Responsabilitate sociala, etica si

antreprenoriat
Responsabilitate Socială:

Accepţiuni:
• obligaţie socială: întreprinderile au un comportament responsabil dacă
obţin profit în cadrul strict al legii;

• reacţie socială: societatea este îndreptăţită să aştepte mai mult decât

bunuri şi servicii din partea întreprinderilor; acestea trebuie să suporte cel
puţin costurile sociale, pe cele privitoare la mediu, ce decurg din activitatea
lor;

• răspundere socială: luări publice de atitudine privind diverse probleme,

anticiparea nevoilor sociale ale societăţii şi eforturile în direcţia satisfacerii
lor, comunicarea intensă cu guvernul privind îmbunătăţirea legislaţiei; are
caracter anticipativ, preventiv şi nu doar reactiv.

Un intreprinzator este responsabil social cand îşi planifică acţiunile astfel încât
să nu afecteze relaţiile cu părţile interesate şi să genereze valoare atât
pentru sine, cât şi pentru comunitatea în care activează!!!
Necesitatea unui efort din partea firmelor de
conciliere între obiectivul de profitabilitate şi
obiectivele de respect faţă de om şi faţă de
natură este convingător exprimată de
concepţia cu privire la:
TRIPLA FINALITATE A ÎNTREPRINDERII !

Triple Bottom Line (TBL), sau 3P:

People, Planet, Profit !!!
 Aspecte principale ale TBL
• Populatie (People):
– Drepturile omului
– Drepturile consumatorilor
– Drepturile personalului
– Relaţia întreprindere – comunitate

• Planeta (Planet):
– Utilizarea resurselor
– Poluarea
– Protecţia vieţii (ecosisteme)

• Profit:
– Management corespunzator al
firmei
– Relaţii corecte/ etice între
întreprinderi
– Investiţia responsabilă
– Activitate bancară etică
 Beneficii economice potenţiale ale RS pentru
firmă
Deşi se apreciază că şi actele caritabile (mecenatul) sunt o componentă a
RS, literatura de specialitate preferă abordarea din perspectiva beneficiilor
economice pe care le aduce firmei. “
•Din perspectiva valorii:
– RS poate creşte valoarea activelor intangibile prin
intermediul fondului comercial (goodwill) = buna
reputaţie, clientela etc. “A business
•Din perspectiva competitivităţii firmei, fără a se limita la that makes
acestea, RS poate aduce beneficii privind:
– Atragerea, motivarea şi menţinerea resurselor
nothing but
umane valoroase; creşterea capacităţii de a inova
a acestora;
money is a
– Gestiunea mai buna a riscurilor, inclusiv a acelora
privind mediul natural;
poor kind of
– Poziţionarea competitivă a firmei şi a mărcilor business!!!”
sale. (Henry
Ford)
•Din perspectiva funcţională, RS înlesneşte obţinerea
autorizaţiilor şi aprobărilor necesare.
 Controverse privind RS a întreprinderilor

• RS nu este relevanta pentru întreprinderi al căror rol

principal trebuie să fie generarea profitului;

• RS este folosita de către conducerile firmelor (“clever

executives”=“băieţi deştepţi”) pentru a diminua
presiunile, care, altfel, ar determina guvernele să adopte
legi contrare intereselor lor;

• RS o mască “umană” menită să sporească acceptarea

publică a activităţii întreprinderilor.
 Ce este „etic”, „corect”, „just”, „moral”?
= un cod de comportament, de valori acceptate
de societate ca juste, corecte, morale,
precizând ce este bine şi ce este rău în
datoriile şi obligaţiile morale
corespunzătoare unei anumite societăţi!

3 aspecte deosebite privind crearea şi

dezvoltarea unei culturi etice puternice în
cadrul unei întreprinderi:

• întreprinzători care includ, în mod intenţionat

şi conştient, etica în conversaţiile, gândirea,
procesele decizionale etc. zilnice;

• angajaţi de pe poziţii superioare care transmit

integritate atunci când lucrează cu cei pe care
îi coordonează;

• angajaţi care se încurajează unii pe alţii să

manifeste un comportament etic.

Etica (lat.) êthos = obicei şi utilizare

 Dileme etice pentru intreprinzator:
• în legătură cu salariaţii (tratarea echitabilă în probleme de folosire, dezvoltare, promovare, recunoaştere a
meritelor etc.);

• în legătură cu comunicarea în interiorul şi în afara organizaţiei (secretul informaţiilor, transmiterea lor,

motivele şi scopurile comunicării, filtrarea informaţiilor, culegerea lor, publicitatea făcută de întreprindere etc.);

• în legătură cu furnizorii (modul de prezentare a produselor acestora, propagarea corectă sau nu a imaginii
lor; atitudinea faţă de aceştia în diverse situaţii conjuncturale etc.);

• în legătură cu clienţii (calitatea produselor şi serviciilor oferite; informaţii privind conţinutul, preţul acestora;
servirea consumatorilor; rezolvarea reclamaţiilor etc.);

• în legătură cu asociatii/ acţionarii (promovarea intereselor acestora, informarea lor corectă privind situaţia
existentă, riscurile potenţiale etc.).

Sistemul criteriilor etice în afaceri cuprinde:

• principiile general umane – relativ asemănătoare de la o religie la alta („să nu minţi”, „să nu faci rău” etc.);

• principii specifice unei anumite culturi, ţări, regiuni („nu-ţi pierde cinstea obrazului”);

• principii şi reguli de comportament specifice unei grupe profesionale (comercianţi, finanţişti, industriaşi
etc.);

• cerinţe şi reguli impuse de fiecare situaţie concretă în parte (a da sau a nu da mită unui funcţionar anume
etc.)
 Esenţa problemelor etice, într-o întreprindere
constă în conflictul permanent
dintre
- performanţa economică a
firmei, măsurată prin costuri,
venituri, profit, dividende etc. Şi
- performanţa socială a
acesteia, mult mai greu de
cuantificat şi reprezentând
obligaţiile faţă de angajaţi,
consumatori, creditori, furnizori,
natura acestor obligaţii fiind
evident deschisă interpretărilor!

Dilemele etice trebuie trecute

succesiv prin
3 filtre:
• analiza economică,
• analiza legală,
• analiza etică.
Cele 3…”filtre”:

• Analiza economică tratează problema managerială din perspectiva teoriei

microeconomice. Această analiză se bazează pe convingerea că
managerul/ lider al unei întreprinderi trebuie să acţioneze întotdeauna
pentru maximizarea veniturilor şi minimizarea cheltuielilor. O asemenea
strategie pe termen lung va produce cele mai mari beneficii materiale pentru
societate, cu minim de resurse, iar beneficiile rezultate pot fi distribuite
echitabil, pe cale politică şi nu economică.

• Analiza legală priveşte dilemele etice prin prisma teoriei legalităţii, pornind
de la ideea că, într-o societate democratică, fiecare lege reprezintă
judecăţile colective, morale făcute de membrii ei, în legătură cu un litigiu
determinat. Acest tip de analiză ajută la cunoaşterea legalităţii unei situaţii,
dar, deoarece legea nu acoperă decât parţial sfera standardelor morale,
analiza legală este insuficientă în soluţionarea unei dileme etice.

• Analiza etică este bazată pe procesele de gândire raţională. Optica este

aceea că, un manager/ lider va trebui să acţioneze întotdeauna în
concordanţă cu anumite principii de comportament.
 Soluţiile dilemelor etice - abordări specifice:

a) abordarea utilitaristă - sugerează stabilirea

soluţiei în funcţie de consecinţele favorabile
binelui majorităţii; soluţia poate fi apreciată ca
etică chiar dacă nemulţumeşte una sau mai
multe persoane (de exemplu: un angajat nu
trebuie promovat, deşi merită, dacă acest
lucru ar afecta armonia grupului);

b) abordarea individualistă - porneşte de la

principiul libertăţii conştiinţei, a libertăţii
individuale, în general; în această abordare,
responsabilitatea faţă de societate este
limitată (de exemplu: un angajat discută în
afara acesteia, despre politica de preţ, în baza
dreptului de a vorbi liber);

c) abordarea justiţiară - pune în prim-plan valori

ca - imparţialitate, echitate, cinste etc.;
acestea devin criterii de evaluare a acţiunilor
umane.
Conduita etică excede legalitatea, dar legalitatea nu este pusă în discuţie,
fiind considerată, în ţările cu regim democratic, o precondiţie a
comportamentului etic; în alte cazuri, etica poate veni în contradicţie cu
normele legale.
Un fapt nu este etic numai pentru că nu este condamnat prin lege!

Etic
Cadrant II: Cadran I:
Etic si Ilegal Etic si Legal
Codificare

Manifestare

Decizii ale intreprinzatorului Legal

Ilegal

Cadran IV: Cadran III:

Ne-
Ne-etic si Ilegal Ne-
Ne-etic si Legal

Ne-
Ne-etic
 Deciziile etice – particularităţi:

- majoritatea au consecinţe ample ce nu

se limitează la un singur aspect/ sector/
componenta functionala;

- consecinţele sunt, în general, nesigure

şi greu de estimat;

- au implicaţii personale asupra

intreprinzatorilor;

- au multiple variante, ele nu reprezintă o

simplă alegere între da şi nu;

- efectele combinate ale deciziilor etice nu

sunt întotdeauna în antiteză.
Tipologia intreprinzatorilor, din perspectiva etica:
Intreprinzatorul imoral („rechin”):
- f. răspândit în sfera afacerilor, acţionând potrivit teoriei X a lui McGregor;
- consideră oamenii ca fiind, în general, răi, slabi, leneşi şi capabili să înţeleagă doar
limbajul forţei;
- porneşte de la principiul „învingătorul ia totul”, fiind convins că dacă nu-şi elimină
concurenţii, aceştia îl vor elimina pe el.
- scopul lui primordial este acela de a obţine cât mai mulţi bani şi putere, indiferent de
mijloace. De aceea, nu ezită să speculeze situaţiile conjuncturale în defavoarea
partenerilor.
- de regulă, consideră că regulile sunt făcute pentru a fi eludate, mai ales atunci când riscul
este minim, iar între afaceri şi morală, etică există o contradicţie ireconciliabilă.
- lumea este considerată ca fiind duşmănoasă, periculoasă, iar natura, ca fiind un „depozit”
din care trebuie să se ia cât mai mult şi înaintea altora.
- consideră că nu are nici o obligaţie faţă de comunitate.

Intreprinzatorul moral („delfin”):

- aparţine unei categorii ce se afirmă tot mai mult în mediu de afaceri, în care acţionează cu
convingerea că majoritatea oamenilor este demnă de respect şi încredere (Teoria Y a lui
McGregor);
- are încredere în subordonaţi, oferindu-le, în permanenţă, noi posibilităţi de descoperire a
propriilor aptitudini. consideră că cea mai bună bază a colaborării atât cu subalternii cât şi
cu partenerii de afaceri o constituie sinceritatea şi încrederea, profitul obţinut în condiţiile
respectării legalităţii şi moralităţii;
- consideră că datorează viaţa lui naturii, pe care trebuie s-o conserve şi s-o facă mai
frumoasă;
- se consideră responsabil faţă de comunitate şi se implică, prin cheltuieli în beneficiul
acesteia.
Etape in rezolvarea problemelor etice :

1. identificarea conflictului de valori;

2. dezvoltarea alternativelor posibile;

3. calculul consecinţelor (+) si/sau (-)

probabile pentru fiecare alternativă
în parte;

4. compararea rezultatelor probabile

ale alternativelor;

5. luarea deciziei pe baza valorilor

prioritare;

6. revederea rezultatelor deciziei.

Cod de etica:

= document formal al
întreprinderii în care
se evidenţiază valorile
acesteia în legătură
cu diferite probleme
etice şi sociale!

Codul de etică al Yahoo

http://files.shareholder.com/downloads/YHOO/
660619262x0x239565/4f32ddd0-82e5-47c2-ac71-75403ebbb404/
YahooCodeOfEthics_Ext_1008.pdf