Tema 6.

Etică şi management

6.1. Etica în domeniul afacerilor

6.2. Etica în interiorul organizaţiei
6.3. Instituţionalizarea eticii în organizaţie
 6.1. Etica în domeniul afacerilor

 Noţiunea de etică are acelaşi înţeles cu cea de

morală; au aceeaşi provenienţă; în latină, ca şi
în greaca veche, ele fac trimitere la obiceiurile,
moravurile unei societăţi sau la ştiinţa acestora.
Şi totuşi, există uneori percepţii diferite asupra
celor două noţiuni care, alături de termenul
deontologie, sintetizează o problematică de
ordin moral a vieţii şi societăţii.
 Conceptul de morală se referă la un anumit cod
social, la un ansamblu de reguli cărora trebuie
să ne supunem pentru a fi admişi într-o societate
dată. El evocă intervenţia unei autorităţi
tradiţionale, adesea religioase, capabile să ne
indice ce trebuie făcut sau evitat.
 Într-o societate culturală dezintegrată,
individualistă, cuvântul morală poate produce
neîncredere.
 Conceptul de etică aplicată, prin care înţelegem
“analiza din punct de vedere moral a unor situaţii
concrete din practica socială sau profesională în
vederea luării unor decizii”.
 A fi etic înseamnă să respecţi anumite valori,
care nu reprezintă altceva decât binele
oamenilor, şi anumite principii morale.
 Noţiunea de deontologie, într-un sens mai
restrâns, desemnează “un ansamblu de reguli,
considerate esenţiale în cadrul unei profesiuni”.
 Etica este, poate, cea mai bună reclamă pe care
o organizaţie şi-o poate face.
În condiţiile exercitării responsabilităţilor
profesionale, este necesară o abordare
particulară a eticii.
 În primul rând, deciziile şi comportamentul
unui individ care poartă responsabilitatea unui
grup de muncă sunt diferite de cele pe care le
presupun relaţiile interpersonale cu prietenii sau
familia. În cadrul organizaţiei, acţiunile fiecărui
individ sunt dependente şi de acţiunile altora,
iar rezultatele comportamentului său se răsfrâng
asupra mai multor persoane.
 În al doilea rând, complexitatea relaţiilor economice din
societatea contemporană şi multitudinea canalelor de
comunicaţie îngreunează asigurarea unei transparenţe a
eticii. Rezultatele acţiunii unui agent economic se
răspândesc într-o sferă mult mai largă decât poate el să
controleze.
 În al treilea rând, după ce în ultimele decenii a fost
acceptată şi înţeleasă şi responsabilitatea socială a
întreprinderii, pe lângă cea economică, sunt depuse
eforturi şi se fac presiuni de către numeroase
organizaţii, asociaţii sau chiar guverne pentru ca
întreprinderile să conştientizeze responsabilitatea
ecologică pe care o au. Astfel, comportamentul etic al
organizaţiei capătă noi dimensiuni, o dată cu creşterea
responsabilităţii sale.
 Etica în domeniul afacerilor poate avea
mai multe percepţii: etica în general, la
locul de muncă, la nivelul conducerii
întreprinderii, la nivelul strategiilor
adoptate, etica pieţei etc.
 Pentru a putea vorbi despre afirmarea
principiilor morale, la fiecare din aceste
niveluri există anumite reguli de
comportament, anumite valori, ce trebuie
respectate.
Tabelul 6.1. Câteva percepţii ale eticii în afaceri
Niveluri Antivalori Valori pozitive ce trebuie
Interdicţii promovate

1. Etică în • a nu înşela, fura, a nu-şi trăda • cinste, loialitate, adevăr, toleranţă,

general promisiunile, a nu căuta rigoare, respect pentru ceilalţi,
răzbunare pentru munca altora

2. Etica • a nu încălca: • satisfacerea clientelei

profesională - regulile de drept; • respectarea colegilor, a regulilor şi
- confidenţialitatea informaţiilor; secretelor firmei
- libertatea celorlalţi • relaţii ierarhice normale
• cooperare, transparenţă, spirit de echipă

3. Etica la • a se elimina: • ierarhie bazată pe competenţă;

nivelul - nepotismul, discriminările de orice
întreprinderii fel
- abuzul de putere
- climatul despotic, autoritar, abuziv
- violarea regulilor interne
• a se evita sau a se detecta şi
gestiona conflictele de interese
• reguli clare, practici echitabile,
remunerare justă şi stimulativă,
informare, participare, motivare,
împărţirea succesului (profitului)
între participanţi
• cautarea competitivităţii a calităţii
Tabelul 6.1. Câteva percepţii ale eticii în afaceri
4. Etică şi • a se evita strategiile bazate pe:
Strategie - marketing abuziv
- avantaje mărunte şi efemere
- beneficii pe termen scurt
- coaliţii şi corupţie
- privilegii oferite unor persoane
- status quo, imobilitate
5. Etica • a se elimina:
Pieţei - violenţa, intimidarea
- frauda, corupţia
- privilegiile, monopolurile
- practicile antisociale
6. Etica la • a se elimina:
nivel - barierele de intrare pe piaţă
guvername - competitivitatea subvenţionată
ntal - comisioanele acordate
partidelor politice
- susţinerea firmelor falimentare
• strategii de competitivitate pe
termen lung bazate pe:
- eforturi de progres
- riscuri calculate
- investiţii, cercetare-dezvoltare,
formare şi perfecţionare a
personalului, inovare, comunicare
• transparenţă, justiţie
• liberalizare
• ajutor acordat persoanelor (nu
firmelor) afecate de recesiuni sau
crize
• informare
• asigurarea cadrului unei
competitivităţi reale
• responsabilitate socială
Tabelul 6.1. Câteva percepţii ale eticii în afaceri
7. Etica în • a se evita: • Consilierea clienţilor în
domeniul - acordarea de credite unor firme direcţia unei gestiuni corecte
bancar sau persoane nesolvabile; • Realizarea unui audit al eticii
- reprezentarea unor agenţi bancare
economici cu o imagine
deteriorată din punct de vedere
etic
8. Etica în • A se evita: • respectarea cuvântului dat,
relaţiile - şantajul punctualitatea
de afaceri - negocierea “la un pahar” • cooperarea furnizor-client în
- avantajele personale oferite de scopul obţinerii unor
încheierea unei afaceri etc. avantaje reciproce
 Necesitatea eticii în afaceri nu trebuie
demonstrată; dacă acceptăm faptul că viaţa
economică este o componentă a societăţii
noastre, fără de care nu am putea exista, şi că
nu putem trăi în haos, fără anumite reguli şi
principii morale, atunci se înţelege că un sistem
economic nu poate dura, nu poate aduce
prosperitatea oamenilor dacă nu se bazează pe
o practică a eticii.
Această practică poate fi sugerată prin
următoarele principii ale eticii în afaceri:
1. Respectarea confidenţialităţii informaţiilor:
• de către salariat faţă de întreprindere
• de către furnizor faţă de clienţi
• de către negociator faţă de exterior etc.
2. Sensibilitate faţă de conflictele de interese:
• detectarea lor şi, dacă este posibil, evitarea lor
• transparenţă
• apelarea la arbitri neutri pentru rezolvarea lor
3. Respect faţă de regulile de drept:
• chiar dacă este vorba de legi considerate
necorespunzătoare, de către oamenii de afaceri din
afară pot fi exceptate unele situaţii extreme
4. Constiinţă profesională; profesionalism:
• exercitarea profesiunii cu conştiinţă şi prudenţă
• cultivarea competenţei profesionale
• limitarea deciziilor şi acţiunilor la competenţa profesională
5. Loialitate şi bună credinţă:
• a nu înşela • a-şi ţine cuvântul; • a fi echitabil
6. Simţul responsabilităţii:
• a avea în vedere consecinţele practice ale deciziilor
• asumarea propriei responsabilităţi
7. Respectarea drepturilor şi libertăţilor celorlalţi:
• libertate în comportament, de opinie
• evitarea discriminărilor de orice fel
8. Respectarea fiinţei umane:
• a nu aduce prejudicii intenţionate celorlalţi
• a respecta personalitatea umană, cu necesităţile şi
exprimările sale
 6.2. Etica în interiorul organizaţiei
 Etica socială se ocupă de relaţiile omului cu cei
din jurul său; individul este deci în centru.
 Din raţiuni economice, întreprinderile acţionează
întotdeauna în serviciul unor persoane; binele
comun al organizaţiei reprezintă un ansamblu de
obiective pe care membrii săi încearcă să le
obţină.
 De aceea, putem spune că etica în
organizaţie se bazează pe două principii
fundamentale:
a) supremaţia omului asupra organizaţiei;
b) atingerea scopurilor sau binelui comun
respectând principiile morale.
Când vorbim despre etică în întreprindere, trebuie
să avem în vedere toate dimensiunile acesteia:
 etica personală;
 etica indivizilor ca membri ai organizaţiei
(atingerea scopurilor respectând regulile
interne);
 etica organizaţiei (reguli, obceiuri, norme în
atingerea scopurilor) şi
 etica întreprinderii în relaţiile sale cu mediul
exterior (furnizori, clienţi, concurenţi, mass-
media, societatea în ansamblul său, mediul
natural).
 Aceste dimensiuni sunt interdependente şi se
influenţează reciproc; o organizaţie nu poate fi
etică dacă membrii săi nu au un comportament
care poate fi astfel calificat;
 de asemenea, o organizaţie care promovează
principiile morale, prin instituţionalizarea unui set
de reguli de conduită, nu va tolera în interiorul
său indivizii care încalcă aceste reguli sau
valorile morale.
 Mai mult, practica arată că respectarea unor
principii morale în interiorul firmei se
prelungeşte şi în relaţiile acesteia cu mediul
extern.
 Calitatea etică a întreprinderii şi a personalului
său depinde, în mare măsură, de calităţile şi
capacitatea de conducere a managerilor săi.
 Orice conducător are o responsabilitate morală
deosebită: el trebuie să dea dovadă de un înalt
profesionalism, să conducă oamenii spre
atingerea obiectivelor firmei, să fie un exemplu
de conduită pentru colaboratorii săi; mai mult, el
trebuie să contribuie la instituţionalizarea eticii în
cadrul organizaţiei (cultură, mijloace, reguli,
obiceiuri, practici etc.)
Câteva exemple de acţiuni ce intră
în responsabilitatea morală:
 ajută colaboratorii să cunoască scopul, sensul muncii;
 elimină condiţiile care îi fac pe ceilalţi să acţioneze în
mod egoist sau imoral;
 descoperă necesităţile reale ale colaboratorilor tăi şi îi
ajută să şi le satisfacă;
 nu-şi ascunde greşelile; le recunoaşte, le rectifică şi îşi
cere scuze;
 influenţează comportamentul celorlalţi prin exemplul
personal;
 respectă demnitatea colaboratorilor;
 îşi exercită autoritatea fără concesi, dar în mod corect
etc.
 Există însă numeroase practici în întreprindere
care pot să încurajeze managerii sau ceilalţi
angajaţi să se comporte fără a respecta
normele eticii.
 Probleme cum ar fi: atenţie parţială pentru
integrarea noilor angajaţi; presiunea zilnică
pentru profit şi rezultatele pe termen scurt;
angajarea unor persoane numai cu pregătire
tehnică sau cu ambiţii personale extraordinare,
lipsa transparenţei, opturarea canalelor de
informare etc. subliniază lipsa ataşamentului
organizaţiei faţă de etică.
 Toate cele prezentate mai sus demonstrează
incă o dată cat de important este
comportamentul conducătorilor pentru cultura
unei firme, pentru promovarea unor norme de
conduită; managerilor de resurse umane,
precum şi celorlalţi angajaţi din departament, le
revin, in acest sens, sarcini sporite tocmai
datorită rolului lor de consilieri in probleme de
personal, rol prin care işi asumă şi
responsabilitatea comunicării unor norme de
comportament, a unor principii etice, exemplul
personal fiind absolut necesar.
 6.3. Instituţionalizarea eticii în
organizaţie
 Comportamentul etic în afaceri poate fi atât o
problemă de supravieţuire a organizaţiei, cât şi
una de trai responsabil al indivizilor.
 Pentru a ridica nivelul etic al întreprinderii, etica
trebuie instituţionalizată, împletită cu obiectul de
activitate al firmei.
 Aceasta înseamnă de fapt introducerea eticii, în
principiu şi explicit, în viaţa de afaceri de zi cu zi.
Introducerea eticii , poate fi realizat pe
una din următoarele căi principale:

1. o politică specifică a companiei sau un cod etic;

2. un comitet de etică format din membrii
consiliului director;
3. un program de dezvoltare managerială în care
este inclusă etica.
 Codurile companiei sunt cele mai simple
mijloace de insituţionalizare a eticii şi ele se
regăsesc în foarte multe cazuri.
 Organizaţiile cele mai responsabile îmbină de
fapt aceste metode, încurajând şi sprijinind
astfel comportamentul etic în interiorul lor şi în
relaţiile cu exteriorul.
 Existenţa unui cod de etică nu reprezintă o
garanţie că angajaţii unei firme vor adopta un
comportament etic, dar poate reflecta un cult al
acesteia pentru preţuirea şi recompensarea
conduitei etice.
Exemple interesante de coduri
etice ne oferă companie NORTON
 Compania multinaţională NORTON şi-a
dezvoltat, începând din 1961, un cod numit
“Politică şi etică în afaceri”, care a fost
perfecţionat continuu până în prezent. Acesta
include o serie de reguli în ceea ce priveşte
comportamentul companiei în relaţiile sale cu
“legea” şi cu societatea, având drept principii
călăuzitoare urmatoarele prescripţii:
 Onestitatea şi integritatea sunt caracterizate de
sinceritate şi exclud înşelăciunea şi frauda.
 În percepţia noastră, conduita etică trebuie să fie
dinamic sensibilă la schimbările din sfera valorilor şi
obiceiurilor, care cu siguranţă vor avea loc cu timpul,
precum şi la cele dintre culturi.
 Nici un cod de conduită nu poate spera să definească
conduita morală şi etică potrivită pentru fiecare situaţie
cu care ne vom confrunta.
 Unul din cele mai importante principii ale politicii noastre
este deschiderea. Nu trebuie să ne fie teamă de control.
 Nu vedem nici o contradicţie între atenţia acordată
profitului şi atenţia acordată eticii. De fapt, amândouă
trebuie să meargă mână în mână.
Implementarea efectivă a eticii în organizaţie prin
codul de etică implică patru mari procese:
a) pregătirea angajaţilor pentru a recunoaşte
situaţiile dificile din punct de vedere etic şi
pentru a interpreta codul în consecinţă;
b) supravegherea periodică a comportamentului
angajaţilor;
c) evaluarea proceselor de decizie şi a rezultatelor
sub aspectul etic;
d) folosirea unui sistem de măsuri care răsplătesc
comportamentul corect şi-l pedepsesc pe cel ce
nu corespunde normelor.
 Indiferent însă de modalitatea de
organizare internă în vederea respectării
principiilor eticii, fiecare întreprindere va
trebui să ţină cont de specificul
domeniului său de activitate, de experienţa
sa, de cultura internă şi de propria
strategie, precum şi de personalitatea
conducătorilor săi. În fond,
instituţionalizarea eticii depinde de toţi
aceşti factori.
Concluzionând , ajungem la următoarele
postulate care sintetizează cea mai mare
parte a problematicii eticii în afaceri:
1. Fără etică, nu există viitor pentru întreprindere şi nici
pentru societatea în care trăim.
2. În afaceri, etica este mai ales o morală a banilor.
3. Progresul se bazează mai mult pe practica eticii, decât
pe conţinutul ei.
4. Nu este suficient să impui etica într-o organizaţie; este
necesar şi un sistem de sancţiuni.
5. Transparenţa este arma etică a vremurilor noastre.
Vă mulţumim pentru atenţie !