Ministerul Educației, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova

Centrul de Excelenţă în Economie şi Finanţe

Catedra „Administrarea afacerilor”

Studiul individual
La disciplina: Cultura afacerilor
Tema: CONCEPTE ALE RESPONSABILITĂȚII SOCIALE ÎN AFACERI

Elaborat: Violeta CHELBAN

Grupa: FB1710G
Coordonator: Andrei ZAPȘA

Chişinău, 2019
LISTA ABREVIERILOR
ONU - Organizația Națiunilor Unite
CAF - Charities Aid Foundation
PIB - Produsul intern brut
CSR - Corporate Social Responsibility
RS - Responsabilitate socială
ONG - Organizație nonguvernamentală
RSC - Responsabilitate Socială corporativă

INTRODUCERE
Responsabilitatea socială corporativă și loialitatea clienților reprezintă concepte cărora,
de-a lungul timpului, li s-a acordat foarte multă atenție, atât în literatura de specialitate,
prin tratarea lor în cadrul a numeroase cercetări științifice, cât și în practică, prin prisma locului
2
și rolului pe care acestea le-au avut în cadrul proceselor de elaborare a politicilor și
strategiilor organizaționale. Resposabilitatea sociala se refera deci la contributia pe care trebuie
sa o aiba companiile la dezvoltarea societatii moderne. De-a lungul timpului, aceasta contributie
a fost teoretizata diferit de mai multe curente de gandire.
Definită ca şi integrarea voluntară a preocupărilor sociale ale societăţilor la activităţile şi
relaţiile lor cu părţile, Responsabilitatea Socială a Întreprinderilor exercită o sincronizare a
părţilor şi o dezvoltare în direcţia dezvoltării durabile a întreprinderilor pentru ea însăşi şi pentru
societate de asemenea. Dezvoltarea durabilă este astfel un mod de dezvoltare economică care
răspunde la nevoile prezente, permiţând însă şi generaţiilor viitoare să şi le îndeplinească pe ale
lor.
Responsabilitatea socială include adoptarea unei poziţii de sprijin pentru problemele publice,
acţiuni în favoarea grupurilor defavorizate, anticiparea nevoilor viitoare ale societăţii şi acţiuni
pentru satisfacerea lor, conlucrarea cu guvernul în privinţa legislaţiei existente şi anticiparea
legislaţiei dezirabile.
Deşi companiile ce activează în Moldova sunt implicate în anumite acţiuni sociale, ele nu
informează în mod adecvat publicul despre responsabilitatea lor. Nu este un lucru paradoxal dacă
ţinem cont de faptul că şi cererea socială pentru RSC este practic absentă.
Companiile moldoveneşti au un anumit simţ al responsabilităţii sociale în activitate.
Responsabilitatea lor socială cuprinde un domeniu vast, pornind de la cea internă vizavi de
angajaţi şi acţionari până la efectuarea de investiţii în dezvoltarea comunitară şi la binefacere.
Dar de obicei aceste iniţiative sunt cumva distanţate de ceea ce companiile consideră a fi
afacerea lor de baza. La nivel social aceste iniţiative sunt decuplate una de alta şi, lucru chiar mai
important, nu sunt aduse la cunoştinţa publicului larg.
Companiile trebuie să ştie că ele depind foarte mult de dezvoltarea acestei ţări şi contribuind
la dezvoltare generală prin acţiuni social responsabile în domeniile lor de activitate, ele pur şi
simplu ar investi inteligent în propriul lor viitor.

CUPRINS

I. CAPITOLUL I

3
 1.1. Cum s-a dezvoltat responsabilitatea socială? .................................................... 5
1.2. Principiile .......................................................................................................... 5
1.3. Legalizarea responsabilității sociale .................................................................. 6
1.4. Modele de implicare socială folosite de corporațiile internaționale ................. 7

II. CAPITOLUL II
2.1. Conținului responsabilității sociale a firme ..................................................... 9
2.2. Argumentele pro şi contra a responsabilităţii sociale ..................................... 10
2.3.Practici de afaceri responsabile social .............................................................. 11
2.4.Voluntariatul comunitar .................................................................................... 12

III. CAPITOLUL III

3.1. Semnificația dimensiunilor RS a organizației în diferite contexte culturale ..... 13
3.2. Responsabilitatea socială a întreprinderilor ...................................................... 14

CONCLUZII ..................................................................................................................... 16
LISTA BIBLIOGRAFICĂ ............................................................................................... 17

CAPITOLUL I
1.1. Cum s-a dezvoltat responsabilitatea socială?

4
 În condițiile globalizării vieții economice, devine din ce în ce mai evident faptul că
organizațiile, dincolo de realizarea obiectivelor specific legate de eficiență și profit, trebuie să
țină seama de factorul social, de nevoile specific ale membrilor societății și de interesele de
perspectivă ale societății umane, în ansamblul său.
Această atitudine a apărut odată cu dezvoltarea societății pe multiple planuri și a fost
determinată de manifestarea unor problem globale grave, cum ar fi: permanenta degradare a
mediului natural, protecția consumatorilor, corupția, exploatarea copiilor, adâncirea diferențelor
între statele lumii, până la punctual în care discrepanțele au devenit prea mari pentru a putea fi
recuperate.
Aceste evoluții au determinat manifestarea unor tendințe contradictorii și de mare
complexitate, care au sintetizat multitudinea de critici sociale în preocuparea centrală pentru
bunăstarea comunității umane, în ansamblul său. Sănătatea a devenit un bun deosebit de prețios
nu numai pentru bunăstarea individului, ci și a colectivităților umane, iar apărarea și promovarea
sănătății au depățit interesul individual și s-au transformat într-o problemă de prim rang pentru
orice comunitate umană.
În acest context, eforturile organizației, îndreptate spre satisfacerea nevoilor consumatorilor de
pe piețele țintă ți obținerea de profit, deveneau insuficiente și trebuiau continuate prin acțiuni
care să sprijine rezolvarea unor probleme sociale.
1.2. Principiile
Prin forţa acţiunii collective, iniţiativa Global Compact, urmăreşte promovarea cetăţeniei
corporatiste responsabile, astfel încât, sectorul de afaceri să devină parte a soluţiilor provocărilor
ridicate de fenomenul globalizării.
Cele nouă principii universale promovate de Global Compact derivă din Declaraţia
Universală a Drepturilor Omului, Declaraţia Organizaţiei Mondiale a Muncii asupra Principiilor
fundamentale şi a Drepturilor de Muncă, Declaraţia de la Rio asupra dezvoltării şi protecţiei
mediului înconjurător şi Convenţiei Naţiunilor Unite împotriva Corupţiei.
Global Compact , cere companiilor să adopte, să susţină şi să aplice în sfera lor de influenţă,
un set de valori în domeniul drepturilor omului,standardelor de muncă, protejării mediului şi
anticorupţiei:

 Principiul 1: Sprijinirea și protejarea drepturilor internaționale ale omului, în întreaga lor

sferă de influență.
 Principiul 2: Asigurarea că propria companie nu este complice la încălcări ale drepturilor
omului.

Nica, E., Managementul performanței. Perspectiva umană, Editura Economică, București ,2006, p 187.
5
  Principiul 3: Respectarea liberei asocieri și recunoașterea dreptului de negociere
colectivă.
 Principiul 4: Eliminarea tuturor formelor de muncă silnică.
 Principiul 5: Abolirea efectivă a muncii copiilor.
 Principiul 6: Eliminarea discriminării în domeniile muncii și ocupațiilor.
 Principiul 7: Sprijinirea unei abordări a provocărilor ecologice bazată pe responsabilitate
și precauție.
 Principiul 8: Asumarea de inițiative menite să promoveze un grad superior de
responsabilitate ecologică.
 Principiul 9: Încurajarea dezvoltării și propagării tehnologiilor ecologice.

Ceva mai recent, cele nouă principii fundamentale au fost completate de ONU cu un al
zecelea principiu, dupa cum urmează:

 Principiul 10: Respingerea oricărei forme de corupție, inclusiv a șantajului și mitei.

Aceste principii reflectă nivelul minim de responsabilitate a unei organizații față de societate.
1.3. Legalizarea responsabilității sociale.
Organizația CAF din Marea Britanie, unul dintre susținătorii cei mai active ai teoriei
legalizării responsabilității sociale a organizației, a publicat, în anul 2013, un raport cu 10 motive
pentru care practivile asociate cetățeniei corporatiste ar trebui reglementate internațional:

1. Drepturile omului și mediul înconjurător trebuie apărate prin lege, întrucât sunt prea
importante pentru a fi lăsate la bunul plac al organizațiilor.
2. Societățile transnaționale trebuie să se supună unei legislații internaționale, dat fiind
faptul că puterea lor economică derivp tocmai din acțiunea lor pe numeroase piețe
naționale.
3. Legislația și reglementările naționale sunt insuficiente, organizațiile exploatând la
maximum slăbiciunile cadrului legal din țările subdezvoltate sau în dezvoltare.
4. Abordările de tip voluntar sunt total inadecvate - în multe cazuri, inițiativele de
responsabilitate socială apar ca urmare a adoptării unor coduri personalizate de bună
practică, ceea ce poate conduce la efecte contradictorii sau insuficiente.
5. Afacerilor trebuie să li se stabilească limitele câmpului de bătaie – existența unor
constrângeri internaționale ar obliga organizațiile ca, în lupta concurențială, să nu ignore
valorile fundamentale doar de dragul de a-și învinge competitorii.

Oprea, L., Responsabilitatea socială corporatistă, Editura Tritonic, București, 2005,p. 31.
6
6. Riscul de a fi date în judecată va determina firmele să respecte legea. O legislație
internațională în domeniul responsabilității sociale va favoriza și afirmarea unui număr
tot mai mare de investitori etici.
7. Organizațiile au foarte multe drepturi, dar foarte puține responsabilități. Din punct de
vedere moral, acest lucru este incorect. Întrucât societatea pune la dispoziția firmelor
resursele de care dispune, iar acestea obțin o putere economică prin folosirea lor, este
normal ca acestea să devină responsabile față de creșterea bunăstării societății.
8. Puterea din ce în ce mai mare a multinaționalităților trebuie controlată, mai ales că sunt
corporații care ating cifre de afaceri mai mari decât PIB-ul dintr-o serie de țări sărace.
9. Țările în curs de dezvoltare au nevoie de impulsuri pentru a-și îmbunătăți legislația. În
astefl de țări introducerea răspunderii legale este obligatorie, pentru a asigura o capacitate
rezonabilă a guvernelor de a monitoriza activitatea firmelor străine ce acționează pe
teritoriul național.
10. Prejudiciile provocate de firme trebuie corectate – numai astfel de comunitățiau avut, în
mod tradițional, un acces limitat la justiție, vor putea să fie recompensate în mod
echitabil pentru prejudiciile suferite.

1.4. Modele de implicare socială folosite de corporațiile internaționale

7
 Figura 1. Modele de implicare socială folosite de corporațiile internaționale

Modelul de civism
corporatist

Modelul auditului Modelul civismului

social corporatist global
Modalități
de implicare
socială

Modelul
Modelul reputației
civismului
corporatist
constructiv

Sursa : Realizat de autor pe baza datelor preluate din Sava, D., Oprea, R., Ce câștigă companiile
din implicarea social, Cover Stpry, Revista Biz, nr. 103/2005.

a) Modelul de civism corporatist al Băncii Mondiale- conform căruia filantropia, în sensul

tradițional, este depășitp, fiind urmărite avantaje strategice cum ar fi: sustenabilitatea pe
termen
Gangone lung a investițiilor,
A., Responsabilitatea construirea
socială unuiEditura
corporatistă, brand universitară,
puternic, dezvoltarea
București, resurselor
2014, p. 82umane
în organizație sau în comunitate.
b) Modelul civismului corporatist global – este specific multinaționalelor care elaborează
programe sociale și de dezvoltare economică pentru comunitățile din țările gazdă. Astfel
de organizații sunt mereu în atenția publicului printr-un răspuns constant la așteptările
acestuia legate de returnarea unei părți din profitul obținut.
c) Modelul reputației – este specific acelor organizații care reflectă, ăn strategiile lor,
principiile și valorile comunității, prin găsirea unui echilibru între cerințele grupurilor
cointeresate și interesele proprii.
d) Modelul auditului social – presupune definirea politicii sociale a organizației pornind de la
identificarea unor criterii de apreciere a performanțelor sale sociale. În aceste organizații,
8
 auditul social vizează analiza acțiunilor ce privesc etica de afaceri, angajamentul față de
grupurile cointeresate și protejarea mediului natural.

Modelele de responsabilitate socială prezentate anterior implică un anumit nivel de

dezvoltare economică a organizației care le folosește, întrucât antrenează un volum mare de
fonduri și de timp, necesită prezența specialiștilor în probleme sociale, și nu numai.
Prin urmare, cu cât complexitatea inișiativelor și investițiilor sociale efectuate de
organizații este mai mare, cu atît impactul pozitiv al acestora asupra mediului social în care
acționează este mai mare. Pentru a obține rezultate bune, însă, inițiativele sociale
organizaționale trebuie să se deruleze într-un cadru organizat, respectiv în cadrul funcțiilor de
management ale organizației, prin integrarea obiectivelor și strategiilor sociale ale organizației
în strategia sa de afaceri pe termen lung.
Numai adoptând un astfel de comportament organizația contemporană va reuși să răspundă
în mod eficient presiunilor grupurilor interesate în activitatea sa, potențîndu-și, în același
timp, performanțele și rezultatele economico-sociale.

CAPITOLUL II
2.1. Conținutul responsabilității sociale a firmei

Aşa cum sugerează Archie B. Carroll în lucrarea “The pyramid of corporate social
responsibility: toward the moral management of organizational stakeholders”,
responsabilitatea socială totală are patru componente: economică, legală, etică şi filantropică.
Aceste patru componente formează piramida responsabilităţii sociale a firmei.
Responsabilitatea filantropică – contribuie cu resurse la comunitate, îmbunătățește calitatea
vieții.
Responsabilitatea etică – face ceea ce este drept, just și corect; evită răul și daunele.
Responsabilitatea juridică – respecta legile și reglementările în vigoare.

9
 Responsabilitatea economică – realizeaza profit, fundamentul pe care se sprijina toate
celelalte responsabilități.
Performanța economică este fundamentul pentru celelalte trei componente. În acelaşi timp cu
obţinerea profitului (exercitarea responsabilităţii economice), firma trebuie să-şi desfăşoare
afacerile în limitele legale (exercitarea responsabilităţii legale), să facă ceea ce este drept, just şi
echitabil (exercitarea responsabilităţii etice) şi să fie un bun partener cetăţenesc (exercitarea
responsabilităţii filantropice).

Programele de responsabilitate socială necesită eforturi din partea întregii organizaţii, nu numai
din partea compartimentului de marketing. În multe organizaţii de astăzi, aceste activităţi sunt
desfăşurate (planificate, organizate, conduse şi controlate) în cadrul compartimentului pentru
problemele clienţilor.
Printre activităţile desfăşurate în aceste compartimente se remarca:
 monitorizarea acţiunilor promoţionale ale firmei
 oferirea de date importante pentru proiectarea produselor
 cercetează satisfacţia consumatorilor
 elaborarea garanţiilor
 supravegherea ambalării şi etichetării produselor
 alegerea furnizorilor
 îmbunătăţirea controlului calităţii
 cercetarea privind creşterea siguranţei produselor
 soluţionarea întrebărilor clienţilor
 procesarea plângerilor consumatorilor
 elaborarea programelor de educare a clienţilor
 În general, şeful acestui compartiment are de asemenea rolul de a elabora politicile firmei
legate de responsabilitatea sociala a acesteia.
 Domeniile în care pot acţiona întreprinderile în vederea protejării şi sporirii bunăstării
societăţii sunt numeroase şi diverse.
 Printre direcţiile principale ale răspunderii sociale ale firmei pot fi enumerate:

 Promovarea standardelor etice înalte în business

 Asigurarea unei calităţi înalte ale condiţiilor de muncă a salariaţilor
 Asigurarea securităţii şi sănătăţii salariaţilor
 Protejarea drepturilor salariaţilor
 Programe pentru prevenirea discriminării angajaţilor
 Sprijinirea instituţiilor de caritate

10
  Participarea la protejarea mediului ambiant
 Protecţia consumatorului
 Susţinerea artei, instituţiilor de învăţământ, medicinii
 Programe pentru ajutorarea bătrânilor
 Sprijinirea reînnoirii şi reconstrucţiei urbane
 Programe de instruire a şomerilor
 Programe pentru prevenirea crimelor etc.

2.2. Argumentele pro şi contra a responsabilităţii sociale

Cu toate că este evidentă importanţa responsabilităţii sociale a firmei, deseori apare întrebarea:
cum influenţează ea performanţele întreprinderii. Studiile efectuate arată că:

 Asumarea responsabilităţii sociale costă, dar poate conduce în perioadele următoare la

mărirea performanţelor financiare realizate;
 Răspunderea socială asigură indirect un profit motivaţional; chiar dacă nu se câştigă bani,
generozitatea poate crea firmei o imagine deosebit de favorabilă care să o susţină în
demersurile sale pentru îndeplinirea obiectivelor propuse.
Totuşi, atât în literatura de specialitate, cât şi în practica economică există opinii contradictorii
la acest subiect.
Tabelul nr.1

PRO CONTRA
1. Aşteptări ale publicului. Firmele au 1. Violarea maximizării
dobândit caracterul lor de la societate şi în profitului. Implicarea socială ar putea reduce
consecinţă trebuie să răspundă necesităţilor eficienţa economică. 
societăţii.  2. Diluarea scopului. Urmărind obiective
2. Profituri pe termen lung. Firmele social sociale se diluează scopul principal al
responsabile tind să conserve în mai mare afacerii – productivitatea economică. 
măsură profituri pe termen lung. 3. Costurile. Multe acţiuni sociale nu-şi
3.Obligaţii etice. Firmele trebuie să fie social acoperă costurile, costuri pe care cineva
responsabile deoarece acţiunile responsabile trebuie să le plătească. 
sunt corecte, morale.  4. Prea multă putere. Firmele au multă
4.Imagine publică. Firmele pot crea o putere iar acţiunile sociale cresc şi mai mult
imagine publică favorabilă dacă îşi propun şi această putere. 
realizează obiective sociale.  5. Lipsa abilităţilor. Firmele de afaceri au,
5.Un mediu mai sănătos. Implicarea firmelor de regulă, priceperi de altă natură decât cele
11
 poate ajuta la soluţionarea unor probleme necesare acţiunilor sociale. 
sociale dificile. 6. Lipsa răspunderii.  Nu există răspundere
6. Descurajarea creşterii ierarhică directă pentru acţiuni sociale.
reglementărilor. Fiind social mai
responsabile, firmele se pot aştepta la mai
puţine reglementări juridice.
 7. Echilibru putere –
responsabilitate. Firmele au multă putere şi
un echivalent responsabilităţii este necesar
pentru asigurarea unei parităţi normale.
8. Interesul acţionarilor Responsabilitatea
socială. va îmbunătăţi pe termen lung preţul
acţiunilor.
9. Disponibilitatea resurselor. Firmele au
resursele necesare susţinerii unor proiecte
publice sau caritabile ce necesită asistenţă.
2.3.Practici de afaceri responsabile social

Pentru ca o iniţiativa să fie considerată ca făcând parte din RSC, este esenţial caracterul ei
voluntar. Cu alte cuvinte, nu poate fi considerată ca fiind o iniţiativa de RSC o schimbare pe care
compania o adoptă ca urmare a presiunilor din partea autorităţilor, a organizaţiilor
neguvernamentale sau a consumatorilor.

O companie poate opera schimbări pentru adoptarea unor practici responsabile social în domenii
ca:

 designul locaţiilor in care operează (ex. proiectarea sediilor, a unităţilor de producţie sau
de desfacere în aşa fel încât: sa existe un nivel mai mare de siguranţă, sa fie protejat
mediul, sa scadă consumul de energie etc.)
 îmbunătăţirea procesele de producţie (ex. eliminarea deşeurilor, reducerea nivelului de
substanţe chimice folosite ca îngrăşăminte etc.)
 retragerea unor produse care pot fi considerate dăunătoare, chiar daca nu sunt ilegale
(ex. gestul McDonalds de a retrage în 2004 porţiile "Supersize" de cartofi prăjii şi de
băuturi carbogazoase)

12
  alegerea unor materiale de producţie şi de ambalare care să protejeze mediul (ex. să
permită reducerea cantităţii de deşeuri, să faciliteze procesul de reciclare, să elimine
emisiile toxice etc.)
 oferirea de informaţii obiective despre produse (ex. ambalajele conţin şi informaţii
despre: efectele negative potenţiale ale consumului, volumul de activităţi fizice necesar
pentru a arde caloriile sau grăsimile pe care le conţine un produs etc.)
 dezvoltarea de programe care să urmărească binele angajaţilor (ex. asistenta medicala,
consiliere psihologica, facilitaţi pentru recreare sau sport etc.)
 asigurarea unor politici de marketing responsabile în special în ceea ce îi priveşte pe copii
(ex. sa nu fie permisa vânzarea online copiilor minori, sa retragă programele de
marketing ale unor produse cu potenţial dăunător din scoli etc.)
 îmbunătăţirea accesului la produsele comercializate pentru persoanele cu dizabilităţi (ex.
rampe de acces în magazine, site-uri web accesibile etc.).

2.4.Voluntariatul comunitar

Voluntariatul comunitar – organizația sprijină și încurajează proprii angajați, partenerii de

afaceri, precum și proprii francizanți(dacă este cazul) să-și dedice o parte din timp sprijinării
unor organizații nonrpofit ori unor cauze sociale de interes local. Pentru a stimula voluntariatul
angajaților lor, organizațiile contemporane apelează la o mare varietate de mijloace și acțiuni:

 Promovarea voluntariatului ca o valoare organizațională

 Recomandarea anumitor cause prin intermediul comunicării interne
 Oferirea de zile libere plătite, pe care angajații să le folosească pentru voluntariat
 Acordarea de finanțări ONG-urilor care reușesc să îi convingă pe angajați să voluntarieze
 Recunoașterea angajaților care s-au remarcat în cadrul acțiunilor de voluntariat (prin
newsletter-ul intern, prin insigne sau alte obiecte onorifice, etc.)

CAPITOLUL III
3.1. Semnificația dimensiunilor responsabilității sociale a organizației în diferite
contexte culturale
Frunză, s., Comunicare etică și responsabilitate socială, Editura Tritonic, București, 2011, p. 127.
Tabelul nr. 2

Dimensiunile Contextul american Contextul european Contextul african

responsabilității
Responsabilitatea Profitabilitate, față Cadrul legal Contribuție economică,
economică de acționari, politici caracterizat prin dependență economică
13
 coproratiste menite respectarea orarului de a guvernului de o
să asigure o buna lucru, asigurarea singură organizație
guvernanță salariului minim pe
corporatistă, economie, dezvoltarea
remunerare, legislației menite să
protecția încurajeze dezvoltarea
consumatorilor și testarea unor noi
produse farmaceutice
Responsabilitatea Nivel scăzut al Nivel ridicat al Prioritate scăzută în
legală obligațiilor juridice obligațiilor legale comparație cu țările
pentru afaceri pentru domeniul dezvoltate, presiune
afacerilor scăzută pentru un
comportament corect,
preocuparea pentru
menținerea unor relații
bune cu oficialii
guvernamentali
Responsabilitatea Politici corporatiste Nivelul ridicat al Cea mai mică influență
etică privind comunitățile taxelor, determinat de asupra obiectivelor
locale nivelul ridicat de CSR, decalaj mare între
calitate al serviciilor nivelul ridicat de etică
sociale prestate de al corporațiilor
autoritățile locale. transnaționale și
corupția loculă,
adoptarea unor coduri
de etică și guvernanță
corporatistă.
Responsabilitatea Sponsorizări Nivelul ridicat al Fonduri pentru
Gangone A., Responsabilitatea socială corporatistă, Editura universitară, București, 2014, p. 76
filantropică corporatiste pentru taxelor impune proiectele de
artă și cultură, transformarea responsabilitate socială
alocarea de fonduri guvernului ăn corporatistă
pentru învățământul principalul furnizor de
superior servicii culturale și
educaționale.

14
 3.2. Responsabilitatea socială a întreprinderilor
Etica şi responsabilitatea sociala sunt apropriate si întrepătrunse. Responsabilitatea sociala
a firmelor reprezintă preocuparea managerilor de a întreprinde acţiuni care protejează şi
îmbunătăţesc atât bunăstarea societăţii, cât şi interesele organizaţiei . Această preocupare este
demonstrată de către managerii care consideră atât interesul pe termen lung al firmei lor cat şi
relaţiile firmei cu mediul (societatea) în care operează.
Astăzi o firmă nu mai este suficient sa-si îndeplinească obiectivele legate de profit, ea
trebuie sa dezvolte programe de protecţia mediului, să ofere şanse egale de angajare, sa creeze
locuri de muncă sigure, să producă produse sigure şi multe altele.
Astfel, la începutul sec.XX Andriu Carneghi, care se ocupa de producerea oţelului a investit
350 milioane de dolari în programele sociale şi a construit aproape 2000 de biblioteci. John D.
Rocfeller a jertfit 550 de milioane de dolari şi a creat „Fundaţia Rocfeller”.
În jumătatea a doua a sec.XX activităţile de responsabilitate socială iau amploare. De
exemplu, Procter&Gamble a retras în mod voluntar de pe piaţă tampoanele marca Rely, la
numai câteva săptămâni după lansare, când s-a auzit de o posibilă infecţie.
Acţiunea fără precedent a lui Procter&Gamble, a retragerii după ce cheltuise 75 milioane
dolari în douăzeci de ani de cercetare şi pregătire a pieţei a constituit într-adevăr o strategie de
responsabilitate socială a organizaţiei. Un alt exemplu de responsabilitate socială îl constituie
acţiunea firmei americane M&M / Mars Co, când a suspendat folosirea unui colorant roşu
artificial, folosit pentru bomboane, atunci când cercetările au arătat că unele forme clare de
cancer sunt legate de asemenea coloranţi sintetici.
Faimoasa firmă „Levi Strauss”, care constă din 140 de întreprinderi amplasate pe întregul
mapamond şi unde lucrează aproape 44 mii de lucrători, anual consumă aproximativ 3% din
profitul brut al său pentru activităţile de responsabilitate socială.
Cu toate că situaţia economică în republica noastră este complet diferită, totuşi putem
menţiona de acţiuni din domeniul responsabilităţii sociale. Astfel, istoria ne indică că încă la
sfârşitul secolului XIX Princesa Dadiani finanţează construcţia liceului pentru oameni săraci,
unde până
Revisting nu CSR
Caroll’s demult era amplasat
Pyramid: An Africanun bloc a Conservatorului.
Perspective, In E. R. Pedersen& M. Huniche(Eds.), Corporate
Citizenchip in Developing Countries: new partenership perspectives(pp. 29-56). Copenhagen Business School
În prezent, tot mai multe întreprinderi se încadrează în această activitate. De exemplu,
Press, 2005, p. 29.
programul municipal din oraşul Chişinău „De la inimă la inimă” prevede atragerea agenţilor
economici spre finanţare şi patronarea familiilor cu mulţi copii, bătrânilor. Peste 240 de agenţi
economici din municipiul Chişinău au acceptat să ia parte la implementarea acestui program,
acordând patronaj de lungă durată la circa 4000 de persoane nevoiaşe din municipiu.

15
 La această acţiune au răspuns aproximativ câte o întreprindere din zece la care s-au
adresat. Mult mai receptive sunt întreprinderile mari, care activează pe parcursul unei
perioade mai lungi de timp şi au reuşit să-şi formeze o cultură organizaţională puternică.
Esenţial contribuie la realizarea acestei programe întreprinderile: „Piaţa Centrală”, ”Carmez”,
”Tutun CTC”, ”Moldtelecom”.
Totuşi, tratarea acestei responsabilităţi la nivelul unităţilor economice este încă superficială.
Aceasta poate fi explicat printr-un nivel jos al profitabilităţii firmelor, precum şi prin
necunoaşterea rolului responsabilităţii sociale în cadrul activităţii firmelor.
Un exemplu de răspundere socială servesc evenimentele de la fabrica Sara Lee Bakery din
New Hampton, Iowa, SUA. Mulţi salariaţi din firmă au început să sufere de sindromul
deficienţei carpiene, o afecţiune a încheieturii determinată de mişcările repetate ale mâinii. În
loc să-i trimită pe salariaţi să urmeze şedinţe de fizioterapie – şi, în calitate de principal
angajator din oraş să analizeze modul în care scade morala oraşului – managerii de la Sara
Lee au investigat în profunzime problema.
Managerii au ascultat sugestiile lucrătorilor din fabrică şi le-au solicitat inginerilor să
proiecteze uneltele în aşa fel încât să elimine pe cât posibil efectele acestei probleme. Drept
rezultat s-a obţinut o eliminare a sindromului deficienţei carpiene din fabrică într-o perioadă
foarte scurtă de timp.

Un alt exemplu elocvent de răspundere socială reprezintă comportamentul firmei

„Mousauto”, care după două luni după ce au avut loc scurgeri de substanţe toxice în Bhopal la
uzina construită de „Union Carbait” în India şi decesul a aproape 2000 de locuitori a acestui oraş,
a uimit criticii săi, anunţând despre lansarea benevolă a programei „dreptul de a şti”, care constă
în răspândirea informaţiei despre primejdiile posibile şi măsurile de precauţie, obligatorii pentru
oamenii ce locuiesc în preajma a 53 de uzine ale acestei firme. Comportamentul întreprinderilor
se bazează pe una din abordările menţionate mai sus, fiind influenţată de stadiul de dezvoltare
morală a firmei şi în cazul dacă are loc o modificare a culturii organizaţionale e posibil să se
schimbe şi punctul de vedere faţă de RS.

CONCLUZII

În concluzie, strategiile de responsabilitate socială implementate de către organizații și

integrate în strategiile lor de afaceri pe termen lung reprezintă cel mai puternic promotor al
procesului de dezvoltare a unor afaceri sustenabile, deoarece responsabilitatea socială a
întreprinderilor reprezintă o componenta esențială în declanșarea și promovarea
antreprenoriatului social și o sursă importantă de beneficii comerciale pentru organizații, măsura

16
în care o firma se implică social fiind o dovadă a bunăstării și a puterii deținute de aceasta.
Consultând literatura de specialitate s-a putut observa că responsabilitatea socială
corporatistă, reprezintă în prezent procese şi acţiuni considerate a fi importante în strategia de
management a companiilor. O activitate responsabilă social va aşeza compania între cele mai
dorite atât ca şi angajator cât şi ca şi furnizor de bunuri şi servicii. De asemenea, implicarea
socială a companiilor este văzută a fi o necesitate în contextul în care acestea trăiesc şi îşi
desfăşoară activitatea în comunităţi asupra cărora au o influenţă majoră. Astfel cea mai mare
parte a literaturii este de acord cu faptul că responsabilitatea socială corporatistă este o metodă
eficientă de a aduce avantaje tuturor părţilor implicate, şi anume atât companiei cât şi tuturor
categoriilor de publicuri cu care aceasta vine în contact. Mai mult decât atât, responsabilitatea
socială corporatistă sprijină dezvoltarea durabilă.
Literatura ne-a dovedit faptul că fenomenul de responsabilitate socială corporatistă este
destul de răspândit în majoritatea ţărilor dezvoltate atât din Europa cât şi din America şi Africa.
În ceea ce priveşte teritoriul Republicii Moldova, literatura dedicată acestui subiect este săracă
din cel puţin două motive: în primul rând datorită faptului că fenomenul este nou şi de multe ori
înţeles greşit şi în al doilea rând datorită faptul că încă nu au existat suficiente campanii şi acţiuni
de CSR în adevăratul sens al cuvântului.
Putem spune că în general activitatea de responsabilitate socială, deşi este destul de puţin
cunoscută în ţara noastră, atât la nivel individual cât şi la nivelul presei, fenomenul este suficient
de apreciat pentru a putea fi implementat şi aceptat de către cetăţeni. Se observă un interes
crescut din partea acestora, cu privire la implicarea socială a companiilor în comunitate.

LISTA BIBLIOGRAFICĂ

Cărți:
1. Nica, E., Managementul performanței. Perspectiva umană, Editura Economică, București ,2006
2. Oprea, L., Responsabilitatea socială corporatistă, Editura Tritonic, București, 2005
3. Gangone A., Responsabilitatea socială corporatistă, Editura universitară, București, 2014
4. Frunză, s., Comunicare etică și responsabilitate socială, Editura Tritonic, București, 2011

17
5. Aaker David. 2005. Managementul capitalului unui brand, cum să valorificăm numele unui brand,
Brandbuilders Grup, Bucureşti.
6. Oprea Luminiţa. 2005. Responsabilitate socială corporatistă, Ed. Tritonic, Bucureşti.
7. Iordache S., Cultura afacerilor, editura ASEM, Chișinău 2005.

Alte pagini web:

1. https://conspecte.com/Cultura-organizationala/responsabilitatea-sociala-a-firmei.html
2. https://ro.wikipedia.org/wiki/Responsabilitate_social%C4%83_a_corpora%C8%9Biilor
3. https://issuu.com/reteauarsc/docs/ghid_metodologic_-_integrarea_respo
4. https://away.vk.com/away.php

18