Etica în afaceri

Petruța Samaru , Profesor – Colegiul Tehnic „Ștefan Bănulescu” Călărași

Rezumat
Etica în afaceri se ocupă cu definirea a ceea ce este esența unei vieți umane îndestulătoare. Altfel spus,
menirea eticii în afaceri este de a analiza și de a critica practicile de afaceri, precum și de a sfătui oamenii de
afaceri cum să-și fundamenteze opțiunile și să ia decizii juste.
O caracteristică fundamentală a unei societăți drepte este faptul că se bazează pe justiție și pe respectarea
drepturilor omului. Ea trebuie să fie capabilă să funcționeze pe baza aplicării în practică, în viața de zi cu zi, a
eticii în afaceri. Considerațiile etice sunt importante pentru activitatea economică în diferite modalități. Ceea ce se
întâmplă în economie depinde de opțiunile celor implicați în ea, iar opțiunile lor sunt influențate în mod natural de
etica de care dau dovadă.
În derularea afacerilor trebuie afirmată puternic nevoia de valori morale în luarea deciziilor, valori fără de
care nu ar fi posibile relațiile de afaceri stabile și viața socială.

Cuvinte cheie: economie de piață, partener, etică, afacere, relație

Planul de afaceri trebuie să se bazeze pe o previziune a tuturor activităților viitoare ale

firmei, în ideea respectării tuturor reglementărilor și a legislației economice. În etapa actuală
de tranziție din România, corupția, evaziunea fiscală și afacerile necinstite riscă să constituie o
conduită normală, adoptată de un număr îngrijorător de mare de întreprinzătorii particulari.
O caracteristică fundamentală a unei societăți drepte este faptul că se bazează pe
justiție și pe respectarea drepturilor omului. Ea trebuie să fie capabilă să funcționeze pe baza
aplicării în practică, în viața de zi cu zi, a eticii în afaceri. O societate axată pe libera
concurență și pe legi care consfințesc economia de piață poate supraviețui doar dacă se
bazează pe încrederea majorității în justiție.
Considerațiile etice sunt importante pentru activitatea economică în diferite modalități.
Ceea ce se întâmplă în economie depinde de opțiunile celor implicați în ea, iar opțiunile lor
sunt influențate în mod natural de etica de care dau dovadă.
Etica în afaceri se ocupă cu definirea a ceea ce este esența unei vieți umane
îndestulătoare. Altfel spus, menirea eticii în afaceri este de a analiza și de a critica practicile
de afaceri, precum și de a sfătui oamenii de afaceri cum să-și fundamenteze opțiunile și să ia
decizii juste.
Actualmente suntem dominați de două curente de gândire ale moralei psihologice:
• Deontologia
• Utilitarismul
Analizele deontologice sunt primul comportament care ar trebui să direcționeze omul
de afaceri. Idealul utilitarist poate fi rezumat prin afirmația: cel mai mare bine pentru un
număr cât mai mare de oameni. Deontologia se ocupă de individ, in timp ce utilitarismul are
caracter social și privește bunăstarea societății ca întreg. Dar nu în toate situațiile cele două
curente tradiționale pot stabili ceea ce este și ceea ce nu este etic.
Se poate afirma că toate activitățile specializate pot fi înțelese și ghidate de către
virtuți artificiale speciale. Profesioniștii, specialiștii, oamenii de afaceri vin în mod concret cu
problematica eticii în afaceri. Este probabil ca virtuțile lor să fie diferite de virtuțile generale.
 Virtuțile profesionale sunt tendințele de a face bine, cum ar fi acelea legate de trăirile
de caracter care servesc scopurilor diferitelor profesii. S-ar putea descrie, de exemplu, un
profesionist ideal ale cărui tendințe comportamentale tipice, valori și alte caracteristici
relevante să fie cele care servesc cel mai bine obiectivele profesiei sale. Această abordare
creează un gol între considerentele morale generale(onestitate, corectitudine, imparțialitate
etc.) și datoria și valorile profesionale.
Comportamentul în afaceri al întreprinzătorilor particulari și al oricărui partener de
afaceri trebuie să se bazeze pe următoarele principii, de altfel caracteristice majorității
managerilor de vârf și întreprinzătorilor de succes din țările cu economie dezvoltată:
• Onestitatea presupune a nu omite în mod deliberat și a nu fi selectiv în informație.
• Integritatea: un om de afaceri integru va proceda într-un mod pe care-l va considera
corect, chiar și atunci când este presat să acționeze altfel.
• Încrederea: se va întreprinde orice efort rezonabil pentru a îndeplini un acord făcut atât
verbal, cât și scris. Nu se va crea o justificare nerezonabilă pentru a evita răspunderea.
• Loialitatea față de persoane sau față de instituție presupune a nu întreprinde presiuni și
influențe care generează conflicte de interese.
• Corectitudinea implică aceiași atitudine justă în toate afacerile. Nu se va exercita în
mod arbitrar puterea, nici nu se va întreprinde nimic indecent pentru a câștiga sau a obține un
avantaj. Omul de afaceri etic este dedicat justiției, egalității și toleranței.
• Preocuparea pentru alții vizează grija, compasiunea , voluntarismul și bunătatea. Se
urmărește realizarea obiectivelor propuse într-un mod care cauzează cel mai puțin rău și cel
mai mare bine posibil pentru alții.
• Respectul față de lege presupune supunerea la legile, standardele, regulile și
reglementările referitoare la afacerea întreprinsă.
• Dedicarea pentru excelență urmărește excelența profesională și presupune urmărirea
constantă a creșterii eficienței, a informării permanente.
• Căutarea poziției de lider. Liderul va constitui un model etic și va asigura un exemplu
pozitiv pentru alții.
• Responsabilitatea constă în acceptarea răspunderii personale pentru calitatea etică a
deciziilor personale și pentru omisiuni.
Întrucât este imposibil de admis că orice om de afaceri va întruni toate cerințele etice
în afaceri enumerate, este ușor de realizat faptul că nerespectarea principiilor de afaceri
regenerează nenumărate conflicte. Când a apărut un conflict de afaceri, trebuie căutate căile
de rezolvare prin analizarea dilemei.
La nivelul unei firme, principiile vizând comportamentul personal trebuie să se
regăsească în codul etic al comportării în afaceri al fiecărei organizații.
În derularea afacerilor trebuie afirmată puternic nevoia de valori morale în luarea
deciziilor, valori fără de care nu ar fi posibile relațiile de afaceri stabile și viața socială.
În practica internațională proiectarea unei noi afaceri sau dezvoltarea ei presupune
respectarea următoarelor principii de bază:
• Responsabilitatea pentru propria afacere
• Impactul economic și social al afacerii; spre inovare, justiție și comunitatea mondială
• Comportamentul în afaceri: dincolo de litera legii, spre un spirit de încredere reciprocă
• Respectarea regulilor și a reglementărilor
• Sprijinirea comerțului multilateral
• Respect pentru mediul înconjurător
Planul de afaceri va trebui să fie fundamentat pe o conduită etică în afaceri pentru toți
partenerii de afaceri. Acest lucru se regăsește concret în următoarele relații:
1. Etica în relația cu beneficiarii.
 Toți clienții vor fi tratați cu demnitate, indiferent dacă ei își procură sau nu produsele
sau serviciile în mod direct în relație cu firma. Firma furnizoare are următoarele
responsabilități:
• Să asigure clienților cel mai înalt nivel de calitate pentru produsele vândute și
serviciile prestate;
• Să-și trateze toți clienții corect, în toate tipurile și nivelurile tranzacțiilor întreprinse;
• Să întreprindă orice efort necesar pentru a se asigura că produsele și serviciile susțin
sau sporesc bunăstarea, siguranța clienților, precum și calitatea mediului înconjurător;
• Să asigure respectarea demnității ființei umane prin produsele oferite;
• Să respecte integritatea culturii clienților.
2. Etica în relație cu angajații.
Managementul organizațiilor va respecta demnitatea fiecărui angajat și va lua în
considerare în mod serios interesele acestora. În acest sens, firma are următoarele
responsabilități:
• Să asigure locuri de muncă și îmbunătățirea condițiilor de existență a angajaților;
• Să asigure condiții de muncă prin care se respectă sănătatea și demnitatea fiecărui
angajat.
• Să asigure onestitatea în comunicarea cu angajații și să fie deschisă în difuzarea
informațiilor, limitate doar de restricții legale sau legate de secretizarea în relația cu
competiția;
• Să asculte și, unde este posibil, să acționeze în concordanță cu sugestiile, ideile,
solicitările și plângerile angajaților;
• Să se angajeze într-o luptă dreaptă atunci când apar conflicte;
• Să evite practicile discriminatorii și să garanteze tratamentul legal indiferent de sex,
rasă sau convingeri religioase;
• Să promoveze angajații la locurile de muncă după capacitate și după performanțele
realizate;
• Să încurajeze și să asiste angajații în dezvoltarea aptitudinilor și în calificarea la locul
de muncă.
3. Etica în relația cu acționarii/investitorii.
Firma trebuie să onoreze încrederea investitorilor în ea. Din acest considerent,
organizația are următoarele responsabilități:
• Să aplice un management profesionist pentru a asigura recuperarea sigură și la termen
a investiției de către investitorii/acționarii firmei;
• Să difuzeze informații relevante către acționari/investitori, informații limitate doar de
reglementări legale sau de constrângeri legate de competiție;
• Să conserve, să protejeze și să crească capitalul acționarilor;
• Să respecte solicitările, sugestiile, plângerile acționarilor/investitorilor și rezoluțiilor
date.
4. Etica în relația cu furnizorii.
Relația de afaceri cu furnizorii trebuie să se bazeze pe respect reciproc. În acest sens,
firma are următoarele responsabilități:
• Să caute corectitudinea și încrederea în toate relațiile cu furnizorii, inclusiv în ceea ce
privește prețurile, licențele și alte drepturi;
• Să asigure furnizorii de dedicarea firmei pentru afaceri fără presiuni și litigii inutile;
• Să urmărească relații de afaceri cu furnizorii de lungă durată, bazate pe volumul,
calitatea și fiabilitatea materiilor prime și a serviciilor;
• Să schimbe informații cu furnizorii și să-i antreneze în procesul de planificare a firmei;
• Să achite facturile furnizorilor la timp și în concordanță cu clauzele din înțelegerile
contractuale;
 • Să caute, să încurajeze și să prefere furnizorii a căror practici, în relația cu personalul
angajat, respectă demnitatea umană.
5. Etica în relația cu competiția.
Prosperitatea și progresul unei națiuni se bazează pe o competiție dreaptă.
Responsabilitatea firmei în relația cu competitorii vizează respectarea următoarelor principii:
• Să crească numărul piețelor deschise, comerțului și investițiilor;
• Să promoveze un comportament competitiv benefic din punct de vedere social și al
protecției mediului și să dovedească respect reciproc pentru competitori;
• Să nu caute favoruri care să garanteze securitatea competiției;
• Să respecte atât proprietatea tangibilă, cât și cea intelectuală;
• Să refuze procurarea informațiilor comerciale prin mijloace neoneste și non-etice.
6. Etica în relația cu comunitatea.
Cetățenii pot contribui la reforma drepturilor omului și la prosperitate în comunitate în
general, având următoarele responsabilități etice de bază privind derularea afacerilor:
• Respectarea drepturilor omului și a instituțiilor democratice și promovarea lor;
• Colaborarea cu acele forțe din comunitate, dedicate creșterii standardului de viață,
îmbunătățirii învățământului și educației, sporirii siguranței locurilor de muncă și a bunăstării;
• Promovarea și stimularea dezvoltării susținute și militarea activă pentru protecția
mediului și conservarea resurselor naturale;
• Sprijinirea păcii, a securității și a integrării sociale;
• A fi buni cetățeni ai comunității de afaceri prin sprijinirea donațiilor caritabile, prin
contribuții personale în domeniul cultural, în învățământ și prin participarea, ca angajați
dedicați muncii, la activitățile comunității de afaceri;
• Recunoașterea obligației legitime a guvernului față de societate și sprijinirea
practicilor care promovează dezvoltarea umană prin relații armonioase între domeniile de
afaceri și celelalte segmente ale societății.

Bibliografie:

1. Bodea G.,Sistemul economic între dezechilibru și dezvoltare, Editura Dacia, Cluj –

Napoca, 1999
2. Postelnicu Gh., Cătălin Postelnicu, Globalizarea economiei, Editura Economica,
București, 2010
3. Lacombe, Fabrice. Rezolvarea dificultăților de comunicare. Editura
Polirom.,București,2005