Tema: RESPONSABILITATEA SOCIALĂ

1. Definirea și categoriile de responsabilitate sociale (RS)

2. Domenii de responsabilitate socială
3. Sensibilitatea sociala
4. Gradul de implicare a firmei în responsabilitatea socială

1. Definirea și categoriile de responsabilitate sociale (RS)

Etica şi responsabilitatea sociala sunt apropriate si întrepătrunse. Responsabilitatea sociala a
firmelor reprezintă preocuparea managerilor de a întreprinde acţiuni care protejează şi
îmbunătăţesc atât bunăstarea societăţii, cât şi interesele organizaţiei . Această preocupare este
demonstrată de către managerii care consideră atât interesul pe termen lung al firmei lor cat şi
relaţiile firmei cu mediul (societatea) în care operează. Cu alte cuvinte, pe lângă responsabilitatea
managerilor de a conduce firma in aşa fel încât sa creeze profit, ei au o responsabilitate sociala
fata de mediul in care operează, faţă de angajaţii lor, fata de consumatori, etc., adică faţă de tot
ceea ce se constituie ca stakeholderi (mediu, clienţi si consumatori, acţionari, angajaţi, creditori,
organizaţii guvernamentale şi neguvernamentale, furnizori, publicul larg) ai firmei. Astăzi o firma
nu mai este suficient sa-si îndeplinească obiectivele legate de profit, ea trebuie sa dezvolte
programe de protecţia mediului, să ofere şanse egale de angajare, sa creeze locuri de muncă
sigure, să producă produse sigure şi multe altele. Responsabilitatea socială include adoptarea
unei poziţii de sprijin pentru problemele publice, acţiuni în favoarea grupurilor defavorizate,
anticiparea nevoilor viitoare ale societăţii şi acţiuni pentru satisfacerea lor, conlucrarea cu
guvernul în privinţa legislaţiei existente şi anticiparea legislaţiei dezirabile.

Categoriile RS:
1) responsabilitatea economică - e prima obligație și cea mai importanta. Rolul pe
care îl au unitățile economice în societate rezida din obiectivul lor care consta în producerea de
bunuri și servicii pe care individul, comunitatea le solicita. De asemenea maximizând profitul prin
impozitele și taxele plătite firma va contribui considerabil la susținerea culturii, învățământul,
sănătatea,etc.
2) responsabilitatea juridică - presupune ca firmele în cadrul activității lor sa se
orienteze spre respectarea cuvenita a societății și a legislației care o protejează. Întreprinderea
trebuie să acționeze doar in limitele legilor, să-și plătească taxele și impozitele.
3) Responsabilitatea etică - prevăd ca comportamentul întreprinderii, precum si a
componentelor sale sa fie in corespundere cu normele morale chiar daca acestea nu se regăsesc
precizate în legi și nu servesc direct interesele economice ale firmei.
1
 4) Responsabilitatea filantropică (discreționară) - se manifesta în acțiuni pur voluntare
generate de dorința de a rezolva diferite probleme sociale, fără ca acestea sa fie impuse prin
obligații economice sau legale.
Performanta economica este fundamentul pentru celelalte trei componente. În acelaşi timp cu
obţinerea profitului (exercitarea responsabilităţii economice), firma trebuie să-şi desfăşoare
afacerile în limitele legale (exercitarea responsabilităţii legale), sa facă ceea ce este drept, just şi
echitabil (exercitarea responsabilităţii etice) şi să fie un bun partener cetăţenesc (exercitarea
responsabilităţii filantropice). Programele de responsabilitate socială necesită eforturi din partea
întregii organizaţii, nu numai din partea compartimentului de marketing. În multe organizaţii de
astăzi, aceste activităţi sunt desfăşurate (planificate, organizate, conduse şi controlate) în cadrul
compartimentului pentru  problemele clienţilor. Printre activităţile desfăşurate în aceste
compartimente se remarca: monitorizarea acţiunilor promoţionale ale firmei, oferirea de date
importante pentru proiectarea produselor, cercetează satisfacţia consumatorilor, elaborarea
garanţiilor, supravegherea ambalării şi etichetării produselor, alegerea furnizorilor, îmbunătăţirea
controlului calităţii, cercetarea privind creşterea siguranţei produselor, soluţionarea întrebărilor
clienţilor, procesarea plângerilor consumatorilor, elaborarea programelor de educare a clienţilor, s.a.
În general, şeful acestui compartiment are de asemenea rolul de a elabora politicile firmei legate de
responsabilitatea sociala a acesteia.

2. Domenii de responsabilitate socială

Prin direcțiile principale ale RS ale firmei pot fi:
1) promovarea standardelor etice înalte în business;
2) asigurarea unei calități înalte a condițiilor de munca ale salariaților ;
3) asigurarea securității și sănătății salariaților ;
4) promovarea unor programe pentru prevenirea discriminării angajaților;
5) programe de instruire a şomerilor;
6) protecția consumatorului;
7) Susţinerea artei, instituţiilor de învăţământ, medicinii;
8) Programe pentru ajutorarea bătrânilor;
9) Sprijinirea reînnoirii şi reconstrucţiei urbane;
10) Programe pentru prevenirea crimelor etc

2
 3.Argumente pro și contra RS:
Cu toate că este evidentă importanţa responsabilităţii sociale a firmei, deseori apare întrebarea: cum
influenţează ea performanţele întreprinderii. Studiile efectuate arată că:
 asumarea responsabilităţii sociale costă, dar poate conduce în perioadele următoare la
mărirea performanţelor financiare realizate;
 răspunderea socială asigură indirect un profit motivaţional; chiar dacă nu se câştigă bani,
generozitatea poate crea firmei o imagine deosebit de favorabilă care să o susţină în
demersurile sale pentru îndeplinirea obiectivelor propuse.
Totuşi, atât în literatura de specialitate, cât şi în practica economică există opinii contradictorii la
acest subiect.

Pro RS Contra RS
1. Aşteptări ale publicului. Firmele au dobândit 1. Violarea maximizării profitului.Implicarea
caracterul lor de la societate şi în consecinţă socială ar putea reduce eficienţa economică.
trebuie să răspundă necesităţilor societăţii. 2. Diluarea scopului.Urmărind obiective sociale
2. Profituri pe termen lung. Firmele social se diluează scopul principal al afacerii –
responsabile tind să conserve în mai mare productivitatea economică.
măsură profituri pe termen lung. 3. Costurile.Multe acţiuni sociale nu-şi acoperă
3.Obligaţii etice.Firmele trebuie să fie social costurile, costuri pe care cineva trebuie să le
responsabile deoarece acţiunile responsabile plătească.
sunt corecte, morale. 4. Prea multă putere.Firmele au multă putere
4.Imagine publică.Firmele pot crea o imagine iar acţiunile sociale cresc şi mai mult această
publică favorabilă dacă îşi propun şi realizează putere.
obiective sociale. 5. Lipsa abilităţilor. Firmele de afaceri au, de
5.Un mediu mai sănătos.Implicarea firmelor regulă, priceperi de altă natură decât cele
poate ajuta la soluţionarea unor probleme sociale necesare acţiunilor sociale.
dificile. 6. Lipsa răspunderii. Nu există răspundere
6. Descurajarea creşterii reglementărilor. ierarhică directă pentru acţiuni sociale.
Fiind social mai responsabile, firmele se pot
aştepta la mai puţine reglementări juridice.
7. Echilibru putere – responsabilitate.Firmele
au multă putere şi un echivalent responsabilităţii
este necesar pentru asigurarea unei parităţi
normale.
8. Interesul acţionarilor. Responsabilitatea
socială va îmbunătăţi pe termen lung preţul
acţiunilor.
9. Disponibilitatea resurselor. Firmele au
resursele necesare susţinerii unor proiecte
publice sau caritabile ce necesită asistenţă

3
 3. Sensibilitatea socială
Multe întreprinderi nu-și pun problema dacă să inițieze sau nu acțiuni de RS, dar mai dificil
e de a determina modul cum firma să manifeste un comportament social responsabil în vedere
obținerii unui efect maxim.
SENSIBILITATEA SOCIALA e gradul de eficacitate și de eficiență pe care îl manifestă o
organizație în îndeplinirea sarcinilor sale de RS
Una dintre provocările cu care se confrunta managerii, ce încearcă sa fie sensibili la problemele
sociale e ceea de a stabili ce obligații sociale sunt impuse de situația în care se găsește firma lor. La
prima etapa a determinării conținutului și priorităților în RS ce revine firmei managerii sunt
obligați să nominalizeze toate persoanele din exteriorul/interiorul organizației ce au legătura cu
activitatea întreprinderii și ea e responsabil față de ei.
In literatura de specialitate aceste persoane sunt denumite prin parteneri, beneficiari, interesați.
- In prima categorie de parteneri sunt incluși: acționari, angajați, furnizorii, clienții, creditorii.
Fiecare dintre ei au anumite metode de a întreține relații cu întreprinderi: investitorii doresc
majorarea profitului firmei; angajații doresc satisfacții morale și materiale; clienții - produse
și servicii de calitate.
- In a doua categorie sunt incluse organismele guvernamentale și comunitatea. Organismele
guvernamentale sunt cointeresate ca firma să activeze în cadrul unor legi și norme, iar
comunitatea așteaptă ca firma să asigure calitatea vieții cetățenilor.
- In a treia categorie fac parte ONG-urile, Asociațiile Profesionale etc. Ele utilizează acțiunile
filantropice în scopul colectării fondurilor cu ajutorul cărora să protejeze și să recupereze
consecințele unor acțiuni iresponsabile.
Pentru a obține și menține un nivel ridicat de sensibilitate fața de problemele sociale, în cadrul
unei organizații, managementul e necesar să îndeplinească numai acele responsabilități ce se
încadrează în sarcina organizației lor și pe care au dreptul sa le îndeplinească.

4 Gradul de implicare a firmei în RS

In dependență de modul și caracterul implicării întreprinderii în RS pot fi identificate 4
niveluri:
1) comportamentul obstrucționist - caracterizat printr-o preocupare excesivă pentru
realizarea profitului și o lupta continua pentru evitarea oricăror condiții limitate și a impunerilor de
orice gen neglijând total RS;
2) comportamentul defensiv - caracterizează organizațiile și managerii ce acceptă și se
comportă conform legilor și normelor impuse de organismele abilitate. Firmele din aceasta

4
categorie deseori ajută societatea în a determina politicile publice, soluțiile la problemele sociale
etc.
3) comportamentul adaptiv - caracterizează organizațiile și managerii ce accepta RS,
firmele participând la programele sociale inițiate de alte organizații;
4) comportamentul activ - e caracteristic pentru firmele ce dezvolta și implementează
programe sociale. Dar în faze mai avansate acționând ca înainte ca presiunea sociala sa fie
manifestata.
Direcțiile de investigații in care se poate de determina implicarea firmei in rezolvarea
problemelor sociale sunt:
- relații cu salariații, beneficiile și satisfacția față de munca prestata;
- protecția produselor, echipamentelor și dotărilor;
- politicile de vânzare;
- relațiile cu consumatorii;
- relațiile cu acționarii;
- relațiile cu agenții non-guvernamentali; etc.