CSR_INTREBARI SI RASPUNSURI

1. Definiți CSR
Conceptul de responsabilitate socială corporatistă se referă la modul în care companiile îşi
pun de acord valorile, misiunea şi comportamentul cu aşteptările şi nevoile celor interesaţi - clienţi,
acţionari, angajaţi, furnizori, comunităţi locale, autorităţi şi ale societăţii în ansamblu ei. Echilibrarea
intereselor tuturor acestor categorii de public, depinde de abilitatea companiei de a răspunde tuturor
aşteptărilor şi de a aduce soluţii la problemele identificate.

2. Enumerați beneficiile adoptării principiilor CSR beneficiile statului / beneficiile companiilor /

beneficiile comunităților / beneficiile pentru mediu ( doar 1 fel ne va da, nu toate)
Beneficiile statului Beneficiile companiilor
- Micşorarea cheltuielilor bugetare - Îmbunătăţirea performanţei
prin delegarea/dublarea eforturilor în financiare;
problemele sociale şi de mediu; - Reducerea costurilor de operare;
- Eficientizarea cheltuielilor bugetare; - Îmbunătăţirea imaginii şi reputaţiei;
- Sinergizarea eforturilor de politici - Creşterea vânzărilor şi fidelităţii
sociale şi RSC prin colaborarea cu clienţilor;
sectorul privat; - Majorarea productivităţii şi nivelului
- Imaginea proactivă; de calitate;
- Angajamentul sporit privind - Capacitatea sporită de atragere şi
conceptul dezvoltării durabile; reţinere a angajaţilor;
- Optimizarea procedurilor interne. - Accesul la capital;
- Diversitatea forţei de muncă;
- Siguranţa produselor.
Beneficii pentru comunitate şi Beneficii de mediu
publicul larg - Multiplicarea practicilor de reciclare ;
- Contribuţii caritabile; -Majorarea durabilităţii şi
- Programe de voluntariat a funcţionalităţii produselor;
angaja ilor; -Utilizarea sporită a resurselor
- Implicarea corporativă în regenerabile de energie;
problemele comunităţii ( programe în -Integrarea unor instrumente de
domeniul educaţiei, ocupării forţei de management de mediu în planurile de
muncă, problemele persoanelor fără afaceri, inclusiv de evaluare a ciclului
adăpost); de viaţă şi evaluarea costurilor,
- Siguranţa şi calitatea produselor. standardele de management de
mediu, şi eco-etichetare.

3. Prezentați cele 4 atitudini specifice unei companii din perspectivele CSR.

Legat de aspectele anterior menţionate, se pot identifica patru atitudini ce pot caracteriza o
organizaţie19:
1) Ignoranţa – este asociată unui grad “zero” al responsabilităţii. O asemenea organizaţie se
caracterizează prin: exploatarea punctelor slabe ale sistemelor reglementare şi ale comunităţii în
care acţionează;
2) Defensiva – este o atitudine clasică care se traduce prin acţiuni filantropice sau de mecenat,
însă nu toate cheltuielile de acest gen ţin neapărat de responsabilitatea socială;
3) Acomodarea - echivalează cu o responsabilitate socială preventivă ce constă în a-şi asigura
un anumit confort prin aderarea la norme. Vizează în primul rând protejarea reputaţiei
organizaţiei şi se concretizează în coduri de conduită. Dacă acest cod de conduită este lăsat
doar în seama departamentului de comunicare, apar riscuri serioase în ceea ce priveşte
credibilitatea managementului atât în interiorul organizaţiei cât şi în exterior, compania putând fi
acuzată de publicitate mincinoasă. Statistic, multe firme adoptă aceasta atitudine, generând
speranţe de implicare în proiecte ample de CSR.
4) Proactivitatea – potrivit acestei stări, organizaţia integrează riscurile sociale/societale, şi de
mediu, în definirea politicilor sale, în aplicarea şi controlul procedurilor. Acesta iniţiază
parteneriate cu grupurile de interese şi participă activ la rezolvarea problemelor actuale sau
probabile în viitor, ale mediului în care îşi desfăşoară activitatea.

4. Prezentați dimensiunea internă a CSR. pg 44-48

Dimensiunea internă – potrivit căreia compania se concentrază pe două aspecte

principale:
- adoptarea de proceduri responsabile în relaţiile cu angajaţii,
aspecte legate de investiţii în capitalul uman, siguranţa şi securitatea în
timpul activităţii, managementul schimbării şi abordarea responsabilă
a restructurărilor în caz de criză ţinând cont de interesele tuturor
părţilor implicate;
- adoptarea de bune practici ecologice, respectiv aspecte legate
de managementul resurselor furnizate de mediu şi folosite în
sistemul operaţional în vederea minimizării impactului activităţilor pe
care le desfăşoară asupra mediului şi resurselor naturale.
Principalele aspecte legate de dimensiunea internă a CSR sunt:
managementul resurselor umane; securitatea la locul de muncă;
adaptare la schimbare; managementul impactului mediului şi
resurselor naturale.

5. Prezentați dimensiunea externă a CSR. Pg. 48-51

Dimensiunea externă – potrivit căreia implicarea companiei în proiecte CSR depăşeşte

sfera internă şi se extinde în exterior implicând diverse grupuri interesate: furnizori,
distribuitori, clienţi, autorităţile publice locale sau centrale, ONG-uri. Principalele aspecte
ale dimenisunii externe a CSR sunt: parteneriatele cu comunitatea locală, parteneriatele
cu partenerii de afaceri, drepturile omului, protecţia globală a mediului.

6. Definiți motivul rațional/ deontologic/ presiunii sociale care determină implicarea firmei în
acțiuni de CSR. 51

Motivele implicării CSR

 Pe fondul celor două dimensiuni putem accentua o serie de aspecte
legate de motivele care determină implicarea companiilor în acţiuni
de responsabilitate socială corporatistă.
1. Motivul raţional – este cel mai puternic motiv care poate
determina o companie să adopte un comportament social.
Practic, compania îşi asumă responsabilităţi din ce în ce
mai mari şi se implică activ în proiecte sociale pentru a
câştiga în termeni de imagine şi a-şi consolida profiturile pe
termen lung. De regulă, aceste proiecte de CSR induc
companiei iniţiatoare un avantaj competitiv.
2. Motivul deontologic – potrivit căruia o companie are o
datorie de ordin moral faţă de societatea şi comunitatea în
care îşi desfăşoară activitatea. Dacă societatea este cea care
permite existenţa afacerilor companiei, aceasta, la rândul
său are o datorie morală concretizată într-un
comportament etic şi responsabil social.
3. Motivul presiunii sociale – apare atunci când compania
trebuie să răspundă cerinţelor sociale din ce în ce mai
acute. În general, având anumite aşteptări, societatea
respinge acele companii care nu dau dovada de
comportament responsabil.

7. Prezentați piramida CSR. Pg .52-53

Piramida CSR prezintă cele patru componente ce ţin de domeniul

responsabilităţii sociale începând cu noţiunea de bază, respectiv
performanţele economice urmate apoi de toate celelalte. În acelaşi
timp, organizaţia de afaceri este de aşteptat să se supună legii,
deoarece legea este codificarea societăţii de comportament
acceptabil şi inacceptabil. Nivelul următor este dat de etica în afaceri.
Potrivit acestui nivel, organizaţia are obligaţia de a face ceea ce este
drept şi corect pentru a evita sau a minimiza prejudiciile părţilor
interesate.
În prezentarea grafică (figura nr.3), piramida responsabilităţii
sociale prezintă la bază responsabilităţile economice, urmate de
responsabilităţile legale, cele etice iar în vârf sunt plasate
responsabilităţile filantropice.
 Figura nr. 3 - Piramida responsabilităţii sociale

Sursa – Archie B. Carroll, Bussines Horizont Journal, Iuly 1991, p.39-48

De asemenea, responsabiltatea socială poate deveni realitate

numai dacă managerii au un comportament moral în raport cu toate
categoriile de public ale organizaţiei. Astfel, a fost elaborată matricea
responsabilităţii care oferă imaginea unui tablou privind categoriile de
responsabilităţi şi categoriile de public vizate de acestea.

8. Definiți managementul moral / imoral / amoral. Pg .56

Managementul imoral este un stil de conducere lipsit de principii

etice şi care pledează împotriva principiilor eticii. Managerii imorali
sunt cei ale căror decizii, acţiuni şi comportament sugerează o
opoziţie activă la ceea ce este considerat drept sau etic. Deciziile
luate de către managerii imorali sunt în discordanţă cu principiile
etice şi implică o negare activă a ceea ce este moral. Practic, aceşti
manageri urmăresc doar rentabilitatea şi succesul organizaţiei pe
care o conduc iar normele juridice sunt adevărate bariere sau
impedimente de gestionare care trebuiesc depăşite cu orice preţ. De
asemenea, strategia avută în vedere de acest tip de manageri
 urmăreşte exploatarea tuturor posibilităţilor de câştig personal sau
corporativ.
Managementul moral se află la extrema opusă faţă de
managementul imoral şi este guvernat de principii de comportament
etic şi norme profesionale de conduită. În centrul preocupărilor
managerilor morali se află: cadrul legal, normele, interesul colectiv,
obiectivele companiei. Activitatea acestor manageri se desfăşoară
într-un cadru etic bine determinat şi nu vizează obţinerea profitului
ilegal sau imoral.
Managementul amoral presupune o combinaţie a celorlalte
stiluri de management. Potrivit specialiştilor, managerii amorali, din
punct de vedere al eticii de management, sunt o categorie
intermediară şi care nu sunt nici imorali, nici morali. Caracteristica lor
de bază este că nu sunt sensibili la faptul că deciziile lor curente de
afaceri pot avea efecte nocive asupra altora. Aceşti manageri nu au o
percepţie asupra dimensiunii etice a acţiunilor lor şi nici un anumit
grad de sensibilizare. Uneori pot fi bine intenţionaţi dar sunt efectiv
neatenţi la implicaţiile acţiunilor lor asupra părţilor interesate. De
obicei, în deciziile lor se orientează după normele etice sau
legislative. Potrivit studiilor specialiştilor, dintre cele trei forme
evidenţiate anterior, în practica mediului de afaceri se manifestă cu
preponderenţă managementul imoral, în timp ce managementul
moral şi amoral se află într-un con de umbră.

9. Prezentați modelul celor 3 piloni ai CSR. Pg .72

Conform modelului celor trei piloni, există trei componente care

pot sta la baza strategiilor de CSR:
• Responsabilitatea asupra mediului – în acest context,
companiile vor desfăşura activităţi de protejare a naturii şi
mediului înconjurător pentru generaţiile viitoare (ex.
conservarea biodiversităţii, schimbările climatice,
conservarea zonelor culturale şi naturale, utilizarea
raţionala a resurselor naturale).
 • Responsabilitatea economică – presupune ca organizaţia
să funcţioneze din punct de vedere economic astfel încât
să ofere în permanenţă o bază solidă pentru achiziţie şi
prosperitate (ex. protecţia împotriva exploatării resurselor
economice).
• Responsabilitatea socială – constă în echilibrarea forţelor
sociale cu scopul de a obţine pe termen lung societăţi
durabile şi din punct de vedere social. Astfel, societatea
trebuie organizată astfel încât tensiunile sociale să rămână
limitate şi nu să degenereze în conflicte ample.
• Deşi desprinsă din conceptul general al durabilităţii,
dincolo de conformitate Responsabilitatea Socială
Corporatistă are o arie mai largă şi presupune iniţiative
consistente, coerente şi complexe.

Economic Ecologic Social

- Baze durabile - Grija faţă de mediu - Echilibrul fortelor
pentru bunăstare - Grija faţă de sociale
socială resurse - Bunăstare pentru toţi
- Acţiuni eficiente - Susţinerea artelor, membrii comunităţii
sub raportul grija faţă de educaţie, - Crearea unei societăţi
costurilor ştiinţă şi cultură. cu viitor în condiţii de
- Decizii durabile. trai decente.

Modelul celor trei piloni poate fi privit şi ca o reacţie simultană şi

egală pentru atingerea obiectivelor economice, ecologice şi sociale. În
acest fel, este posibil ca model să asigure şi să îmbunătăţească
performanţa economică, de mediu şi socială a unei societăţi.
Modelarea factorilor din mediul intern al firmei şi a celor din mediul
extern presupune acţiuni şi iniţiative egale, simultane care să asigurea
dezvoltarea economică, socială şi de mediu. În acest context,
obiectivele firmei trebuie să fie conforme cu eficienţa economică,
durabilitatea mediului şi coeziunea socială şi să se dezvolte împreună
spaţial şi temporal.
Abordarea modelului celor trei piloni permite pe de o parte,
identificarea factorilor de mediu, obiectivelor sociale şi economice
separat şi în relaţie, iar pe de altă parte se identifică conflictele dintre
cele trei şi obiectivele firmei.
 Figura nr. 10 – Modelul celor trei piloni

Obiectivele modelului celor trei piloni:

1. Modelul nu contravine interesului nici unei părţi şi prin
urmare poate fi susţinut de toate părţile interesate;
2. Construirea unei baze de cunoştinţe privind CSR şi
dezvoltarea unui sistem expert de evaluare cu diferite
metode;
3. Dezvoltarea unui sistem CSR de evaluare internă în
funcţie de interesele părţilor şi baza de cunoştinţe;
4. Dezvoltarea unui sistem de certificare şi rating extern
funcţie de iniţiativele anterioare. Acestui obiectiv îi pot
subscrie nu doar companiile, ci şi alte organizaţii,
instituţii, ONG-uri, instituţii publice, instituţii sociale,
birouri, ministere, etc.
Principalul obiectiv al acestei triple abordări este de a stabili
indicatorii adecvaţi şi relaţiile lor, astfel încât responsabilitatea
socială să poată fi măsurată atât pe fiecare dimensiune dar şi pe
ansamblu. De asemenea, modelul elimină deficienţa referitoare
la abordarea izolată a unei singure dimensiuni şi permite iniţiative
conjugate care să conducă la optimizarea şi adaptarea unei
dimensiuni la celelalte două condiţii, şi suplimentar interacţiunile
dintre cele trei dimensiuni.

10. Enumerați principalele sarcini care revin managementului operațional al CSR. Pg. 75

Între principalele sarcini care revin managementului operaţional

al responsabilităţii sociale corporatiste putem menţiona:
- asigurarea unei continuităţi în desfăşurarea activităţilor
de CSR – presupune înlăturarea intermitenţelor în
 folosirea resurselor antrenate în proiectele de CSR,
condiţie esenţială pentru obţinerea efectelor dorite atât la
nivelul societăţii cât şi la nivelul organizaţiei. O atitudine
responsabilă continuă în relaţia cu angajaţii, clienţii,
furnizorii, partenerii de afaceri va asigura îndeplinirea
obiectivelor de CSR;
- folosirea eficientă a resurselor umane, materiale şi
financiare – presupune corelarea activităţilor specifice de
CSR în funcţie de obiectivele firmei şi nevoile societăţii,
după un calendar, fond de timp, angajaţi şi bani;
- realizarea unor parteneriate pe domenii de interes şi
pentru acceaşi cauză – unirea eforturilor pentru a mări
eficienţa activităţilor şi a îndeplini cu succes obiectivele
asociate cauzelor identificate la nivelul comunităţii;
- asigurarea unui nivel minim de performanţă privind CSR
- presupune ca firma să ţină cont şi de standardele existente
în domeniu.

11. Prezentați principiile CSR. Pg 76

Conceperea şi funcţionarea eficientă a sistemului

responsabilităţii sociale corporatiste presupune respectarea, în
mod cumulativ, a următoarelor principii:
- principiul transparenţei - conform căruia punctul de
pornire în orice activitate de CSR îl reprezintă nevoile
societăţii. Astfel, responsabilităţile pe care şi le asumă
organizaţia trebuie să fie adaptate permanent la nevoile
prezente şi viitoare ale societăţii;\
- principiul balanţelor - potrivit căruia îndeplinirea
obiectivelor organizaţiei necesită corelarea permanentă
cu resursele de care aceasta dispune şi obiectivele
stakeholderilor;
- principiul optimalităţii – presupune elaborarea unui
program clar cu eşalonare în timp şi pe executanţi a fazelor
de lucru. O programare raţională impune elaborarea mai
multor variante de acţiune, din care se va alege varianta
optimă;
- principiul continuităţii – asigură consistenţa iniţiativelor de
CSR, fiind condiţie esenţială pentru atingerea nivelelor
de performanţă.
12. Enumerați principale programe de CSR. Pg. 75-76

1. Promovarea unei cauze

2. Marketing legat de o cauză
3. Marketing social
4. Acţiuni filantropice
5. Voluntariat în comunitate
6. Practici de afaceri responsabile s
13. Definiți promovarea unei cauze / marketing legat de o cauză / marketing social /
filantropia / voluntariatul/ practicile de afaceri responsabile social. Pg. 75- 88
Promovarea unei cauze (Cause Promotion) - este un tip de program prin care organizaţía
contribuie cu bani sau alte resurse pentru diverse scopuri:
creşterea notorietăţii şi a gradului de preocupare la nivelul publicului pentru o cauză;
mobilizarea publicului pentru a dona, participa sau voluntaria în sprijinul unei cauze.

Marketing legat de o cauză (Cause Related Marketing) - este un tip de program de CSR
prin care o companie se angajează să doneze în favoarea unei cauze o sumă care depinde
de vânzările pe care le realizează într-o anumită perioadă. O campanie de acest tip prezintă
următoarele caracteristici:
este valabilă pentru o anumită perioadă de timp;
se referă la un produs anume al companiei;
se realizează în beneficiul unui ONG, sau al unui alt partener, care are legitimitate în
privinţa cauzei şi capacitatea de a administra banii.

Beneficiile derulării unei asemenea campanii sunt pentru toate părţile implicate – companie,
ONG, consumatori. Principalele beneficii care pot fi asociate unei campanii de Marketing
legat de o cauză sunt:
compania îşi impulsionează vânzările şi crează o legătură profundă şi memorabilă între
brand şi consumatori;
consumatorii pot face o contribuţie, în mod gratuit, în favoarea unui ONG sau a cauzei lor
favorite;
ONG-ul primeşte o sumă semnificativă de bani, într-un mod relativ facil.

Voluntariatul în comunitate (Community Volunteering) - este un tip de iniţiativă prin care

compania îi încurajează pe angajaţii săi să voluntarieze în sprijinul comunităţii, al unui ONG
sau al unei cauze. Voluntariatul angajaţilor este o formă clasică de CSR. În ultimii ani se
observă la nivelul companiilor tendinţa de a folosi voluntariatul pentru a da mai mult impact
altor iniţiative sociale sau pentru a servi obiectivelor de business şi comunicării valorilor
companiei.
Printre acţiunile prin care o companie poate stimula voluntariatul angajaţilor se numară:
promovarea voluntariatului ca valoare organizaţională;
recomandarea anumitor cauze prin intermediul comunicării interne;
recrutarea şi organizarea echipelor de voluntari;
sprijinirea angajaţilor în efortul de a găsi o cauză potrivită, oferindu-le resurse;
oferirea de zile libere plătite, pe care angajaţii să le folosească pentru a voluntaria;
acordarea de finanţări ONG-urilor care reuşesc să îi convingă pe angajaţii companiei să
voluntarieze (ex. sumele donate sunt proporţionale cu numărul de ore voluntariate de
angajaţii companiei pentru un anumit ONG);
recunoaşterea angajaţilor care s-au remarcat în cadrul acţiunilor de voluntariat (ex. prin
newsletter-ul intern, prin insigne sau alte obiecte onorifice, prin prezentări

14. Definiți codul de conduită. Pg 91-92

1.1. Codurile de conduită – reprezintă o enunţare

formală a unor reguli şi principii ce definesc anumite
 standarde de comportament corporativ. Aceste
standarde vizează o mare varietate de aspecte,
respectiv:
o drepturile omului şi ale muncii;
o utilizarea forţelor de securitate;
o mita şi corupţia (mai ales în zonele în care
autorităţile publice nu reuşesc să asigure
respectarea egală a unor standarde minime);
o aspecte legate de sănătate şi siguranţa utilizării unui
anumit produs;
o standarde de
mediu.

15. Prezentați funcțiile codurilor de conduită.

o Funcţiile
codurilor de conduită sunt:
1. Codurile de conduită sunt elementele principale ale
culturii corporative şi totodată, modalităţi eficiente de
definire a unor relaţii corespunzătoare între sectorul
privat de afaceri şi guverne.
2. Codurile de conduită sunt instrumente pentru luarea
deciziilor legate de prevenirea sau rezolvarea
diverselor tipuri de conflicte ce pot apărea în cadrul
organizaţiei sau între organizaţii şi mediul extern.
3. Codurile de conduită sunt instrumente pentru
managementul resurselor umane.
Codurile de conduită sunt instrumente de marketing sau promovare a unei mărci

16. Beneficiile implementării unui cod de conduită.

Beneficiile implementării unui cod de conduită la nivel

organizaţional sunt:
▪ Consolidarea reputaţiei;
▪ Îmbunătăţirea relaţiilor cu partenerii de afaceri;
▪ Promovarea unui bun comportament organizaţional şi
respectarea legilor în diferite ţări în care firma îşi
desfăşoară activitatea;
▪ Creşterea calităţii şi productivităţii angajaţilor ca urmare a
unui climat de muncă sănătos.

17. Definiți consumul responsabil social. Pg .99

Consumul responsabil social descrie acele instrumente de

piaţă (etichetele) adresate consumatorilor care certifică faptul că
producţia şi comercializarea acelor produse atestate de ele au
respectat un set de criterii de ordin socioecologic. Etichetele
ecologice şi sociale sunt instrumente ce au rolul de a promova
 oferta companiilor în sensul influenţării deciziilor de cumpărare
ale consumatorilor şi distribuitorilor.

18. Prezentați profilul consumatorului responsabil social. Pg .128 -129

Conceptul de consumator responsabil poate fi o provocare într-o lume invadata de

mesaje care te îndeamnă în permanenţă să cumperi. Cu toate acestea, se pare că
majoritatea oamenilor vor aer curat şi resurse pentru toată lumea, nu doar pentru
privilegiaţi. Cei mai mulţi consumatori îşi doresc cu adevarat o lume mai bună, chiar dacă
această dorinţă este îngropată sub reducerile de preţuri şi ofertele promoţionale. Cine este
consumatorul responsabil social? La această întrebare putem enunţa o multitudine de
aspecte care pot contribui la trasarea profilului acestuia:
Este sensibil la problemele societăţii;
Caută în permanenţă informaţii despre cei care le oferă produsele;
Se interesează de conduita firmelor care se întrec pe piaţă să ocupe un loc în mintea lor;
Este dispus să plătească mai mult pentru un produs în condiţiile în care acesta face parte
dintr-un proiect social;

Practic, un consumator responsabil este un consumator care conştientizează impactul pe

care fiecare dintre alegerile sale îl are asupra comunităţii. Procesul de responsabilizare a
consumatorului poate fi considerat complex mai ales în condiţiile în care nu există o tradiţie
în acest sens.

19. Enumerați beneficiile implementării conceptului de consumator responsabil social. Pg.

130
Beneficiile implementării conceptului de consumator responsabil social:
Beneficii de ordin economic pentru firmă – traduse în cifra de afaceri ridicată, creşterea
numărului de clienţi, a cotei de piaţă, cresterea increderii si fidelitatii consumatorilor;
beneficii de imagine – acest demers se constituie un aport la capitalul de imagine al firmei,
consolidarea pozitiei firmei in fata clientilor, in ceea ce priveste angajamentul luat fata de
societate;
beneficii în plan social – prin susţinerea şi găsirea de soluţii pentru unele probleme ale
societăţii;
beneficii pentru consumator, mai ales în plan emoţional.