Analiza economico-financiara

Analiza economico-financiara reprezinta procesul de descompunere in elemente

componente a fenomenului economic in scopul contributiei fiecarui element
component la evolutia fenomenului.
In analiza economico-financiara fenomenul economic este identic cu indicatorul cu
ajutorul caruia dimensionam potentialul unei intreprinderi respectiv performantele
intrepridnerii atinse de-a lungul activitatii desfasurate pe o perioada de timp care se
suprapune exercitiului financiar delimitat in cotnabilitate.

Analiza economico-fiannciara permite cercetarea de o maniera obiectiva a modului

in care sunt gestionate resursele intreprinderii, ceea ce inseamna fundamentarea
strategiilor manageriale, dar si informarea corecta si completa a tuturor celor
interesati de afacere, respectiv actionari, manageri, angajati si parteneri de afaceri
cum sunt furnizori-clienti si institutii financiar-bancare.In aceasta lista a utilizatorilor
de informatii financiare poate fi inclus statul ca si partener al afacerii care creaza
infracstuctura necesara desfasurarii normale a activitatilor.
Materia prima pentru munca de analiza economico-financiara o reprezinta in esenta
informatia contabila. Majoritatea elementelor exploatate de analisti fiannciari se
regasesc in situatiile financiare intocmite la inchiderea exercitiului financiar,
respectiv bilant, CPP, situatiile modificare a capitalurilor proprii, tablourile de flux.
Acestor surse de informare le putem adauga situatii statistice care permit
identificarea structurii resurselor umane dupa diferite criterii: vechime in munca,
varsta, nivelul de calificare respectiv identificarea structurilor resurselor tehnice si
materiale de natura stocurilor, dupa diverse criterii.

In analiza economico-financiara se folosesc preponderent infromatii cantitativ-

valorice. Atucni cand analiza este aprofundata, specialistii iau in calcul si elemente
cantitativ fizice, In orice analiza financiara, punctul de plecare il reprezinta
comparatia cu o perioada anterioara stabilita de specialist ca fiind perioada de
referinta dpdv al performantelor firnmei.
In practica de analiza economica, la nvielul de agent economic saua facere, se
procedeaza fracvent la comparatia cu perioada imediat anterioara itnrucat
amnagerii resprectiv CA procedeaza frecvent ;la evaluarea performantelor.

Analiza economic-financiara este in acelasi timp stiinta si activitate practica. Ca si

stiinta, analiza se ocupa de perfectionarea metodologiilor de investigare a
fenomenelor economice in timp ce din punct de vedere practic, analiza are rolul de a
cerceta realitatea in mediul economic, de a identifica variabilele care departajeaza
afacerile sau intreprinderea in mediul concurential, de a contribui la definirea
strategiilor intreprinderii si de a oferi informatii tuturor partenerilor sociali ai
1
intreprinderilor (manageri, actionari, creditori, angajati stat). Informatiile oferite de
procesul de analiza economico-financiare difera in functie de necesitatile celor
interesati.

Analiza economica, spre deosebire de alte tipuri de analiza este deosebit de

complexa pentru ca in domeniul economic rezultatele sunt conditionate
preponderant de resursa umana a carui comportament difera indiferent de conditiile
de mediu de care dispune la un moment dat. Acest element specific economic a
determinat ca specialistii sa icnerce sa stabileasca optimuri economice pe care pe
care analistii le pot folosi ca baza de comparative.

Un optim economic este valabil pentru o anumita perioada de timp, respectiv acea
perioada cat conditiile concret istorice raman neschimbate.
Analistul trebuie:
♥ sa cunoasca mecansimul de functionare al intreprinderilor,
♥ sa cunoasca legile economice fundamentale
♥ sa aiba capacitatea sa vada in profunzime fenomenul economic,
♥ sa aiba capacitatea sa previzioneze,
♥ sa aiba capacitatea de sinteza, sa poata redacta un raport.

Legea fundamental a economiei

IEFECT ≥ IEFORT
Rezultat obt potential consumat
Venit/profit cheltuieli

V = cheltuieli + profit unde venitul este un efect brut iar profitul este un efect net

IEFECT NET > IEFECT BRUT > IEFORT

Pentru analiza economica s-au folosit mai multe denumiri ex. Audit, analiza
economica, diagnostic economic etc. Terminologia s-a modificat in functie de cum au
inteles procesul diversi specialist in domeniu. Intre cei 3 termeni cel mai complet
este cel de diagnostic care incorporeaza partea de audit si diagnostic.

Pasi diagnostic economic:

1. Evaluarea performantelor – fata de un optim economic; se realizeaza cu ajutorul
situatiilor financiare
2. Analiza propriu-zisa – prn metode specifice cum ar fi: investigarea factoriala – se
stabilesc disfuntionabiltiatile unei afaceri.
In munca de analiza se urmaresc: potentialul firmei (puncte forte, puncte slabe) si
mediul concurential (oportunuitatile si riscurile).
3. Stabilirea unui plan de masuri – pentru a elimina punctele slabe si riscurile; este
pus in aplicare de management
4. Evaluarea noilor rezultate

Tipuri analiza economico-financiare

1. Dupa momentul efectuarii muncii de analiza in comparatie cu momentul
desfasurarii fenomenului
a. Analiza previzionala
2
b. Analiza concomitenta
c. Analiza post operatorie/psot-factum
Analiza previzionala – se lucreaza cu scenarii care incorporeaza marimi ale
indicatorilor probabil a se atinge in perioada vizata. Se realizeaza inaintea
desfasurarii fenomenului si reprezinta elemente probabil de atins. Marimile sunt
incerte de aceea se lucreaza cu 2-3 scenarii care sa incorporeze variante pesimiste
si optimiste. Se foloseste in studiul de fezabilitate.

Analiza concomitenta – in acelasi timp cu fenomenul ex. Analiza soldulului clientului

Rol:
– Sa nu se adune sume foarte mari de incasat de la clienti
– Acel client sa nu conditioneze mai mult de 10-15% din CA
Analiza stocurilor – sa se evite rupture de stoc sau cheltuieli prea mari cu
depozitarea

Analiza post factum – se efectueaza dupa momentul desfasurarii fenomenului. Se

folosesc marimile certe care se regasesc in informatiile financiar-contabile.

1. Dupa perioada de timp vizata:

a. Analiza pe termen scurt – pana intr-un an
b. Analiza pe termen mediu – 1-5 ani
c. Analiza pe termen lung - > 5 ani

1. Dupa nivelul la care se efectueaza

a. Analiza microeconomica
b. Analiza macroeconomica

1. Dupa obiectiv
a. Analiza expres – se efectueaza atunci cand itnrepridnerea se confrunta cu o
problema in vederea identificarii solutiilor
b. Analiza functionala – analiza unei functii a intreprinderii din punct de vedere
cantitativ, calitativ si structural – analiza eficientei

Productivitatea: CA/ Ns – venituri din vanzari pe un angajat/an

CA/Ns x Nz – pe un angajat/zi
CA . Ns x Nz x 8 – angajat/ora

Atunci cand se face inevstigarea unui fenoment economic trebuie sa fie identificate
elemente care au stat la baza determinarii valorii deoarece aceste valori luate in
considerare eronat vor determina luarea unor decizii gresite.

c. Analiza globala – conform unui specialist francez Thibaut inseamna sa rasunzi la 3

intrebari in aceasta ordine:
1. Unde vrea sa mearga itnrepribderea?
2. Unde poate sa mearga intrepridnerea?
3. Unde merge intreprinderea?

1. Se stabilesc aspiratiile actionarilor si dorintele managementului

2. Se analizeaza potentialul,resursele in scopul identificarii punctelor forte si slabe

3
3. Se analizeaza mediul concurential cu scopul identificarilor posibilitatilor de
dezvoltare.

Activitatea de analiza economica financiara incepe cu evaluarea primara a

indicatorilor economic-financiari.
Indicatorii economic-financiari se diferentiaza dupa natura indicatorilor in indicatori
de resurse interne (ptoential) si indicatorii de performante.

Indicatorii de potential – reflecta cantitatea exprimata fizic sau valoric a resursei

interne, gradul de utilizare a resursei in intrepridnerea si consumul financiar sau
cheltuiala generata de utilizarea resursei.
Indicatorii de ptoerntial (resurse) se pot diferentia in functie de caracteristici
– Indicatorii de resurse umane
– Indicatorul de material
– Indicatorul financiar

In cazul resurselor materiale, indicatorul se diferentiaza dupa caracteristicile

acestora in indicatori de investitii si indicatori de stocuri.

Indicatori de performanta – vizeaza cele 3 aspecte din activitatea intrepridnerii

care conduc la dezvoltare respectiv mentinere in mediul economic pentru:
eficacitate, eficienta, echilibru financia.

Eficacitatea – capacitatea inrreprinderii de a-si atinge obiectivele respectiv de a

atinge rezultatele previzionate.
Eficienta economcia – capacitatea intrepridnerii de a functiona cu profit sau de a
obtine un efect mai mare la fiecare unitate de efort.
Echilibru financiar – capacitatea intrepridnerii de a face fata platilor la scadenta.

Indicatorii de eficacitate se regasesc in totalitate in CPP sau se pot calcula pe

seama influentei din cont. Acestia sunt fluxuri financiare care sunt sau pot fi afectate
de inflatie – atunci cand se foloseste in evaluarea trebuie asigurata comparabilitatea
informatiei in timp.

Indicatorii de eficienta si echilibru fiannciare sunt rate care compara efectele itnre
ele sau efectul cu efortul.
Indicatorul de eficienta se pot diferentia in indicatori de eficienta pa rtiala si
indicatorii de eficienta globala.

Eficientaa partiala – se refera la eficienta utilizarii unei resurse caracteristice

intreprinderii:
– Productivitatea muncii, randamentul investitiilor si viteza de rotatie cu cele 2
forme de calcul respectiv numarul de rotatii si durata
Sunt intalniti sub forma de rate de gestiune.
Eficienta globala – se apreciaza cu ajutorul a 2 categorii de rate – ratele de
rentabilitate si ratele de cheltuieli.

4
Aprecierea echilibrului financiar se realizeaza utilizand instrumente cum sunt
lichiditatea, solvabilitatea, stabilitatea financiara, autonomie financiara, grad de
indatorare.

In demersul de analiza primul pas il constituie evaluarea primara pe baza evolutiei in

timp a principalelor categorii ale indicatorilor economico-financiari. Informatiile se
selectioneaza in instrumente tabelare intitulate tablou de bord.
Pentru fiecare indicator economic ales de specialist pentru evaluarea primara se iau
in considerare valori pe cel putin 3 ani consecutivi astfel incat comparatiile sa fie
sugestive.

Pentru elaborarea unor concluzii care sa serveasca procesului decizional analistul

procedeaza la compararea informatiilor financiare sau de natura statistica in timp
sau in spatiu dupa caz. Comparatiile se pot efectua cu valorile efective ale
indicatorilor sau cu marimile relative ale acestora,
Cele mai sugestive comparatiile sunt cele cu marimi relative (indici sau ritmuri).
Putem folosi: indici cu baza fixa, indici cu baza in lant, indici medii.

Baza fixa
I y % = yn / y0 x 100
Baza in lant – indicele de pret sau de inflatie
I y % = yn / y-1 x 100

Indice mediu
Iy% = radical de ordinul n-1 yn/y0 x 100
n – numaruld e termeni ai seriei
yn – ultimul termen al seriei
y0 – primul termen al seriei

Ritmul – indicele – 1
Ritm % = I% - 100

In calculul acestor indici trebuie avuta in vedere comparabilitatea informatiilor in

timp. Atunci cand indicatorii sau informatiile sunt afectate de inflatie inainte de a
determina abaterile abolute sau relative trebuie prelucrata informatia in vederea
eliminarii inflatiei.
Procedeele de prelucrare: inflatarea, deflatarea, transferarea in valuta forte.

Atunci cand analizele se fac pentru necesitati de decizie interna a intrepridnerilor se

foloseste frecvent procedeul inflatarii. Acest procedeu presupune transformarea
informatiilor financiare din anii anteriori anului curent analizat in atingerea puterii de
cumaprare din anul curent.
Deflatarea – presupune prelucrarea informatiilor financiare din ultimii ani de
referinta in scopul atingerii puterii de cumparare a monezii din anul care reprezinta
primul an din seria cronologica.
Deflatarea – procedeu rar utilizat intrucat vizualizarea puterii de cumparare a
monezii presupune un efort intelectual mai mare.

5
Cand munca de analiza se face in scopul oferirii unor informatii unor utilizatiri externi
intreprinderii cum ar fi banci sau potentiali investitori de pe piata de capital
prelucrarea informatiilor se face prin cea de a 3a metoda – transformarea
informatiilor intr-o valuta forte.
Aceasta presupune identificarea cursului de schimb al valutei pentru fiecare din
perioadele supuse observatiei.

Inflatare:
Can-3 comparabila cu anul n= CAn-3 in costuri istorice x Indicele de pret n-
2/n-3 x Ip n-1/n-2 x Ipn/n-1
= 1650 x 1.15 x 1.10 x 1.05 = 2192
In anul N am vanzari mai mcii decat in n-4. Veniturile din vanzarile din n-3 erau mai
improtante din punct de vedere cantitativ.

CAn-2 comparativ cu anul N = CAn-2 in costuri istorice x Indicele de pretn-1/n-2 x Ipn/n-1

= 1710 x 1.10 x 1.05 = 1975
CAn-1 comparabila cu n = 1825 x 1.05 = 1916

Deflatarea – se pastreaza in cost istoric informatia din primul an de referinta al

seriei cronologice
CAn-2 comp cu n-3 = Can-2 in cost istoric / Ipn-2/n-3 = 1710/1.15 = 1487
CAn comp cu n-3 – Can-1 / Ip n-1/n-2 = 1825/1.10 = 1.443
CAn comp cu n-3 = 2100 / 1.15 x 1.10 x 1.05 = 1581

Transformarea in valuta
– Identific valuta, cursul valutei
– raportand valoarea din contabilitatea la cursul valutei
– Din calcule rezulta tendinte asemanatoare cu deflatarea si inflatarea
In interpretarea informatiilor financiare inscrise in tabloul de bord se foloseste
tehnica vizualizarii sau modelarea analogica – evolutia indicatorului se transpune
intr-un grafic de tip cronograma sau diagrama.
Cronogramele – permit doar vizualizarea evolutiei in timp a unui fenomen ca
marime absoluta.
Diagramele cu bare – permit evolutia in timp a unui fenomen ca marimi absolute
si ca structura.
Diagramele circulare (sectoriale) – vizualizarea in timp a unui fenoemn ca
structura.
Cele mai sugestive grafice sunt diagramele cu bare.

Atunci cand in urma evaluari pr.a inf. financiare se constata disfunctionalitati analiza
se aprofundeaza prin aplicarea metodei abaterilor. Pentru aplicarea acestei metode
se procedeaza la modelarea simbolica a indicatorului economic care inseamna
construirea unei relatii matematice care permite determinarea marimii indicatorului
respectiv identificarea factorilor care cotnribuie la formarea inficatorilor sau
fenomenului economic.

Modelele simbolice pot fi de tip: bilantier, determinist, mixt

Toate modelele simbolice se cotnruiesc tiannd cont de definirea indicatorilor.

6
In modelele bilantiere elementele componente ale indicatorilor vor fi de aceeasi
natura cu indicatorilor vor fi de aceeasi natura cu indicatorul iar operatiile algebrice
utilizate vo fi adunarea sau scaderea in fucntie de tipul de relatie existent itnre
fenomenul sau indicatorul si elementul component.
In modelele de tip determinist se aleg componente sau factori care intra in
relatia de cauzalitate cu indicatorul iar operatiile algebrice vor fi d tipul inmultirii sau
impartirii intrucat intre factori va exista o interdependenta si mai mult itnre factor si
fenomen. Relatiile pto fi de proportionalitate si invers proportionalitate.
Modelele mixte combina modelele bolantiere cu cele deterministe.

Profitul – reprezitna fluxul fiannciar ramas in intreprindere dupa desfasurarea unor

activitati
Profitul exercitiului = Profit exploatare + Profit fiannciar + Profit extraordinar.
Profit ex = PrA + PrB + ..... + relatie balantiera de tip pozitiv
FluxFinanciar ramas in intreprindere = FF intra – FF iese – relatie valantiera de
tip negativ

Profitul
este determian de venit
Cu cate venitul creste cu atat profitul creste
Intre venit si profit relatia este de dependenta directa

Pr = Vtotal = Pr/Vt – model determinist

Pr = venit x rata de rentabilitate (apare in firma doar dupa ce am realizat vanzarea)
CA dependenta de volumul de activitate prestat de salariati

CA = Ns x Nz x Q/Ns x Nz x CA/Q(grad de valorificare prod pe piata) = Tz x

WxS

Dupa modelare se procedeaza in metoda abateriilor la stabilirea bazei de

comparatie sau perioada pe care o analizez
∆ CA = CA1 – CA0
Stabilirea contributiei factorilor compoennti ai fenomenului
Consideram ca fenomenul = CA
CA = Tz x Q x Z
1. Tz
2. 2. W
3. 3. S

Stabilesc ordinea de calcul

Cotnributia fiecarui factor component al fenomenului se determina in cadrul relatiei
simbolice epntru fenoment respectand urmatoarele reguli:
1. Pentru factorul a carui contributie trebuie determinata se av stabili evolutia fara
de baza de comparatie
2. Pentru factorii a caror contributie nu a fost calculat se va lua in calcul valoarea din
baza de comparatie
3. Pentru factorii a caror cotnributie a fost calculata in relatia anterioara acestia vor
primi valoarea din anul curent sau perioada analizata.
Vezi pagina34
7
1. Stabilirea fenoemnului pe care vreau sa-l studiez in profunzime.
Presupunem ca fenomenul este CA
CA – expresia valorica a vanzarilor agentilor economici
CA – q x CA/q – venituri din vanzarea unei unitati de produs
CA – q x p

Factorul calitativ este cel care se refera la acelasi element ca si fenomenul.

Factorii de structura pot fi de la 0 la n.
Factorul calitativ este unul singur

2. Stabilesc eprioada analizata si baza de comparatie. Cele maid ese comparatii se

fac in timp. Perioada se identifica pe baza coeficientilor -> 1 iar baza de
comparatie se noteaza cu indice 0.

3. Se culeg informatii din cotnabilitatea firmei in instrumente tabelare.

indicatori Valoarea indicatorilor Abateri ∆

Valoarea indicatorilor
in abza de comparatie
in eprioada analizata
Q buc 100 120 +20
P um 1.000 1.100 +100
CA um 100.000 132.000 +32.000
Abaterea fenomenului

4. Se stabileste ordinea de cuantificare a ifnluentei factorilor. Aceasta ordine

respecta ordinea economica.
CA – 1. Q
- 2. P

5. Se determina cotnributia fiecarui factori

Pentru determinarea cotnributiei se respecta niste reguli:
a. ∆ q = q1p0 – q0p0
Trebuie sa am diferenta intre cele 2 valori succesive ale factorului.
Efectul vanzarilor a 20 bucati in plus fata de CA
1 = +20 x 1.000 = 20.000 um
Modificarea q vandute in sensul cresterii cu 20 buc a determinat cresterea CA cu
20.000 um

b.  p = q1 p1 – q1p0
∆ p = 120 x 100 = +12.000um
Modificarea CA datorita modificarii rpetului cu 100 um.

∆ q + ∆ p = ∆ CA = 20.000 + 12.000 = 32.000 – abaterea fenomenului

1. Interpretarea rezultatelor care curpidne:

8
a. Concluzii generale
b. Explicarea abaterilor factorilor
c. Masuri pentru perioada urmatoare

Analiza informatiilo din CPP

CPP- situatii financiare obligatoriu de intocmit de catre orice agent economic.
Informatiile cuprinse in aceasta situatie financiara arata dimensiunea activitatii
intrepridnerii.
In totalitate ind sunt fluxuri financiare – acestea sunt afectate de inflatie si roi de
cate roi le utilizam trebuie asigurata comaprabilitatea in timp.
Informatiile din CPP sunt grupate dupa criteriul – natura activitatii in ifnormatii
referitoare la activitatea de explaotare (activitatea de baza, repetitiva, continua);
activitatea de finantare (considerata supliemntara celei de baza) si informatii vizand
aspecte conjuncturale in desfasurarea activitatii firmei (activitati extraordinare).
Analiza informatiilor din CPP se face de cele mai mutle ori dupa ce informatiile din
cont se transpun intr-o situatie care arata modalitatea de formare a rezultatului
activitatii. Situatia este cunoscuta sub numele de tabloul soldurilor intermediare de
gestiune.

Conform tabloului sold int de gestiune etapele formarii rezultatului sunt:

1. In comert se obtine marja comerciala (adaos comercial) – venituri din vanzarea
marfurilor – cost de cumparare al marfurilor
La industrie – productia exercitiului
2. Valoarea adaugata
3. Rezultatul brut al exploatarii
4. Rezultarii exploatarii
5. Rezutlatul curent
6. Rezutlatul brut al exercitiului (curent + modificari din activitatea extraordinare)
7. Rezultatul net al exercitiului.
Consumuri provenite de al terti: grupa 60 si randurile 10,11,12,24 din cpp
Impozite, taxe si varsaminte asimilate: 635
Cheltuieli de personal: randul 14
Amortizare si provizioane: 14,18
Cheltuieli fiancniare: 44

Pe baza informatiilor din CPP sau din tabloul soldurilor se fac urmatoarele investigari:
1. Analiza dinamicii si structurii veniturilor
2. Analiza dinamicii si structurii rezutlatelor
3. Analiza dinamicii si structurii cheltuielilor
4. Analiza corelatiilor de echilibru intre indicatorii valorici respectiv intre soldurile de
gestiune (+ analiza fiecarui indicator in parte)
5. Analiza rentabilitatii ca valoare absoluta si relativa
6. Analiza principalelor rate de egstiune

Analiza si structura dianmicii veniturilor

– Pentru un agent economic, venitul trebuie sa inregistreze cresteri in dinamica in
valori comparabile.
Dpdv structural veniturile din exploatare trebuie sa rpedomine in evnitul total ceea
ce inseamna ca activitatea de baza a firmei este una continua si exista
9
probabilitatea foarte mare ca in perioada imediat urmatoare sa se obtina un venit de
aceeasi dimensiune.

In structura veniturilor din exploatare trebuie sa predomine veniturile din vanzari

(CA) ceea ce inseamna ca interprinderea prezinta o eficacitate mare, are o pozitie
concurentiala buna si un grad mare de satisfacere al clienteleo.

Etape de lucru:
1. Se identifica ventiurile itnreprinderii pe o perioada de 2-3 ani consecutivi
2. Se asigura comparatibilitatea informatiei financiare in timp
3. Se calcuelaza abaterile absolute si relative ale fiecarui indicator in aprte
4. Se calculeaza structura venitului total
5. Se itnerpreteaza rezutlatul

In cazul rezultatelor si al cheltuielilor, problemele se pun identic ca si in situatia

veniturilor.
Analiza corelatiei de echilibru intre indicatorii valorici.
In CPP avem:
Fluxuri financiare care: intra/ies/raman in intrepridnere
Dpdv al eficientei economice cele care intra sunt venituri -> efecte
Ies cheltuieli -> eforturi
Raman rezultate -> efecte
Venituri = Cheltuieli + Rezultate
Veniturile se icnorporeaza elemente de cheltuieli suplimentare fata de rezultate ->
efect brut
Rezultat – Efect net

Un agent economic functioneaza in conditii de eficienta economica atunci cand:

IEFECT NET > IEFECT BRUT > IEFORT

Pornind de la aceasta inecutie s-au dezvoltat corelatii de echilibru intre asa menitii
indicatori valorici.
Indicatori valorici -> dau dimensiune activitatii firmei.

Pentru industrie indicatorii valorici:

– Productia vanduta CA
– Pructie amrfa fabricata Qf
– Productia exercitiului Qex
– Valoarea adaugata

Pentru comert:
– Venituri din vanzarea amrfurilor CA
– Marja comerciala MC
– Valaorea adaugata

Comparand idnicatorii valorici itnre ei ii putem delimtia in efecte brute si nete.

In industrie:
CA – exprimarea valorica a vanzarilor de marfuri (Rj)
Qf – expresia valorica a productiei finite
10
Qf = Qv + Spf
Efect brut productia vanduta sold prod. Fin.

Qex – incorporeaza productia finita, productia nedetermianta si productia imobilizata

si da imaginea intregii activitatii a firmei.
Qex = Qv + Spf + Net + Q imob

VA – bogatia creata de firma

Va = Qv – M(cheltuieli materii prime, energie, apa) lsf tert (60,61,62)

ICA(QF) > IQF – ponderea stocului de prod. Fin. In prod fabricate scade sau creste
ponderea prod vandute in prod marfa fabricata

Qv/QF constanta 1
Qv/Qv+Spf creste spre 1

Aceasta este situatia pentru agenti economci.

Cea mai mare parte a produselor si-au gasit cumparatori – si-au recuperat investitia
si se poate relua ciclul la scara largita.

Iqf > Qex – in structura productiei exercitiului scade ponderea productiei

nederminate si respectiv a productiei imobilizate
– Cea mai mare parte a materiei prime lansate in fabricatie a ajuns in stadiul de
produs finit si paote fi valorificata rpin vanzare ceea ce creaza premizele reluarii
exploatarii la scara largita.

IVa < I Qex – in structura productiei exercitiuluis cade podnerea consumului provenit
de al terti (creste ponderea bogatiei create de intreprindere care include si profitul)

Etape de aplicare a acestor corelatii:

1. Se culeg informatii cifrice pentru indicatorii valorici pe o perioada de 2 ani
consecutivi
2. Se asigura comparabilitatea informatiei in timp
3. Se calcuelaza indicii fiecarui indicator raportand valoarea din anul curent la cea
din anul precedent
4. Se compara indicii si se stabileste daca intrepridnerea se incadreaza in corelatia
de echilibru sau nu
5. Fiecare situatie constatata se justifica cu factori concreti din itnrepridnere.

Corelatiile de echilibru in comert

IMC > ICA – in strucura CA din comert scade ponderea costului marfurilor cumparate.
IVA > IMC – in structura marjei comerciale scade ponderea consumurilor provenind de
al terti specifice uneia ctivitati cu specific de comert.

Etapele de aplicare – identice cu cele de la industrie.

Analiza informatiilor din CPP

11
CPP este situatia financiara obligatoriu de intocmit de catre orice agent economic.
Informatiile cuprinse in aceasta situatie financiara arata dimensiunea activitatii
intreprinderii. In totalitate, informatiile sunt fluxuri financiare, prin urmare acestea
sunt afectate de inflatie si ori de cate ori le utilizam trebuie asigurate.

Informatiile din CPP sutn grupate dupa criteriul naturii activitatii in:
 Informatii referitoare la actiuni de exploatare (de baza, repetitiva si continua)
 Informatii referitoare la actiunea financiara considerata suplimentara celei de
baza
 Informatii vizand aspectele conjuncturale in desfasurarea activitatii firmei
(extraordinare)

Analiza informatiilor din CPP se face de cele mai multe ori dupa ce informatiile din
cont se transpun intr-o situatie care arata modalitatea de formare a rezultatului
activitatii (tabloul soldurilor intermediare de gestiune). Conform TSJG etapele
formarii rezultatului sunt:
1. Se obtine marja comerciala (venituri din vanzari – cost de cumparare) pentru
comert iar pentru industrie: productia exercitiului
2. Valoarea adaugata
3. Rezultatul brut al exploatarii
4. Rezultatul exploatarii
5. Rezultatul exploatarii
6. Rezultatul brut al exercitiului (curent + extraordinar)
7. Rezultatul net al exercitiului

Pe baza informatiilor din CPP sau din TSJG se fac urmatoarele investigari
1. Analiza dinamicii si structurii veniturilor
2. Analiza dinamicii si structurii rezultatelor
3. Analiza dinamicii si structurii cheltuielilor
4. Analiza dinamicii si structurii corelatiilor de echilibru intre indicatori valorici
respectiv intre soldurile de gestiune
5. Analiza rentabilitatii ca valoare absoluta si relativa
6. Analiza principalelor rate de gestiune (rate de cheltuieli + analiza fiecarui
indicator in parte)

1. Analiza si dinamica structurii veniturilor

Pentru un agent economic, veniturile trebuie sa inregistreze cresterea in dinamica in
valori comparabile. Dpdv structural, veniturile din exploatare trebuie sa predomine
in venitul total ceea ce inseamna ca activitatea de baza a firmei este una continua si
exista probabilitatea foarte mare ca in perioada imediat urmatoare sa se obtina un
venit de aceeasi dimensiune.

In structura venitului din exploatare trebuie sa predomine veniturile din vanzari (CA).
Intreprinderea prezinta o eficacitate mare, are o pozitie concurentiala buna si un
grad mare de satisfactie a clientelei.

Pentru industrie: Q vanduta = CA, Q marfa fabricata, Qex si VA

Pentru comert: Venituri din vanzarea marfurilor = CA, Marja comerciala, VA
12
Comparand indicatorii valorici intre ei ii putem delimita in eficiente brute si respectiv
nete.
In industrie: CA se ia din rulaj 701
Qmf fabricata – expresia valorica a Qfinite si Qv + Spf (stoc produs finit)
Qex – incorporeaza Qfinita, Qneterminata, si Q imobilizata si arata imaginea itnregii
activitati a firmei
Qex = Qv + Spf + Net (331) + Qimob (721.722)

VA – bogatia creata de firma

VA = Qex – M (materii prime, energie, apa, materiale 60,61,62)
Qv – efect net
Qf – efect brut (pentru ca are costul stocurilor)

ICA (Qv) > IQf -> ponderea Spf in Qf scade sau creste ponderea Qv in Qf
Qv / Qv + Spf

Etapele de lucru sunt:

1. Se identifica veniturile intreprinderii pe o perioada de 2-3 ani consecutivi.
2. Se asigura comparabilitatea informatiilor financiare in timp.
3. Se calculeaza abateri absolute si relative ale fiecarui indicator in parte.
4. Se determina structura venitului total.
5. Se interpreteaza rezultatul.

In cazul rezultatului si al cheltuielilor problemele se pun identic ca in situatia

veniturilor.

1. Analiza corelatiilor de echilibru intre indicatorii valorici.

In CPP avem fluxuri financiare care intra, fluxuri care ies si fluxuri care raman.
Dpdv al eficientei f care intra: - veniturile (efect)
Care ies: cheltuieli (eforturi)
Care raman: rezutlate (efecte)
Venituri = Cheltuieli + Rezutlat

Veniturile incorporeaza elemente de cheltuiali suplimentare fata de rezultat.

Venituri – efect brut iar rezultatul este un efect net.

Un agent economic functioneaza atunci cand: Iefect net > I efect brut > I efort
Pornind de la aceasta, s-au dezvoltat corelatii de echilibru intre indicatorii valorici.
Indicatorii valorici sunt cei care dau dimensiunea cat. firmei.
Situatia ideala este ca cea mai msre parte a productiei si-a gasit cumparator – s-a
recuperat investitia si se poate relua fabricatia.

IQf > IQex – cand se respecta aceasta corelatie in structura Qex scade si ponderea
Q neterminate si a Q imobilizate.
Cea mai mare parte a materiei prima lansate in fabricatie a ajutorului in stadiul de
produs finit si poate fi valorificata prin vanzare ceea ce creaza premizele reluarii la
scara largita.

13
IVA > IQex – In structura Qex scade ponderea consumului provenind de la terti si
creste ponderea bogatiei create de intrepridnere care include si profitul.

Etapele de aplicare a acestor corelatii:

1. Se culeg informatii cifrice pentru indicatori valorici pe o periaoda de 2 ani
consecutiv.
2. Se asigura comparabilitatea informatiilor in timp.
3. Se calculeaza indicii fiecarui indicator raportand valoarea din anul curent la cea
din anul precedent.
4. Se compara indicii si se stabilesc daca intreprinderea se incadreaza in corelatii de
echilibru sau nu.
5. Fiecare situatie constatata se justifica cu factori concreti din intrepridnere.

Corelatii de echilibru in comert

IMC > ICA – in structura CA din comert scade ponderea costului marfurilor
cumparate.
IVA > IMC – in structura MC scade ponderea consumului provenind de la terti
specifice unei activitati cu specific de comert.

Etapele de aplicare sunt identice cu cele de la industrie.

Analiza CA

CA este cunoscuta in literatura de specialitate ca CA bruta sau neta si reflecta

ansamblul veniturilor din vanzarea unui agent economic.
CA este un flux financiar potential, adica posibil a fi incasat efectiv. Intrucat el se
inregistreaza in contabilitate in momentul facturarii marfii catre clienti si nu in
momentul incasarii efective a contravalorii facturii.

Pentru firmele cu activitate de productie, veniturile din vanzare se preiau din contul
701 si are denumirea specifica de Venituri din productia vanduta.
Pentru comercianti, veniturile din vanzarea marfurilor se preiau din contul 707.
Pentru servicii, veniturile din vanzari se preiau din contul 704 venituri din prestari
servicii.

Interprinderile cu activitate mixta, respectiv comert, productie, servicii vor avea in

evidentele contabile toate aceste 3 conturi, vor raporta toate cele 3 categorii de
venituri din vanzari.

In CPP structurat dupa natura activitati indentificam doar valoarea neta a CA care
cuprinde venitul din vanzare exclusiv reduceri comerciale (remize, rabat etc.). In CPP
dupa destinatii sau functii avem atat valoarea vanzarii brute cat si valoarea
vanzarilor nete.

In practica se folosesc 4 concepte:

– CA totala (neta sau bruta)
– CA medie (CAˉ = CA/q)
– CA marginala (∆ CA = CA/∆ q)

14
Venituri din vanzarea ultimei cantitati de produs
– CA critica (prag de rentabilitate) – acel venit din vanzari care acopera cheltuieli si
pentru care rezultatul este 0.
CAcr = CF / 1- Rev Unde CF sunt cheltueilile fixe si Rev este rata cheltuielilor
variabile
Rev = CA / CA
CA cr/prod = CF / p – CV

CA se utilizeaza in aprecierea eficacitatii afacerii, respectiv in aprecierea pozitiei

concurentiale a unui agent economic.
• Pentru cota de piata absoluta Cpa = CA intr / ∑CA sector x 100
• Cota de piata relativa Cpr = CA intr / CA liderului x 100

Pentru cota de piata absoluta, cu cat este mai mare cu atat pozitia firmei este mai
buna. Cpr reflecta raportul intre fortele de vanzare ale agentilor economici si fortele
de vanzare ale liderului. Atat CPa cat si Cpr depind de capacitatea intreprinderii de a
satisface clientela, capacitate masurata cu ajutorului a 2 coeficienti: coeficientul
de atractie a clientului, coeficientul de fidelizare al clientului.
1. Coeficientul de atractie a clientului – reprezinta capacitatea agentului
economic de a determina clientii care in exercitiul financiar anterior au cumparat
produsul specific firmei de al concurenti sa il cumpere in exercitiul financiar
curent de la firma in cauza.
2. Coeficientul de fidelizare a clientului – reprezinta capacitatea agentului
economic de a-si mentine clientii pe care i-a avut in exercitiul financiar anterior si
in exercitiul fiannciar curent.
In practica, CA este abordata dpdv al evolutiei in dinamica, ca structura si ca abateri
factoriale.

Analiza dinamicii CA - inseamna compararea veniturilor din vanzare obtinuta de-a

lungul unei perioade mai mari de timp. Intrucat CA este un flux financiar potential se
impune prelucrarea informatiilor din cost in vederea asigurarii comparabilitatii in
timp.
Comparatiile se pot realiza cu marimi absolute, relative, indici, ritmuri. Odata
efectuata comparatie se poate preciza in care din urmatoarele situatii se regaseste
agentul economic.

Indicatori N-3 N-2 N-1 N I

1 CA um 1650 1710
2 Ip % 113 115
3 CA comparabila
2191.61 1975.05 1916.25 2100
1650 1486.96 1442.69 1581.03

4 Indice (ritm) BF 14
5 Indice BL

15
3. Inflatare
N-3: 1650 x 1.15 x 1.10 x 1.05 = 2191.61
N-2: 1710 x 1.1 x 1.05 = 1975.05
N-1: 1825 x 1.05 = 1916.25

Deflatarea
N-3: 2100/1.05 1825/1.10
N-2: 2100/1.10
N-1: 2.100 ??

4 N-3 Baza fixa

I N-2 = 1975.05/2191.61 = 90.11%
IN-1 = 1916.25/2191.61 = 87.44%
IN = 2100/2191.61 = 95.82%

4. Baza in lant
IN/N-1 = 2100/1916.25 = 109.59%
IN-1/N-2 = 1916.25/1975.05 = 97.02%
IN-2/N-3 = 1975.05/2191.61 = 90.12%

Se poate ajunge la urmatoarele situatii:

– Crestere puternica: salturi peste media pietei
– Crestere lenta
– Stagnare (± 1-2%)
– Regresie accelerata
– Regresie lenta

In ceea ce preiveste factorii care actioneaza asupra modificarii vanzarii unui agent
economic ii putem grupa in factori interni si externi.
In categoria factori interni: calificarea si experienta angajatilor, cointeresarea
materiala, potentialul financiar al intreprinderii, gradul de dotare tehnica, gradul de
uzura a utilajelor, gradul de modernizare a acestora, gradul de cunoastere a
nevoilor, efortul promotional, strategic pentru preturi si produse.
Factori externi: concurenta, evolutia nevoilor clientilor, legislatia economica etc.

Structura CA – reprezinta proportia diferitelor activitati, produse, sectoare in totalul

vanzarilor. Analiza structurii CA permite aprecieri privind riscul activitatii, evolutia
rentabilitatii, puterea de negociere a agentului economic.
Pentru aceasta putere de neg exista matricea ABC
• Coeficientul Gini – Struck

• Coeficientul Herfindhal

Pentru ambele coeficiente se identifica:

16
– Catre 1 se identifica valoarea coeficientului in anul curent > valoarea
coeficientului din anul precedent.
Aceasta situatie se intalneste la intreprinderile la care vanzarile sunt concentrate pe
un element structural: produs, activitate sau client. In aceasta situatie exista un
produs, activitate sau client care concentreaza cam 50-60% din vanzarea firmei.
Intreprinderea cu o astfel de situatie a vanzarilor se confrunta cu riscuri mari
deoarece orice disfunctionalitate in activitatea clientului sau pe piata produsului
poate sa determine nerealizarea a mai mult de 50% din CA anuala ceea ce inseamna
risc de faliment.
In cazul relatiei cu clientii, atunci cand veniturile din vanzarile firmei depind
preponderent de un client, acesta determina scaderea puterii de negociere a firmei
in raport cu clientul respectiv ceea ce afecteaza rentabilitatea.

– In conditiile in care atat G cat si H tind catre 00 sau 1/n in dinamica

inseamna ca valoarea coeficientului in anul curent este mai mica decat in anul
precedent.
Dpdv al structurii, intreprinderea cu o astfel de situatie prezinta o structura
echilibrata pe produs, activitate sau client. Fiecare produs, activitate sau client are
pondere aproximativ egala in veniturile din vanzarile firmei analizate. Este situatia
ideala pentru un agent economic deoarece contribuie la diminuarea riscului de
faliment, se mentine puterea de negociere si un nivel mediu al rentabilitatii.

Analiza factoriala a CA
Permite identificarea contributiei unor factori componenti ai fenomenului la
modificarea vanzarilor si aceasta constituie o sursa importanta pentru deciziile
manageriale.
Pentru Ca ca pentru orice alt indicator se pot construi o multime de relatii
matematice de cuantificare. In teoria si practica economica, cele mai folosite modele
pentru CA sunt:
1.
2.
Wl
Unde F – mijloace fixe totale
Fa – mijloace fixe active
F / Ns = G = grad de inzestrare tehnica a muncii
FA/F = fa = ponderea mijoacelor fixe direct productive in totalul mijloacelor fixe
Qf/ Fa = randamentul mijloacelor fixe direct productive

1. ∆ CA = CA1 – CA0
CA = ∑qi x pi unde qi cantitativ si pi calitativ

Influenta lui qi
a. ∆ qi =
Ip = ∑q1 x p1 / ∑q1 x p0
∑q1 x p0 = CA1/Ip
Iq = ∑q1 x p0 / ∑q0 x p0 – CA recalculata

b. p
∆ p + ∆ q = ∆ CA

17
1. CA = Ns x Wl x S
a. ∆ Ns
b. ∆ Wl
∆g=
∆ fa =
∆ randament =

∆ g + ∆ fa + ∆ randament = ∆ Wl

c. ∆ S =
d. ∆ Ns + ∆ Wl + ∆ S = ∆ CA

Analiza CA
Desen

CA: dinamica, strucurala, factoriala.

Consecinte ale modificarii CA asupra principalelor performantele economico-
financiare.
Atunci cand CA isi modifica valoarea se modifica toti indicatorii de performanta ai
firmei incapand cu profit ca valoare absoluta si continand cu atele de rentabilitate si
cheltuieli.
Ca indicatori de eficienta globala, respectiv productivitatea, randamentul si viteza de
rotatie, ca indicatori de eficienta partiala. Intrucat intre CA si indicatori mentionati
anterior, Relatia este dp in sensul ca evolutia CA determina evolutia indicatorilor
mentionati anterior in acelasi sens, managementul urmareste cresterea vanzarilor
de la o perioada la alta.

Utilizand analiza factoriala, se poate cuantifica influenta modificarii vanzarilor asupra

fiecaruia dintre indicatorii mentionati anterior.
1. Profit -> eficacitate
2. Rate de rentabilitate – eficienta globala
3. Rate de cheltuieli – eficienta globala
4. Productivitate – eficienta partiala
5. Randamentul – eficienta partiala
6. Viteza de totatie – eficienta partiala

1. Pr = CA x Pr/CA x 100 unde Pr/CA este rata rentabilitatii

 CA x r x 100 unde factorul cantitativ este CA si factorul calitativ este r
∆ CA = CA1 x r0 x 100 – CA0 x r0 x 100 = ± x um – prodficarea profitului datorita
modificarii vanzarilor

1. Rata rentabilitatii economice: Pr/AT x 100

Rec = CA x r / AT x 100 unde factorul cantitativ este At., factorul de strucura este CA
si factorul calitativ r
CA = CA1 x r0 / AT1 x 100 – CA0 x r0/AT1

18
Rata rentabilitatii financiare = Pr / K propriu sau permanent x 100 = CA x r/k x 100
unde k este factorul cantitativ, CA este factorul de structura si r este factorul
calitativ.
∆ CA = CA1 x ro/K x 100 – CA0 x r0/k1 x 100

2. Se modifica toate ratele de cheltueili care se calculeaza cu ajutorul unor

sume de cheltuieli ce au comportament fix: rate de cheltuieli fixe, rate de
cheltuieli cu amortizare, rate de cheltuieli bancare.
Rch = ch/v x 100/1000
Rch fixe = ch fixe/CA x 100/1000 unde factorul cantitativ este CA iar cel calitativ
sunt cheltuielile fixe
∆ CA = ch fixe0 / CA1 x 100/1000 – ch fixe 0/CA0 x 100/1000

R ch amortizare = Am/CA x 100/1000 unde CA este cel cantitativ iar Am este cea
calitativ
CA = A0/CA1 x 100/1000 – A0/CA0 x 100/1000

R ch dob bancare = Dobanzi/CA x 100/1000

CA = Dob0/CA1 x 100/1000 – Dob0/CA0 x 100/1000

3. W = indic rez/ind potential uman = CA / T, Ns, Tz unde t. Ns este cantitativ si Ca

calitativ
CA = CA1/t1 Ns1 – CA0/T1Ns1

W = Pr/TNs = CA x r /TNs unde t sau Ns este cantitativ, CA structura si r calitativ

CA = (CA1-Ca0) x r0 / t sau Ns 1

4. Se calculeaza pentru active

µ = I rez / i pot mat = CA / imob corp
Pr / Ic (AJ, Mijloace fixe) = CA x r / IC (AJ, MF)
CA = CA1 / IC (AJ, MF)1 – CA0/ IC (AJ, MF)1

5. Numaruld e rotatii = I rez / I pot = CA / Sc(r,k)

Durata de rotatie = Ipot/ I rez = S(creante, K)/CA

CA = CA1 – CA0/ S(r,K)1

CA = S(creante, K)1 /CA1 x t – S(r, K)1/CA0 x T

Valoarea adaugata - este un indicator de eficacitate care permite evaluarea dpdv

cantitativ cu activitatea de producie si comercializare. Indicatorul se utilizeaza in
evaluarea oricarui tip de activitate.
Situatia fiannciara nu ofera informatii directe privind VA insa cuprinde elemente pe
baza carora se poate calcula indicatorul. Toate elemenetele necesare calcularii VA se
gasesc in CPP.

Pentru industrie: VA = Qex – Cons terti

Qex = Qv +Qst +Qimob – venituri din exploatare r2, 415, 6

Cheltuieli materiale (cheltuili exploatare gr 60, 61,62) care cuprind:

19
– Cheltuieli materiale proprii 10
– Cheltuieli materiale auxiliare 11
– Combustibil, energie, apa 12
– Lucrari, servicii facturate terti 24

Pentru comert: VA = CA – M (11,12,12 + cheltuieli cu marfurile 607)

CA este definita ca bogatia creata de intreprindere pe parcursul unei perioade
limitate (de regula este exercitiul financiar).
Este un flux financiar, prin urmare ori de cate ori se face o analiza in dinamica
trebuie avuta in vedere asigurarea comparabilitatii informatiilor.
Este baza de calcul pentru TVA.
O alta modalitate de calcul a indicatorilor o reprezinta insumarea elementelor
considerate de natura elementelor adaugate care in economie sunt cunoscute sub
denumirea de factori de remunerare ai participantilor la desfasurarea activitatii
firmei.

Analiza structurala
Participare la desfasurarea
Factorii de remunerare Rate de remunerare (rate de
activitatii firmei structura)
Personal Cheltuieli de personal + R de remunerare a pers
Capital tehnic Amortizare + Rata de remuenrare a K tehnic
Creditori Dobanzi + R de rem a creditelor
Stat Impozite, taxe, varsaminte
R de rem a statului
asimilate +
Actionari Diividende + R de rem a actionarilor
Intreprindere Profit ramas in intrepridnere
R de rem a intreprinderii
pt dezv

VA
– Cheltuieli de natura VA
– Profit ramas in intreprindere
I∑cheltuieli materiale CA < I profit ramas in intreprindere
I VA > I orice cheltuieli materiale VA ai Ch VA/VA sa scada in dinamica
I VA < I profit ramas rezulta ca Profit ramas / VA creste
 Aceste rate se numesc rate de remunerare

Analiza factoriala
Pentru industrie un model des utilizat este:
Va = Q ex – M = Qex (1 – M/Qex – cheltuieli materiale la 1 leu Qex sau VA la 1 leu Q
ex adica VA/Qex) = Qex x Ca/Qex (VAˉ) = Qex x VAˉ
Qex = Ns x Nz x Nh (adica Th) x Wh = Th x Wh
Vezi pagina 52-53

VAˉ = ∑gi x VAiˉ / 100 unde gi este ponderea productiei in totalul productiei
20
Gi = Qex/ ∑Qex

Etapele de aplicare a modelului de analiza factoriala:

1. Se dezvolta factorial
2. Se culeg informatii cifrice din situatii financiare
3. Se calculeaza fiecare influenta.
4. Se interpreteaza rezultatele.

VA = Qex x VAˉ vezi pagina 53

Nr.CrtIndicatori N-1 N
1 Qex
2 Ns
3 Nz
4 Nh
5 VA
6 th (Nz x Nh)
7 Th (Ns x th)
8 Wh (Qex/Th)
9 VAˉ(VA/Qex) VA-> CPP si Qex –M (cons de la
terti rd 10,11,12,24)
1-5 ctb intreprindere
6-9 – se determina pe baza informatiilor culese

1. CPP = rd 2 (Qv) ± Qst (rd 4 sd c si rd 5 sd d) + Qimob (rd 6)

VA = Th x Q / (Th/Ns/Tz adica W x CA/Q adica gradul de valorificare a Q x VA/CA

adica remuaerarea participarii la desfasurarea activitatii firmei => rata de integrare
pe vertica la a agentilor economici (50-60%) ri

CA/Q tinde spre 1 – pozitie buna a intrepridnerii pe piata

In comert VA/CA max 20% dar cand intreprinderea are activitate mixta VA/CA in
raport de activitate cresc veniturile.

VA = T (Ns) x W x S x Ri vezi pagina 55

W = F/Ns (gradul de inzestrare tehnica) x FA/F (gradul de utilizare a capacitatii
tehnice) x Q/Fa (rezultatul exploatarii unui leu mijloace fixe active. Cu cat este mai
mare de 1 cu atat este mai bine)

Indicatori
1. Ns
2. Nz

21
3. Nh
4. Qex (CPP)
5. Qv (CA industri sau CPP rd 2)
6. VA (CPP)
7. F (valoarea mijloacelor fixe) bilant – imobilizari corporale rd masini si utilaje sau
din situatiile amortizarii (doar valoarea capitalului masini si utilaje)
8. Fa – din situatiile statistice ale interpridnerii de la dep de control al Q

VA = Qex – M – industrie
VA =CA – M comert (rd 11 adica 60, 12 adica 61, 13 adica 62 si rd 24) => VA = CA
x VAˉ
Dezvoltarea modelului se face asemanator cu cel de al industrie
CA = Ns (T) x W (CA/Ns sau T)

Consecintele modificarii VA asurpa principalelor performante ale interprinderii

Performante:
Eficacitatii => Pr => VA x Pr/VA (rata de remuaerare a intreprinderii)
Eficientei
– Globale : r economica, r financiara
– Partiale: randamentula ctivelor, randamentul mijlaocelor fixe, W

VA = (VA1 – VA0) x ro

Rec = Pr/At x 100 unde At cantitativ Pr calitativ care contine VA cantitativ si r
calitativ

Va = (VA1 – VA0) x ro / AT 1

R fin = Pr/K x 100 unde K este cantitativ si pr calitativ care contine ∆ VA cantitativ si
r calitativ

∆ VA = (VA1 – VA0) x ro / K1
µ = VA / Aex unde A ex este cantitativ si VA calitativ
VA = VA1 – VA0 / Aex 1

µ = VA/F unde F este cantitativ si VA calitativ

∆ VA = (VA1 – VA0)/F1

W = Va / Ns unde Ns este cantitativ si VA calitativ

∆ VA = (VA1 – VA0) / Ns1

Analiza productiei

Productia este un sold intermediar de gestiune pentru activitati cu specific

industrial. Indicatorul permite dimensionarea activitatii agentilor economici care
transforma valoarea de intrebuintare a unei materii prime. In literatura de
specialitate intalnim mai multe concepte, mai multe tipuri de productie, fiecare
aratatnd o anumita dimensiune. Cele mai des utilizate sunt Qex, Qf, Q neterminata si
Q fizica. Pentru fiecare concept in parte se pot da dimensiuni la nivel de
interprindere pe categorii de produse din nomenclatorul firmei sau pe unitate de

22
produs cu exceptia Qfiz. Toti ceilalti indicatori pot fi luati in calcul ca exprimare
valorica sau ca unitate fizica.

Analiza productiei presupune abordarea urmatoarelor aspecte:

1. Analiza gradului de indeplinire a planului de fabricatie
2. Analiza dinamicii si structurii pe categorii de produse pentru orice tip de productie
3. Analiza calitatii productiei
4. Influenta modificarii valorii fizice a pproductiei respectiv a structurii productiei
asupra principalelor performante ale intreprinderii.
5. Analiza factoriala

1. Analiza gradului de indeplinire a planului de fabricatie intr-o

intrepridnere industriala
Orice agent economic cu activitate industriala are un plan de fabricatie pe categorii
de sortimente sau de produse pe care le detine in portofoliu. Programul de fabricatie
tine cont pe de o parte de resursele interprinderii (umane, materiale si financiare),
pe de alta parte de raportul cerere-oferta pe piata pentru produsele specifice firmei,
raport care include ca variabila pozitia intrepridnerii in sector, respectiv intensitatea,
concurenta.

Pentru analiza gradului de indeplinire a programului de fabricatie in intreprinderea

industriala se folosesc urmatoarele instrumente:
1. Indicii individuale de indeplinire a programului de fabricatie
2. Coeficientul de nomenclator
3. Ponderile
4. Coeficientul mediu de sortiment
5. Coeficient mediu de structura (asortiment)
Cel mai des utilizate sunt indicatorii individuali si ponderile.
In situatiile de lucru care prezinta sortimentele intrepridnerii sunt prezentate Q
planificata a se realiza si Q efectiv realizata
O astfel de situatie permite calcularea indicatorilor individuali. Vezi pagina 59
Indicatorii individuali ne ajuta sa vedem la care produse am realizat ceea ce am
planificat.

Coeficientul de nomenclator 1 – n/N unde N este numarul total de produse al

itnreprinderii si n este numarul de produse la care nu s-a realizat planul de
fabricatie.
Coeficientul de nomenclator arata ca si indicii individuali si ponderile gradului de
indeplinire a .....
Cu cat este mai mare cu atat situatia interpridnerii este mai buna si rezulta ca planul
de fabricatie a fost indeplinit la o parte mai mare din numarul produselor firmei.

Coeficientul mediu de sortiment – arata graduld e indeplinire a planului la nivelul

itnreprinderii. Ks este pozitiv si intotdeauna <= 1.
Atunci cand Ks = 1 putem avea urmatoarea situatia in intreprindere:
a. Programul neindeplinit ep totalul intrepridnerii si pe fiecare soortiment in parte
indiferent de proportia de nerealizare

23
b. Programul idneplinit si chiar depasit la nivelul de itnrepridnere dar exista cel putin
un sortiment din numarul total la nivel de itnreprindere la care nu s-a indeplinit
planul.

Daca Ks < 1 avem:

a. Planul s-a indeplinit 100% la toate sortimentele.
b. Planul s-a indeplinit la nivel de intreprindere si chiar s-a depasit indiferent de
proportia de realizare.

Pentru acest indicator avem 3 relatii de calcul:

a. Ks = ∑q min P0 / ∑q0p0
∑q0p0 – valoarea programata a Q la nivelul intreprinderii
∑q min P0 – q minima realizata in limita q programata

b. Ks = 1 - ∑ |∆ qp| / ∑q0p0
∑ |qp| - suma abaterilor negative pe sortimente de la q programata.

c. Ks = ∑g’i0 x iqi / 100 + ∑g’’i0 / 100

g’i0 – ponderile programate pentru produsela la care nu s-a realizat planul.
g’’i0 – ponderile programate petnru sortimente la care s-a realizat planul.
iq – indicele individuale de indeplinire a planului la soortimentele la care nu s-a
realizat planul..

Etape de lucru
1. Se culeg informatii cifrice privind valoarea productiei pe categorii de produse pe
cel putin 2 ani consecutivi.
2. Se determina coeficientul mediu de sortiment folosind una din cele 2 modalitati
de calcul.
3. Se interpreteaza rezultatul obtinut din calcul luand in considerare si evolutiile
cifrice ale productiei.

Aplicarea primei relatii de calcul: Ksˉ = ∑q min P0 / ∑q0p0

Pentru determinarea valorilor indicatorilor prin aceasta relatie se compara productia
in N-1 cu cea din anul N si se ia in considerare valoarea minima. Ulterior se
insumeaza valoarea determianta petnru fiecare categorie de produs in parte si se
determina suma minima la nivel de intrepridnere.
Slide 11 suport curs completare coloana qminp0

Produse: A 360.000, B 196.800, C 246.000, D 300.000 in total 1.102.800

Ks = 1.102.800 / 1.200.000 = 0.919
Ks < 1 deci avem una din urmatoarele situatii:
– Programul neindeplinit pe total intrepridnere
– Program indeplinit chiar depasit la nivel de itnreprindere insa la structura pe
sortimente exista 2 produse in cazul nostru adica B si C la care nu s-a indeplinit
planul.

Aplicarea relatiei 2: Ks = 1 - ∑ |∆ qp| / ∑q0p0

∑ |∆ qp| - suma abaterilor negative de la programul de fabricatie.

24
Trebuie sa calculam ∑ |∆ qp| - se face diferenta itnre valoarea realizata a productiei
si cea realizata si se iau in calcul doar abaterile in sens negativ. Acestea se
insumeaza la nivelul de itnreprinderii si se aplica in relatia de calcul.
A: abatere pozitiva 9.000
B: 196.800 = 240.000 = 43.200 – o iau in considerare
C: 246.000 - 300.000 = -54.000
D: 418.200 – 300.000 = 118.000
 43.200 + 54.000 = 97.200 iau in calcul

Ks = 1 – 97.200 / 1.200.000 = 0.919

Aplicarea relatiei 3: Ks = ∑g’i0 x iqi / 100 + ∑g’’i0 / 100

g’i0 – ponderile programate ale productiei pentru produse de la care nu s-a indeplinit
planul
g’’i0 – ponderile pentru produsele la care s-a indeplinit planul
iqi – indice de volum la produsele la care nu s-a indeplinit planul.

Se calculeaza structura programata raportand productia obtinuta pe fiecare

categorie de produs pe total intreprindere.
A = 360.000/1.200.000 = 30%
B = 240.000 / 1.200.000 = 20%
C = 300.000 / 1.200.000 = 25%
D = 300.000 / 1.200.000 = 25%

Indicele de volum – raportarea productiei realizate pe fiecare categorie de prod la

cea din anul anterior.
A = 369.000 / 360.000 x 100 = 102.5
B = 196.800/ 240.000 x 100 = 82%
C = 246.000 / 300.000 x 100 = 82
D = 418.200 / 300.000 x 100 = 139.4%

La nivel de intreprindere se raporteaza valorile cumulate: 1.280/1.200.000 = 102.5%

Ks = ∑g’i0 x iqi / 100 + ∑g’’i0 / 100 = 20% x 0.82 + 25% x 0.82 + 30% x 25% / 100
= 0.919

Un alt coeficient folosit pentru analiza gradului de indeplinire a fabricatiei este

coeficientul de asortiment sau de structura. Acesta este intotdeauna pozitiv iar
valoarea maxima este 1.
Daca Ka < 1 inseamna ca programul pe sortimente din nomenclatorul de fabricatie
al itnreprinderii a fost realizat in proportii diferite
Daca La = 1 inseamna ca programul de fabricatie a fost indeplinit s-a indeplinit in
proportie de 100% respectiv neidneplinit sau depasit in aceeasi proportie in toate
sortimentele din nomenclatorul de fabricatie al intreprinderii.

Relatia de calcul: Ka = 1 - ∑|g|

|∆ g| - suma abaterilor negative de la structura programata a productiei
Pentru determinarea acestui indicator se calculeaza structura productiei in cele 2
perioade consecutive apoi se face diferenta intre structura efectiva si cea
programata
25
g = gi1 – gi0
Acolo unde sunt abateri negative, acestea se cumuleaza la nivel de itrtepridnere
apoi se aplica in relatia de calcul slide 22 suport curs.
Vezi pagina 65

Ka = 1 - ∑|g| = 1 – 0.09 – 0.91

Ka < 1 deci proramul pe sortimente a fost realizat in proportii diferite

rec rec
1. Ka = ∑ q min x p0 / ∑ q1 p0
rec
q min x p0 – valaorea minima a productiei dintre valoarea efectiva a productiei si
valoarea productiei recalculate in limita structurii programate.
rec
q1 p0 – productia efectiva recalculata in functie de structura programata a
productiei slide 24
gi0 rec rec
∑ q1 p0 q min x p0

A 360.000/1.200.000 1230000
= x 30%Min=
(369.000;369.000) = 369.000
30% 369.000
B 20% 1230000 x 20%Min= (196.800 realizat; 246.000
246.000 planificat) = 196.800
C 25% 1230000 x 25%Min=
(246.000; 307500) = 246.000
307.500
D 25% 1230000 x 25%Min=
(418.200; 307.00)= 307.500
307.500

Ka = 1.119.300 / 1.230.000 = 0.91

In aplicatii se cere calculul Ks, Ka si indicele de valoarea la nivelul itnreprinderii.
Iq = ∑q1p1 / ∑q0p0 = 1.230.000 / 1.200.000 = 102.5%

Avem situatia: Ks < 1 , Ka < 1 Iq > 100 (in suportul de curs sunt toate combiantiile
posibile)
Situatia de mai sus arata ca la nivelul itnreprinderii Q a fost indeplinita sau chiar
depasita insa depasirea este efectul compensarii nerealizarilor inregistrate la
sortimentele B si C cu depasirile inregistrate la sortimentele A si D.
Interpretare: o astfel de situatie poate fi in detrimentul afacerii daca este rezultatul
unor perturbari in procesul de aprovizionare cu materie prima, materiale sau
perturbari in procesul productiv pe seama inexistentei unor proceduri de lucru sau
pe seama existentei acestor proceduri, dar nerespectarii lor fie datorita neprelucrarii
corespunzatoare catre angajati fie datorita lipsei de receptivitate a angajatilor la
aceste proceduri.
O alta explicatie pentru situatia in care se regaseste intrepridnerea este
programarea valorii si structurii productiei pe categorii de produse din nomenclatorul
intreprinderii, fara un studiu de piata efectuat anterior.

Masuri pentru perioada urmatoare:

26
Daca este perturbare in perioada de aprovizionare: Analiza relatiei cu furnizorii si
instituirea unor proceduri de relatie a furnizorilor si de gestiune corecta a relatiei cu
ei
Perturbari ale procesului de productie epntru ca nu exista proceduri de lucru –
masura – elaborarea acestor proceduri, rpelucrarea catre angajati si isntituirea unui
cotnrol privind utilizarea lor.
Se efectueaza studiu de piata inainte de fiecare planificare a productiei pentru
exercitiile financiare urmatoare.
Modificarea volumului productiei si modificarea structurii productiei de impact
asupra performantelor itnrepridnerii.
Modificarea valorii Q are impact asupra :
• Eficacitatii indentificata prin: Q, Qv (CA), Pr
• Eficientei globale: rate de cheltuieli sid e rentabilitate
• Eficientei partiale: randament si productivitatea muncii

Q = ∑q x p unde q cantitativ si pret calitativ

q - ∑ q1 p0 - ∑q0 x p0
Pr = venit (CA) – cost aferent = ∑q x p - ∑q x c => ∑q = Pr0 x Iq – 1
Pr0 – profitul din perioada anterioara
Iq (indicele de volum) = ∑q1p0 / q0p0

R chelt = cheltuieli fize / V (venit exploatare, CA, Q)

R chelt = Ch fixe / ∑ q x p x 100 unde q este cantitativ p structura ch fixe calitativ
∑q = ch fixe / ∑q1p0 x 100 – ch fixe / q0p0 x 100

R ch cu amortizare = A / (q x p) x 100 unde q cantitativ, p structura, A calitativ

q = A0 / ∑q1p0 x 100 – A0 / ∑q0p0 x 100

Ch dob = Dob/Venit x 100 unde ∆ q cantitativ, p structura, dob calitativ

q = dob0 / ∑q1p0 x 100 – dob0 / ∑q0p0 x 100

Rentabilitate economica
Rec = P1 / AT x 100 unde At cantitativ si Pr calitativ vezi pagina 69

Rfin = PR / Capital x 100

∆ q = Pr0 x Iq – 1 / K1 x 100

µ = Pr / Mf cantitativ este F si calitativ este Pr (q. g, c p)

∆ q = Pr0 x Iq – 1 /F1 x 100

µ = CA (Q) / F(FA sau Ae)

∆ q = q1p0 / F (Fa sau Ae) 1 – q0p0 / F(Fa sau Ae)1

Analiza marjei comerciale

Marja comerciala – indicator care permite aprecierea dimensiunii activittatii unei

entitati care functioneaza in sectorul comert.

MC = Venituri vanzari clasa 707 CA – CCp clasa 607 cost de cumparare al marfurilor
27
Costul de cumparare al marfurilor include pret de facturare de al furnizor, cheltuieli
de achizitie, variatia stocurilor de marfuri.

Atunci cand Sf al stocurilor de marfuri > Si rezulta ca intreprinderea s-a aprovizionat

cu marfuri greu vandabile care vor grena marja comerciala sau vor determina
reducerea de lichiditati pentru exercitiul financiar urmator.
In situatia Si > Sf, marfurile sunt vandabile si acestea determina o crestere a
lichiditatilor pentru acoperirea altor tipuri de cheltuieli.

Marja comerciala permite agentilor economici din comert sa-si acopere orice alte
cheltuieli materiale, de persona, impozite platite statului, amortizare capital tehnic si
sa obtina si un profit -> pentru comert este indicatorul cel mai relevant.
Multe din analize nu abordeaza MC ca suma absoluta ci ca valoare relativa.

La nivel de produs, rata MC este raportul intre MC pe produs si CA sau venitul din
vanzarea marfii respective.
Rmci = MCi / CAi x 100

Pentru ca intreprinderea comerciale are in nomenclator un numar mare de produse

destinate vanzarii care se diferentiaza dpdv al Q vandute si al marjei pe unitate de
produs....
La nivelul de intreprindere, Rmci se calculeaza ca medie artimetica ponderata a ratei
marjei pe produs cu structura vanzarilor.
Rmc = ∑gi x Rmci / 100
gi – ponderea vanzarilor din produsul i in total vanzari CAi / ∑CAi x 100

Identificarea elementelor specifice MC permite managementului sa ia decizii privind

preturile de vanzare in perioada imediat urmatoare, respectiv privind alegerea
furnizarea pentru principalele categorii de produse.
In general, comerciantii de produse de lux practica MC pe produs mari intrucat
volumul de vanzari este relativ scazut. Prin urmare, costurile sunr acoperite in
functie de dimensionarea MC. Comerciantii de produse obisnuite practica marje
comerciale relativ scazute, castigul comerciantului fiind generat de volumul de
vanzari respectiv ritmitacitatea vanzarilor si nu de nivelul MC.

Pentru analiza acestui indicator se urmareasc 2 aspecte:

– Dinamica
– Factorii care contribuie la modificarea volumului MC.
In ceea ce priveste dinamica marjei comerciale, modalitatea de analiza este identica
cu cea prezentata la CA in sensul ca se culeg informatii privind MC pe o perioada de
cel putin 3 ani consecutivi. Se asigura comparabiltiatea informatiilor financiare. Se
calculeaza indicii sau ritmurile specifice si se stabileste situatia intreprinderii.
Cresterea in dinamica a MC arata pe de o parte capacitatea comerciantului de a
atrage clientii, pe de alta parte capacitatea comerciantului de a-si acoperi costurile
specifice si a obtine profit. In functie de modificarea in dinamica a acestui indicator
pe total si pe grupe de produse, managementul hotaraste daca extinde sau
restrange reteaua comerciala, respectiv daca modifica sau nu structura portofoliului
de marfuri. Pentru identificarea factorilor care contribuie la modificare MC se
procedeaza la analiza factoriala.
28
Analiza factoriala se realizeaza pe baza unui model obtinut prin prelucrarea relatiei
de calcul normala a MC.
MC = CA – ccp = CA (1 – Ccp / CA) in care (1 – Ccp / CA) este MC ˉ unitara sau MC
la un leu CA sau Rmc
MC = CA x Rmcˉ x 1 / 100
Rmc = ∑gi x Rmci / 100 unde gi este structura vanzarilor

MC = CA x Rmcˉ x 1/100 unde CA este cantitativ si Rmcˉ este calitativ si are gi

cantitativ Rmci calitativ
MC = MC1 – MC0
1. ∆ CA = CA1 x Rmc0ˉ ( MC recalculata) x 1/100 – CA0 Rmc0ˉ x 1/100
2. Rmcˉ = CA1 x Rmcˉ1 x 1/100 – CA1 x Rmcˉ0 x 1/100
2.1∆ gi = CA1 x ∑gi1 x Rmci0 / 100 x 1/100 – CA1 x ∑gi0 x Rmci0 / 100 x 1/100
2.2 Rmci = CA1 x ∑gi1 x Rmci1 / 100 x 1/100 – CA1 x ∑gi1 x Rmci0 / 100 x 1/100

Etapele de aplicare a acestui model:

1. Se culeg informatii din contabilitatea intreprinderii privind indicatorii care apar in
modelul de dezvoltare factorial pe o perioada de 2 ani consecutivi sau pentrua
ceeasi perioada planificat – realizat
2. Informatiile se culeg folosind ca instrument tabelul cu structura
Nr Indicatori N-1 N
1 CA venituri vanzari
marfuri
2 Ccp

Elementele care se culeg sunt CA – care se ia din CPP rand 3 sau rulaj creditor 707
cost cumparare marfuri din CPP rand 13, rulaj debitor 607. Ceilalti indicatori,
respectiv MC si rata MC se calculeaza in functie de informatiile primare.

3. Se dezvolta factorial modelul si se calculeaza influenta factirilor

4. Se interpreteaza rezultatele urmarind cele 3 etape: concluzii generale, factori
(cauze) ale modificarii elementelor de influenta asupra MC si masuri pe perioada
urmatoare.

In cazul concluziilor generale se precizeaza evolutiei marjei si contributia fiecarui

factor la modificarea acesteia.
Partea a2a – se precizeaza ce anume determina modificarea CA si implicit a MC.
Modificarea structurii vanzarilor si implicit a MC.
Modificarea ratei marjei comerciale pe produs si a MC
Masurile de perspectiva se stabiles in functie de afirmatiile de la partea a2a a
comentariului.

Analiza rentabilitatii

Conform tabloului soldurilor interne de gestiune, incepand cu rezultatul brut din

exploatare soldurile arata rentabilitatea absoluta a afacerii.
29
Rentabiltiatea – capacitatea unei entitati de a degaja un rezultat. Ea poate fi
privita ca partea de eficacitate din sistemul de performante. Teoria economica a
dezvoltat conceptual de rentabilitate luand in considerare si ca marime relativa
sistemul de rate dezvoltat facand parte din indicatorii care arata eficienta globala a
unei activitati.
Prima parte a capitolului abordeaza analiza indicatorilor de rentabilitate absoluta.
Privind acesti indicatori se urmaresc aspecte precum: dinamica, structura si
contributia fenomenelor diverse din intreprindere la obtinerea rentabilitatii absolute.
Cei mai utilizati indicatori de rentabilitate se regasesc in CPP si sunt rezultatul
exploatarii, rezultatul curent al exercitiului, rezultatul exercitiului privit sub forma
bruta sau neta.

Pentru ca CA reprezinta cea mai importanta parte a venitului unei entitat, in teoria
economica s-au dezvoltat elemente legate de rezultatul afferent vanzarilor
considerat parte principal a rezultatului exploatarii inclusive a rezultatului
exercitiului.
Specialistii au stabilit ca toti indicatorii din CPP apar sub incidenta contabilitatii de
angajamente si nu reflecta lichiditatea rezultatului. Prin urmare s-a procedat la
abordarea elementelor din CPP ca solduri intermediare de gestiune astfel ca s-a
putut pune in evidenta partea lichida din rezultatul exploatarii ca fiind rezultatul brut
din exploatare.

Rezultatul brut din exploatare este cash flowul din exploatare cu alte elemente ? ex
lichiditatea pe care se bazeaza managementul in reluarea activitatii principale.
Cand rezultatul brut din exploatare > 0 – excedent brut din exploatare EBE
Cand rezultatul brut din exploatare < 0 – insuficienta bruta din exploatare IBE
El mai apare in literature de specialitate cu prescurtarea EBITDA – excedent brut
inainte de impozitare, taxe si dobanzi, amortizare.

Rezultatul brut din exploatare = venituri monetare din exploatare -

cheltuieli monetare din exploatare
Venituri monetare: CA, Qstocata, Qimobilizata, subventii pentru exploatare energie ,
cheltuieli de personal, impozite, taxe, varsaminte asimilate
Aceasta modalitate de calcul este deductiva. Se poate determina insa acest rezultat
si pornind de la rezultatul exploatarii
Rezultatul exploatarii + Amortizari, Provizioane + Alte cheltuieli din
exploatare – Venituri din privizioane de exploatare – Alte venituri din
exploatare.

Rezultatul brut din exploatare este cel care trebuie sa permita remunerarea
echipamentului ethnic, remunerarea creditorilor si remunerarea statului. De
asemenea, rezultatul brut din exploatare trebuie sa permita obtinerea unui profit din
activitate sufficient de mare pentru a remunera actionarii si a permite retinerea unei
parti pentru dezvoltare. Specialistii au perfectionat ratele de remunerare ale
rezultatului brut din exploatare care arata distributia acestui rezultat. Mecanismul
este asemanator cu cel d la analiza structurii VA.
Personalul se remunereaza din VA. Capitalul ethnic, creditorii se remunereaza din ce
ramane dup ace se scade remunerarea personalului.
30
RBE – rata de remunerare a capitalului ethnic % din excedentul brut se foloseste
pentru inlocurea mijloacelor fixe
Dobanzi / RBE – remunerarea creditorilor
Impozite / RBE – remunerarea statului
Dividende / RBE – remunerarea actionarilor
Profit pentru dezvoltare / RBE – remunerarea intreprinderii
Cu cat acese rate au valoare mai mari in dinamica cu atat este mai bine pentru
intreprindere. In practica, cu ajutorul acestor indicatori se calculeaza rate de
rentabiltiate.

Profit / V (Ch, Activ, K) profitul de la numerator poate fi: rezultatul exploatarii,

profitul exploatarii, profitul afferent CA, profit brut din exploatare
Profit brut < Profit exploatare < Profit brut exploatare

R com = Rez brut din exploatare (EBE) / CA x 100 - Rata de rentabiltiate a

veniturilor (comerciala) arata capacitatea de a face comert.
Rec = EBE / capital investit x 100
K investit = Activ total (Activ circulant + Activ fix)
K investit = Imobilizari corporale + Imobilizari financiare + ΔNFR

Analiza factoriala a rezultatului brut din exploatare

Modelele de analiza factoriala permit indentificarea contributiei elementelor
component ale fenomenelor economice la modificarea acestuia. Pentru indicatorii de
rentabilitate absoluta, modelele sunt asemanatoare, difera insa categoria de venit si
cheltuiali care se iau in calcul. In cazul RBE se iau in calcul venituri monetare si
cheltuieli monetare.

Orice venit si orice cheltuiala se paote calcula ∑q x p / ∑ q x c

RBE = ∑q x p - ∑ q x c – aceasta relatie eprmite 2 tipuri de dezvoltare factoriala

A. Primul tip
1. Δq (volumul vanbzarilor)
2. g (structura q/q)
3. c – cost unitar de productie
4. p

A. Al doilea tip
1. Venit (∑q x p) – 1.1 q si 1.2 p
2. Rentabilitatea venitului – 2.1 g (q/q), 2.2 c si 2.3 p
Indiferent care este modelul de dezvoltare factoriala, concluziile sunt asemanatoare
In cazul modelului: vezi pagina81 - 82

Etapele de aplicare a acestei dezvoltari factoriale

1. Se culeg informatii privind veniturile si cheltuielile care stau la baza determinarii
rezultatelor cu o valoare in 2 perioade distinct intr-un table:
Nr.Crt. Indicatori N-1 N
1 V monetare din ∑q0 x p0 ∑q1 x p1

31
 exploatare
2 Ch monetare din ∑q0 x c0 ∑q1 x c1
exploatare
3 Ip - X%
4 Ic - X%

In cazul RBE veniturile care se iau in caulcul sunt venituri monetare.

2. Cheltuieli monetare.
3. Se ia indicele de prêt sau de inflatie declara de Banca Nationala pentru perioada
analizata.
4. Indicele de cost declarat de ? modificarea preturilor la materia prima de vaza in
industries au in comert modificarea salariilor medii pe ecpnpmie pentru ca
reprezinta elemental de cheltuiala principal.

I p = ∑q1 x p1 / ∑q1 x p0 deci ∑q1 x p0 = ∑q1 x p1 / Ip

Ic = ∑q1 x c1 / ∑q1 x c0 deci ∑q1 x c0 (valoarea recalculata a cheltuielilor) = ∑q1 x
c1 / Ic

2. Se determina veniturile recalculate respectiv cheltuiala recalcualta utilizand

informatiile anterioare
3. Se dezvolta factorial modelul de analiza al profitului si se calculeaza influenta.
4. Se interpreteaza rezultatul.
RBE = ∑q x p - ∑q x c
Unde ∑q x p sunt veniturile monetare din exploatare si ∑q x c sunt cheltuieli
monetare din exploatare (cheltuieli cu materii prime, materiale, materiale
consumabile, cheltuieli cu marfuri si cheltuieli cu energie si apa)
1. Δ qv
2. Δ g
3. Δ c
4. Δ p vezi pagina 84

RBE = ∑q x p (venituri din exploatare 0) - ∑q x c (cheltuieli monetare din exploatare

– cheltuieli cu materiile rpime, cu materiale, materiiale consumabile, cheltuieli cu
marfurile, cu energia si apa)
Daca RBE > 0 atunci EBE
Daca RBE < 0 atunci IBE

RBE = ∑q x p - ∑q x c
1. ∑q x p cu 1.1 q si 1.2p
2. RBEˉ cu 2.1 ∆ q (q/q), 2.2 c si 2.3 ∆ p

Model II
RBE = ∑q x p - ∑q x c = ∑q x p (1 - ∑q x c / ∑q x p)
unde ∑q x c / ∑q x p – cheltuiala la un leu venit
1 - ∑q x c / ∑q x p 0 profit la 1 leu venit (RBEˉ) sau rata retnabilitatii veniturilor

32
RBE
1. ∆ ∑q x p
2. ∆ RBE pagina 85-86-87

Aceste modele de dezvoltare factoriala se aplica la toti indicatorii de rentabilitate

absoluta respectiv rezultatul brut din exploatare, rezulyatul aferent CA, rezultatul
exploatarii, rezultatul exercitiului brut sau net. Ceea ce difera este suma de venituri,
respectiv de cheltuieli care se ia in calcul.
In literatura de specialitate, pentru rata de rentabilitate a veniturilor in aceste
modele se folosesc frecvent notaria de Prˉ care vine de la profit untiar sau profit la
leu venituri. Si valoarea acestui indicator difera de la un model la altul, in functie de
veniturile si cheltuielile luate in calcul. Ex rezutlatul aferent CA , Prˉ - profit aferent
CA la un leu CA

Pentru dezvoltarea factoriala a mdoelului respectiv calculul influentelor, pasii de

lucru sunt:
a. Se identifica valaorea veniturilor si cheltuielilor specifice. Aceste valori se trec in
situatia tabelara clasica cu structura:
Nr.Crt. Indicatori N-1 N
1 V monetare din exploatare (CA + Qst∑q0
+ Qx p0 ∑q1 x p1
imob) ∑q x p
2 Ch monetare din exploatare ∑q0 x c0 ∑q1 x c1
3 Indicele de pret sau ifnlatie - X

1. Pentru rezutlatul explaotarii – venituri din exploatare

Pentru rezutlatul brut – venituri totale
Pentru CA - CA
Valoarea se identifica din CPP: CA – rand 1, Q stocata rand 4,5 Q imob – rand 6

2. CA – cheltuieli aferente CA
Pentru rezultatul exploatarii – Cheltuieli din exploatare
Cheltuieli monetare = suma rulajelor debitoare a conturilor din grupa 60,61,62 din
CPP rand 10,11,12,13,24
3. Se ia din raportarile statistice BNR
Ip = ∑q1 x p1 x / ∑q1 x p0 => ∑q1 x p0 (venit recalcualt) = ∑q1 x p1 / Ip

4. Indicele de cost – se obtine tot din raportari statistice ale Ministerului de Resort
sau Institutul National de Statistica. Pentru activitatea industriala, IC reprezinta
indicele de pret la materia prima de baza . ex. In industria chimica se va lua Ip
pentru petrol care reprezinta materia prima de baza. In industria painii se va lua
Ip la tona de cereale. In comert se va lua indicele salariului mediu pe economie.
La fel si in servicii pentru ca in aceste activitati, cheltuielile predominante sunt
cele cu manopera.
Ic = ∑q1 x c1 / ∑q0 x c0 => ∑q1 x c0 (cheltuieli recalcualte) = ∑q1 x c1 / Ic

33
a. Se calculeaza influenta factorilor componenti ai fenomenului.
b. Se interpreteaza rezultatul respectand cele 3 elemente componente:
– Concluzii generale
– Explicarea modificarii valorii factoriale compoenente
– Masuri pentru eprioada urmatoare

Iq = ∑q1 x p0 / ∑q0 x p0
Ip = ∑q1 x p1 / ∑q1 x p0
Ic = ∑q1 x c1 / ∑q1 x c0
In orice model, pentru pret si cost influentele se determina ulterior volumului.
Prˉ - inseamna si rata rentabiltiatii veniturilor
Prˉ = (1 - ∑q x c / ∑q x p) q ste cantitativ, c este de structura si p este calitativ
Alt model pentru analiza factoriala a indicatorului rezultatul brut din exploatare
Vezi pagina 90

1. Se identifica valaorea elementelor componente ale modelului in structura tabelara

Nr.Crt Indicatori |N-1 N

Ca si indicatori se iau in calcul:

♥ Factorul timp care poate fi Ns, Nz si Nh
♥ Indicatori de venit Qf, Qex sau V
♥ Rezultatul – in functie de ce iau in calcul
♥ Valoarea mijloacelor fixe F – masini si utilaje
♥ Valoarea mijloacelor fixe active F’ – din statisticile intreprinderii
Ns, Nz,Nh se iau de la departamentul de personal.
Indicatorii de venit se iau din CPP sau se calculeaza Qex = Qv + Qst + Qimob
Rezultatul – din CPP sau din tabelul soldurilor

1. Se calculeaza indicatori specifici modelului respectiv W, grad de uzura tehnica,

compozitia tehnologica si randamentul utilizand informatii primare.
2. Se dezvolta factorial modelul si se calculeaza influenta
3. Se interpreteaza rezultatul respectand cele 3 etape: concluzii generale, cauza ale
modificarii factoriale, amsuri.

O componenta importanta a rezultatului brut din exploatare este rezultatul aferent

CA, Acesta conditioneaza evolutiile tuturor indicatorilor de rentabiltiate asa cum CA
conditioneaza evolutia tuturor indicatorilor de venit.

Pentru analiza rezultatului aferent CA exista aceleasi abordari ca si cele prezentate

la RBE respectiv ca dinamica si ca analiza factoriala menita sa puna in evidenta
contributia principalilor factori specifici activitatii intreprinderii la formarea acestui
rezultat.
Pentru analiza dinamica si factoriala a rezultatului aferent cam etapele de lucru sunt
identice cu cele prezentate la indicatorul anterior, diferenta constand in faptul ca la
partea de venit se va lua in considerare CA (∑q x p -> venit din vanzari -> rand 1 din
CPP) iar la partea de cheltuieli se vor lua cheltuieli aferente CA (∑q x c)

34
Rezultatul aferent CA: RCA = CA – Cheltuieli aferente
Cheltuieli aferente CA si rezultatul aferent acesteia nu se regasesc nici in CPP nici in
soldurile interne de gestiune de aceea ele trebuiesc calculate.

Pasii de lucru sunt:

1. Se determina marimea cheltuielilor aferente CA prin unul din urmatoarele modele
de calcul.
a. Venituri din exploatare = Qex indicator neomogen adica include CA (Qv) + Qst +
Qimob
Cheltuieli aferente CA: Cheltuieli din exploatare – Qstocata – Qimobilizata
ChCA (ChQv) = Ch exploatare – Qsticata – Q imobilizata

b. Cand Vexploatare > Qexploatare adica include si alte venituri din exploatare
(subventii, venituri din chirii etc.)
Se procedeaza astfel:
Se determina ponderea CA in venitul din exploatare: CA / Venitul din exploatare
Si cu aceasta pondere se indexeaza suma cheltuielilor din exploatare: ChCA = (CA /
Venitul din exploatare) x Ch exploatare

1. Se calculeaza rezultatul aferent CA scazand din CA cheltuiala determinata la pasul

1.
2. Se trece la analiza factoariala.

Analiza rezultatului exploatarii

Ca si analiza rezultatului exercitiului brut sau net se face dupa modalitati identice cu
cele prezentate la rezultatul brut din exploatare cu mentionarea faptului ca se
modifica elemente de venit respectiv cele de cheltuiala luate in calcul. La rezultatul
din venitul din exploatare (∑q x p) se scad cheltuielile de exploatare (∑q x c).

La rezultatul brut al exercitiului = Venituri totale – Cheltuieli totale exclus impozitul

La rezultatul net al exercitiului = Venituri totale – (Cheltuieli totale + Impozit) – profit
sau venit

In ceea ce priveste rezultatul brut al exercitiului, spre deosebire de ceilalti indicatori,

el poate fi analizat din punct de vedere structural. Aceasta inseamna sa se
determine cat la suta din rezultatul brut al exercitiului este rezultatul exploatarii, cat
la suta este rezultatul financiar si cat la suta este rezultatul extraordinar.

O entitate economica functioneaza eficient economic atunci cand cea mai mare
parte a rezultatului exploatarii se obtine din exploatare adica din activitatea de baza,
repetitiva. Aceasta asigura continuitatea activitatii si determina cresterea
probabilitatii de obtinere in anul imediat urmator a unui rezultat cel putin egal cu cel
din anul curent.

35
Analiza calitatii productiei

Calitatea este factorul care conditioneaza pozitia intreprinderii in sector, respectiv

imaginea in randul consumatorilor. Modificarea pr. produselor intreprinderii trebuie
sa se faca pe seama calitatii pentru ca acesta este un factor cu actiune permanenta
si care contribuie la formarea atitudinii sau manifestarea clientului intr-un mediu
concurential. Managetii trebuie sa vizeze atat imbunatatirea calitatii fiecarui produs
cat si imbunatatirea calitatii ca medie la nivelul intreprinderii.
Pentru urmarirea calitatii la nivel de productie se folosesc urmatorii indicatori:
1. Coeficientul mediu de calitate pe produs
2. Pretul mediu de vanzare

1. Coeficientul mediu de calitate pe produs

Kˉ se determina fie prin coeficientul clasei de calitate, fie prin coeficientul de
echivalenta
Coeficientul clasei de calitate Ki = ∑gi Ki / 100
Ki – produse calitatea 1 – 1
– Produse calitatea 2 – 2
– Produse calitatea 3 – 3

1. Coeficientul de echivalenta
K = ∑gi x Kei / 100
Kec = P1 / P2, P3, P4
Se urmareste in ambele cazuri scaderea in dinamica a K.

2. Pret mediu de vanzare

pˉ = ∑qipi / 100
Se urmareste cresterea in dianmica a pretului. La niveld e itnrepridnere se foloseste
coeficientul mediu generalizat al calitatii.
KG = ∑giki / 100 unde gi cantitativ si ki calitativ
Gi = gi / ∑qi
ki – coeficientul mediu de calitate la nivel de produs
∆ KG = KG1 – KG0
1. ∆ gi = ∑gi1 x ki0 / 100 (KG rec) - ∑gi0 x ki0 / 100 (KG0)
2. ∆ ki
Dezvoltarea factoriala a acestui indicator permite identificarea cotnributiei
modificarii structurii Q la modificarea coeficientului de calitate ep intrepridnere,
respectiv cotnributia deciziilor manageriale privind nivelul calitatii ep produs asupra
nivelului mediu de calitate pe intrepridnere cu impact direct asupra pretului mediud
e vanzare si impact indirect prin pret asupra cotei de poiata a itnrepridnerii,
respectiv asupra pozitiei concurentiale.
Pentru aplicarea modelului apsii de lucru sunt:
1. Se culeg informatii din intreprindere privind sortimentele aflate in nomenclatorul
de productie, respectiv volumul productiei pe fiecare sortiment si coeficientul
36
 mediu de calitate pe sortiment. Informatiile se culeg pe 2 ani consecutivi si se trec
itnr-un tabel.
Sortiment Volumul productiei Coeficient de calitate
N-1 N N-1 N
A
B
c

2. Se calculeaza structura productiei – se adauga o coloana cu g (N-1/N)

3. Se determina coeficientul mediu generalizat al calitatii pentru fiecare perioada in
parte inmultind structura cu coeficientul de calitate pe produs.
4. Se inlocuiesc valorile obtinute in dezvoltarea factoriala a modelului si in functie de
rezultate se stabileste situatia intreprinderii.
In dinamica a coeficientului generalizat inseamna un punct forte pentru intreprindere
– cea mai mare parte a productiei obtinute este din clase de calitate superioare ceea
ce va reprezenta justificarea manageriala pentru cresterea preturilor. Clientela nu
poate sanctiona cresterea pretului pe seama calitatii, dimpotriva aceasta va
reprezenta un motiv de a achizitiona in continuare produsele firmei, ceea ce are
efect direct asupra CA a intreprinderii, asupra pozitiei concurentiale si asupra tuturor
performantelor in perspectiva afacerii.
Concluzia: factorul care reflecta nivelul de calitate al produsului este pretul. Prin
urmare, putem spune ca incidenta modificarii calitatii produselor asupra
performantei firmei se poate determina utilizand ca instrument pretul rpodusului.
Modificarea profitului in cons, calitatii are incidenta asupra profitului firmei.
1. Pr - ∆ p =∑q1p1 - ∑q1p0
2. Rch - ∆ p = ∑q1c0/∑q1p1 x 100 - ∑q1c0/∑q1R0 x 100\
3. Asupra rvenit - ∆ p = (1 - ∑q1c0/∑q1p1) x 100 – (1 - ∑q1c0/∑q1p0) x 100
4. Asupra rcost - ∆ p = (∑q1p1/∑q1c1 - 1) x 100 – (∑q1p0/∑q1c1 - 1) x 100
5. Asupra rec (pr/AT) - p = (∑q1p1 - ∑q1p0 / AT1) x 100
6. Asupra rfin - ∆ p = ∑q1p1 - ∑q1p0 / K1 x 100
7. Asupra µ utilaje - p = ∑q1p1 - ∑q1p0 / F1
8. Asupra W - p = ∑q1p1 - ∑q1p0 / Ns1

37