RESPONSABILITATEA

SOCIALA în
AMINISTRAȚIA PUBLICĂ
BIBLIOGRAFIE
1. Anca, Cristiana, Aston, John, Stanciu, Eugenia, Rusu, Diana (2011),
Responsabilitate Socială (Corporativă) în România. Analiză
situațională și recenzie a practicilor actuale, Raport realizat în cadrul
Proiectului POSDRU/64/3.3/S/41722 ”Întărirea capacității
companiilor românești de dezvoltare a parteneriatelor sociale – RSC”
2. Butnaru, Veronica (2015), Responsabilitatea socială – instrument de
management pentru administrația publică, Revista Admnistrarea
Publică nr.4, pp.106-110
3. Butnaru, Veronica (2013), ISO 26000 responsabilitatea socială în
instituțiile publice – trecerea de la bunele intenții la bunele acțiuni,
Revista Admnistrarea Publică nr.4, pp.62-65
4. Cohen, E., Responsabilitatea socială corporatistă în sprijinul
resurselor umane, Editura Curtea Veche, București, 2011
5. Covaş, Lilia, Braguţă, Aurelia (2009), Responasibilatea social
corporativă: aspecte practice, F.E.-P. Tipografia Centrală, Chişinău.
6. Dura, C., Isac, C., Ghicajanu, M., Responsabilitatea socială
corporativă – fundamente teoretice și studii de caz, Editura Universitas,
București, 2018
BIBLIOGRAFIE
1. Gangone, A., Responsabilitatea socială corporatistă, Editura
Universitară, București, 2014
2. Iamandi, Irina, Eugenia (2010), Responsabilitatea socială
corporativă în companiile multinaționale, Editura Economică,
București.
3. Kotler, P.,Lee, N. (2005): Corporate Social Responsibility-Doing
the Most Good for Your Company and Your Cause. First Edition.
John Wiley & Sons.
4. Popa, M. (2010). Etica afacerilor și responsabilitatea socială.
Universitatea Babeș Bolyai. Centrul de Formare Continuă și
Învățământ la Distanță
5. Sandu, Antonio, O etică centrată pe valori în sfera publică,
Editura Lumen, Iași, 2017
6. Voiculescu, N., Neagu, M., I., Responsabilitatea socială a
întreprinderilor. De la concept la normativizare, Editura
Universitară, București, 2016
7. www.responsabilitatesociala.ro
8. www.csr-romania.ro
9. www.actionamresponsabil.ro
Istoricul şi definirea conceptului CSR
 În teoria întreprinderii, în mod natural se
pleacă de la premisa că aceasta acţionează
având un singur scop, acela de maximizare
a profitului.

 Analizând activitatea întreprinderilor, în

ansamblu, am putea descoperi că nu toate
programele pe care le derulează se înscriu în
acest deziderat de maximizare a profitului.

 Încă de la începutul anilor '50, în literatura

de specialitate a apărut un nou concept,
acela de responsabilitate socială a
companiei (RSC) concept care, de-a lungul
timpului, s-a dezvoltat în direcții multiple.
 Istoricul şi definirea conceptului CSR

 Una dintre întrebările la care managementul unei companii a trebuit să

răspundă de-a lungul timpului, a fost aceea dacă activităţile pe care le
întreprinde pot să aibă și alt scop decât maximizarea profitului
?
 Iniţial, “responsabilitatea socială”, a avut în prim plan:
- aşteptările societăţii de la mediul de afaceri şi
- obligaţiile etice ale companiei faţă de aceasta.
Istoricul şi definirea conceptului CSR
 Howard Bowen, supranumit
“părintele” responsabilităţii
sociale a companiei, definea
CSR ca fiind:
“obligaţiile oamenilor de
afaceri
de a urma acele politici,
de a adopta acele decizii sau
de a urma acele direcţii
care sunt agreate
în termeni de valori şi
obiective
de către societatea noastră”.

6
 Istoricul şi definirea conceptului CSR
După Davis: CSR = „deciziile şi acţiunile oamenilor de afaceri
întreprinse din motive care depăşesc (cel puţin parţial) interesele
economice şi tehnice directe ale organizaţiei".

În anii 1970, focusul cercetătorilor s-a mutat

către capacitatea companiilor de a
răspunde la cerinţele mediului în care
activează.
Cu denumirea de “receptivitatea socială a
companiei”, s-a ridicat problema
- felului în care şi
- cu ce consecinţe
companiile pot să se adapteze la nevoile
societăţii.
În acelaşi timp s-a dezvoltat conceptul de
“performanţă socială a companiei” (CSP),
concept ce punea în discuţie rezultatul
acţiunilor de CSR. 7
 Istoricul și definirea conceptului CSR
ABORDAREA CLASICĂ
 Firmele există pentru a aduce beneficii
proprietarilor sau pentru a reduce
costurile de tranzacţie;
 Milton Friedman susţinea că principala
răspundere a managerilor este de a
gestiona afacerea astfel încât să
maximizeze beneficiul proprietarilor,
respectiv al acţionarilor; iar aceştia, la
rândul lor, au o singură preocupare:
rezultatele financiare.
 In viziunea autorului, orice "bun social"
plătit de firmă subminează mecanismele
pieţei: "bunurile sociale" vor fi plătite fie
de acţionari (se diminuează profitul), fie
de salariaţi (se reduc salariile), fie de
clienţi (prin creşterea preţurilor); în acest
din urmă caz, vânzările ar putea scădea şi
firma ar avea dificultăţi.
ABORDAREA SOCIO-ECONOMICĂ
 „Maximizarea profitului este a doua prioritate
a firmei; prima este asigurarea supravieţuirii
acesteia“;
 corporațiile sunt persoane juridice înregistrate
într-o anumită ţară şi trebuie să se conformeze
climatului legal şi de afaceri din ţara în care
operează; deci ele nu sunt responsabile numai
faţă de acţionari;
 orizontul de timp al existenţei firmei este unul
lung, deci ea trebuie să urmărească rezultatele
economice pe termen lung şi în acest scop va
accepta şi unele obligaţii sociale (ca nepoluarea,
nediscriminarea, neînşelarea clienţilor) şi
costurile ce le sunt asociate;
 practica arată că firmele nu sunt instituţii
economice pure, ci ele se implică şi în politică,
în sport (sponsorizări), sprijină autorităţile
naţionale sau locale etc.
În anii 1980-1990,
teoria stakeholderilor a
adus o importantă
contribuţie la literatura
de specialitate.

A schimbat paradigma
stakeholderilor a lui
Milton Friedman care
considera că
maximizarea rezultatelor
financiare către
acţionari
este cea mai mare
responsabilitate socială
a unei companii.
9
Istoricul și definirea conceptului CSR
 Teoria „stakeholders” =
orice organizaţie de afaceri are o
responsabilitate socială şi o datorie
morală faţă de toate grupurile care o
influenţează şi sunt influenţate de
activitatea sa economică, nu doar faţă
de proprietari (acţionari).
Această abordare a RSC nu este una de
natură pragmatică (pe care compania
şi-o asumă în mod liber, pentru a câştiga
în termeni de imagine şi de profituri), ci
este una de natură deontologică:
 firma are anumite datorii şi obligaţii
faţă de stakeholderi, iar aceştia au
drepturi în companie pentru că îşi
aduc contribuţia la consolidarea
profiturilor companiei.
 Istoricul și definirea conceptului CSR
 Cetăţenia companiei, următorul pas, se leagă de teoria contractului
social – prin care se spune că
o companie aparţine mai degrabă comunităţii în care activează (ca o
extensie a acesteia) decât unor persoane,
compania devenind un cetăţean al comunităţii faţă de care are
drepturi şi obligaţii.

11
Istoricul și definirea conceptului CSR
Guvernanţa corporativă (CG) (concept apărut în 1992)
= managementul întregului sistem de relaţii între:
- consiliul de conducere
- management
- acţionari şi
- alţi stakeholderi.

 Guvernarea corporativă și CSR sunt două

concepte organic înrudite. Studiile
efectuate pe eșantioane mari de corporații
evidențiază că mai mult de jumătate dintre
companii alocă o secțiune specială
guvernării corporatiste în rapoartele lor
despre CSR.
 În plus, s-a constatat că nivelul activităților
CSR ale companiilor afectează, în mod
semnificativ, calitatea GC, în special, în
ceea ce privește participarea acționarilor
minoritari.
 Definirea CSR
După anii '70 preocuparea faţă de CSR trece dincolo de aspectele
teoretice, deşi controversa privind implicarea firmelor în problemele
sociale va rămâne. Cele mai multe studii se axează, după această dată, pe
conţinutul CSR şi pe modalităţile de implementare a acesteia, fără a se
contesta interesul major al funcționării corporațiilor pentru
maximizarea profiturilor.

Pentru explicarea înțelesului CSR, nu există o definiţie unanim acceptată.

CSR = modalitatea prin care firmele integrează preocupările sociale, cele legate de mediu
şi cele economice în cadrul culturii lor, a sistemului decizional, a strategiei pe care o
aplică, într-o manieră transparentă şi responsabilă, modalitate prin care instaurează
practici exemplare, care să ducă la o creştere a avuţiei şi la o ameliorare a societăţii.
Definirea CSR – organismele internaționale
Uniunea Europeană defineşte responsabilitatea socială drept „un
concept prin intermediul căruia o companie integrează în mod
voluntar preocupările faţă de problemele sociale şi cele de mediu,
în operaţiunile de afaceri şi în interacţiunea cu partenerii de
interes".

”Responsabilitatea socială a companiilor este

angajamentul continuu asumat de către companii de a avea
un comportament etic şi de a contribui la dezvoltarea
economică, îmbunătăţind, în acelaşi timp, calitatea vieţii
angajaţilor şi a familiilor acestora, a comunităţilor locale şi
a societăţii, în general".

”Responsabilitatea socială este un angajament asumat

de către companii de a contribui la o dezvoltare
economica durabilă, alături de angajaţi, familii,
comunităţile locale şi societate în ansamblu pentru a
îmbunătăţi calitatea vieţilor lor, prin metode adecvate
atât pentru afaceri cat şi pentru dezvoltare”
Definirea CSR
Toate definiţiile conceptului de CSR au ca punct comun ideea că organizaţiile de
afaceri au responsabilităţi în ceea ce priveşte binele întregii societăţi.

Caroll defineşte CSR pornind de la cererile economice, legale, etice şi sociale pe care
societatea le invocă mediului de afaceri.

,,A fiun bun cetăţean

Discreţionar/
corporativ!”
filantropic

,,A fi etic!”
Etic

,,A respecta
Legal legea!”

Economic ,,A obţine profit!”

 Definirea CSR
Responsabilităţile economice:
 acţionarii pretind un câştig rezonabil
pentru investiţiile lor;
 angajaţii doresc slujbe sigure şi bine
plătite;
 clienţii cer produse de bună calitate şi
la preţuri accesibile etc.

Responsabilităţile legale derivă din faptul că

obiectivele şi acţiunile firmei trebuie aliniate
cadrului legal, comportamentul firmei fiind
orientat spre respectul cuvenit societăţii şi
legislaţiei care o protejează: afacerile trebuie
să se supună legilor; afacerile trebuie să
respecte „regulile jocului" etc.
 Definirea CSR
Componentele economice ale CSR Componentele legale ale CSR
Este important a se acţiona astfel
încât să se maximizeze
câştigul/acţiune
Este important ca firma să fie cât se
poate de profitabilă
Firma trebuie să-şi menţină poziţia
competitivă
Firma urmăreşte menţinerea unui
nivel înalt de eficacitate
Firma trebuie să fie un „cetăţean"
care se supune legilor
Este important ca firma să respecte
diferitele reglementări locale, statale
O firmă de succes se va defini ca una
care îşi îndeplineşte toate obligaţiile
legale
Firma urmăreşte producerea de
bunuri şi prestarea de servicii care
îndeplinesc cel puţin condiţiile legale
minime.
 Definirea CSR
Responsabilităţile etice - implică obligativitatea
conducătorului şi a celorlalţi membrii ai organizaţiei de a
se comporta corect respectând normele morale, chiar dacă
acestea nu se regăsesc precizate în legi şi nu servesc direct
interesele economice ale firmei:
 organizaţiile trebuie să facă numai ceea ce este just,
echitabil, corect;
 societatea aşteaptă ca firmele să se conformeze legii
morale, dincolo de cele juridice etc.

Responsabilităţile filantropice -
angajamentul firmei în acţiuni pur voluntare,
izvorâte din dorinţa de a rezolva anumite
probleme sociale prin contribuţii care nu
reprezintă obligaţii economice sau legale; în
această categorie se includ activităţile
filantropice, generoase, fără profit,
aşteptate de societate:
 organizaţiile pot decide (fără a fi
constrânse din exterior) să se implice în
acţiuni ce vizează îmbunătăţirea calităţii
vieţii angajaţilor, a comunităţii locale, a
societăţii;
 se referă la iniţiative sub formă de donaţii
şi sponsorizări caritabile, construirea unor
facilităţi recreative pentru salariaţi etc.
Definirea CSR
Componentele etice ale CSR Componentele filantropice ale
CSR
Se impune recunoaşterea şi respectarea Este important a se acţiona în
noilor norme morale adoptate de conformitate cu aşteptările caritabile şi
societate. filantropice ale societăţii.

Este important a se acţiona în Se aşteaptă sprijinirea de către

conformitate cu normele şi principiile corporații a comunității, a educației,
morale acceptate de societate. sănătății, artei, culturii etc.

Este important a se preveni Este importantă participarea voluntară a

compromiterea normelor morale cu managerilor şi angajaţilor la acţiuni
scopul atingerii obiectivelor firmei. caritabile.

Un bun „cetăţean corporatist" trebuie Este apreciată oferirea sprijinului

definit ca fiind cel care face ceea ce este necesar instituţiilor educaţionale etc.
considerat a fi moral.

Recunoaşterea din partea firmei că Se aşteaptă implicarea voluntară în

integritatea şi comportamentul moral acele proiecte care îmbunătăţesc
depăşesc limitele impuse de legi. „calitatea vieţii" pentru comunitate.
 Tipuri de programe/actiuni de CSR
- Promovarea corporativă a unor cauze sociale – în
cadrul căreia compania furnizează resurse
financiare și de altă natură, respectiv sprijină
colectarea de fonduri și implicarea voluntară
pentru a atrage atenția asupra unor probleme
sociale – H&M/Avon - campania de combatere a
răspândirii cancerului la sân;

- Marketingul asociat unei cauze sociale – compania

donează un anumit procent din încasările realizate
într-o anumită perioadă în favoarea susținerii unei
cauze sociale (Porsche, reîmpădurire - plantarea unui
copac pentru fiecare automobil vândut pe piața
românească);
- Marketingul social corporativ – prin care compania
sprijină eforturile de modelare/modificare a
comportamentului social orientate spre
ameliorarea sănătății și/sau a siguranței publice,
protejarea mediului înconjurător sau bunăstarea
comunității;
 Tipuri de programe/actiuni de CSR
- Filantropia corporativă – prin care o companie
sprijină în mod direct o cauză socială sau o
acțiune caritabilă sub forma unor donații materiale
sau financiare, a acordării unor burse, facilități ori
servicii de diferite categorii,
- Ex: UniCredit Tiriac Bank si-a implicat angajatii in
identificarea unor cauze sociale importante pentru ei si
in organizarea unor campanii interne de strângere de
fonduri, in beneficiul acestora;

- Voluntariatul comunitar – compania stimulează

proprii angajați și parteneri de afaceri să se
implice în proiecte sociale în sprijinul comunității,
al unui ONG sau al unei cauze, respectiv să presteze
în mod voluntar ore de muncă în folosul
comunității;
 Tipuri de programe/actiuni de CSR

- Practicile corporative responsabile social –

implică o abordare strategică a problematicii
CSR prin angajamentul companiei de a-și
îmbunătăți în mod voluntar modul de
derulare a afacerilor de o asemenea manieră
încât să-și aducă contribuția la ridicarea calității
vieții și la dezvoltarea durabilă a comunității.

- Ex: Coca-Cola HBC a introdus in portofoliul său în 2015

băuturi cu conținut scazut de calorii, și-a asumat în mod
voluntar angajamentul de a tipări informații nutriționale pe
etichetele ambalajelor, dar si cel de a nu cumpara
publicitate in mediile în care audiența e reprezentată de
copii sub 12 ani.