Sunteți pe pagina 1din 22

Responsabilitatea sociala in contabilitate

Capitolul I

1.1. Prezentare generala


Obiectivul principal al cercetarii noastre este de a oferi unele dovezi, de la o abordare
conceptuală, despre posibilitatea de a contribui la dezvoltarea responsabilităţii sociale, incepand
de la contabilitate. Diferiţi autori sunt de acord că există o nevoie tot mai mare pentru
dezvoltarea unui cadru conceptual adecvat, care sa permita companiilor să ofere informaţii în
legătură cu comportamentul lor faţă de mediul înconjurător.
Cu toate acestea, acest lucru presupune, nu numai analiza reflectarii comportamentului
societăţilor în informaţiile financiare, dar evidentierea modulului în care un cadru contabil nou ar
putea facilita progresele în responsabilitatea socială a companiilor.
In contrast cu scenariul clasic de a prezenta situatiile financiare acţionarilor unei societăţi
care acum nu mai sunt considerati ca fiind singura parte cu un interes legitim, am asistat recent la
apariţia altor părţi interesate (muncitori, investitori, consumatori, autorităţile şi organizaţiile
neguvernamentale). Astfel, în loc de a avea doar o responsabilitate financiară fata de acţionarii
companiei, ne îndreptăm spre o situaţie în care o companie are o responsabilitate socială înainte
de părţile interesate. Prin urmare, este din ce în ce în ce mai acceptabil de a publica ceea ce este
cunoscut ca triple botttom line-financial social and environmental-taking.
Recent, în Spania, Institutul de Contabilitate şi Audit a publicat un memorandum privind
reforma contabila care reflectă nevoia pentru o companie să furnizeze informaţii sociale şi de
mediu. În 2001, Comisia Comunităţilor Europene a publicat lucrarea intitulata “Promovarea unui
cadru european pentru Responsabilitate socială corporativă”.
De ani de zile contabilii au subliniat faptul că programele de cercetare au ignorat
actiunile de mediu intreprinse de companii. Acum, acest lucru s-a schimbat şi există cateva
aspecte contabile în care se referirea la mediu nu este în mod explicit recunoscuta ca fiind
importanta. Cercetarile în contabilitatea de mediu indică un decalaj substanţial între atitudinile
îmbrăţişate de lideri de afaceri şi practicile actuale de companiile lor.
Natura relaţiei dintre afaceri şi societate este o întrebare majora şi este important să
reţinem interpretările. Comportamentul social va depinde de perspectiva adoptată. Un punct de
vedere puternic este ca afacerile îndeplinesc funcţiile economice ale societăţii (Wartick şi Wood,
1998) şi că, în economii de piaţă liberă, în îndeplinirea acestor funcţii economice, afacerile
prezinta unele forme de responsabilitate faţă de societate.
Există, totuşi, perspective şi opinii care intră în conflict cu această perspectivă dominanta.
Economistul liberal ar spune că singurele forme de responsabilitate sunt "economice".
Intreprinderile care adopta viziunea clasica ar crede că doar responsabilităţile sociale
care urmează să fie adoptate de afaceri sunt reprezentate de furnizarea locurilor de muncă şi de
plată a impozitelor.
Nevoia companiilor de a întreprinde activităţi care ar putea fi considerate ca fiind
responsabile din punct de vedere social a fost discutată în literatura de specialitate şi a fost un
subiect de studiu academic de zeci de ani. Cannon (1992) discută dezvoltarea responsabilitatii
sociale corporative tinand cont de dezvoltarea istorică a implicării afacerilor si a relaţiei între
întreprinderi, societate şi guvern. El identifică faptul că rolul principal de afaceri este de a
produce bunuri şi servicii pe care societatea vrea şi are nevoie. Totuşi, este o relatie de inter-
dependenţă între afaceri şi societate in cadrul unui mediu stabil cu un forţa de muncă educata.
Cannon (1992) citeaza pe Domnul Sieff, fostul presedinte al Marks şi Spencer: "Afacerile
contribuie pe deplin la o societate daca este eficienta, profitabila şi responsabila social ". În mod
similar Wood (1991) prevede că: "ideea de bază a responsabilităţii sociale corporatiste este că
intreprinderea şi societatea sunt intercalate, mai degrabă decât entităţi distincte "
Din perspectiva corporatiilor, Harris şi Klepper constată că motivele principale pentru
activităţile de responsabilizare au fost:
(1) Bune practici corporative,
(2) Mediul de afaceri: protecţia şi îmbunătăţirea mediului în care trăiesc, muncesc, şi fac
afaceri,
(3) Beneficiile angajaţilor: realizarea de beneficii pentru angajaţii companiei,
(4) relaţii publice: realizarea unei relatii positive cu publicul,
(5) Pluralismul: păstrarea o societate pluralistă de menţinere a alegerii între guvern şi
sectorul privat.
Dintr-un punct de vedere practic, Pava şi Krausz (1996) observa că "nu există nicio
îndoială că, în anumite cazuri sociale corporative responsabilitate nu este nimic mai mult decât
publicitatea.
Contabilitatea sociala provoaca contabilitatea convenţionala, în special cea financiara,
pentru a oferi o imagine specifica a interacţiunii între societate şi organizaţii, şi, astfel,
constrânge artificial obiectul de contabilitate.
Contabilitatea socială, urmăreşte să extindă domeniul de aplicare al contabilităţii, în
sensul că ar trebui să:
1. se preocupe cu mai mult decat evenimentele pur economice;
2. să nu fie exclusiv exprimate în termeni financiari
3. Sa fie responsabil pentru un grup mai larg de părţi interesate
4. Sa lărgească scopul său dincolo de raportare succesului financiar.
Scopul contabilitatii sociale poate fi abordat din două unghiuri diferite, şi anume în
scopuri de control al managementului sau în scopuri de responsabilitate.
1.2. Responsabilitate si transparenta
Epstein şi Birchard (1999) au definit o organizatie responsabila ca fiind compusa din
patru abordari.
O organizatie responabila iniţiază o guvernare independent, sisteme echilibrate
financiare şi non-financiare de masurare a activitatii; încorporează planificarea, bugetarea, şi
sisteme de feedback; şi transparenţă prin activităţi publice de raportare regulate.
Responsabilitatea în literatura de specialitate de contabilitate este definita ca: Obligaţia de luare
în considerare a acestor acţiuni pentru care cineva este deţinut responsabil (Gray et al,
1996). Astfel, se refera la responsabilitatea de a furniza informaţii şi dreptul partilor interesate de
a le primi.
Atunci când o parte este afectată de o organizaţie, aceasta are dreptul de a fi ascultata şi
de a fi informata cu privire la funcţionarea acestei societăţi. Pur şi simplu, părţile interesate au
un cuvant de spus în privinta direcţiei de urmat a societatii.
Pe scurt, investitia lor le câştigă dreptul de a de a participa in deciziile care le afectează
în mod direct sau indirect.
Contabilitatea socială este o încercare de a restabili echilibrul prin recunoaşterea faptului
că o firmă afectează, prin acţiunile sale, sale externe mediul (atât pozitiv şi negativ) şi, prin
urmare, ar trebui să considerate aceste efecte, ca parte a contabilităţii sale generale.
Contabilitatea socială în scopuri de responsabilitate este conceputa pentru a susţine şi a
facilita realizarea obiectivelor societăţii.Aceste obiective pot fi multiple, dar pot fi de obicei
descrise în termeni de dezirabilitate socială şi de mediu şi durabilitate. În scopul de a face alegeri
informate cu privire la aceste obiective, fluxul de informaţii în societate în general, şi în
contabilitate, în special, trebuie sa satisfaca nevoile democratice de luare a deciziilor.
În sistemele democratice, Gray susţine ca trebuie să existe fluxuri de informaţii în care
aceia care controlează resursele prezintă informatii privind utilizarea lor: Un sistem de
responsabilitate corporativă.
Este considerat ca societatea va profita din punerea în aplicare a unei abordari sociale şi
de mediu a contabilitatii într-o serie de moduri, de exemplu:
• Onorarea drepturilor legate de informatii a părţilor interesate;
• Echilibrarea puterii corporative cu responsabilitatea corporatistă;
• Creşterea transparenţei activităţii întreprinderilor;
• Identificarea costurile sociale şi de mediu de succes economic

Contabilitatea socială este o practică larg răspândită într-un număr mare de organizaţii
din Regatul Unit. , BP, British Telecom, The Co-operative Bank, The Body Shop, si United
Utilities publica toate conturile auditate independent din punct de vedere social şi de mediu.
Conceptul de responsabilitate societala a intreprinderii (Corporate Social Responsability)
a aparut in S.U.A. in anii 1980, in timp ce, in Europa, utilizarea sa este mai recenta. In context
american, paternitatea conceptului de CSR este atribuita lui Howard Bowen, in 1953, in lucrarea
„Social Responsabilities of the Businessman“. El defineste notiunea printr-o serie de obligatii ce
conduc la politici, decizii si linii de conduita compatibile cu obiectivele si valorile societatii.
Definitia responsabilitatii sociale presupune decizii si actiuni efectuate de conducatori pentru
ratiuni economice sau tehnice.
Comitetul pentru Dezvoltarea Economica (CED) aprofundeaza conceptul de CSR care
face referinta la trei aspecte:
• primul cuprinde responsabilitatile bazate pe indeplinirea functiilor esentiale ale
intreprinderii, relative la productie, locuri de munca si crestere economica;
• al doilea inglobeaza pe primul, include notiunea extinsa de responsabilitate, cu o
sensibilitate la evolutiile societatii si asteptarile cu luarea in consideratie a problemelor de
protectie a mediului, relatiilor sociale sau a informatiilor privind consumatorii;
• in fine, al treilea tine seama de exercitarea responsabilitatilor care apar si conduc
la ameliorarea mediului, cum ar fi: tintele pentru locurile de munca in favoarea populatiilor
defavorizate.

1.3. Evolutia contabilitatii sociale


Evolutia conceptului CSR duce la aparitia unei noi notiuni: cea de receptivitate societala
(corporate social responsivness).
Notiunea se defineste prin capacitatea unei firme de a raspunde la presiunile sociale. Ea
inseamna aplicarea unei gestiuni a relatiilor care coreleaza firma cu diferitele parti interesate
(stakeholders). Receptivitatea aduce o orientare de gestiune si operationala a responsabilitatii
societale.
Receptivitatea societala exprima atentia conducatorilor fata de solicitarile societatii,
raspunzand astfel la fluxul responsabilitatii societale. Spre deosebire de viziunea americana a
responsabilitatii societale, care se rezuma la actiuni filantropice straine activitatilor economice
ale intreprinderii, abordarea europeana are tendinta de a considera ca actiunile de acest gen nu se
desfas oara in sfera CSR si ca ele se apreciaza in conditiile obisnuite ale intreprinderii.
Pentru a defini abordarea europeana a CSR, pornim de la definitia Comisiei Europene,
conform careia CSR desemneaza integrarea voluntara de catre intreprinderi a preocuparilor
sociale si de mediu la activitatile comerciale si relatiile lor cu partile interesate. Ea permite
intreprinderilor, oricare ar fi dimensiunea lor, sa contribuie la concilierea ambitiilor economice,
sociale si de mediu in cooperare cu partenerii lor.
Demersul european al CSR permite operationalizarea notiunii de dezvoltare durabila
pentru intreprinderi. In sensul practic al termenului de responsabilitate societala, este
concretizata prin conceptul „triple-bottom-line“: prosperitatea economica, respectarea mediului,
respectarea si ameliorarea coeziunii sociale.
Acest concept exprima luarea in consideratie, la scara intreprinderii, a celor trei
dimensiuni ale dezvoltarii durabile. Dezvoltarea este reprezentata prin punerea in evidenta a
urmatoarelor obiective: unul economic (crearea de bogatie pentru toti, pe baza modalitatilor de
productie si de consum durabil), altul ecologic (conservarea si gestiunea resurselor) si al treilea,
social (echitatea si participarea tuturor grupurilor sociale).
In ultimii ani, mediul de cercetare si cel de afaceri au fost tot mai interesate si au studiat
implicatiile responsabilitatii sociale asupra beneficiilor economice. Responsabilitatea sociala
poate fi definita de actiunile unei intreprinderi in privinta promovarii unor interese sociale
inaintea unor elemente de interes strict economic si in afara solicitarilor legislative.
Astfel, actiunile de responsabilitate sociala sunt cele care trec dincolo de obligatiile pe
care le are intreprinderea, conform legii (sociale sau de mediu), cu scopul de a crea o perceptie
sau o realitate conform careia ea promoveaza interesul public. Aceste organizatii aleg sa fie
responsabile din punct de vedere social.
Cele mai multe corporatii si multinationale intalnesc presiuni puternice din partea
diferitelor categorii de parti interesate (consumatori, angajati, furnizori, comunitati locale,
guvern, organizatii neguvernamentale sau institutii) pentru a se implica in actiuni care sa le
demonstreze responsabilitatea sociala.
Actiunile de CSR pot include incorporarea caracteristicilor sau a problemelor sociale la
nivelul realizarii produselor si serviciilor (de exemplu, eliminarea fluorurilor si CO2, utilizarea
pe scara larga a tehnologiilor ecologice, educatia ecologica la nivel organizational etc.), lupta
pentru atingerea unor nivele ridicate de performanta de mediu prin reciclare sau
reducere/eliminare a emisiilor poluante (adoptarea unor strategii agresive de eliminare a
emisiilor), promovarea intereselor comunitatii locale sau a unor organizatii neguvernamentale
(Greenpeace etc.).
Din perspectiva economica, o entitate patrimoniala se asteapta ca beneficiile obtinute sa
depaseasca costurile angajate. Conform experientelor actuale, intreprinderile se implica in
activitati de CSR pe baza anticiparii beneficiilor ce vor decurge din ele.
Aceste beneficii se refera la castigarea unei reputatii favorabile, abilitatea recrutarii unor
salariati de inalta calitate etc.
Pe baza ipotezei maximizarii beneficiilor, se ridica intrebarea daca intreprinderile cu o
bogata activitate de CSR ating niveluri similare de performanta financiara cu cele care nu sunt la
fel de interesate de aspectul responsabilitatii sociale.
In general, cand se aduce in discutie performanta financiara in studiile asupra CSR, se
discuta despre valoarea actiunilor sau despre performanta contabila (beneficiul pe actiune, profit
etc.). Aceste studii tind sa isi axeze cercetarea asupra intreprinderilor, si nu asupra sectoarelor
industriale, mai ales pentru usurinta cu care se poate analiza situatia unei firme (situatiile
financiar-contabile, Standard and Poor’s Compustat, sau informatiile bursiere), comparativ cu
dificultatile intalnite in standardizarea informatiilor intre intreprinderi ce au acelasi obiect de
activitate.
Desi analiza activitatii de CSR se face de cele mai multe ori din punct de vedere
economic (masurile de performanta financiara), acest lucru nu este de fiecare data cel mai
potrivit.
Un mai mare impact ar avea corelarea performantei economice cu activitatile CSR, unde
eficienta economica implica tehnologii si relatii in legatura cu productia si cu cererea de consum
(materiale si energie), cu identificarea costurilor de oportunitate a intrarilor si a acumularilor de
capital.
Din cauza faptului ca astfel de masuri sunt bazate pe evaluarea iesirilor si intrarilor
(analiza input/output), in anumite conditii de piata, problema se pune daca estimarile
productivitatii/performantei au tinut cont de externalitatile sociale si de mediu si de modul in
care performanta in discutie poate fi afectata de reducerea unor astfel de externalitati. Pentru
autoritatile decidente, clarificarea acestor relatii ajuta la identificarea costului resurselor de CSR
sau a esecurilor pietei in privinta CSR.
Astfel de informatii furnizeaza liniile directoare pentru nivelele optime ale
regulamentelor privind CSR. In schimb, pentru manageri, informatiile respective sunt utile in
scopul luarii deciziilor corecte privind activitatile de CSR.
Evidentele arata ca se inregistreaza nivele reduse de eficienta in cazul intreprinderilor
care inregistreaza costuri pentru reducerea poluarii.
Imbunatatiri ale acestei eficiente, desi reduse, se constata ca urmare a inspectiilor de
conformitate, care se refera la minimizarea emisiilor. Actiunile regulatoare, precum impunerea
unor limite de poluare a aerului la nivel local, sunt asociate unor imbunatatiri consistente ale
performant ei.
Astfel, concluzionam ca, desi respectarea unor reglementari locale sau nationale poate
induce o imbunatatire a performantei de mediu, aceasta se refera in principal la masuri end-of-
pipe si mai putin la masuri preventive si de CSR. Din evidenta, masurile de remediere sunt mai
putin eficiente din punctul de vedere al performantei de mediu decat cele strategice – tehnologii
nepoluante, programe de reducere si eliminare a proceselor poluante, CSR etc.
La inceputul secolului XX, fumul gros si apa contaminata erau privite ca rele necesare ale
activitatii industriale. Astazi, societatea solicita o calitate crescuta a mediului si in cautarea
acestei calitati sunt realizate numeroase politici de dezvoltare durabila, eco-eficienta si scheme
pentru o mai ampla diseminare a informatiilor de mediu. Asa cum s-a demonstrat, impactul de
mediu nu mai reprezinta astazi doar o amenintare locala, nationala, ci constientizarea atinge
nivelul global.
Astfel, impactul a fost intotdeauna o problema a intregului glob, diferenta fiind continuta
in modul in care a actionat constiinta (national sau global).
Masurile pentru protectia mediului cuprind toate acele activitati initiate pentru
conformitate cu regulamentele interne si externe ale intreprinderii, voluntare sau obligatorii.
Criteriul acestei conformitati nu este de natura economica, ci are ca efect prevenirea sau
reducerea impactului de mediu.
Costurile sociale sunt principala tinta strategica a planului de CSR in cadrul unei
intreprinderi. Ele survin in momentul in care comunitatile sunt compensate pentru daunele
provocate. Se mai refera insa si la externalitati, in cazul in care costurile nu au fost inca
internalizate (daune asupra sanatatii comunitatilor invecinate, recoltelor agricole sau asupra
apelor etc.).
In acelasi cadru, al costurilor sociale, se incadreaza si cele ce privesc partile interesate.
Ele grupeaza, pe langa costurile pentru comunitatea locala, si altele legate de: investitori,
creditori, normatori, clienti, organizatii guvernamentale sau ONG-uri de profil etc.
Prin mentinerea unor bune relatii cu aceste parti interesate, o companie evita conflicte
nedorite pe teme de mediu. Construirea unei imagini de intreprindere verde contribuie la
apropierea unor oportunitati de bunastare economica.
Toate elementele de interes pentru o structura de gestiune a responsabilitatii sociale in
cadrul unei intreprinderi pot fi grupate in cadrul unui tablou de bord extrafinanciar.
1.4. Criza economica si dezvoltarea durabila
Criza care a zguduit toate sistemele financiare ale lumii in ultimii 2 ani se considera de
catre unii specialist ca este imboldul de care avea nevoie economia mondiala pentru a trece spre
ceea ce specialistii numesc dezvoltare sustenabila.
In ultimii 30 de ani PIB-ul mondial s-a dublat, dar cresterea economica inregistrata a avut
la baza utilizarea nerationala a resurselor, care s-au imputinat dramatic.
Ritmul actual al cresterii nu mai poate fi mentinut, iar o solutie probabila pentru iesirea
din impas este dezvoltarea durabila. ”Toate tarile se afla acum in asa zisa tranzitie la dezvoltare
durabila, de consum redus de carbon si de aplicare a tehnologiilor verzi”, afirma Gheorghe
Zaman, directorul Institutului de Economie Nationala (IEN).
Calin Georgescu, expert ONU, considera ca principiile dezvoltarii durabile aplicate in
managementul unei firme, o poate scoate dintr-un impas financiar. La nivel macro, acest lucru ar
putea conduce la iesirea din criza a economiei.
In contextual zilelor noastre, comuntatea de afaceri constientizeaza si accepta treptat
nevoia de a pune in practica o politica sociala. De exemplu, protectia mediului nu mai este
considerate drept un domeniu rezervat exclusiv guvernului ci mai degraba o resposnsabilitate
comuna a mai multor grupuri de itnerese: companii, isntitutii financiare, manageri, creditori,
contractori, consuamtori precum si marele public. Consecintele financiare, resposnabilitatile de
mediu si riscurile distrugerii renumelui unei comanii reprezitna motive importante pentru
adoptarea unor standard de responsabilitate etica si de protective a mediului in cadrul fiecarei
companii. Societatea civila cere la randul sau sa fie consultata de catre actorii din domeniul
industrial, iar organizatiilor li se solicita din ce in ce mai des sa isi faca publice standardele de
conduit etica, precum si situatiile financiare sau valorile de piata. In present, partenerii externi
sunt mai interesati ca niciodata de maniera in care managerii isi conduc intreprinderile. Anumite
sectoare industrial in mod particular sunt foarte sensibile la opinia publica, intr-o lume in care
comunciarea este globala si instantanee.
Statul poate ajuta prin implementarea unor astfel de masuri :
- Recuperarea unui procent stimulativ din taxele si impozitele firmelor care investesc in
resurse alternative de energie sau care obtin reduceri semnificative de emisii in raport cu un an
etalon realist;
- Recuperarea unui procent stimulativ din taxele si impozitele firmelor care se bazeaza
pe achizitii verzi;
- Recuperarea unui procent stimulativ din taxele si impozitele firmelor care reduc
semnificativ cantitatile de deseuri generate;
- Executarea silita a datoriilor statului catre sectorul privat, actualmente neexistand o
lege a falimentului de stat/institutii de stat;
- Prefinantare de 15-30% pentru cei care vor sa acceseze fonduri europee sau care au
accesat deja;
- Accesul simplificat la banii UE si modificarea legii achizitiilor publice pentru
stimularea accesului si nu elaborarea de piedici ingenioase/exclusiv clientelare/exclusiv la pretul
cel mai scazut (paguboase mediului de afaceri) pentru restrictionarea firmelor;
- Neimpozitarea profitului reinvestit in domenii durabile cu impact pozitiv asupra
mediului( indicatori masurabili).
Se sustine ca odata implementata, dezvoltarea durabila nu doar rezolva dificultatile
actuale ale economiei, ci o si imunizeaza.
Dezvoltarea durabila necesita o adaptare continua a societatii si economiei, in scopul de a
permite o mai buna gestionare a crizelor viitoare, fiind privita ca o oportunitate, o solutie pentru
a nu ne mai confrunta in viitor cu asa ceva.
Sondajul realizat de KPMG in 2005 si publicat in 2006 cu privire la responsabillitatea
corproativa analizeaza tendintele in raportarea CSR a celor mai mari companii din lume,
inclusive a primelor 250 de coporatii din topul Fortune 500 precum si a primelor 100 de
companii din 16 tari diferite. Fata de momentul lansarii primului aastfel de sondaj in 1993,
numarul companiilor care raporteaza elemente legate de resposnabilitatea corporative aproape s-
a triplet. In 2005, 52% din primele 250 de companii in topul Fortune 500 au publicat rapoarte
CSR individuale. Mai mult de 3 sferturi dintre companiile ce au publicat acest tip de rapoarte au
invocate motive de natura economica – o statistic ace pledeaza in favoarea responsabilitatii
corporative.
Primele doua tari in ceea ce rpiveste raportarea CR sunt Japonia (80%) si marea Britanie
(71%). Raportarea a crescut considerabil pe parcursul ultimilor trei ani in majoritatea tarilor care
au facut parte din sondaj, cu cele mai semnificative modificari in Italia, Spania, Franta si Canada.
Sectoarele industrial cu un impact relative ridicat asupra emdiului continua sa conduca in
raportare. La nivel de raportare, peste 80% din companiile ce ublică rapoarte CR provin din
sectorul IT, utilităţi, automobile, petrol & gaze, în timp ce la nivel naţional (N100), peste 50%
dintre companii îşi desfăşoară activitatea în sectorul utilităţilor, minerit, industria chimică, petrol
& gaze, hârtie si celuloză, precum şi silvicultură. Cel mai remarcabil este sectorul financiar care
a arătat o creştere în raportare deă ori mai mare faţă de anul 2002.

Sondajul include o analiză detaliată asupra rapoartelor companiilor din G250, care s-a concentrat
asupra motivelor pentru care companiile sunt angajate faţă de responsabilitatea corporativă şi
asupra factorilor care influenţează conţinutul rapoartelor. Concluziile sunt rezumate în
continuare:
• Motivaţiile pentru raportarea CR sunt diverse, atât de natură economică (74%), cât şi etică
(53%). Pricipalele 3 motive economice sunt inovaţia şi procesul de învăţare, motivarea
angajaţilor şi şi reducerea riscului – factori raportaţi de aproximativ 50% dintre companii.
• Aproape două treimi dintre rapoartele CR includ o secţiune de guvernare corporatistă, deşi
majoritatea rapoartelor nu prezintă detalii asupra structurii CR, nici informaţii privind modul
cum politicile de guvernanţă sunt implementate în organizaţie.
• Sondajul a analizat modul în care companiile selectează subiectele dezbătute în rapoarte şi
dacă utilizatorii acestor rapoarte sunt consultaţi sistematic în timpul procesului de realizare a
rapoartelor. Sondajul a arătat ca cel mai des conţinutul raportului este stabilit pe baza
instrucţiunilor privind Iniţiativa de Raportare Globala (GRI) în 40% din cazuri, cu numai 21%
menţionând consultarea parţilor interesate.
Într-o economie mondială globalizată, în care corporaţiile au devenit din ce in ce mai
puternice, ridicând problema asumării responsabilităţii, companiile acordă din ce în ce mai multă
importanţă responsabilităţii sociale corporative. In timp ce unii analişti au calificat CSR ca fiind
un exerciţiu de relaţii publice, multe companii consideră că există motivaţii comerciale puternice
pentru dezvoltarea unei strategii CSR, de la relaţiile cu partenerii externi interesaţi, la motivarea
angajaţilor. Mai mult, interesul crescut al companiilor manifestat în verificarea externă a
practicilor CSR indică faptul că domeniul CSR este luat în serios, cu un angajament real în a
conferi o semnificaţie reală conceptului.
Firmele ce vor sa fie performante in viitor vor trebui nu numai sa se rezume la
conformarea la legislatia si reglementarile obligatorii in domeniu, ci planurile de management
vor trebui sa fie orientate pe o productie si un consum durabil.

1.5. Situatia din Romania


Analistul economic Ilie Serbanescu este de parere ca firmele din Romania in acest
moment nu sunt interesate de dezvoltarea durabila tocmai pentru ca se afla intr-o situatie
financiara dificila si nu vad in aceasta drumul de iesire din blocaj.
Pe de alta parte, directorul IEN, Gheorghe Zaman crede ca lipsa politicilor coerente are o
explicatia foarte simpla: ”Principalul impediment in aplicarea masurilor de dezvoltare
sustenabila in Romania este reprezentat de lipsa cunoasterii temeinice a conceptului. Dezvoltarea
durabila este o necesitate in general pentru dezvoltarea oricarei economii, dar mai ales pentru
economia Romaniei.
2.1. I Love Velo, 2010

Raiffeisen Bank si Asociatia Green Revolution au dezvoltat cel mai mare sistem de
"bike-sharing" (inchiriere gratuita de biciclete) din Romania. Organizatorii au infiintat 8 astfel de
centre, in Bucuresti, Constanta, Iasi, Cluj si Targu Mures. In 5 luni, centrele au avut peste
200.000 de utilizatori

Cauza sociala:
La ora actuala, marile aglomerari urbane sufera din cauza unui grad ridicat de poluare a
aerului si de poluare fonica. Ambele sunt generate de cresterea numarului de masini, de
ineficienta sistemului de transport public si de dificultatea de a imbunatati infrastructura rutiera.
In acest context, bicicleta este, in multe capitale europene, o solutie pentru combaterea
acestor probleme. Din pacate, conform statisticilor, in Bucuresti, la inceputul lui 2010, traficul
pe bicicleta era apoape inexistent. Existau mai putin de 50 de km de piste de biciclete, insa
majoritatea amenajate pe trotuare si cu deficiente binecunoscute. In plus, putinele parcuri velo
existente ofereau un numar insuficient de biciclete, de ordinul a cateva zeci.

Desfasurarea proiectului:
La finalul lui 2009, Asociatia Green Revolution le-a propus reprezentantilor Raiffeisen
Bank sa dezvolte impreuna un program in premiera de promovare a mersului pe bicicleta.
Banca a imbratisat ideea si astfel a aparut “I Love Velo”, cel mai mare sistem de
inchirere gratuita de biciclete, respectiv “bike-sharing” , de pana atunci.
Implicarea Raiffeisen in dezvoltarea acestui sistem a urmarit mai multe obiective, printre
care:
• Crearea unei mase critice de oameni care sa (re)descopere mersul pe doua roti si
sa constientizeze ca acesta poate fi un mijloc eficient de transport alternativ;
• Atragerea in proiect a cat mai multor autoritati, care sa vada ca exista un apetit
mare pentru mersul pe bicicleta, iar asta sa genereze noi proiecte de infrastructura si de
incurajare a acestuia.
Centrele functioneaza de obicei in parcuri publice, oferindu-le vizitatorilor o metoda
placuta de agrement si de miscare in aer liber.
Bicicletele pot fi inchiriate gratuit, pe baza unui act de identitate, si pot fi folosite pe o
perioada de 2 ore. Cel care inchiriaza o bicicleta semneaza un contract, care stabileste inclusiv
ce se intampla cand bicicleta este deteriorata din vina lui. Totodata, organizatorii ii inregistreaza
datele personale, pentru a-l contacta in cazul in care intarzie sau pentru a lua masurile necesare
daca nu mai revine.
Beneficiile Raiffeisen, in urma oferirii acestui serviciu gratuit, constau in primul rand
in expunerea de brand adusa de semnalistica bicicletelor si a centrelor.
De asemenea, deoarece comunitatea iubitorilor de biciclete este in crestere, Raiffeisen s-
a bucurat pana acum de o vizibilitate semnificativa in mass-media (in publicatii sau rubrici de
mediu, timp liber etc.).

Infiintarea primelor centre in Bucuresti


Strategia de dezvoltare a proiectului a fost una “modulara”. De aceea, s-a inceput cu
infiintarea a 3 centre, in Bucuresti: doua in Parcul Herastrau si unul in Parcul Tineretului.
In perioada ianuarie-aprilie 2010, organizatorii au obtinut autorizatiile necesare pentru
functionarea centrelor, in primul rand de la Administratia Parcurilor (ALPAB) si de la Primaria
Generala.
Ulterior a venit randul activitatile logistice pentru racordarea la utilitati si, in ultima
etapa, negocierea cu furnizorii de echipamente. Pentru biciclete a fost ales DHS, un producator
din Deva, iar pentru cabine, rasteluri si alte dotari - Rainbow Company, firma care produce
mobilier urban din plastic reciclat, fiind totodata si un atelier protejat.
O componenta importanta a pregatirii a fost recrutarea si pregatirea angajatilor pentru
administrarea centrelor. Pe de o parte acestia trebuia sa aiba o interactiune placuta cu utilizatorii,
iar pe de alta parte sa faca fata diverselor momente dificile: aglomeratii, utilizatori mai putin
civilizati, biciclete deteriorate sau disparute etc. Din echipa au facut parte si angajati specializati
in probleme tehnice, iar Green Revolution a infiintat un service, unde s-au operat numeroasele
reparatii sau inlocuiri de piese saptamanale.
Bilant partial. La finalul lunii aprilie, cele 3 centre erau dotate cu 450 de biciclete, iar
din echipa de administrare faceau parte 50 de angajati.

Lansarea centrelor si strategia de comunicare


“I Love Velo” a fost lansat oficial in cadrul unui eveniment desfasurat pe 9 mai 2010.
Pentru ca era si Ziua Europei, evenimentul a beneficiat de implicarea Reprezentantei Comisiei
Europene in Romania, ceea ce i-a oferit un plus de vizibilitate.
La conferinta de presa au luat cuvantul Steven van Groningen (Presedintele Raiffeisen
Bank), Nicolae Idu (Seful Reprezentantei Comisiei) si Raluca Fiser (Presedinta Green
Revolution). Evenimentul a continuat cu un tur pe biciclete al Parcului Herastrau, condus de
multiplul campion olimpic Ivan Patzaichin. La randul sau, acesta le-a vorbit jurnalistilor despre
importanta sportului si a miscarii in general.
Evenimentul a beneficiat de o acoperire buna in mass-media, la fel intamplandu-se si pe
internet, in comunitatile de iubitori ai bicicletei. Insa cea mai buna promovare a centrelor au
facut-o, ulterior, chiar utilizatorii lor.
Cele doua mari parcuri din Capitala, Herastrau si Tineretului, au devenit mai atractive
odata cu aparitia bicicletelor “I’Velo”. Vizitatorii aveau acum o modalitate placuta si mai ales
gratuita de a-si petrece timpul liber, odata cu incalzirea vremii. Expresia “biciclete doar cu
buletinul ” s-a raspandit rapid printre tineri si a dus la cifre record, de 5 sau chiar 6 mii de
utilizatori pe saptamana.
Bilant partial. La finalul lunii iunie 2010, dupa 7 saptamani de functionare, centrele
I’Velo atrasesera deja peste 31.000 de bucuresteni.

Extinderea I’Velo la nivel national


Un alt eveniment important in evolutia proiectului a fost vizita in Romania a
Comisarului European pentru Schimbari Climatice, Connie Hedegaard, cu ocazia unei
conferinte organizata de Green Revolution si Ministerul Mediului, pe 3 iunie.
Comisarul si ministrul Laszlo Borbely au participat la o actiune de presa, care a inclus o
vizita la centrul "I’Velo" din Herastrau. Acolo, ei au transmis, in fata jurnalistilor, un mesaj de
sustinere pentru proiectul derulat de Asociatie si Raiffeisen Bank.
Evenimentul a insemnat o recunoastere importanta pentru “I’Velo”, iar Ministerul
Mediului a devenit partener in proiect, cu scopul de a-l dezvolta la nivel national. Totodata,
incurajata de rezultatele de pana atunci, Raiffeisen Bank a acceptat sa-si extinda si sprijinul
financiar.

In consecinta, organizatorii au inceput sa lucreze contra cronometru, pentru ca noile centre sa


prinda cat mai mult din anotimpul cald. In scurt timp, s-au realizat parteneriate cu 4
primariiale unor orase din provincie. Centrele au fost lansate in cadrul unor evenimente de
presa, astfel:
• 10 iulie: Targu Mures - centru amplasat in fata Salii Polivalente (100 de
biciclete);
• 12 iulie: Cluj-Napoca - centru amplasat in fata Salii Sporturilor (150 de
biciclete);
• 14 iulie: Iasi - centru situat in Parcul Expozitiei (150 de biciclete);
• 16 iulie: Constanta - centru amplasat in Parcul Tabacariei (150 de biciclete).
La evenimente au participat, alaturi de organizatori, reprezentanti ai fiecarei primarii.
Acestia au profitat de ocazie pentru a vorbi despre angajamentul lor fata de mediu si fata de
promovarea mersului pe bicicleta. De aceea, evenimentele au fost si o oportunitate pentru
Raiffeisen de a-si consolida relatiile cu autoritatile din niste orase importante pentru operatiunile
sale.
In acelasi proces de extindere, pe 17 iulie a fost lansat si al patrulea centru din
Bucuresti, in Parcul Izvor.
In toata aceasta perioada, Asociatia Green Revolution a continuat sa-si imbunatateasca
infrastructura si capacitatea de a administra un proiect care avea acum o dimensiune mai mult
decat dubla, fata de cea initiala. In paralel, s-a asigurat ca proiectul ramane in atentia mass-
media, informand periodic despre lansarea noilor centre sau evolutia numarului de utilizatori.
Bilant final.
Centrele din provincie s-au bucurat la randul lor de succes. Cifrele au continuat sa
creasca spectaculos, iar pe 9 octombrie, la 5 luni de la lansare, cele 1.100 de biciclete “I’Velo”
avusesera peste 200.000 de utilizatori.
Rezultatele proiectului:
In 2010, Raiffeisen Bank a investit in lansarea si apoi dezvoltarea ”I Love Velo”
aproximativ 90% din valoarea totala a proiectului, acesta fiind un beneficiu direct in comunitate.

Impactul in comunitate:
• Au fost infiintate 8 centre, in 4 orase, care au pus la dispozitia publicului 1.100
de biciclete. De asemenea, a fost dezvoltat un sistem logistic pentru administrarea centrelor,
inclusiv un service propriu;
• Pana pe 9 octombrie, 200.000 de utilizatori s-au putut bucura de o plimbare
gratuita pe bicicleta, care le-a (re)amintit cat de comod si placut este un astfel de mijloc de
transport;
• Utilizatorii au petrecut pe bicicleta un numar total de 400.000 de ore;
• S-au creat 60 de locuri de munca;
• S-au stabilit 6 parteneriate cu institutii publice: 5 primarii si Ministerul
Mediului. Aceste parteneriate au avut si efectul de a-i sensibiliza pe decidenti cu privire la
importanta incurajarii mersului pe bicicleta si a proiectelor de infrastructura.
Impactul pentru companie
• Expunerea brandului Raiffeisen poate fi estimata la un numar de 2 milioane de
persoane (calculat la o medie de 10 persoane care au vazut brandingul bicicletelor sau al
centrelor);
• Proiectul si contributia Raiffeisen s-au bucurat de atentia mass-media, pe toate
tipurile de canale: radio si TV (23 de mentionari), publicatii online (92 de mentionari), presa
scrisa centrala (36 de mentionari) sau presa scrisa locala (60 de mentionari);
• Banca si-a consolidat totodata relatia cu persoane de decizie din mediul politic sau
administrativ. La evenimentele din cadrul proiectului au fost prezente personalitati de prim
rang, precum: Connie Hedegaard (Comisarul European pentru Schimbari Climatice), Laszlo
Borbely (Ministrul Mediului si Padurilor), Niculae Idu (Seful Reprezentantei Comisiei Europene
in Romania), Sorin Oprescu (Primarul General al Capitalei), Gheorghe Nichita (Primarul
Municipiului Iasi), Claudiu Maior (Viceprimarul Municipiului Targu Mures), Laszlo
Attila (Viceprimarul Municipiului Cluj-Napoca);
• Proiectul a castigat premiul Silver Award, la categoria CSR, in cadrul
competitiei PR Award 2010.
Parteneri in proiect:
• Green Revolution
• Ministerul MediuluI si Padurilor
• Primaria Generala a Capitalei
• Primaria Iasi
• Primaria Targu Mures
• Primaria Cluj-Napoca
2.2. START! Business 2009/2010
Studiu de caz inscris in domeniul Educatie (12 aug 2010
BCR si Junior Achievement au derulat un proiect de educatie antreprenoriala prin care,
peste 200 de studenti au avut ocazia sa-si conduca, timp de 3 luni, propria "afacere pilot", cu
produse sau servicii reale. 53 de angajati BCR i-au ghidat pe tineri, ajutandu-i sa inteleaga
practic ce presupune lansarea unei afaceri.
Cauza sociala:
De-a lungul timpului, sondajele au aratat ca multi romani, si in special tinerii, sunt
atrasi de ideea unei afaceri proprii. In iunie 2010, un Eurobarometru arata ca nu mai putin
de 52% din romani si-ar dori asta, motivati de ideea de independenta personala sau de
perspectiva unor castiguri mai mari.
Din pacate, aceasta aspiratie a multor tineri nu corespunde si cu pregatirea lor in
ceea ce priveste conducerea unei afaceri. Educatia formala din Romania este deficitara in
aceasta privinta, iar tara noastra nu a avut niciodata o adevarata cultura a
antreprenoriatului.
In schimb, programele educationale alternative de antreprenoriat pot fi o solutie, mai
ales daca le ofera tinerilor experiente cat mai realiste, care sa ii ajute sa castige incredere,
dar si sa inteleaga dificultatile pe care le vor intampina. Astfel de programe se desfasoara
cu success in multe tari europene, iar studiile arata ca participantii au sanse mai mari sa
devina antreprenori, comparativ cu restul populatiei.
Desfasurarea proiectului:
BCR este printre putinele companii din Romania care a facut o prioritate din sustinerea
antreprenoriatului, prin noua sa strategie de implicare in comunitate, elaborata in 2008. Aceeasi
strategie prevede si implicarea angajatilor in activitati de voluntariat, prin care acestia sa
contribuie cu know-how la o serie de cauze sociale.
In acest context, in toamna anului 2009, BCR a decis sa investeasca intr-un program de
educatie antreprenoriala pentru studenti. Programul a fost adaptat special pentru banca, pe baza
unui model international, de catre Junior Achievement Romania.

Astfel a aparut prima editie a programului "Start! Business". Acesta isi propunea:
• Sa stabileasca parteneriate cu universitati si cu o serie de profesori
“coordonatori”, care sa-i incurajeze si apoi sa-i ajute pe studenti sa participe intr-o competitie
nationala de antreprenoriat.
• Sa le ofere studentilor o experienta cat mai realista de antreprenoriat.
Respectiv sa le permita sa “piloteze” o afacere, de la conceperea planului initial si obtinerea
finantarii, pana la contractarea furnizorilor si chiar vanzarea produselor/serviciilor.
• Sa ii implice pe consultantii BCR, in mod voluntar, in ghidarea echipelor de
tineri antreprenori si in oferirea de cunostinte practice despre piata, contextul legal si cel
financiar din Romania.
• Sa le ajute pe cele mai bune echipe sa-si promoveze "afacerile pilot" in fata
unor posibili investitori si chiar sa le premieze cu un credit nerambursabil, de start-up, din
partea BCR.
Prima editie “Start! Business” s-a derulat in perioada octombrie 2009 - mai 2010. BCR a
investit un buget de 17.000 de euro, inclusiv premiile pentru echipele castigatoare.

Etapa I: Pregatirea si promovarea competitiei (octombrie - noiembrie 2009)


Pachetul educational. Junior Achievement a pregatit, intr-o prima etapa, o serie de resurse
educationale pentru viitorii participanti. Acestea se bazau pe expertiza internationala a
organizatiei, fiind totodata adaptate contextului romanesc. Pachetul de resurse continea:
• Un modul de baza: “Cum functioneaza o afacere”
• Un modul auxiliar: “Ghid pentru planul de afaceri si investitii”
• Un CD cu: 18 documente template (modele de contracte, acte contabile etc.) si 16
video studii de caz, cu alumni ai programului international.
De asemenea, JA a lansat site-ul www.start-business.ro, care urma sa fie o platforma de
organizare si de colaborare intre echipele de studenti si voluntarii BCR.
Toate materialele folosite in proiect integrau identitatea vizuala a BCR si puneau in
valoare implicarea semnificativa a bancii.
Parteneriate cu universitati. Urmatorul pas pentru Junior Achievement a fost sa
stabileasca parteneriate cu o serie de institutii de invatamant superior, care sa asigure promovarea
competitiei. Astfel, proiectului i s-au alaturat 15 universitati din toata tara si peste 20 de
facultati, in special cu profil economic dar si tehnic.
In toate facultatile partenere au fost puse afise si au fost desemnati “profesori
coordonatori”, care au promovat competitia in randurile studentilor.
Recrutarea voluntarilor BCR. In paralel, departamentul de relatii comunitare al BCR i-a
informat pe angajatii bancii despre noul proiect si despre oportunitatea de a voluntaria. 53 de
angajati s-au inscris ca voluntari, in special din zona de consultanta si relatii cu clientii, insa si
din departamentele tehnice.
Training-uri pentru profesori si pentru voluntari. Odata stabiliti profesorii coordonatori si
voluntarii BCR, JA a organizat doua training-uri pentru a le explica rolul pe care il vor avea in
proiect. Acestea au avut loc in Bucuresti, pe 16 octombrie si pe 7 noiembrie 2009 (vezi si
matricea rolurilor din proiect, prezentata la training-uri
Inscrierea echipelor. Odata ce au inteles proiectul, profesorii au urmat indicatiile din
ghidul JA, le-au spus studentilor despre competitie si i-au ajutat sa se inscrie.
Studentii care s-au hotarat sa participe si-au stabilit in primul rand identitatea echipei, dar
si obiectul de activitate al viitoarei “firme pilot”. De asemenea, au realizat un studiu de piata
initial, in care au descris oportunitatea de afaceri identificata.
Pana la finalul etapei, s-au inscris 71 de echipe formate din 344 de studenti.
Etapa II: Realizarea planurilor de afaceri (decembrie 2009 - ianuarie 2010)
Pana sa-si conduca “afacerile pilot” echipele mai aveau de depasit o etapa: realizarea
unuiplan de afaceri complet si fezabil. Pentru asta, ei au beneficiat atat de ajutorul manualelor
JA, cat si de cel al voluntarilor BCR.
Consultanta din partea voluntarilor. Fiecare voluntar a fost alocat uneia sau mai multor
echipe. In functie de interesul studentilor si de timpul voluntarului, au existat atat intalniri directe
cat si discutii telefonice, corespondente pe email sau prin intermediul site-ului de proiect.
Evaluarea planurilor de afaceri. Pana la finalul acestei etape, au trimis planuri de
afaceri complete 51 de echipe. Acestea au fost evaluate de consultantii BCR si de specialistii
de la Junior Achievement si fiecare echipa a primit un set de recomandari.

Etapa III: Gestionarea "firmelor pilot" (februarie - martie 2010)


In aceasta etapa au intrat 35 de echipe ale caror planuri de afaceri au fost considerate
fezabile.
Studentii au avut 3 luni pentru a-si “pilota” afacerea si pentru a demonstra ca aceasta
poate functiona:
• Au atras fonduri pentru a-si finanta activitatea (imprumuturi de la apropiati sau
sponsorizari);
• Daca afacerea presupunea fabricarea unor produse, au cumparat echipamentele si
materiile prime, sau au externalizat productia catre furnizori;
• Daca afacerea presupunea livrarea unor servicii, s-au asigurat ca dispun de toate
dotarile si personalul necesar;
• Si-au promovat oferta;
• Au incheiat vanzari si au facut primele livrari.
Daca a fost vorba de produse/servicii prea complexe, li s-a recomandat sa realizeze
doar un prototip.

Si in aceasta etapa, echipele au beneficiat de sfaturile voluntarilor BCR, dar si de suportul


tehnic al Junior Achievement (spre exemplu, pentru derularea unor operatiuni financiar-
contabile).

La finalul celor 3 luni, echipele au completat un raport despre ce au reusit sa faca in acest timp,
au trimis fotografii sau mostre video, informatii despre vanzari, despre feedback-ul clientilor etc.

Etapa IV: Finala competitiei (7 - 8 mai 2010)


In urma celor 3 luni de “pilotare” si a rapoartelor primite de la studenti, BCR si JA au
ales 15 echipe finaliste (vezi lista cu ideile lor de afaceri:
Prezentarea in public a ideilor de afaceri. Pentru ca echipele sa-si poata prezenta afacerile
in fata publicului si a unor potentiali investitori, organizatorii le-au oferit standuri in
cadrul Targului International al Absolventilor. Acesta a avut loc in perioada 7 - 8 mai 2010, la
Palatul Parlamentului.
Desemnarea castigatorilor. Tot in cadrul Targului a avut loc si evaluarea finala a
echipelor. Aceasta a fost facuta de un juriu format din reprezentanti ai JA, ai BCR si ai
Ministerului Educatiei.
Membrii juriului au vizitat standurile studentilor si au avut interviuri cu acestia. Ulterior,
echipele au tinut cate o prezentare de 5 minute, ca si cand s-ar fi aflat in fata unor investitori.
Juriul a notat atat calitatea produselor/serviciilor, cat si modul in care echipele si-au prezentat
standurile sau si-au planificat strategia de marketing.

In urma evaluarii au fost acordate mai multe premii. Dintre acestea, 3 au avut si o valoare
materiala:
• Echipa iSQUARE, de la Universitatea Romano-Americana, a fost declarata
“Compania Anului” si a primit o finantare de 4.000 de euro (pentru a participa la finala
competitiei europene de antreprenoriat “JA-YE Europe Enterprise Challenge”, de la Sofia)
Alte doua echipe au primit titlul de “Investitia anului” si au obtinut din partea BCR o
finantare nerambursabila de 1.500 de euro, pentru a-si continua afacerea:
• Echipa EcoFun, de la Universitatea Romano-Americana
• Echipa Party Neverland, de la Universitatea Titu Maiorescu Bucuresti
Rezultatele proiectului:

• 344 de studenti s-au inscris in competitie, au beneficiat de resursele educationale


oferite de JA, au realizat un plan de afaceri si au primit recomandari avizate din partea
consultantilor voluntari de la BCR (vezi statistici despre orasele lor de provenienta si despre
facultati:
• 200 de studenti au ajuns in etapa competitiei propriu-zise. Timp de 3 luni au avut
ocazia sa-si conduca propria “afacere pilot”, beneficiind si de aceasta data de indrumarea
voluntarilor BCR;
• 15 echipe, care au avut cele mai bune si fezabile idei de afaceri, au beneficiat de
standuri de prezentare la Targul International al Absolventilor;
• 2 echipe au primit din partea BCR cate o finantare de 1.500 de euro pentru ideea
lor de afaceri. De asemenea BCR a finantat o echipa cu 4.000 de euro, pentru a participa la
finala competitiei europene de antreprenoriat “JA-YE Europe Enterprise Challenge“, de la Sofia.
Pe langa impactul in comunitate, BCR a obtinut din proiect mai multe beneficii, in primul
rand legate de pozitionarea de banca implicata in educatia antreprenoriala a tinerilor:
• Contributia BCR a fost promovata, prin intermediul profesorilor coordonatori, al
studentilor participanti si al afiselor, in 15 Universitati din toata tara;
• De asemenea, implicarea bancii si a voluntarilor sai a fost recunoscuta si de alte
persoane, firme sau organizatii cu care au interactionat studentii, pe parcursul celor 2 luni de
“pilotare” a afacerilor;
• 53 de angajati BCR au participat ca voluntari in proiect, fapt care le-a adus un
plus de incredere si de satisfactie personala, dar si de apreciere fata de compania in care lucreaza;
• Aparitii in mass-media: 4 aparitii in programe ale The Money Channel si 22 de
articole in presa scrisa si online

Parteneri in proiect:
• Junior Achievement Romania
• Ministerul Educatiei si Cercetarii
• Academia de Studii Economice, Bucuresti
• Universitatea Politehnica, Bucuresti
• Universitatea Romano-Americana, Bucuresti
• Universitatea Hyperion, Bucuresti
• Universitatea Titu Maiorescu, Bucuresti
• Universitatea Babes-Bolyai, Cluj-Napoca
• Universitatea Andrei Saguna, Constanta
• Universitatea Tehnica Gheorghe Asachi, Iasi
• Universitatea Alexandru Ioan Cuza, Iasi
• Universitatea din Oradea
• Universitatea Constantin Brancoveanu, Pitesti
• Universitatea Petrol si Gaze, Ploiesti
• Universitatea Lucian Blaga, Sibiu
• Universitatea de Vest, Timisoara
Academia de Studii Economice Bucuresti – Facultatea de Contabilitate si Informatica de
Gestiune

Responsabilitatea sociala in contabilitate

Dinca Andreea Mariana


Grupa 658
Cuprins

Capitolul I

1.1. Prezentare generala pagina 1

1.2. Responsabilitate si transparenţa pagina 2

1.3. Evolutia contabilitatii sociale pagina 4

1.4. Criza economica si dezvoltarea durabila pagina 7

1.5. Situatia din Romania pagina 9

Capitolul II

2.1. I Love Velo, 2010 pagina 10

2.2. START! Business 2009/2010 pagina 14

Anexe
Bibliografie

Josep Vallverdú Calafell, Soledad Moya Gutiérrez and Antonio Somoza López - Social
Responsibility and Accounting: A Possible Binomial, 2008

Negescu, Mihaela Diana, Feleaga, Niculae - Valorificarea valentelor de informare ale


bilantului contabil A.S.E., 2005

Conf.univ.dr.Chirita CARAIANI(coord), Lect.univ.drd.Cleopatra SENDROIU,


Conf.univ.dr.Lavinia OLIMID(coord), Lect.univ.drd.Corina DUMITRU,
Prof.univ.dr.Octavian BOJIAN, Lect.univ.drd.Stefan GRIGORESCU, Conf.univ.dr.Anca
TUTU, Lect.ubiv.drd.Mihai PAUNICA, Lect.univ.dr.Adriana DUTESCU,
Asist.univ.drd.Daniela CALU, Lect.univ.drd.Mihaela BOTEA, Prep.univ.drd.Camelia
DUMITRU, Lect.univ.drd.Alberta CHITU, Prep.univ.drd.Iulia MARINESCU,
Lect.univ.drd.Cornelia DASCALU, Prep.univ.drd.Mirela PAUNESCU - Bazele contabilitatii

Marinica Dobrin – Contabilitate baze – procedure o abodare integrate moderna, 2007

1. Negescu, Mihaela Diana, Feleaga, Niculae - Valorificarea valentelor de informare ale


bilantului contabil A.S.E., 2005

2. www.britannica.com

3. www. Wikipedia.com

4. www.contabilul.ro
5. www. Fiscalitate.ro

6. http://www.sonyericsson.com

7. http://responsabilitate-sociala.org/