Valaorea adaugata
Qf = Qv + Spf
Efect brut productia vanduta sold prod. Fin.
9
Qex – incorporeaza productia finita, productia nedetermianta si productia imobilizata si da imaginea
intregii activitatii a firmei.
Qex = Qv + Spf + Net + Q imob
ICA(QF) > IQF – ponderea stocului de prod. Fin. In prod fabricate scade sau creste ponderea prod vandute in
prod marfa fabricata
Qv/QF constanta 1
Qv/Qv+Spf creste spre 1
Iqf > Qex – in structura productiei exercitiului scade ponderea productiei nederminate si respectiv a
productiei imobilizate
- Cea mai mare parte a materiei prime lansate in fabricatie a ajuns in stadiul de produs finit si paote
fi valorificata rpin vanzare ceea ce creaza premizele reluarii exploatarii la scara largita.
IVa < I Qex – in structura productiei exercitiuluis cade podnerea consumului provenit de al terti (creste
ponderea bogatiei create de intreprindere care include si profitul)
CPP este situatia financiara obligatoriu de intocmit de catre orice agent economic. Informatiile cuprinse in
aceasta situatie financiara arata dimensiunea activitatii intreprinderii. In totalitate, informatiile sunt fluxuri
financiare, prin urmare acestea sunt afectate de inflatie si ori de cate ori le utilizam trebuie asigurate.
Informatiile din CPP sutn grupate dupa criteriul naturii activitatii in:
10
Informatii referitoare la actiuni de exploatare (de baza, repetitiva si continua)
Informatii referitoare la actiunea financiara considerata suplimentara celei de baza
Informatii vizand aspectele conjuncturale in desfasurarea activitatii firmei (extraordinare)
Analiza informatiilor din CPP se face de cele mai multe ori dupa ce informatiile din cont se transpun intr-o
situatie care arata modalitatea de formare a rezultatului activitatii (tabloul soldurilor intermediare de
gestiune). Conform TSJG etapele formarii rezultatului sunt:
1. Se obtine marja comerciala (venituri din vanzari – cost de cumparare) pentru comert iar pentru
industrie: productia exercitiului
2. Valoarea adaugata
3. Rezultatul brut al exploatarii
4. Rezultatul exploatarii
5. Rezultatul exploatarii
6. Rezultatul brut al exercitiului (curent + extraordinar)
7. Rezultatul net al exercitiului
Pe baza informatiilor din CPP sau din TSJG se fac urmatoarele investigari
1. Analiza dinamicii si structurii veniturilor
2. Analiza dinamicii si structurii rezultatelor
3. Analiza dinamicii si structurii cheltuielilor
4. Analiza dinamicii si structurii corelatiilor de echilibru intre indicatori valorici respectiv intre
soldurile de gestiune
5. Analiza rentabilitatii ca valoare absoluta si relativa
6. Analiza principalelor rate de gestiune (rate de cheltuieli + analiza fiecarui indicator in parte)
In structura venitului din exploatare trebuie sa predomine veniturile din vanzari (CA). Intreprinderea
prezinta o eficacitate mare, are o pozitie concurentiala buna si un grad mare de satisfactie a clientelei.
Comparand indicatorii valorici intre ei ii putem delimita in eficiente brute si respectiv nete.
In industrie: CA se ia din rulaj 701
Qmf fabricata – expresia valorica a Qfinite si Qv + Spf (stoc produs finit)
Qex – incorporeaza Qfinita, Qneterminata, si Q imobilizata si arata imaginea itnregii activitati a firmei
Qex = Qv + Spf + Net (331) + Qimob (721.722)
ICA (Qv) > IQf -> ponderea Spf in Qf scade sau creste ponderea Qv in Qf
Qv / Qv + Spf
11
Etapele de lucru sunt:
1. Se identifica veniturile intreprinderii pe o perioada de 2-3 ani consecutivi.
2. Se asigura comparabilitatea informatiilor financiare in timp.
3. Se calculeaza abateri absolute si relative ale fiecarui indicator in parte.
4. Se determina structura venitului total.
5. Se interpreteaza rezultatul.
Un agent economic functioneaza atunci cand: Iefect net > I efect brut > I efort
Pornind de la aceasta, s-au dezvoltat corelatii de echilibru intre indicatorii valorici. Indicatorii valorici sunt
cei care dau dimensiunea cat. firmei.
Situatia ideala este ca cea mai msre parte a productiei si-a gasit cumparator – s-a recuperat investitia si se
poate relua fabricatia.
IQf > IQex – cand se respecta aceasta corelatie in structura Qex scade si ponderea Q neterminate si a Q
imobilizate.
Cea mai mare parte a materiei prima lansate in fabricatie a ajutorului in stadiul de produs finit si poate fi
valorificata prin vanzare ceea ce creaza premizele reluarii la scara largita.
IVA > IQex – In structura Qex scade ponderea consumului provenind de la terti si creste ponderea
bogatiei create de intrepridnere care include si profitul.
Analiza CA
12
CA este cunoscuta in literatura de specialitate ca CA bruta sau neta si reflecta ansamblul veniturilor din
vanzarea unui agent economic.
CA este un flux financiar potential, adica posibil a fi incasat efectiv. Intrucat el se inregistreaza in
contabilitate in momentul facturarii marfii catre clienti si nu in momentul incasarii efective a contravalorii
facturii.
Pentru firmele cu activitate de productie, veniturile din vanzare se preiau din contul 701 si are denumirea
specifica de Venituri din productia vanduta.
Pentru comercianti, veniturile din vanzarea marfurilor se preiau din contul 707.
Pentru servicii, veniturile din vanzari se preiau din contul 704 venituri din prestari servicii.
Interprinderile cu activitate mixta, respectiv comert, productie, servicii vor avea in evidentele contabile
toate aceste 3 conturi, vor raporta toate cele 3 categorii de venituri din vanzari.
In CPP structurat dupa natura activitati indentificam doar valoarea neta a CA care cuprinde venitul din
vanzare exclusiv reduceri comerciale (remize, rabat etc.). In CPP dupa destinatii sau functii avem atat
valoarea vanzarii brute cat si valoarea vanzarilor nete.
Pentru cota de piata absoluta, cu cat este mai mare cu atat pozitia firmei este mai buna. Cpr reflecta
raportul intre fortele de vanzare ale agentilor economici si fortele de vanzare ale liderului. Atat CPa cat si
Cpr depind de capacitatea intreprinderii de a satisface clientela, capacitate masurata cu ajutorului a 2
coeficienti: coeficientul de atractie a clientului, coeficientul de fidelizare al clientului.
1. Coeficientul de atractie a clientului – reprezinta capacitatea agentului economic de a determina
clientii care in exercitiul financiar anterior au cumparat produsul specific firmei de al concurenti sa il
cumpere in exercitiul financiar curent de la firma in cauza.
2. Coeficientul de fidelizare a clientului – reprezinta capacitatea agentului economic de a-si
mentine clientii pe care i-a avut in exercitiul financiar anterior si in exercitiul fiannciar curent.
In practica, CA este abordata dpdv al evolutiei in dinamica, ca structura si ca abateri factoriale.
Analiza dinamicii CA - inseamna compararea veniturilor din vanzare obtinuta de-a lungul unei perioade
mai mari de timp. Intrucat CA este un flux financiar potential se impune prelucrarea informatiilor din cost
in vederea asigurarii comparabilitatii in timp.
13
Comparatiile se pot realiza cu marimi absolute, relative, indici, ritmuri. Odata efectuata comparatie se
poate preciza in care din urmatoarele situatii se regaseste agentul economic.
3. Inflatare
N-3: 1650 x 1.15 x 1.10 x 1.05 = 2191.61
N-2: 1710 x 1.1 x 1.05 = 1975.05
N-1: 1825 x 1.05 = 1916.25
Deflatarea
N-3: 2100/1.05 1825/1.10
N-2: 2100/1.10
N-1: 2.100 ??
4. Baza in lant
IN/N-1 = 2100/1916.25 = 109.59%
IN-1/N-2 = 1916.25/1975.05 = 97.02%
IN-2/N-3 = 1975.05/2191.61 = 90.12%
In ceea ce preiveste factorii care actioneaza asupra modificarii vanzarii unui agent economic ii putem
grupa in factori interni si externi.
In categoria factori interni: calificarea si experienta angajatilor, cointeresarea materiala, potentialul
financiar al intreprinderii, gradul de dotare tehnica, gradul de uzura a utilajelor, gradul de modernizare a
acestora, gradul de cunoastere a nevoilor, efortul promotional, strategic pentru preturi si produse.
Factori externi: concurenta, evolutia nevoilor clientilor, legislatia economica etc.
Structura CA – reprezinta proportia diferitelor activitati, produse, sectoare in totalul vanzarilor. Analiza
structurii CA permite aprecieri privind riscul activitatii, evolutia rentabilitatii, puterea de negociere a
agentului economic.
Pentru aceasta putere de neg exista matricea ABC
14
Coeficientul Gini – Struck
Coeficientul Herfindhal
- In conditiile in care atat G cat si H tind catre 00 sau 1/n in dinamica inseamna ca valoarea
coeficientului in anul curent este mai mica decat in anul precedent.
Dpdv al structurii, intreprinderea cu o astfel de situatie prezinta o structura echilibrata pe produs, activitate
sau client. Fiecare produs, activitate sau client are pondere aproximativ egala in veniturile din vanzarile
firmei analizate. Este situatia ideala pentru un agent economic deoarece contribuie la diminuarea riscului
de faliment, se mentine puterea de negociere si un nivel mediu al rentabilitatii.
Analiza factoriala a CA
Permite identificarea contributiei unor factori componenti ai fenomenului la modificarea vanzarilor si
aceasta constituie o sursa importanta pentru deciziile manageriale.
Pentru Ca ca pentru orice alt indicator se pot construi o multime de relatii matematice de cuantificare. In
teoria si practica economica, cele mai folosite modele pentru CA sunt:
1.
2.
Wl
Unde F – mijloace fixe totale
Fa – mijloace fixe active
F / Ns = G = grad de inzestrare tehnica a muncii
FA/F = fa = ponderea mijoacelor fixe direct productive in totalul mijloacelor fixe
Qf/ Fa = randamentul mijloacelor fixe direct productive
Influenta lui qi
a. qi =
Ip = ∑q1 x p1 / ∑q1 x p0
∑q1 x p0 = CA1/Ip
Iq = ∑q1 x p0 / ∑q0 x p0 – CA recalculata
15
b. p
p + q = CA
2. CA = Ns x Wl x S
a. Ns
b. Wl
g =
fa =
randament =
c. S =
d. Ns + Wl + S = CA
Analiza CA
Desen
Utilizand analiza factoriala, se poate cuantifica influenta modificarii vanzarilor asupra fiecaruia dintre
indicatorii mentionati anterior.
1. Profit -> eficacitate
2. Rate de rentabilitate – eficienta globala
3. Rate de cheltuieli – eficienta globala
4. Productivitate – eficienta partiala
5. Randamentul – eficienta partiala
6. Viteza de totatie – eficienta partiala
Rata rentabilitatii financiare = Pr / K propriu sau permanent x 100 = CA x r/k x 100 unde k este factorul
cantitativ, CA este factorul de structura si r este factorul calitativ.
16
CA = CA1 x ro/K x 100 – CA0 x r0/k1 x 100
3. Se modifica toate ratele de cheltueili care se calculeaza cu ajutorul unor sume de cheltuieli ce au
comportament fix: rate de cheltuieli fixe, rate de cheltuieli cu amortizare, rate de cheltuieli bancare.
Rch = ch/v x 100/1000
Rch fixe = ch fixe/CA x 100/1000 unde factorul cantitativ este CA iar cel calitativ sunt cheltuielile fixe
CA = ch fixe0 / CA1 x 100/1000 – ch fixe 0/CA0 x 100/1000
R ch amortizare = Am/CA x 100/1000 unde CA este cel cantitativ iar Am este cea calitativ
CA = A0/CA1 x 100/1000 – A0/CA0 x 100/1000
Valoarea adaugata - este un indicator de eficacitate care permite evaluarea dpdv cantitativ cu activitatea
de producie si comercializare. Indicatorul se utilizeaza in evaluarea oricarui tip de activitate.
Situatia fiannciara nu ofera informatii directe privind VA insa cuprinde elemente pe baza carora se poate
calcula indicatorul. Toate elemenetele necesare calcularii VA se gasesc in CPP.
17
Este un flux financiar, prin urmare ori de cate ori se face o analiza in dinamica trebuie avuta in vedere
asigurarea comparabilitatii informatiilor.
Este baza de calcul pentru TVA.
O alta modalitate de calcul a indicatorilor o reprezinta insumarea elementelor considerate de natura
elementelor adaugate care in economie sunt cunoscute sub denumirea de factori de remunerare ai
participantilor la desfasurarea activitatii firmei.
Analiza structurala
Participare la desfasurarea activitatii
Factorii de remunerare Rate de remunerare (rate de structura)
firmei
Personal Cheltuieli de personal + R de remunerare a pers
Capital tehnic Amortizare + Rata de remuenrare a K tehnic
Creditori Dobanzi + R de rem a creditelor
Stat Impozite, taxe, varsaminte asimilate
R de +rem a statului
Actionari Diividende + R de rem a actionarilor
Intreprindere Profit ramas in intrepridnere pt dezv
R de rem a intreprinderii
VA
- Cheltuieli de natura VA
- Profit ramas in intreprindere
I∑cheltuieli materiale CA < I profit ramas in intreprindere
I VA > I orice cheltuieli materiale VA ai Ch VA/VA sa scada in dinamica
I VA < I profit ramas rezulta ca Profit ramas / VA creste
Aceste rate se numesc rate de remunerare
Analiza factoriala
Pentru industrie un model des utilizat este:
Va = Q ex – M = Qex (1 – M/Qex – cheltuieli materiale la 1 leu Qex sau VA la 1 leu Q ex adica VA/Qex)
= Qex x Ca/Qex (VAˉ) = Qex x VAˉ
Qex = Ns x Nz x Nh (adica Th) x Wh = Th x Wh
Vezi pagina 52-53
VAˉ = ∑gi x VAiˉ / 100 unde gi este ponderea productiei in totalul productiei
Gi = Qex/ ∑Qex
Indicatori
1. Ns
2. Nz
3. Nh
4. Qex (CPP)
5. Qv (CA industri sau CPP rd 2)
6. VA (CPP)
7. F (valoarea mijloacelor fixe) bilant – imobilizari corporale rd masini si utilaje sau din situatiile
amortizarii (doar valoarea capitalului masini si utilaje)
8. Fa – din situatiile statistice ale interpridnerii de la dep de control al Q
VA = Qex – M – industrie
VA =CA – M comert (rd 11 adica 60, 12 adica 61, 13 adica 62 si rd 24) => VA = CA x VAˉ
Dezvoltarea modelului se face asemanator cu cel de al industrie
CA = Ns (T) x W (CA/Ns sau T)
19
R fin = Pr/K x 100 unde K este cantitativ si pr calitativ care contine VA cantitativ si r calitativ
Analiza productiei
Productia este un sold intermediar de gestiune pentru activitati cu specific industrial. Indicatorul permite
dimensionarea activitatii agentilor economici care transforma valoarea de intrebuintare a unei materii
prime. In literatura de specialitate intalnim mai multe concepte, mai multe tipuri de productie, fiecare
aratatnd o anumita dimensiune. Cele mai des utilizate sunt Qex, Qf, Q neterminata si Q fizica. Pentru
fiecare concept in parte se pot da dimensiuni la nivel de interprindere pe categorii de produse din
nomenclatorul firmei sau pe unitate de produs cu exceptia Qfiz. Toti ceilalti indicatori pot fi luati in calcul
ca exprimare valorica sau ca unitate fizica.
20
Coeficientul de nomenclator 1 – n/N unde N este numarul total de produse al itnreprinderii si n este
numarul de produse la care nu s-a realizat planul de fabricatie.
Coeficientul de nomenclator arata ca si indicii individuali si ponderile gradului de indeplinire a .....
Cu cat este mai mare cu atat situatia interpridnerii este mai buna si rezulta ca planul de fabricatie a fost
indeplinit la o parte mai mare din numarul produselor firmei.
Coeficientul mediu de sortiment – arata graduld e indeplinire a planului la nivelul itnreprinderii. Ks este
pozitiv si intotdeauna <= 1.
Atunci cand Ks = 1 putem avea urmatoarea situatia in intreprindere:
a. Programul neindeplinit ep totalul intrepridnerii si pe fiecare soortiment in parte indiferent de
proportia de nerealizare
b. Programul idneplinit si chiar depasit la nivelul de itnrepridnere dar exista cel putin un sortiment
din numarul total la nivel de itnreprindere la care nu s-a indeplinit planul.
b. Ks = 1 - ∑ |qp| / ∑q0p0
∑ |qp| - suma abaterilor negative pe sortimente de la q programata.
Etape de lucru
1. Se culeg informatii cifrice privind valoarea productiei pe categorii de produse pe cel putin 2 ani
consecutivi.
2. Se determina coeficientul mediu de sortiment folosind una din cele 2 modalitati de calcul.
3. Se interpreteaza rezultatul obtinut din calcul luand in considerare si evolutiile cifrice ale
productiei.
Se calculeaza structura programata raportand productia obtinuta pe fiecare categorie de produs pe total
intreprindere.
A = 360.000/1.200.000 = 30%
B = 240.000 / 1.200.000 = 20%
C = 300.000 / 1.200.000 = 25%
D = 300.000 / 1.200.000 = 25%
Indicele de volum – raportarea productiei realizate pe fiecare categorie de prod la cea din anul anterior.
A = 369.000 / 360.000 x 100 = 102.5
B = 196.800/ 240.000 x 100 = 82%
C = 246.000 / 300.000 x 100 = 82
D = 418.200 / 300.000 x 100 = 139.4%
Un alt coeficient folosit pentru analiza gradului de indeplinire a fabricatiei este coeficientul de asortiment
sau de structura. Acesta este intotdeauna pozitiv iar valoarea maxima este 1.
Daca Ka < 1 inseamna ca programul pe sortimente din nomenclatorul de fabricatie al itnreprinderii a fost
realizat in proportii diferite
Daca La = 1 inseamna ca programul de fabricatie a fost indeplinit s-a indeplinit in proportie de 100%
respectiv neidneplinit sau depasit in aceeasi proportie in toate sortimentele din nomenclatorul de fabricatie
al intreprinderii.
rec rec
2. Ka = ∑ q min x p0 / ∑ q1 p0
rec
q min x p0 – valaorea minima a productiei dintre valoarea efectiva a productiei si valoarea productiei
recalculate in limita structurii programate.
rec
q1 p0 – productia efectiva recalculata in functie de structura programata a productiei slide 24
gi0 rec rec
∑ q1 p0 q min x p0
A 360.000/1.200.000 = 30%
1230000 x 30% = 369.000
Min (369.000;369.000) = 369.000
B 20% 1230000 x 20% = 246.000
Min (196.800 realizat; 246.000 planificat) =
196.800
C 25% 1230000 x 25% = 307.500
Min (246.000; 307500) = 246.000
D 25% 1230000 x 25% = 307.500
Min (418.200; 307.00)= 307.500
Avem situatia: Ks < 1 , Ka < 1 Iq > 100 (in suportul de curs sunt toate combiantiile posibile)
Situatia de mai sus arata ca la nivelul itnreprinderii Q a fost indeplinita sau chiar depasita insa depasirea
este efectul compensarii nerealizarilor inregistrate la sortimentele B si C cu depasirile inregistrate la
sortimentele A si D.
Interpretare: o astfel de situatie poate fi in detrimentul afacerii daca este rezultatul unor perturbari in
procesul de aprovizionare cu materie prima, materiale sau perturbari in procesul productiv pe seama
inexistentei unor proceduri de lucru sau pe seama existentei acestor proceduri, dar nerespectarii lor fie
datorita neprelucrarii corespunzatoare catre angajati fie datorita lipsei de receptivitate a angajatilor la
aceste proceduri.
O alta explicatie pentru situatia in care se regaseste intrepridnerea este programarea valorii si structurii
productiei pe categorii de produse din nomenclatorul intreprinderii, fara un studiu de piata efectuat
anterior.
Rentabilitate economica
Rec = P1 / AT x 100 unde At cantitativ si Pr calitativ vezi pagina 69
Marja comerciala – indicator care permite aprecierea dimensiunii activittatii unei entitati care
functioneaza in sectorul comert.
MC = Venituri vanzari clasa 707 CA – CCp clasa 607 cost de cumparare al marfurilor
Costul de cumparare al marfurilor include pret de facturare de al furnizor, cheltuieli de achizitie, variatia
stocurilor de marfuri.
Atunci cand Sf al stocurilor de marfuri > Si rezulta ca intreprinderea s-a aprovizionat cu marfuri greu
vandabile care vor grena marja comerciala sau vor determina reducerea de lichiditati pentru exercitiul
financiar urmator.
In situatia Si > Sf, marfurile sunt vandabile si acestea determina o crestere a lichiditatilor pentru acoperirea
altor tipuri de cheltuieli.
Marja comerciala permite agentilor economici din comert sa-si acopere orice alte cheltuieli materiale, de
persona, impozite platite statului, amortizare capital tehnic si sa obtina si un profit -> pentru comert este
indicatorul cel mai relevant.
Multe din analize nu abordeaza MC ca suma absoluta ci ca valoare relativa.
24
La nivel de produs, rata MC este raportul intre MC pe produs si CA sau venitul din vanzarea marfii
respective.
Rmci = MCi / CAi x 100
Pentru ca intreprinderea comerciale are in nomenclator un numar mare de produse destinate vanzarii care
se diferentiaza dpdv al Q vandute si al marjei pe unitate de produs....
La nivelul de intreprindere, Rmci se calculeaza ca medie artimetica ponderata a ratei marjei pe produs cu
structura vanzarilor.
Rmc = ∑gi x Rmci / 100
gi – ponderea vanzarilor din produsul i in total vanzari CAi / ∑CAi x 100
Analiza factoriala se realizeaza pe baza unui model obtinut prin prelucrarea relatiei de calcul normala a
MC.
MC = CA – ccp = CA (1 – Ccp / CA) in care (1 – Ccp / CA) este MC ˉ unitara sau MC la un leu CA sau
Rmc
MC = CA x Rmcˉ x 1 / 100
Rmc = ∑gi x Rmci / 100 unde gi este structura vanzarilor
MC = CA x Rmcˉ x 1/100 unde CA este cantitativ si Rmcˉ este calitativ si are gi cantitativ Rmci calitativ
MC = MC1 – MC0
1. CA = CA1 x Rmc0ˉ ( MC recalculata) x 1/100 – CA0 Rmc0ˉ x 1/100
2. Rmcˉ = CA1 x Rmcˉ1 x 1/100 – CA1 x Rmcˉ0 x 1/100
2.1 gi = CA1 x ∑gi1 x Rmci0 / 100 x 1/100 – CA1 x ∑gi0 x Rmci0 / 100 x 1/100
2.2 Rmci = CA1 x ∑gi1 x Rmci1 / 100 x 1/100 – CA1 x ∑gi1 x Rmci0 / 100 x 1/100
Elementele care se culeg sunt CA – care se ia din CPP rand 3 sau rulaj creditor 707 cost cumparare marfuri
din CPP rand 13, rulaj debitor 607. Ceilalti indicatori, respectiv MC si rata MC se calculeaza in functie de
informatiile primare.
In cazul concluziilor generale se precizeaza evolutiei marjei si contributia fiecarui factor la modificarea
acesteia.
Partea a2a – se precizeaza ce anume determina modificarea CA si implicit a MC.
Modificarea structurii vanzarilor si implicit a MC.
Modificarea ratei marjei comerciale pe produs si a MC
Masurile de perspectiva se stabiles in functie de afirmatiile de la partea a2a a comentariului.
Analiza rentabilitatii
Conform tabloului soldurilor interne de gestiune, incepand cu rezultatul brut din exploatare soldurile arata
rentabilitatea absoluta a afacerii.
Rentabiltiatea – capacitatea unei entitati de a degaja un rezultat. Ea poate fi privita ca partea de eficacitate
din sistemul de performante. Teoria economica a dezvoltat conceptual de rentabilitate luand in considerare
si ca marime relativa sistemul de rate dezvoltat facand parte din indicatorii care arata eficienta globala a
unei activitati.
Prima parte a capitolului abordeaza analiza indicatorilor de rentabilitate absoluta. Privind acesti indicatori
se urmaresc aspecte precum: dinamica, structura si contributia fenomenelor diverse din intreprindere la
obtinerea rentabilitatii absolute. Cei mai utilizati indicatori de rentabilitate se regasesc in CPP si sunt
rezultatul exploatarii, rezultatul curent al exercitiului, rezultatul exercitiului privit sub forma bruta sau neta.
Pentru ca CA reprezinta cea mai importanta parte a venitului unei entitat, in teoria economica s-au
dezvoltat elemente legate de rezultatul afferent vanzarilor considerat parte principal a rezultatului
exploatarii inclusive a rezultatului exercitiului.
Specialistii au stabilit ca toti indicatorii din CPP apar sub incidenta contabilitatii de angajamente si nu
reflecta lichiditatea rezultatului. Prin urmare s-a procedat la abordarea elementelor din CPP ca solduri
intermediare de gestiune astfel ca s-a putut pune in evidenta partea lichida din rezultatul exploatarii ca
fiind rezultatul brut din exploatare.
Rezultatul brut din exploatare este cash flowul din exploatare cu alte elemente ? ex lichiditatea pe care se
bazeaza managementul in reluarea activitatii principale.
Cand rezultatul brut din exploatare > 0 – excedent brut din exploatare EBE
Cand rezultatul brut din exploatare < 0 – insuficienta bruta din exploatare IBE
El mai apare in literature de specialitate cu prescurtarea EBITDA – excedent brut inainte de impozitare,
taxe si dobanzi, amortizare.
26
Rezultatul brut din exploatare = venituri monetare din exploatare - cheltuieli monetare din
exploatare
Venituri monetare: CA, Qstocata, Qimobilizata, subventii pentru exploatare energie , cheltuieli de
personal, impozite, taxe, varsaminte asimilate
Aceasta modalitate de calcul este deductiva. Se poate determina insa acest rezultat si pornind de la
rezultatul exploatarii
Rezultatul exploatarii + Amortizari, Provizioane + Alte cheltuieli din exploatare – Venituri din
privizioane de exploatare – Alte venituri din exploatare.
Rezultatul brut din exploatare este cel care trebuie sa permita remunerarea echipamentului ethnic,
remunerarea creditorilor si remunerarea statului. De asemenea, rezultatul brut din exploatare trebuie sa
permita obtinerea unui profit din activitate sufficient de mare pentru a remunera actionarii si a permite
retinerea unei parti pentru dezvoltare. Specialistii au perfectionat ratele de remunerare ale rezultatului brut
din exploatare care arata distributia acestui rezultat. Mecanismul este asemanator cu cel d la analiza
structurii VA.
Personalul se remunereaza din VA. Capitalul ethnic, creditorii se remunereaza din ce ramane dup ace se
scade remunerarea personalului.
RBE – rata de remunerare a capitalului ethnic % din excedentul brut se foloseste pentru inlocurea
mijloacelor fixe
Dobanzi / RBE – remunerarea creditorilor
Impozite / RBE – remunerarea statului
Dividende / RBE – remunerarea actionarilor
Profit pentru dezvoltare / RBE – remunerarea intreprinderii
Cu cat acese rate au valoare mai mari in dinamica cu atat este mai bine pentru intreprindere. In practica, cu
ajutorul acestor indicatori se calculeaza rate de rentabiltiate.
Profit / V (Ch, Activ, K) profitul de la numerator poate fi: rezultatul exploatarii, profitul exploatarii,
profitul afferent CA, profit brut din exploatare
Profit brut < Profit exploatare < Profit brut exploatare
R com = Rez brut din exploatare (EBE) / CA x 100 - Rata de rentabiltiate a veniturilor (comerciala)
arata capacitatea de a face comert.
Rec = EBE / capital investit x 100
K investit = Activ total (Activ circulant + Activ fix)
K investit = Imobilizari corporale + Imobilizari financiare + ΔNFR
A. Primul tip
1. Δq (volumul vanbzarilor)
2. g (structura q/q)
3. c – cost unitar de productie
27
4. p
B. Al doilea tip
1. Venit (∑q x p) – 1.1 q si 1.2 p
2. Rentabilitatea venitului – 2.1 g (q/q), 2.2 c si 2.3 p
Indiferent care este modelul de dezvoltare factoriala, concluziile sunt asemanatoare
In cazul modelului: vezi pagina81 - 82
2. Cheltuieli monetare.
3. Se ia indicele de prêt sau de inflatie declara de Banca Nationala pentru perioada analizata.
4. Indicele de cost declarat de ? modificarea preturilor la materia prima de vaza in industries au in
comert modificarea salariilor medii pe ecpnpmie pentru ca reprezinta elemental de cheltuiala principal.
RBE = ∑q x p - ∑q x c
1. ∑q x p cu 1.1 q si 1.2p
2. RBEˉ cu 2.1 q (q/q), 2.2 c si 2.3 p
Model II
28
RBE = ∑q x p - ∑q x c = ∑q x p (1 - ∑q x c / ∑q x p)
unde ∑q x c / ∑q x p – cheltuiala la un leu venit
1 - ∑q x c / ∑q x p 0 profit la 1 leu venit (RBEˉ) sau rata retnabilitatii veniturilor
RBE
1. ∑q x p
2. RBE pagina 85-86-87
Aceste modele de dezvoltare factoriala se aplica la toti indicatorii de rentabilitate absoluta respectiv
rezultatul brut din exploatare, rezulyatul aferent CA, rezultatul exploatarii, rezultatul exercitiului brut sau
net. Ceea ce difera este suma de venituri, respectiv de cheltuieli care se ia in calcul.
In literatura de specialitate, pentru rata de rentabilitate a veniturilor in aceste modele se folosesc frecvent
notaria de Prˉ care vine de la profit untiar sau profit la leu venituri. Si valoarea acestui indicator difera de
la un model la altul, in functie de veniturile si cheltuielile luate in calcul. Ex rezutlatul aferent CA , Prˉ -
profit aferent CA la un leu CA
Pentru dezvoltarea factoriala a mdoelului respectiv calculul influentelor, pasii de lucru sunt:
a. Se identifica valaorea veniturilor si cheltuielilor specifice. Aceste valori se trec in situatia tabelara
clasica cu structura:
Nr.Crt. Indicatori N-1 N
1 V monetare din exploatare (CA + Qst + Q imob) ∑q0∑q x p0 ∑q1 x p1
xp
2 Ch monetare din exploatare ∑q0 x c0 ∑q1 x c1
3 Indicele de pret sau ifnlatie - X
2. CA – cheltuieli aferente CA
Pentru rezultatul exploatarii – Cheltuieli din exploatare
Cheltuieli monetare = suma rulajelor debitoare a conturilor din grupa 60,61,62 din CPP rand
10,11,12,13,24
3. Se ia din raportarile statistice BNR
Ip = ∑q1 x p1 x / ∑q1 x p0 => ∑q1 x p0 (venit recalcualt) = ∑q1 x p1 / Ip
4. Indicele de cost – se obtine tot din raportari statistice ale Ministerului de Resort sau Institutul National
de Statistica. Pentru activitatea industriala, IC reprezinta indicele de pret la materia prima de baza . ex. In
industria chimica se va lua Ip pentru petrol care reprezinta materia prima de baza. In industria painii se va
lua Ip la tona de cereale. In comert se va lua indicele salariului mediu pe economie. La fel si in servicii
pentru ca in aceste activitati, cheltuielile predominante sunt cele cu manopera.
Ic = ∑q1 x c1 / ∑q0 x c0 => ∑q1 x c0 (cheltuieli recalcualte) = ∑q1 x c1 / Ic
29
Iq = ∑q1 x p0 / ∑q0 x p0
Ip = ∑q1 x p1 / ∑q1 x p0
Ic = ∑q1 x c1 / ∑q1 x c0
In orice model, pentru pret si cost influentele se determina ulterior volumului.
Prˉ - inseamna si rata rentabiltiatii veniturilor
Prˉ = (1 - ∑q x c / ∑q x p) q ste cantitativ, c este de structura si p este calitativ
Alt model pentru analiza factoriala a indicatorului rezultatul brut din exploatare
Vezi pagina 90
2. Se calculeaza indicatori specifici modelului respectiv W, grad de uzura tehnica, compozitia tehnologica
si randamentul utilizand informatii primare.
3. Se dezvolta factorial modelul si se calculeaza influenta
4. Se interpreteaza rezultatul respectand cele 3 etape: concluzii generale, cauza ale modificarii factoriale,
amsuri.
O componenta importanta a rezultatului brut din exploatare este rezultatul aferent CA, Acesta
conditioneaza evolutiile tuturor indicatorilor de rentabiltiate asa cum CA conditioneaza evolutia tuturor
indicatorilor de venit.
Pentru analiza rezultatului aferent CA exista aceleasi abordari ca si cele prezentate la RBE respectiv ca
dinamica si ca analiza factoriala menita sa puna in evidenta contributia principalilor factori specifici
activitatii intreprinderii la formarea acestui rezultat.
Pentru analiza dinamica si factoriala a rezultatului aferent cam etapele de lucru sunt identice cu cele
prezentate la indicatorul anterior, diferenta constand in faptul ca la partea de venit se va lua in considerare
CA (∑q x p -> venit din vanzari -> rand 1 din CPP) iar la partea de cheltuieli se vor lua cheltuieli aferente
CA (∑q x c)
30
ChCA (ChQv) = Ch exploatare – Qsticata – Q imobilizata
b. Cand Vexploatare > Qexploatare adica include si alte venituri din exploatare (subventii, venituri din
chirii etc.)
Se procedeaza astfel:
Se determina ponderea CA in venitul din exploatare: CA / Venitul din exploatare
Si cu aceasta pondere se indexeaza suma cheltuielilor din exploatare: ChCA = (CA / Venitul din
exploatare) x Ch exploatare
In ceea ce priveste rezultatul brut al exercitiului, spre deosebire de ceilalti indicatori, el poate fi analizat din
punct de vedere structural. Aceasta inseamna sa se determine cat la suta din rezultatul brut al exercitiului
este rezultatul exploatarii, cat la suta este rezultatul financiar si cat la suta este rezultatul extraordinar.
O entitate economica functioneaza eficient economic atunci cand cea mai mare parte a rezultatului
exploatarii se obtine din exploatare adica din activitatea de baza, repetitiva. Aceasta asigura continuitatea
activitatii si determina cresterea probabilitatii de obtinere in anul imediat urmator a unui rezultat cel putin
egal cu cel din anul curent.
Calitatea este factorul care conditioneaza pozitia intreprinderii in sector, respectiv imaginea in randul
consumatorilor. Modificarea pr. produselor intreprinderii trebuie sa se faca pe seama calitatii pentru ca
acesta este un factor cu actiune permanenta si care contribuie la formarea atitudinii sau manifestarea
clientului intr-un mediu concurential. Managetii trebuie sa vizeze atat imbunatatirea calitatii fiecarui
produs cat si imbunatatirea calitatii ca medie la nivelul intreprinderii.
Pentru urmarirea calitatii la nivel de productie se folosesc urmatorii indicatori:
1. Coeficientul mediu de calitate pe produs
2. Pretul mediu de vanzare
31
1. Coeficientul mediu de calitate pe produs
Kˉ se determina fie prin coeficientul clasei de calitate, fie prin coeficientul de echivalenta
Coeficientul clasei de calitate Ki = ∑gi Ki / 100
Ki – produse calitatea 1 – 1
- Produse calitatea 2 – 2
- Produse calitatea 3 – 3
2. Coeficientul de echivalenta
K = ∑gi x Kei / 100
Kec = P1 / P2, P3, P4
Se urmareste in ambele cazuri scaderea in dinamica a K.
32
Concluzia: factorul care reflecta nivelul de calitate al produsului este pretul. Prin urmare, putem spune ca
incidenta modificarii calitatii produselor asupra performantei firmei se poate determina utilizand ca
instrument pretul rpodusului. Modificarea profitului in cons, calitatii are incidenta asupra profitului firmei.
1. Pr - p =∑q1p1 - ∑q1p0
2. Rch - p = ∑q1c0/∑q1p1 x 100 - ∑q1c0/∑q1R0 x 100\
3. Asupra rvenit - p = (1 - ∑q1c0/∑q1p1) x 100 – (1 - ∑q1c0/∑q1p0) x 100
4. Asupra rcost - p = (∑q1p1/∑q1c1 - 1) x 100 – (∑q1p0/∑q1c1 - 1) x 100
5. Asupra rec (pr/AT) - p = (∑q1p1 - ∑q1p0 / AT1) x 100
6. Asupra rfin - p = ∑q1p1 - ∑q1p0 / K1 x 100
7. Asupra µ utilaje - p = ∑q1p1 - ∑q1p0 / F1
8. Asupra W - p = ∑q1p1 - ∑q1p0 / Ns1
33