Universitatea Tehnica

a Republicii Moldova

REFERAT
La tema:
Responsabilitatea sociala a organizatiilor

Profesor: Elaborat de:

I. Vangheli Boghean Victor
gr. TI-181

Definirea responsabilităţii sociale a întreprinderii

Etica şi responsabilitatea sociala sunt apropriate si întrepătrunse. Responsabilitatea
sociala a firmelor reprezintă preocuparea managerilor de a întreprinde acţiuni care
protejează şi îmbunătăţesc atât bunăstarea societăţii, cât şi interesele organizaţiei .
Această preocupare este demonstrată de către managerii care consideră atât interesul pe
termen lung al firmei lor cat şi relaţiile firmei cu mediul (societatea) în care operează.

Cu alte cuvinte, pe lângă responsabilitatea managerilor de a conduce firma in aşa fel încât
sa creeze profit, ei au o responsabilitate sociala fata de mediul in care operează, faţă de
angajaţii lor, fata de consumatori, etc., adică faţă de tot ceea ce se constituie ca
stakeholderi (mediu, clienţi si consumatori, acţionari, angajaţi, creditori, organizaţii
guvernamentale şi neguvernamentale, furnizori, publicul larg) ai firmei.

Astăzi o firma nu mai este suficient sa-si îndeplinească obiectivele legate de profit, ea
trebuie sa dezvolte programe de protecţia mediului, să ofere şanse egale de angajare, sa
creeze locuri de muncă sigure, să producă produse sigure şi multe altele.

În evoluţia sa termenul de responsabilitate socială a preluat diverse abordări:

 obligaţie socială;
 reacţie socială;
 răspundere socială.

În conformitate cu prima abordare rolul unei întreprinderi în societate se reduce la cel de

a obţine profit, încadrându-se în limitele legislaţiei. Datorită faptului că societatea admite
existenţa întreprinderilor, obligaţia socială a lor constă în obţinerea profitului.

Această părere domina în rândul industriaşilor la sfârşitul sec. XIX şi începutul sec. XX. Ei
considerau că businessul are doar o singură obligaţie – de a aduce profit. Magnatul Wiliam
Wanderbild, care se ocupa de construcţia căilor ferate a expus părerea comună printr-o
frază, devenită renumită:„La naiba cu poporul! Eu lucrezi pentru acţionari!”

În prezent această abordare a termenului de responsabilitate socială este depăşită.

Potrivit celei de a doua abordare a responsabilităţii sociale, cea de reacţie socială,

întreprinderea este menită nu numai să asigure societatea cu bunuri şi servicii, dar şi să
aibă grijă de unele din problemele sociale existente legate de ocrotirea mediului,
combaterea şomajului etc. În acest caz reacţia socială este privită ca voluntară şi deseori
este direct determinată de presiunile sociale. Însă, o unitate economică, care manifestă o
reacţie socială în rezultatul boicotului unor grupuri sau presiuni ale consumatorilor nu
poate fi tratată drept social responsabilă.

Evoluând conceptul de reacţie socială s-a transformat în prezent în cel de răspundere

socială. Comportamentele sociale responsabile ale firmelor sunt anticipative, preventive
şi nu doar reactive sau restaurative, însemnând mult mai mult decât obligaţia socială sau
reacţia socială.
Responsabilitatea socială include adoptarea unei poziţii de sprijin pentru problemele
publice, acţiuni în favoarea grupurilor defavorizate, anticiparea nevoilor viitoare ale
societăţii şi acţiuni pentru satisfacerea lor, conlucrarea cu guvernul în privinţa legislaţiei
existente şi anticiparea legislaţiei dezirabile.

Un exemplu de răspundere socială servesc evenimentele de la fabrica Sara Lee Bakery

din New Hampton, Iowa, SUA. Mulţi salariaţi din firmă au început să sufere de sindromul
deficienţei carpiene, o afecţiune a încheieturii determinată de mişcările repetate ale
mâinii. În loc să-i trimită pe salariaţi să urmeze şedinţe de fizioterapie – şi, în calitate de
principal angajator din oraş să analizeze modul în care scade morala oraşului – managerii
de la Sara Lee au investigat în profunzime problema.

Managerii au ascultat sugestiile lucrătorilor din fabrică şi le-au solicitat inginerilor să

proiecteze uneltele în aşa fel încât să elimine pe cât posibil efectele acestei probleme.
Drept rezultat s-a obţinut o eliminare a sindromului deficienţei carpiene din fabrică într-
o perioadă foarte scurtă de timp.

Un alt exemplu elocvent de răspundere socială reprezintă comportamentul firmei

„Mousauto”, care după două luni după ce au avut loc scurgeri de substanţe toxice în
Bhopal la uzina construită de „Union Carbait” în India şi decesul a aproape 2000 de
locuitori a acestui oraş, a uimit criticii săi, anunţând despre lansarea benevolă a programei
„dreptul de a şti”, care constă în răspândirea informaţiei despre primejdiile posibile şi
măsurile de precauţie, obligatorii pentru oamenii ce locuiesc în preajma a 53 de uzine ale
acestei firme.

Comportamentul întreprinderilor se bazează pe una din abordările menţionate mai sus,

fiind influenţată de stadiul de dezvoltare morală a firmei şi în cazul dacă are loc o
modificare a culturii organizaţionale e posibil să se schimbe şi punctul de vedere faţă de
responsabilitatea socială.

Conţinutul responsabilităţii sociale a firmei

Responsabilitatea sociala totala are patru componente: economica, legala, etica şi
filantropica. Aceste patru componente formează piramida responsabilităţii sociale a
firmei.

Responsabilitati filantropice – contribuie cu resurse la comunitate; imbunatateste

calitatea vietii.
Responsabilitati etice – face ceea ce este drept, just si corect; evita raul si daunele.
Responsabilitati legale – respecta legile si reglementarile in vigoare.
Responsabilitati economice – realizeaza profit, fundamentul pe care se sprijina toate
celelalte responsabilitati.
Responsabilitatea economică reprezintă prima obligaţie şi cea mai importantă. Rolul pe
care îl au unităţile economice într-o societate rezidă din obiectivul lor, care constă în
producerea de bunuri şi servicii pe care individul, comunitatea şi societatea le solicită. La
fel, maximizând profitul, firma prin impozitele şi taxele plătite va contribui mai
considerabil la susţinerea culturii, învăţământului, sănătăţii etc.

Responsabilitatea juridică presupune că firmele în cadrul activităţii sale să se orienteze

spre respectarea cuvenită a societăţii şi a legislaţiei care o protejează. Întreprinderile
trebuie să acţioneze doar în limitele legilor, să-şi plătească taxele şi impozitele faţă de stat
etc.

Responsabilităţile etice prevăd ca comportamentul întreprinderii, precum şi a

componentelor sale să fie în corespundere cu normele morale, chiar dacă acestea nu se
regăsesc precizate în legi şi nu servesc direct interesele economice ale firmei. În această
obligaţie a întreprinderii se include corectitudinea şi onestitatea în relaţiile cu salariaţii,
clienţii, furnizorii, concurenţii etc.

Responsabilităţile filantropice (la alegere) se manifestă în acţiuni pur voluntare, generate

de dorinţa de a rezolva anumite probleme sociale fără ca acestea să fie impuse prin
obligaţii economice sau legale. Aceste angajamente reprezintă cel mai înalt nivel al
responsabilităţii sociale deoarece nu sunt impuse firmei, se soldează cu anumite cheltuieli
din partea firmei şi au drept scop creşterea bunăstării societăţii.

Performanta economica este fundamentul pentru celelalte trei componente. În acelaşi

timp cu obţinerea profitului (exercitarea responsabilităţii economice), firma trebuie să-şi
desfăşoare afacerile în limitele legale (exercitarea responsabilităţii legale), sa facă ceea ce
este drept, just şi echitabil (exercitarea responsabilităţii etice) şi să fie un bun partener
cetăţenesc (exercitarea responsabilităţii filantropice).

Programele de responsabilitate socială necesită eforturi din partea întregii organizaţii, nu

numai din partea compartimentului de marketing. În multe organizaţii de astăzi, aceste
activităţi sunt desfăşurate (planificate, organizate, conduse şi controlate) în cadrul
compartimentului pentru problemele clienţilor.

Printre activităţile desfăşurate în aceste compartimente se remarca:

 monitorizarea acţiunilor promoţionale ale firmei

 oferirea de date importante pentru proiectarea produselor
 cercetează satisfacţia consumatorilor
 elaborarea garanţiilor
 supravegherea ambalării şi etichetării produselor
 alegerea furnizorilor
 îmbunătăţirea controlului calităţii
 cercetarea privind creşterea siguranţei produselor
 soluţionarea întrebărilor clienţilor
 procesarea plângerilor consumatorilor
  elaborarea programelor de educare a clienţilor

În general, şeful acestui compartiment are de asemenea rolul de a elabora politicile firmei
legate de responsabilitatea sociala a acesteia.

Domeniile în care pot acţiona întreprinderile în vederea protejării şi sporirii bunăstării

societăţii sunt numeroase şi diverse.

Printre direcţiile principale ale răspunderii sociale ale firmei pot fi enumerate:

 Promovarea standardelor etice înalte în business

 Asigurarea unei calităţi înalte ale condiţiilor de muncă a salariaţilor
 Asigurarea securităţii şi sănătăţii salariaţilor
 Protejarea drepturilor salariaţilor
 Programe pentru prevenirea discriminării angajaţilor
 Sprijinirea instituţiilor de caritate
 Participarea la protejarea mediului ambiant
 Protecţia consumatorului
 Susţinerea artei, instituţiilor de învăţământ, medicinii
 Programe pentru ajutorarea bătrânilor
 Sprijinirea reînnoirii şi reconstrucţiei urbane
 Programe de instruire a şomerilor
 Programe pentru prevenirea crimelor etc.

Luând în considerare aspectele menţionate mai sus, în opinia noastră, orice instituţie,
precum şi toate structurile sale organizatorice, trebuie să constituie permanent subiectul
unor amănunţite analize din partea diverselor părţi interesate, astfel încât existenţa şi
percepţia performanţelor obţinute de instituţie, inclusiv în materie de responsabilitate
socială, pot avea influenţe pozitive sau negative, după caz: asupra reputaţiei şi imaginii
instituţiei, asupra capacităţii de a atrage şi a păstra cei mai buni angajaţi, în raport cu
obiectivele de performanţă stabilite şi aşteptate, asupra menţinerii motivaţiei, a
angajamentului, implicării şi productivităţii angajaţilor, asupra relaţiilor structurilor
organizatorice ale instituţiei cu alte autorităţi publice, cu mass-media, cu partenerii, cu
clienţii şi cu comunitatea în care funcţionează fiecare structură în parte.

Beneficiile aduse de comportamentul responsabil social al instituţiilor statului, ca model

pentru promovarea practicilor responsabile ale companiilor din mediul privat, pot consta,
în mod evident, în stimularea redresării economice, creşterea competitivităţii, crearea de
noi locuri de muncă şi dezvoltarea de noi pieţe în beneficiul companiilor, a cetăţenilor, a
comunităţii şi a statului în ansamblul său.
Bibiliografie:
https://conspecte.com/Cultura-organizationala/responsabilitatea-sociala-a-firmei.html

http://eticaeconomic.blogspot.com/2015/03/notiune-de-responsabilitate-sociala.html

https://www.expertgrup.org/ro/biblioteca/item/download/934_41ad32e62b85871f86b4dce70db1b62a

https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/Responsabilitatea%20sociala.pdf

http://aap.gov.md/files/publicatii/revista/articole/88/ro/Butnaru.pdf