Conspect Draft La AEF 2022 29.10.22

Analiza economico-financiară. Titularul cursului, BĂDICU Galina, dr., conf.univ.
badicu.galina@ase.md
Noțiuni introductive
Analiza economico-financiară se ocupă cu studierea faptelor economice1 din punct de vedere
cantitativ și/sau calitativ, static și/sau dinamic, identificând factorii importanți, corelația dintre aceștia,
cauzele și consecințele schimbării acestora și, pe această bază, realizează diagnosticarea stării lor în vederea
orientării deciziilor care privesc funcționarea eficientă a entității în context competițional.
Analiza calitativă are ca scop stabilirea esenței faptelor economice, a însușirilor sale esențiale,
principalilor factori ce le determină.
Analiza cantitativă cercetează latura cantitativă a faptelor economice, exprimată prin determinări
cantitative, precum și prin modificări intervenite în structura acestora. Extinderea analizei cantitative
necesită folosirea metodelor matematicii moderne.
Analiza statică studiază faptele economice și legăturile de condiționare care determină starea sau nivelul
acestora la un moment dat. Acest tip de analiză permite cunoașterea fenomenelor sau rezultatelor economice,
precum și abaterile la momentul de referință ales. Întrucât faptele economice se află în continuă mișcare,
pentru adâncirea procesului cunoașterii este necesară studierea lor în dinamică.
Analiza dinamică abordează faptele economice în mișcarea și condiționarea lor reciprocă, evidențiind
poziția pe care o dețin și modificările survenite în diferite momente ale evoluției lor. Pe baza analizei
dinamice se stabilesc factorii care acționează asupra schimbării poziționale a faptelor economice, precum și
tendințele în evoluția viitoare.
Analiza statică și cea dinamică se îmbină în mod reciproc, ceea ce permite cunoașterea faptelor economice la un
moment dat, precum și evoluția lor într-o anumită perioadă de timp.
Analiza unei activități economice pornește de la rezultate, materializate sub forma unor indicatori
economico-financiari, după care se determină elementele procesului, factorii care l-au generat și i-au
influențat evoluția și relațiile dintre aceștia. Elemente - părți componente ale fenomenului analizat; Factorii –
forțe care provoacă sau determină o faptă economică; Cauze – fenomene (condiții, împrejurări etc) care provoacă
și explică apariția unei fapte economice.
Analiza economico-financiară are drept scop investigarea situației economico-financiare a entității, cu
ajutorul unei metodologii specifice, în vederea identificării principalelor puncte forte și puncte slabe și
formulării recomandărilor care să vizeze creșterea potențialului său economico-financiar.
Prin metode ale diagnosticului economico-financiar se subînţelege totalitatea mijloacelor cu ajutorul
cărora se efectuează prelucrarea analitică a informaţiei economice, tabelul 1.
În condiţiile creşterii complexităţii actului decizional, analiza economico-financiară deţine un loc
privilegiat în demersul diagnosticului reprezintând o coordonată esenţială a entității şi a definirii strategiilor
de dezvoltare.
Analiza economico-financiară ca metodă de cercetare contribuie la realizarea tuturor fazelor
diagnosticului:
I. faza de poziționare a entității în sectorul de activitate;
II. faza de evaluare a potențialului economico-financiar al entității;
III. faza de elaborare a opțiunilor strategice.
1
Conform Legii Contabilității - Fapt economic reprezintă o tranzacție, operațiune, eveniment care au modificat sau pot modifica
activele, capitalul propriu, datoriile, veniturile, costurile și cheltuielile entității. În literatura de specialitate – fenomen economic.
1
Tabelul 1. Tipologia metodelor de analiză
2
Evoluţia fenomenelor şi a rezultatelor unei întreprinderi se analizează pe baza: abaterilor absolute,
relative, indicilor (ritmurilor) de creştere. Orice rezultat al activităţii întreprinderii se analizează şi se
apreciază nu numai ca o mărime în sine, ci şi în comparaţie (raport) cu un criteriu, cu o bază de referinţă. De
altfel, emiterea aprecierilor asupra fenomenelor cercetate nu poate fi efectuată fără raportarea la o valoare de
referinţă considerată ca normală. Principala condiție în aplicarea comparației este asigurarea comparabilității
indicatorilor. Adică, datele trebuie să fie omogene după conţinut, să aibă aceleaşi unităţi de exprimare şi
aceeaşi metodologie de calcul.
În funcţie de criteriul care stă la baza comparaţiei, distingem:
- comparaţii în timp, cele efectuate între rezultatele (efective, planificate, bugetare) ale perioadei
analizate şi rezultatele perioadei (lor) precedente;
- comparaţii în spaţiu, care pot fi efectuate între structurile aceleiaşi întreprinderi similare (ca profil şi
dimensiune) sau cu datele medii ale sectorului de activitate a entităţii.
Gruparea este o metodă de cercetare care presupune separarea totalităţii studiate în grupuri omogene
de unităţi economice după unul sau mai multe criterii. Metoda grupării ordonează fenomenele economice în
funcție de diferiți factori. Alegerea criteriului de grupare depinde de specificul fenomenului studiat și scopul
analizei. Această etapă are rolul de a separa tipurile calitative conturate în cadrul totalităţii studiate. De
exemplu, gruparea muncitorilor după vârstă, stagiu de muncă, nivelul de calificare etc.).
Metoda balanțieră este bazată pe egalitatea a două grupuri de indicatori interdependenţi, în cazul când
între acestea există relaţii de sumă şi diferenţă. Metoda balanțieră se aplică la întocmirea balanţei timpului
de muncă, la aprecierea solvabilităţii întreprinderii în baza balanţei creanţelor şi a datoriilor curente. În acest
caz, se întocmește balanța creanțelor și a datoriilor curente etc.
Metoda diferenţelor absolute se aplică pentru identificarea influenţei factorilor la forma multiplicativă
de legătură. Esența metodei diferențelor absolute constă în calcularea succesivă a abaterilor dintre factorii
respectivi și în determinarea influenței acesteia asupra modificării indicatorului rezultativ.
. Metoda diferențelor relative se aplică în cazurile când nu dispunem de valorile factorilor din formula
analitică, însă avem informația referitor la indicatorii în baza cărora se calculează factorii. Metoda se aplică
la forma multiplicativă de legătură, în modelele factoriale cu trei și mai mulți factori.
Esența metodei substituțiilor în lanț constă în izolarea unor factori de acţiunea altor factori prin
înlocuirea succesivă a factorilor din perioada de bază cu cei din perioada de gestiune și în calcularea
influenței lor comparând rezultatul obținut cu cel precedent. Asemenea mod de înlocuire poartă denumirea
de substituţie. Metoda substituţiilor în lanţ se aplică la forma multiplicativă de legătură în modelele factoriale
cu trei-patru și mai mulți factori. De asemenea, poate fi aplicată și la forma combinată de legătură.
Metoda integrală constă în obținerea unei acțiuni mai precise a factorilor, deoarece are la bază
repartizarea fiecărei părți a restului neîmpărțit în mod egal între factori. Metoda se aplică la forma
multiplicativă de legătură în sistemele factoriale de doi sau mai mulți factori.
Metoda scorurilor este o metodă de diagnosticare a riscului la care se expune agentul economic în
activitatea viitoare. Metoda scorurilor este bazată pe agregarea unui anumit număr de rate cu semnificație
de structură financiară, rentabilitate și grad de îndatorare într-o funcție numită scor.
3
Tema 1. Analiza activității operaționale
1.1. Analiza veniturilor
1.2. Analiza cheltuielilor
1. Analiza veniturilor
Veniturile - creșteri ale beneficiilor economice înregistrate în cursul perioadei de gestiune, sub forma
intrărilor de active sau majorării valorii acestora sau a diminuării datoriilor care au drept rezultat creșteri ale
capitalului propriu, cu excepția celor legate de contribuțiile proprietarilor (SNC Venituri, pct. 5).
Ca rezultat al desfășurării activității economice, entitatea poate obține:
 venituri din vânzări (611); Venituri din activitatea operațională
 alte venituri din activitatea operațională (612);
 venituri din operațiuni cu active imobilizate (621);
 venituri financiare (622); Venituri din alte activități
 venituri excepționale (623).

Analiza veniturilor oferă utilizatorilor Situațiilor financiare posibilitatea aprecierii următoarelor
aspecte:
 Care este mărimea și evoluția veniturilor în ultimii ani?
 Care sunt sursele principale de venituri, adică care este profilul real (tipul de activitate) al entității?
 Cât de diversificată este activitatea operațională a entității și cât de stabile sunt sursele de venituri?
 Care sunt cauzele principale ce au provocat modificarea veniturilor?
Aprecierea generală a mărimii și evoluției veniturilor are menirea de a examina dimensiunea lor
absolută și relativă în comparație cu: realizările anilor precedenți; obiectivele stabilite în Planul de afaceri.
Cercetarea veniturilor în dinamică permite evaluarea volumului activității economice și studierea
modificărilor apărute în acest volum, în ultimii ani. Această direcție de analiză se efectuează în baza datelor
Situației de profit și pierdere și Registrului de evidență analitică și sintetică la conturile de evidență a veniturilor.
În acest context, la analiza mărimii și evoluției veniturilor se determină abaterea absolută a acestora (față
de perioada precedentă și Planul de afaceri), ritmul creșterii, sporul creșterii, procentul îndeplinirii planului și
procentul abaterii de la plan.
Abaterea absolută a V ( V) = V1 – V0, unde: V0 poate fi: anul precedent, date planificate (cu cât s-a modificat valoric)
𝐕𝐚𝐜
Ritmul de creștere a V = 𝐕𝐚𝐩 × 𝟏𝟎𝟎%, unde: ac - anul curent; ap - anul precedent (abatere relativă: cu cât s-a modificat în %)
Sporul creșterii V = Ritmul de creștere a V - 100% (de câte ori)

𝐕𝐞𝐟
Procentul îndeplinirii planului a V = × 𝟏𝟎𝟎%, unde: Vef – venitul efectiv; Vpl – venitul planificat
𝐕𝐩𝐥
Procentul abaterii de la plan a V ( %V) = Procentul îndeplinirii planului a V- 100%
Din punct de vedere al tehnicii de calcul al componenței sau structurii veniturilor se determină
ponderea fiecărui tip de venituri în suma totală a veniturilor. Datele cifrice la această etapă de analiză pot
fi expuse sub formă tabelară sau cu aplicarea metodelor grafice, ce permit prezentarea mai clară într-o formă
accesibilă a materialelor analitice.
4
Tabelul 1. Aprecierea evoluției și structurii veniturilor
Suma veniturilor, mii lei Abaterea Ritmul creșterii Ponderea, structura,%
Devierea
Tipuri de venituri anul absolută, mii față de anul anul
anul curent anul curent ponderii, %
precedent lei precedent, % precedent
3
1 2 3 4 = 3-2 5 = × 100 6 7 8 = 7-6
2
Venituri din vânzări
Alte venituri din
activitatea operațională
Venituri din operațiuni cu
active imobilizate
Venituri financiare
Venituri excepționale - - -
Total venituri 122 260,9 136 227,0 +13 966,1 111,42 100,00 100,00 X
Concluzie: în rezultatul calculelor efectuate, observăm o majorare a veniturilor totale cu 11,42% sau cu 13 966,1
mii leu. Aceasta ne demonstrează o tendință pozitivă de creștere a sumei totale a veniturilor. Majorarea respectivă a fost
determinată de evoluția veniturilor din ambele activități în cadrul entității: operațională și alte activități. Cea mai mare
creștere a înregistrat veniturile financiare cu 357,7%, urmate de veniturile din operațiuni cu active imobilizate –
150,99% și alte venituri operaționale cu 52,75%. Din tabel se atestă o creștere și a veniturile din vânzări cu 10,78%
Deoarece, cota cea mai mare în structura veniturilor revine veniturilor din vânzări în procesul analizei
se examinează mai detaliat structura acestora pe tipuri de activitate operațională. Analiza veniturilor din
vânzări pe tipuri de activități este esențială pentru înțelegerea strategiei entității și poziției acesteia pe piață.
De regulă, o întreprindere puternică din punct de vedere concurențial caută să dezvolte activități colaterale
celei de bază, ceea ce contribuie, pe de o parte, la îmbunătățirea activității principale, iar pe de altă parte, la
consolidarea imaginii sale în rândul clientelei.
Conform prevederilor naționale contabile în componența veniturilor din vânzări se includ:
 Venituri din vânzarea produselor
 Venituri din vânzarea mărfurilor
 Venituri din prestarea serviciilor
 Venituri din executarea lucrărilor
 Venituri din contracte de construcție
 Venituri din contracte de leasing operațional și financiar (arendă, locațiune)
 Venituri din contracte de micro finanțare
 Venituri din vânzarea produselor și mărfurilor – venituri din comercializarea bunurilor produse de
entitate sau cumpărate pentru a fi revândute, inclusiv terenurile și alte imobilizări deținute în scopuri
revânzării.
 Venituri din prestarea serviciilor și executarea lucrărilor – venituri din executarea de către entitate a
unor lucrări/servicii pe parcursul unei anumite perioade de timp (de exemplu, venituri din serviciile de transport,
reparație, intermediere, consultanță, instruire, agrement-sport, instalare a utilajului, telefonie, internet, turism etc.).
 Contract de construcție – contract încheiat între beneficiar și antreprenor pentru construirea,
reparația, modernizarea și reconstruirea unui activ sau a unui grup de active, care ca proiectare, tehnologie
și funcționare sau destinație sânt interconexate și interdependente. Venitul în cazul contractului de
construcție include: venitul inițial; venitul din modificările contractului; venitul din reclamații și venitul sub formă
de prime de stimulare.
5
 Contract de leasing (arenda, locațiunea, închirierea) - contract potrivit căruia locatorul cedează
locatarului, contra unei plăți sau serii de plăți, dreptul de utilizare a activului pentru o perioadă convenită
de timp – activitate de bază.
 Activitatea de micro finanțare este o activitate economică permanentă a entității de microfinanţare, ce
constă în prestarea următoarelor servicii de microfinanţare: acordarea și gestionarea împrumuturilor; acordarea
de garanții la împrumuturi și la credite bancare; efectuarea investițiilor, a participațiunilor.
Analiza structurală a veniturilor din vânzări permite stabilirea profilului real al activității operaționale,
adică specializarea entității în fabricarea produselor, comercializarea mărfurilor, prestarea serviciilor sau
executarea lucrărilor de construcție etc. Acest profil, uneori, nu întru totul, corespunde celui nominal, adică
tipurilor de activitate menționate în documentele juridice (contract de constituire, statut).
În procesul analizei structurale a veniturilor din vânzări este necesar a stabili dacă activitatea
operațională a entității este absolut specializată (se practică un singur tip de activitate) sau diversificată
(multilaterală). În cazul multilateral, se studiază dacă există genul principal (de bază, prevalent) de activitate cu o
cotă mai mare de 85% sau există diferite tipuri de activități care au cote aproximativ echivalente în suma totală
a vânzărilor. Fiecare din aceste variante are anumite avantaje. În particular, specializarea permite majorarea
eficienței activității operaționale datorită procurării utilajului special, angajării personalului calificat în
domeniu, acumulării experienței corespunzătoare etc. Totodată, majorarea gradului de diversificare asigură
o structură mai variată a veniturilor cu scopul diminuării riscurilor și reducerii condițiilor de incertitudine care
apar în domeniile de activitate practicată. Aceasta însemnă că, în cazul dificultăților de diferite tipuri într-un domeniu
de activitate, entitatea poate exista pe seama veniturilor provenite din alte tipuri de activități.
De asemenea, se examinează stabilitatea sau variabilitatea structurii veniturilor din vânzări pe tipuri de
activitate operațională în dinamică. Analiza structurală a vânzărilor pe tipuri de activitate operațională poate
fi detaliată până la nivelul grupelor sau felurilor de produse (mărfuri, servicii, lucrări), precum și pe forme de
achitare și în funcție de termenul de plată.
În calitate de sursă de informații pentru această etapă de analiză servesc datele contabile analitice la contul 611
,,Venituri din vânzări” și Balanța de verificare a conturilor sintetice de gradul II.
Tabelul 2. Evaluarea dinamicii și structurii veniturilor din vânzări
Venituri din vânzări,
Abaterea Ponderea, %
mii lei Ritmul de Devierea
Tipuri de venituri absolută,
anul creștere, % anul anul de ponderii, %
anul curent mii lei
precedent precedent gestiune
3
1 2 3 4 = 3-2 5 = × 100 6 7 8 = 7-6
2
Venituri din vânzarea
produselor
Venituri din vânzarea
mărfurilor
Venituri din prestarea
serviciilor
Venituri din contracte de
leasing operațional și
financiar
Total venituri din vânzări 121760,3 134 887,9 13 127,6 110,78 100,00 100,00 X
6
Concluzie: Din tabel, se atestă o creștere a veniturilor din vânzări de 13 127,6 mii lei ceea ce constituie
10,78%. Evoluția respectivă a fost determinată de majorarea veniturilor din toate tipurile de activități
operaționale din cadrul entității. Examinând structura veniturilor din vânzări, observăm că în ambele
perioade, entitatea obține venituri din patru activități, iar cota cea mai mare în obținerea veniturilor din
vânzări revenindu-le veniturilor din vânzarea mărfurilor (85,78%, perioada curentă). Faptul că veniturilor
din vânzarea mărfurilor ocupă o pondere semnificativă, denotă că principalul gen de activitate este
comercializarea bunurilor, totodată, deducem că activitatea operațională a entității este diversificată.
Similar cu analiza structurală, veniturile din vânzări trebuie să fie analizate din punct de vedere
factorial, prin prisma stabilirii cauzelor ce au condiționat modificarea vânzărilor.
Metodele analitice contemporane propun diferite metode factoriale pentru evidențierea cauzelor
modificării veniturilor din vânzări. Cel mai clasic model factorial, cantitativ-valoric, utilizat în mai multe ramuri
ale economiei naționale poate fi prezentat, astfel:
𝑛
𝑉𝑉𝑝 = ∑ 𝑄𝑖 × 𝑃𝑖
𝑖=1
Utilizarea acestui model permite determinarea separată a modificării volumului din vânzări în
rezultatul influenței a doi factori:
• cantitatea produselor vândute pe tipuri de produse. Majorarea sau diminuarea stocului de produse
poate fi condiționată de influența unui șir de factori detaliați, de exemplu: lipsa ambalajului; defectarea
utilajului de ambalare; lipsa mijloacelor de transport; scăderea (creșterea) cererii pentru produse; returnarea
produselor vândute anterior; modificarea datelor privind stocurile produselor în urma inventarierii etc.
• prețurile pentru produsele vândute. Modificarea prețurilor de vânzare poate fi influențată de un șir
de factori, precum inflația (deflația) monedei naționale; creșterea (scăderea) cererii și ofertei pe piața de
desfacere; nivelul calității produselor în comparație cu calitatea produselor concurenților; aplicarea politicii de
discont, de reducere temporară a prețurilor etc.
Tabelul 3. Analiza factorială a venitului din vânzarea produselor
Concluzie:
7
2. Analiza cheltuielilor
Caracterizarea stării de performanță a entității presupune analiza a doua categorii de indicatori:
venituri și cheltuieli.
Cheltuieli – diminuări ale beneficiilor economice înregistrate în perioada de gestiune sub formă de
ieșiri, reduceri ale valorii activelor sau de creșteri ale datoriilor care contribuie la diminuări ale capitalului
propriu (rezultatului financiar), altele decât cele rezultate din distribuirea acestuia proprietarilor (SNC
Cheltuieli, pct. 5).
Cheltuielilor se clasifică după destinații (funcții) pe următoarele grupe:
Cheltuieli ale activității operaționale – cheltuieli determinate de procesul desfășurării activității
operaționale a entității: costul vânzărilor (711); cheltuielile de distribuire (712); cheltuielile administrative
(713); alte cheltuieli din activitatea operațională (714).
Cheltuieli ale altor activități – cheltuieli condiționate de desfășurarea altor activități:
 cheltuielile cu activele imobilizate, care reprezintă cheltuielile aferente ieșirii, cu excepția lipsurilor și
deteriorărilor constatate la inventariere (721);
 cheltuielile financiare, care includ cheltuielile (pierderile) rezultate din operațiunile financiare ale
entității (722);
 cheltuielile excepționale, condiționate de evenimente atipice, care nu se manifestă permanent sau cu
regularitate (calamități naturale, perturbări politice, modificări ale legislației etc.) (723).
Cheltuieli privind impozitul pe venit – suma totală a cheltuielilor privind impozitul pe venit luate în calcul
la determinarea profitului net (pierderii nete) al (a) perioadei de gestiune (731).
În scopul prezentării și analizei informațiilor, în notele la situațiile financiare, cheltuielile se grupează
potrivit naturii lor astfel:
 cheltuieli materiale;
 cheltuieli cu personalul;
 cheltuieli privind amortizarea și deprecierea;
 alte cheltuieli.
Cercetarea structurală a cheltuielilor în dinamică permite reflectarea în mod sintetic a activității entității
din punct de vedere a folosirii eficiente a resurselor de care dispun, iar reducerea nivelului lor trebuie să
reprezinte un obiectiv principal pentru toți agenții economici, în vederea sporirii eficienței întregii activități
desfășurate. Această direcție de analiză se efectuează în baza datelor Situației de profit și pierdere, anexelor la
situație și Registrului de evidență analitică și sintetică la conturile de evidență a cheltuielilor.
Creșterea sau reducerea cheltuielilor, nivelul lor de corelație pot fi explicate de particularitățile
ramurile ale entității analizate, sezonalitatea activității ei, structura de organizare, modificările în volumul
activității, care pot fi condiționate de așa factori externi ca: criza economică, inflația, modificarea cursului valutar,
mediul concurențial, starea pieței de muncă și accesibilitatea la piețele de furnizare cu materie primă și materiale, și
factori interni cum ar fi tehnologiile utilizate, starea utilajului, organizarea procesului de producție și a muncii,
controlul privind utilizarea resurselor materiale și umane etc.
Analiza evoluției și corelației indicatorilor privind cheltuielile în practica economică se manifestă în
următoarele situații de aplicare pentru:
 determinarea tendințelor de modificare a cheltuielilor unei entități în dinamică cu scopul elaborării programelor
privind asigurarea acesteia cu resursele necesare;
8
 calculul necesității entității în factorul uman, stocuri, imobilizări ținând cont de corelațiile optimale evidențiate
în cheltuielile acestea;
 evidențierea cauzelor de creștere a cheltuielilor entității și elaborării măsurilor privind reducerea lor;
 stabilirea nivelului de prețuri în corespundere cu nivelul cheltuielilor înregistrate la entitatea analizată;
 luarea deciziilor privind majorarea profitului entității și creșterea eficienței activității acesteia;
 bugetarea cheltuielilor pentru perioadele viitoare ale activității entității etc.
Analiza structurală, dinamică și factorială a cheltuielilor prezintă o importanță în activitatea de
gestiune și control, deoarece evidențiază modul în care sunt utilizate resursele materiale, umane și financiare
ale entității, asigurând înțelegerea mecanismului de formare a rezultatelor în funcție de volumul, structura
și tendințele diferitelor categorii de cheltuieli.
Analiza dinamică. Pentru analiza dinamicii cheltuielilor totale ale entității este necesar să se calculeze
modificările absolute și procentuale intervenite în nivelul acestora.
Analiza structurală este o metodă de gestiune curentă și de previzionare a cheltuielilor, ce relevă o
serie de aspecte privind apartenența sectorială, orientarea eforturilor, modul de finanțare etc. Totodată pe
baza demersului structural se pot efectua analize comparative cu mediile sectoriale și principalii concurenți
evidențiindu-se poziția entității în raport cu ceilalți participanți din sectorul respectiv. O primă abordare
structurală a cheltuielilor entității se face având în vedere natura acestora și conținutul lor. În funcție de
mărimea și semnul modificărilor intervenite, se pot face aprecieri cu privire la creșterea sau reducerea
cheltuielilor totale efective față de cele previzionale sau din perioada de bază. În cadrul analizei este necesar
să se studieze și structura cheltuielilor totale pe categorii de cheltuieli. În acest scop, este necesar să se
calculeze ponderea fiecărei categorii de cheltuieli în cheltuielile totale precum și modificarea acestor ponderi.
În general majorarea cheltuielilor se apreciază negativ. De aceea, orice analiză a cheltuielilor, pe
total sau pe categorii de activități, ar fi relevant de efectuat în corelare cu categoriile de venituri la a căror
realizare concură.
Tabelul 4. Aprecierea structurii cheltuielilor activității operaționale în dinamică
mii lei Abaterea Ponderea, structura,%
Ritmul de Devierea
Indicatori anul absolută, anul anul
anul curent creștere, % ponderii, %
precedent mii lei precedent curent
3
1 2 3 4 = 3-2 5 = × 100 6 7 8 = 7-6
2
Costul vânzărilor, inclusiv

-costul produselor vândute
-costul mărfurilor vândute
-costul serviciilor prestate
-costuri aferente contractelor
de leasing
Cheltuieli de distribuire
Cheltuieli administrative
Alte cheltuieli din
activitatea operațională
Total cheltuieli ale
120 104,8 133 696,0 +13591,2 111,32 100,00 100,00 X
activității operaționale
Venituri din activitatea
122062,3 135349,2 +13286,9 110,88 X X X
operațională
9
Concluzie. Tabelul dat structurează informația pe tipuri de cheltuieli, ceea ce oglindește clar care din
ele au dus la majorarea cheltuielilor perioadei. În baza calculelor efectuate, se observă o majorare a
cheltuielilor operaționale per total cu 13 591,2 mii lei sau cu 11,32%. Această creștere nu poate fi justificată,
deoarece este mai mare decât creșterea veniturilor: 111,32%>110,88%. Majorarea cheltuielilor operaționale a
avut loc pe seama creșterii cheltuielilor administrative, de distribuire, altor cheltuieli. În particular: Dacă
creșterea costului vânzărilor poat
minuțios, în vederea găsirii căilor de reducere. Din punct de vedere structural, observăm că ponderea
principală în
Tabelul 5. Aprecierea structurii cheltuielilor altor activității2 în dinamică
Suma cheltuielilor, mii lei Abaterea Ponderea, structura,%
Ritmul de Devierea
Tipuri de cheltuieli anul absolută, anul anul
anul curent creștere, % ponderii, %
precedent mii lei precedent curent
3
1 2 3 4 = 3-2 5 = × 100 6 7 8 = 7-6
2
Cheltuieli cu active
imobilizate
Cheltuieli financiare
Cheltuieli excepționale
Total cheltuieli ale altor
825,4 2 314,2 +1 488,8 280,37 100,00 100,00 X
activități
Venituri ale altor activități 198,6 877,8 +679,2 441,50 X X X
Concluzie. În baza calculelor efectuate, se observă o majorare a cheltuielilor altor activități per total cu
1488,8 mii lei sau cu 180,37%. Această creștere poate fi justificată, deoarece este mai mică decât creșterea
veniturilor: 441,50%>280,37%. Majorarea cheltuielilor operaționale a avut loc pe seama creșterii cheltuielilor
atât cu active imobilizate, cât și cheltuieli
financiare. Din punct de vedere structural, observăm că ponderea principală în ambele perioade o
deține cheltuielile financiare (> 80%).
Tabelul 6. Ponderea fiecărei categorii de cheltuieli și venituri în totalul acestora
Ponderea
Devierea
Natura activității Anul precedent Anul curent
ponderii, %
Suma, mii lei % Suma, mii lei %
1 2 3 4 5 6=5-3
Cheltuieli ale activității
operaționale
Venituri ale activității operaționale
Cheltuieli ale altor activități
Venituri ale activității operaționale
Total cheltuieli 120 930,2 100,00 136 010,2 100,00 X
Total venituri 122 260,9 100,00 136 227,0 100,00 X
Concluzie. Corespunzător perioadelor supuse analizei, se constată că la nivel de entitate creșterea în
sumă absolută a cheltuielilor este superioară creșterii veniturilor. În baza calculelor efectuate, se observă că
ponderea principală în ambele perioade, în corelare, o dețin atât cheltuielile, cât și veniturile activității
2 În categoria alte activități, nu întotdeauna din aceleași fapte economice se generează concomitent cheltuieli și venituri.
10
Calea principală de sporire a eficienței activității entității este raționalizarea cheltuielilor efectuate de
către acestea. Deci, pentru a reduce cheltuielile aferente produselor, mărfurilor vândute, serviciilor prestate
și alte cheltuieli ale perioadei, pentru a fi mai competitivă, entitatea trebuie să depună eforturi în optimizarea
acelor elemente de cheltuieli, care influențează în cea mai mare măsură rezultatul final.
La următoarea etapă de analiză se apreciază mărimea cheltuielilor la 1 leu venituri din vânzări. Analiza
cheltuielilor aferente vânzărilor are rolul de a evidenția evoluția acestora, factorii care influențează nivelul
lor, precum și identificarea rezervelor interne, care pot fi puse în valorificare la reducerea lor sau la
menținerea în limitele de eficiență, care concură la performanță financiară a entității. Pentru urmărirea
dinamicii cheltuielilor aferente vânzărilor putem utiliza indicatorul – rata cheltuielilor la 1 leu de venituri
din vânzări.
Tabelul 7. Dinamica cheltuielilor la 1 leu venituri din vânzări
Ritmul de
Indicatori Anul precedent Anul curent Abaterea absolută
creștere, %
3
1 2 3 4=3-2 5 = × 100
2
Venituri din vânzări, mii lei

Cheltuieli de distribuire, mii lei
Cheltuieli administrative, mii lei
Alte cheltuieli din activitatea
operațională, mii lei
Revine în calcul la 1 leu a veniturilor din
X X X X
vânzări, bani:
 Cheltuieli de distribuire
 Cheltuieli administrative
 Alte cheltuieli din activitatea
operațională
Concluzie: Analizând datele din tabel, putem observa că în comparație cu anul precedent, în anul
curent s-au majorat toate cheltuielile. Imagine similară se observă și în cazul calculării acestor cheltuieli la 1
leu a veniturilor din vânzări, cu excepția altor cheltuieli din activitatea operațională. Astfel, suma
cheltuielilor de distribuire ce se conțin într-un leu a veniturilor din vânzări s-a majorat cu 0,21 bani sau cu
3,05%. Această creștere nu poate fi justificată, deoarece este mai mare decât creșterea veniturilor:
114,12%>110,78%. Cheltuielile administrative ce se conțin într-un leu a veniturilor din vânzări s-a majorat cu
0,73 bani sau cu 12,52%. Această creștere nu poate fi justificată, deoarece este mai mare decât creșterea
veniturilor: 124,83%>110,78%. Indicatorul alte cheltuieli operaționale la 1 leu a veniturilor din vânzări s-a
micșorat în anul curent față de anul precedent cu 0,13 bani sau cu 6,02 %. Această creștere nu poate fi
justificată, deo
arece este mai mare decât creșterea veniturilor: 115,98%>110,78%.

Analiza cheltuielilor de distribuire se începe cu studierea structurii lor pe elemente economice.
Studierea structurii, precum și a ponderii diferitor elemente, în suma totală a cheltuielilor de distribuire, dă
posibilitate de a face concluzie, dacă procesul de vânzare a mărfurilor, produselor finite, de prestare a
serviciilor, necesită un volum mai mare de astfel de cheltuieli.
11
Tabelul 8. Dinamica componenței și structurii cheltuielilor de distribuire
Perioada Abaterea Devierea
Indicatori Anul precedent Anul curent absolută, ponderii,
Suma, mii lei % Suma, mii lei % mii lei %
1 2 3 4 5 6=4-2 7=5-3
Cheltuieli de distribuire, inclusiv: 8 379,0 100,00 9 562,1 100,00 +1 183,1 X
 de transport privind desfacere 4 452,60 53,14 5 162,58 53,99 +709,98 +0,85
 publicitate 309,19 3,69 207, 50 2,17 -101,69 -1,52
 creanțe dubioase 106,41 1,27 11,47 0,12 -94,94 -1,15
 alte cheltuieli, inclusiv 3 510,80 41,90 4 180,55 43,72 +669,75 +1,82
 remunerarea muncii 2043,29 58,2 2614,93 62,55 +571,64 +4,35
 CAS 561,91 16,0 719,10 17,20 +157,19 +1,20
Concluzie: Analizând datele din tabelul 5 și corelându-le cu cele din tabelul 4, constatăm: în general avem o
creștere a cheltuielilor de distribuire cu 1183,1 mii lei. Această creștere nu poate fi justificată, deoarece este mai mare
decât creșterea veniturilor din vânzări: 114,12%>110,78%. În particular, au crescut cheltuielile de transport cu 709,98 mii
lei sau cu 0,85%, remuner
are
a muncii cu 571,64 mii lei sau cu 4,35%.

Tabelul 9. Dinamica cheltuielilor de distribuire la 1 leu venituri din vânzări
Ritmul de
Indicatori Anul precedent Anul curent Abaterea absolută
creștere, %
3
1 2 3 4=3-2 5 = × 100
2
Venituri din vânzări, mii lei 121 760,3 134 887,9 +13 127,6 110,78
Revine în calcul la 1 leu a veniturilor din
X X X X
vânzări, bani:
 de transport privind desfacere 3,66 3,83 +0,17 104,65
 publicitate 0,25 0,15 -0,1 60,00
 creanțe dubioase 0,09 0,01 -0,08 11,11
 alte cheltuieli 2,88 3,10 +0,22 107,64
Total cheltuieli de distribuire 6,88 7,09 +0,21 103,05
Verificare:
Concluzie: Analiza datelor din acest tabel ne permite să concluzionăm că cheltuielile de distribuire la 1 leu a
veniturilor din vânzări în anul curent au constituit 7,09 bani, sau cu 0,21 bani mai mult ca în anul precedent. Putem
observa că în comparație cu anul precedent, în anul curent s-a majorat cheltuielile de transport, care pot fi justificate,
deoarece această creștere este mai mică decât creșterea veniturilor: 104,65%<110,78%. Cu referire la alte cheltuieli, de
asemenea avem o majorare care și ea se încadrează în ritmul de creștere a venitului din vânzări. Semnificativ s-a
micșorat cheltuielile privind creanțele dubioase, de indicatorul cheltuieli de distribuire la 1 leu a veniturilor din vânzări,
care atinge nivelul acceptabil.
12
Cheltuielile administrative reprezintă cheltuielile aferente organizării, deservirii și gestionării entității în
ansamblu. La prima etapă de analiză se efectuează analiza componenței și structurii acestor cheltuieli în dinamică.
Tabelul 10. Dinamica componenței și structurii cheltuielilor administrative
Perioada
Abaterea Devierea
Anul precedent Anul curent
Indicatori absolută, ponderii,
Suma, mii Suma, mii
% % mii lei %
lei lei
1 2 3 4 5 6 7
Cheltuieli administrative, inclusiv: 7 095,0 100,00 8 856,5 100,00 +1 761,5 X
 amortizarea, întreținerea și
3336,78 47,03 3583,34 40,46 +246,56 -6,57
reparația MF
 de întreținere a personalului
1591,41 22,43 3083,83 34,82 +1492,42 +12,39
administrativ și de conducere
 impozite și taxe, cu excepția
61,02 0,86 78,82 0,89 +17,80 +0,03
impozitului pe venit
 donații, binefacere 24,12 0,34 0,18 0,002 -23,94 -0,338
 protecția muncii 591,01 8,33 261,27 2,95 -329,74 -5,38
 alte cheltuieli 1490,66 21,01 1849,06 20,878 +358,40 -0,132
Verificare:
Concluzie: Analizând datele din tabelul 7 și corelându-le cu cele din tabelul 4, constatăm: în general
13
Tema 2. Analiza performanței3 pe baza rezultatelor financiare
1. Analiza dinamicii și structurii rezultatului financiar net
2. Analiza rezultatului financiar din activitatea operațională
1. Analiza dinamicii și structurii rezultatului financiar net

Rezultatele financiare reprezintă expresia valorică a avantajelor (dezavantajelor) economice ale
întreprinzătorului pentru capitalul investit privind riscul activității desfășurate, exprimat prin diferența dintre
efectul obținut (venituri) și efortul depus (cheltuielile) în procesul activității sale.
Potrivit reglementărilor actuale, în sistemul contabil, rezultatul financiar (profitul sau pierderea), se
stabilește la finele perioadei de gestiune. Mecanismul formării rezultatului financiar până la impozitare se poate
examina în Situația de profit și pierdere. În funcție de natura operațiilor care le generează, rezultatele sunt
structurate în:
 Rezultatul din activitatea operațională – activitate de
bază determinată de statutul entității  Rezultatul până la  Rezultatul net al
 Rezultatul din alte activități: ieșirea imobilizărilor, impozitare4
perioadei de gestiune5
financiară, excepțională
Cheltuieli privind impozitul pe profit (VEN 12, SIMM21)
Analiza rezultatelor financiare oferă diferitelor categorii de utilizatori ai Situațiilor financiare
posibilitatea de a aprecia următoarele aspecte:
 Care este mărimea, structura și evoluția indicatorilor profitului (pierderii) în ultimii ani?
 Care sunt cauzele (factorii) principale, ce au condiționat schimbările, mai ales cele negative, ale
indicatorilor profitului?
 Care sunt principale surse de majorare a profitului?
Rezultatele analizei rezultatelor financiare sunt necesare atât pentru elaborarea strategiei de dezvoltare
și organizare a activității curente a entității, cât și pentru prognozarea mărimii acestora.
Analiza în dinamică a rezultatelor financiare permite evaluarea mărimii acestora în comparație cu
realizările anilor precedenți și/sau cu datele stabilite în Planul de afaceri și studierea modificărilor survenite
în mărimea lor în ultimii ani.
Analiza structurală a rezultatelor financiare permite aprecierea aportului fiecărui tip de activitate în
obținerea profitului până la impozitare și evidențiază contribuția fiecărui element contabil la obținerea
rezultatului financiar respectiv. Creșterea în dinamică a cotei profitului din activitatea operațională în suma
totală a PPI este apreciată pozitiv.
Analiza dinamicii și structurii rezultatelor financiare este efectuată în baza datelor din Situația de profit
și pierdere și Planului de afaceri.
Din punct de vedere al tehnicii de calcul, la analiza dinamicii și structurii rezultatelor financiare se
determină abaterea absolută (față de perioada precedentă și/sau de plan), ritmul creșterii, procentul îndeplinirii
planului și ponderea rezultatului financiar generat de fiecare tip de activitate în suma totală a mărimii PPI.
3 Performanța reprezintă utilizarea resurselor disponibile obținând o creștere a raportului efectului către efortul depus, asigurând satisfacerea
cerințelor diferitelor grupuri de persoane (clienți, salariați, acționari, manageri, creditori, investitori etc.) la nivelul stabilit sau în creștere față
de perioada precedentă.
4 Rezultatul din activitatea operațională + Rezultatul din alte activități
5 Rezultatul până la impozitare - Cheltuieli privind impozitul pe profit
14
Un aspect esențial al analizei Situației de profit și pierdere îl constituie analiza pe verticală a rezultatului
financiar pe o perioadă mai îndelungată. În acest context, se examinează acoperirea rezultatelor financiare
cu veniturile din vânzări, care permit aprecierea suficienței acestuia în dinamică și pune în evidență
raporturile în care se află fiecare element contabil față de veniturile totale ale perioadei de gestiune.
Tabelul 1. Analiza verticală a Situației de profit și pierdere
Anul precedent Anul de gestiune
Indicatori suma, suma,
ponderea, % ponderea, %
mii lei mii lei
1 2 3 4 5
Venituri din vânzări 121 760,3 100,00 134 887,9 100,00
Costul vânzărilor, inclusiv
Profit brut (pierdere brută)
Alte venituri din activitatea operațională
Cheltuieli de distribuire
Cheltuieli administrative
Alte cheltuieli din activitatea operațională
Rezultatul din activitatea operațională
Rezultatul din alte activități
Cheltuieli privind impozitul pe venit
Profitul (pierderea) până la impozitare 1 330,8 1,09 216,8 0,16
Profit net
Concluzie: în rezultatul calculelor se observă parțial suficiența VV în ambii ani, deoarece se remarcă doar
creșterea ponderii profitului brut, ceea ce denotă majorarea veniturilor din vânzări într-un ritm mai rapid decât costul
vânzărilor (0,56 p.p.). Cu referire la celelalte rezultate financiare, observăm că cheltuielile au crescut într-un ritm mai
rapid decât veniturile, deoarece rezultatele financiare ca structură, sunt în descreștere. Totodată, menționăm că cota
tuturor tipurilor de rezultat financiar este foarte redusă. Ponderea principală în VV, în ambii ani, îi revine CV, care s-
a diminuat în anul curent față de cel precedent cu 0,56 p.p.
Prin analiza structurii valorii elementelor contabile din Situația de profit și pierdere se pune în evidență
evoluțiile structurale ale performanței în comparație cu PPI.
Tabelul 2. Aprecierea dinamicii și structurii profitului (pierderii) până la impozitare
Anul precedent Anul de gestiune Abaterea în
Indicatori suma, suma, sumă,
ponderea, % ponderea, % ponderea, %
mii lei mii lei mii lei
1 2 3 4 5 6=4–2 7=5–3
Rezultatul din activitatea
1 957,6 147,1 1 653,3 762,59 -304,3 615,49
operațională
Rezultatul din alte activități (626,8) -47,1 (1 436,5) -662,59 -809,7 -615,49
Profitul (pierderea) până la
1 330,8 100,00 216,8 100,00 -1 114,0 X
impozitare
Concluzie: Din datele prezentate în tabelul 2 rezultă că entitatea a obținut un rezultat financiar pozitiv atât în
anul de gestiune, cât
și în cel precedent. Calculele arată că PPI față de anul precedent s-a redus cu 1 114,0 mii lei.
15
2. Analiza factorială a rezultatului financiar din activitatea operațională
Activitate operațională - totalitatea operațiunilor economice aferente activităților principale ale

entității, precum și activitățile conexe acestora.
Analiza factorială a profitului (pierderii) din activitatea operațională presupune determinarea și
calculul influenței factorilor, care au contribuit la modificarea în dinamică a elementelor componente ale
rezultatului financiar din activitatea operațională. Din punct de vedere factorial, rezultatul din activitatea
operațională poate fi determinat conform formulei:
RFAO = PBVV-CV+AVAO612-CD712-CA713-ACAO714
unde:
RFAO - rezultatul financiar din activitatea operațională;
PB – profitul brut (pierderea brută);
AVAO – alte venituri din activitatea operațională;
CD – cheltuieli de distribuire;
CA – cheltuieli administrative;
Fiecare parte structurală a formulei factoriale influențează asupra profitului (pierderii) din activitatea
operațională a entității. Profitul brut (pierderea globală) și alte venituri operaționale au o acțiune directă, iar
cheltuielile perioadei - o acțiune inversă.
În calitate de sursă de informație pentru analiza factorială a profitului (pierderii) din activitatea
operațională servește Situația de profit și pierdere. Cea mai convenabilă metodă pentru analiza factorială a
profitului (pierderii) din activitatea operațională este metoda bilanțieră.
Tabelul 3. Analiza factorială a profitului ( pierderii) din activitatea operațională, mii lei
Rezultatul
Nr.crt. Indicatori Anul precedent Anul de gestiune Abaterea absolută
influenței
A 1 2 3 4=3–2 5
1. Profit brut (pierdere brută) 19 491,0 22 349,3 +2 858,3 +2858,3
Alte venituri din activitatea
2. 302,0 461,3 +159,3 +159,3
operațională
3. Cheltuieli de distribuire 8 379,0 9 562,1 +1 183,1 -1183,1
4. Cheltuieli administrative 7 095,0 8 856,5 +1 761,5 -1761,5
Alte cheltuieli din activitatea
5. 2 361,4 2 738,7 +377,3 -377,3
operațională
Rezultatul din activitatea
6. 1 957,6 1 653,3 -304,3 X
operațională (rd.1+rd.2–rd.3–rd.4–rd.5)
Verificare:
Concluzie: Calculele arată că în comparație cu anul precedent, în anul curent se observă o tendință negativă de
reducere a RAO cu 304,3 mii lei. Această diminuare a fost cauzată de creșterea tuturor cheltuielilor. Sub influența
acestor factori, mărimea RAO s-a redus cu 3321,9 mii lei (1183,1+1761,5+377,3). Totodată, observăm că creșterea PB
a condus la majorarea PAO cu 2 858,3 mii lei. În vederea majorării PAO, echipa managerială trebuie să analizeze
minuțios cheltuielile procesului de vânzare, administrative și alte cheltuieli operaționale, în vederea reducerii lor. În
cazul în care ele ar rămâne la nivelul anului precedent, atunci PAO ar crește cu 3 321,9 mii lei (+1183,1+1761,5+377,3).
16
În continuare, se apreciază evoluția structurii profitului brut (pierderii brute) obținut pe tipuri de
activitate operațională, în mărime absolută. De regulă, mărimea profitului brut poate fi generat din vânzarea
produselor finite, comercializarea mărfurilor, prestarea serviciilor sau executarea lucrărilor. Această direcție
de analiză se efectuează în baza datelor contabilității.
Tabelul 4. Aprecierea dinamicii și structurii profitului brut pe tipuri de activitate operațională
Anul precedent Anul de gestiune Abaterea
Nr.crt. Indicatori suma, ponde- suma, ponde- ponde-
sumă, mii lei
mii lei rea, % mii lei rea, % rea, %
A 1 2 3 4 5 6= 4-2 7=5-3
1. Rezultat financiar din vânzarea
998,6 5,12 2 515,8 11,26 +1517,2 +6,14
produselor
2. Rezultat financiar din vânzarea
18 203,0 93,4 19 157,4 85,72 +954,4 -7,68
mărfurilor
3. Venituri din prestarea serviciilor 186,2 0,96 592,1 2,65 +405,9 +1,69
4. Rezultat financiar din contracte de
103,2 0,52 84,0 0,37 -19,2 -0,15
leasing operațional și financiar
5. Profit brut (pierdere brută) (rd.1 +
19 491,0 100 22 349,3 100 +2 858,3 X
rd.2 + rd.3 + rd.4 + rd.5 + rd.6 +rd.7)
Concluzie: Calculele arată că în comparație cu anul precedent, în anul curent se observă o tendință de creștere
a profitului brut cu 2 858,3 mii lei. Această majorare a fost determinată de creșterea profitului din toate tipurile de
activitate operațională cu excepția ,,din contracte de leasing” care a înregistrat o diminuare de 19,2 mii lei sau cu 0,15
p.p. Examinând structura PB, observăm că în ambele perioade, entitatea obține rezultate financiare din patru activități,
iar cota cea mai mre în obținer
17
Tema 3. Analiza performanței pe baza rentabilității
1. Analiza rentabilității veniturilor din vânzări
2. Analiza rentabilității pe produs
3. Analiza rentabilității activelor
4. Analiza rentabilității capitalului propriu
1. Analiza rentabilității veniturilor din vânzări

Rentabilitatea reprezintă un indicator al eficienței care exprimă capacitatea entității de a obține profit. În
practica economică, rentabilitatea poate căpăta diferite forme, astfel indicatorii rentabilității pot fi grupați în
3 grupe:
 indicatorii rentabilității producției
 indicatorii rentabilității activelor
 indicatorii rentabilității capitalului
Rentabilitatea veniturilor din vânzări face parte din prima grupă a indicatorilor rentabilității.
Rentabilitatea veniturilor din vânzări reflectă capacitatea entității de a obține profit din comercializarea
produselor, mărfurilor și prestarea serviciilor etc, astfel demonstrează cât profit obținem la un leu venituri din vânzări.
Formula generală de calcul a rentabilității veniturilor din vânzări este (se exprimă în %):
(Rata rentabilității comercială - ROS)
𝑃𝑟𝑜𝑓𝑖𝑡
Rvv /= 𝑉𝑒𝑛𝑖𝑡𝑢𝑙 𝑑𝑖𝑛 𝑣â𝑛𝑧ă𝑟𝑖
× 100
În funcție de mărimea cărui tip de profit se ia în calcul la determinarea nivelului rentabilității pot fi
calculați 4 indicatori ai rentabilității veniturilor din vânzări:
1. Rentabilitatea veniturilor din vânzări calculată în baza profitului brut demonstrează cât profit brut
obținem la 1 leu venituri din vânzări:
𝑃𝑟𝑜𝑓𝑖𝑡 𝑏𝑟𝑢𝑡
Rvv/PB = 𝑉𝑒𝑛𝑖𝑡𝑢𝑙 𝑑𝑖𝑛 𝑣â𝑛𝑧ă𝑟𝑖 × 100
2. Rentabilitatea veniturilor din vânzări calculată în baza profitului din activitatea operațională demonstrează
cât profit din activitatea operațională obținem la 1 leu venituri din vânzări:
𝑃𝑟𝑜𝑓𝑖𝑡 𝑑𝑖𝑛 𝑎𝑐𝑡𝑖𝑣𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎 𝑜𝑝𝑒𝑟𝑎ț𝑖𝑜𝑛𝑎𝑙ă
Rvv/RAO = 𝑉𝑒𝑛𝑖𝑡𝑢𝑙 𝑑𝑖𝑛 𝑣â𝑛𝑧ă𝑟𝑖
× 100
3. Rentabilitatea veniturilor din vânzări calculată în baza profitului până la impozitare demonstrează cât profit
până la impozitare obținem la 1 leu venituri din vânzări:
𝑃𝑟𝑜𝑓𝑖𝑡 𝑝â𝑛ă 𝑙𝑎 𝑖𝑚𝑝𝑜𝑧𝑖𝑡𝑎𝑟𝑒
Rvv/PPI = 𝑉𝑒𝑛𝑖𝑡𝑢𝑙 𝑑𝑖𝑛 𝑣â𝑛𝑧ă𝑟𝑖
× 100
4. Rentabilitatea veniturilor din vânzări calculată în baza profitului net demonstrează cât profit net obținem
la 1 leu venituri din vânzări:
𝑃𝑟𝑜𝑓𝑖𝑡 𝑛𝑒𝑡
Rvv/PN = × 100
𝑉𝑒𝑛𝑖𝑡𝑢𝑙 𝑑𝑖𝑛 𝑣â𝑛𝑧ă𝑟𝑖
Aprecierea generală în dinamică a rentabilității veniturilor din vânzări. Analiza începe cu aprecierea
generală a dinamicii nivelului rentabilității veniturilor din vânzări. În calitate de sursă informațională servesc
datele din Situația de profit și pierdere și/sau Planul de afaceri.
Tabelul 1. Aprecierea dinamicii rentabilității veniturilor din vânzări
18
Semne Abaterea
Indicatorii Anul precedent Anul curent
convenționale absolută
1 2 3 4=3–2
1. Venituri din vânzări, mii lei VV 121 760,3 134 887,9 +13 127,6
2. Profit brut, mii lei PB
3. Profit din activitatea operațională, mii RAO
lei
4. Profit până la impozitare, mii lei PPI
5. Profit net (pierdere netă), mii lei PN
6. Rentabilitatea veniturilor din vânzări
(%), calculată în baza:
 profitului brut (rd.2 : rd.1  100)
Rvv/PB
 profitului din activitatea operațională
(rd.3 : rd.1  100)
 profitului până la impozitare (rd.4 : Rvv/RAO
rd.1  100)
 profitului net (pierderii nete) (rd.5 :
rd.1  100) Rvv/PPI
Rvv/PN
Concluzie: din calculele efectuate rezultă că față de anul precedent doar rentabilitatea veniturilor din vânzări
calculată în baza profitului brut a înregistrat o tendință pozitivă de creștere, pe când nivelurile celorlalți
indicatori de rentabilitate s-au redus. În particular, dacă în anul precedent de la 1 leu venit din vânzări
entitatea obținea 16 ,01 lei profit brut, apoi în anul curent a obținut 16,57 lei sau cu 0,56 lei mai mult. Totodată
observam, că de la 1 leu venit din vânzări în anul precedent entitatea a obținut 1,6l lei profit din activitatea
operațională și 1,09 lei profit până la impozitare și profit net. În anul curent acești indicatori s-au diminuat și
a constituit: profit din activitatea operațională - 1,23 lei și profit până la impozitare și profit net - 0,16 lei.
Analiza structurii rentabilității veniturilor din vânzări. Rentabilitatea veniturilor din vânzări calculată în
baza profitului brut, este mai relevantă în analiza practică, deoarece, nivelul acestei rate, reflectă cât de efectiv entitatea
gestionează vânzările, costurile și prețurile de vânzare a produselor, mărfurilor și serviciilor prestate. Analiza continuă
cu aprecierea structurii rentabilității veniturilor din vânzări în dinamică.
Tabelul 2. Analiza structurii rentabilității veniturilor din vânzări
VV, mii lei CV, mii lei PB = VV – CV, mii lei ROS, %
Anul Anul Anul Anul Anul Anul Anul
Activități Anul
precedent, curent, precedent, curent, precedent, precedent, curent,
curent, Pb1
VV0 VV1 CV0 CV1 Pb0 ROS0 ROS1
Producție 14 586,2 16 588,5 13587,7 14072,7 998,5 2515,8 6,84 15,16
Mărfuri 104 889,4 115 713,5 86686,3 96556,1 18203,1 19157,4 17,35 16,55
Servicii 2 169,9 2 456,9 1983,6 1864,8 186,3 592,1 8,58 24,10
Leasing 114,8 129,0 11,6 45,0 103,2 84,0 89,90 65,12
Total 121760,3 134 887,9 102 269,2 112 538,6 19 491,1 22 349,3 16,01 16,57
Pb0 = VV0 - CV0 ; Pb1 = VV1 – CV1
19
Pb0 Pb1
ROS0 = × 100 ROS1 = × 100
VV0 VV1
Concluzie: În urma calculelor efectuate, observăm menținerea aceluiași nivel de rentabilitate a VV în

ambele perioade: 16%. În anul precedent, cea mai rentabilă activitate pentru entitate a fost prestarea
serviciilor de leasing, nivelul rentabilității fiind de 89,90%. În anul curent, situația nu se modifică, însă nivelul
rentabilității serviciilor de leasing se micșorează până la 65%. Concomitent se observă o creștere
semnificativă a nivelului rentabilității serviciilor: 24%, aceasta se datorează micșorării costurilor cu 6% și
majorării veniturilor cu 13%. Cu referire la producție și mărfuri, probabil echipa managerială ar trebui să fie
mai prudenți, deoarece capacitatea entității de a obține profit din comercializarea produselor, mărfurilor nu
este prea înaltă.
2. Analiza rentabilității pe produs

Analiza rentabilității pe produs este efectuată, de obicei, în timpul elaborării Planului de afaceri și a
determinării sortimentului pe produse. Rentabilitatea pe produs reflectă:
 profitul obținut la un leu vânzări, când rentabilitatea este calculată în funcție de prețul de vânzare.
Formula de calcul a rentabilității pe produs în acest caz este:
𝑃𝑟𝑜𝑓𝑖𝑡𝑢𝑙 𝑝𝑒 𝑝𝑟𝑜𝑑𝑢𝑠
Rp = 𝑃𝑟𝑒ț𝑢𝑙 𝑢𝑛𝑖𝑡𝑎𝑟
× 100
sau
 profitul obținut la un leu costuri, când rentabilitatea este calculată în funcție de costul pe unitate de
produs. Formula de calcul este:
𝑃𝑟𝑜𝑓𝑖𝑡𝑢𝑙 𝑝𝑒 𝑝𝑟𝑜𝑑𝑢𝑠
 Rp = × 100
𝐶𝑜𝑠𝑡𝑢𝑙 𝑢𝑛𝑖𝑡𝑎𝑟
În acest context, rezultă că modificarea rentabilității pe produs poate fi influențată de următorii factori:
 Modificarea prețului de vânzare - P
 Modificarea costului vânzărilor unitar - C
Calculul influenței acestor factori se efectuează prin metoda substituțiilor în lanț bazată pe recalcularea
indicatorilor. În calitate de sursă informațională servește Calculația produsului.
Tabelul 4. Calculul influenței factorilor asupra modificării rentabilității pe produs
Costul vânzărilor Prețul de vânzare,
Rentabilitatea pe produs, % Abaterea Inclusiv din modificarea
unitar, lei lei
Produse absolută,
Anul Anul Anul Anul Anul Recal- Anul costului prețului de
p.p.
precedent curent precedent curent precedent culat curent vânzărilor vânzare
4−2 7= 8=
6= × 4−3 5−3
1 2 3 4 5 2 × × 9=8-6 10=7-6 11=8-7
100 3 3
100 100
A 194 200 230 250 18,56 15,00 25,00 +6,44 -3,56 +10,00
B 72 78 85 89 18,06 8,97 14,10 -3,96 -9,09 +5,13
C 115 108 127 149 10,43 17,59 37,96 +27,53 +7,16 +20,37
D 55 59 82 84 49,09 38,98 42,37 -6,72 -10,11 +3,39
Concluzie: Calculele demonstrează că în comparație cu anul precedent, în anul curent se observă o tendință pozitivă de
creștere a rentabilității pentru pr. A (+6,44) și pr. C (+27,53). Cel mai rentabil produs este C, care a crescut pe baza ambilor
indicatori. În acest context, echipa managerială trebuie să mențină aceleași strategii la aceste 2 produse, dar să revadă
strategiile de elaborare a costului unitar, cât și cele de vânzare la produsele B și D . În particular:
20
 Pr. A - tendință pozitivă de creștere a rentabilității cu 6,44 p.p., se datorează creșterii prețului de vânzare
cu 10,0 p.p., dar nu și a costului vânzărilor, deoarece acesta s-a majorat cu 3,56 p.p. și a contribuit la diminuarea
rentabilității până la 6,44 p.p.
 Pr. B - tendință de descreștere a rentabilității cu 3,96 p.p., se datorează creșterii costului vânzărilor cu 9,09
p.p., cu un nivel mai mare decât creșterea prețului – 5,13 p.p.
 Pr. C - tendință pozitivă de creștere a rentabilității cu 27,53 p.p., se datorează creșterii prețului de vânzare
cu 20,37 p.p., și a diminuării costului vânzărilor cu 7,16 p.p.
 Pr. D - tendință de descreștere a rentabilității cu 6,72 p.p., se datorează creșterii costului vânzărilor cu
10,11 p.p., cu un nivel mai mare decât creșterea prețului – 3,39 p.p.
!!! Modificarea prețului de vânzare - factor calitativ, care în mare măsură nu depinde de entitate, dar
de nivelul pieței de desfacere. În acest context, unica pârghie de redresare a prețului este calitatea
produselor.
3. Analiza rentabilității activelor

Rentabilitatea activelor (ROA) reflectă nivelul profitului obținut la fiecare leu al bunurilor economice
investite în circulația entității indiferent de sursa de finanțare a acestora. În cazul când entitatea obține pierderi,
nivelul acestui indicator va fi negativ și v-a reflecta valoarea pierderilor obținute la fiecare leu de active.
Rentabilitatea activelor este utilizată în calitate de: indicator de estimare a calității și eficienței de gestionare a
entității; indicator de apreciere a eficienței mijloacelor investite în afacere; metodă de prognozare a mării profitului;
indicator de apreciere a surselor de finanțare împrumutate (credite).
Formula generală de calcul a rentabilității activelor este:

𝑃𝑃𝐼
ROA = Ā
× 100
(Ā) Valoarea medie a activelor poate fi calculată folosind media aritmetică simplă în baza Bilanțului:
A înc. an−A sf. an
Ā=
2
Analiza începe cu aprecierea evoluției în timp a nivelului rentabilității activelor. Pentru acesta sunt
utilizate datele din Bilanț și Situația de profit și pierdere.
Tabelul 5. Aprecierea dinamicii rentabilității activelor

Nr.crt. Indicatori Anul precedent Anul curent Abaterea absolută
A 1 2 3 4=3-2
1. Profit (pierdere) până la impozitare, mii lei 1 330,8 216,8 -1 114,0
2. Valoarea medie a activelor, mii lei 50 250,6 58 944,0 +8 693,4

3. Rentabilitatea activelor, % (rd.1 : rd.2  100) 2,65 0,37 -2,28
40001,6+60499,6
Ā precedent (din Bilanț) = = 50 250,6
2
60499,6+57388,4
Ā curent (din Bilanț) = = 58 944,0
2
Concluzie: Calculele demonstrează că în comparație cu anul precedent, în anul curent se observă o diminuare cu 2,28 p.p.
a rentabilității. Astfel, în anul precedent, de la 1 leu investit în active, entitatea în medie a obținut 2,65 bani PPI. Iar în anul
curent, de la 1 leu investit în active, entitatea în medie a obținut 0,37 bani PPI sau cu 2,28 p.p. mai puțin. În acest context,
21
concluzionăm că în anul curent în comparație cu anul precedent, entitatea a utilizat ineficient activele sale ceea ce înseamnă că o
parte din acestea st înghețate sub formă de stocuri, creanțe curente (comerciale, ale bugetului) etc.
Nivelul rentabilității activelor poate crește sau reduce fie prin majorarea sau micșorarea rentabilității
veniturilor din vânzări fie pe seama accelerării ori încetinirii rotației activelor. De aici, rezultă că rentabilitatea
activelor depinde de influența următoarelor factori:
 Modificarea rentabilității vânzărilor (PPI) - Δ ROS

 Modificarea nr. de rotații a activelor - Δ nr. Rotații A
Formula factorială a nivelului ROA poate fi prezentată astfel:
𝑃𝑃𝐼 𝑉𝑉 𝑃𝑃𝐼 𝑉𝑉
ROA = Ā
× 100 × 𝑉𝑉 = 𝑉𝑉
× 100 × Ā
ROS Nr. de rotații a

activelor
Ambii factori au o acțiune directă asupra modificării nivelului rentabilității activelor. Calculul
influenței factorilor se efectuează prin metoda substituțiilor în lanț sau varietăților ei în baza datelor din
Bilanț și Situația de profit și pierdere.
Tabelul 6. Calculul influenței factorilor la devierea nivelului rentabilității activelor

Inclusiv din modificarea
Indicatori Anul precedent Anul de gestiune Abaterea absolută rentabilității veniturilor din numărului de rotații a
vânzări activelor
1 2 3 4=3–2 5 6
VV, mii lei 121 760,3 134 887,9 +13 127,6 x x
PPI, mii lei 1 330,8 216,8 -1 114,0 x x
Ā, mii lei 50 250,6 58 944,0 +8 693,4 x x
ROS,% 1,09 0,16 -0,93 x x
nr. Rotații A 2,42 2,28 -0,14 x x
ROA,% 2,65 0,37 -2,28 -2,25 -0,03
Influența ROS Δ ROA = Δ ROS ×nr. Rotații0 =
Influența nr. rotații Δ ROA = ROS1 × Δ nr. Rotații A =

Concluzie: În urma calculelor efectuate, remarcăm o diminuare a rentabilității în dinamică cu 2,28%. Această micșorare a
fost determinată de influența negativă a ambilor factori. Astfel, scăderea ROS cu 0,93% a contribuit la diminuarea nivelului ROA
cu 2,25%. Dacă în anul precedent VV au reînnoit activele de 2,42 ori, apoi în anul curent doar de 2,28 ori. Ca urmare a reducerii
nr. de rotații a activelor cu 0,14 rotații, nivelul ROA s-a diminuat cu 0,03 p.p. Pe viitor, în vederea sporirii ROA se recomandă de
a lua măsuri în vederea creșterii nivelului ROS
și a nr. rotații a activelor, prin depistarea activelor înghețate.

22
4. Analiza rentabilității capitalului propriu
Rentabilitatea financiară (rentabilitatea capitalului propriu) ROE - caracterizează eficiența utilizării

capitalului propriu în procesul activității economice a entității, adică evaluează mărimea profitului pentru
fiecare leu investit în capitalul propriu. O creștere a acestui indicator evidențiază o activitate eficientă din
punct de vedere al fructificării capitalului propriu. Tocmai de nivelul acestui indicator ține cont acționarul
potențial când selectează pe piața valorilor imobiliare cea mai convenabilă variantă de procurare a
acțiunilor (acțiunile unei entități sunt solicitate atunci când rentabilitatea financiară este superioară ratei medii a
dobânzii, asigurând în acest fel creșterea cursului bursier). Formula de calcul a rentabilității capitalului propriu
este:
𝑃𝑁 Ā 𝑃𝑁 Ā
ROE = 𝐶𝑃
× 100 × 𝐴 = Ā
× 100 × 𝐶𝑃
Indicatorii de profit pot fi: atât PN, cât și PPI

ROA Pârghia
financiară
Analiza începe cu aprecierea în dinamică a ROE.
Tabelul 8. Analiza dinamicii rentabilității capitalului propriu

Indicatori Anul Anul de Abaterea
Nr.crt.
precedent gestiune absolută
A 1 2 3 4=3-2
1. Profit net, mii lei 1 330,8 216,8 -1 114,0
2. Valoarea medie a capitalului propriu, mii lei 22 439,5 26 321,5 +3 882,0

3. Rentabilitatea capitalului propriu, % (rd.1 : rd.2  100) 5,93 0,82 -5,11
18174,9+26704,1
CP precedent (din Bilanț) = = 22 439,5
2
26704,1+25938,8
CP curent (din Bilanț) = = 26 321,5
2
Concluzie: Calculele demonstrează că în comparație cu anul precedent, în anul curent se observă o tendință negativă de
reducere cu 5,11 p.p. a rentabilității capitalului propriu. Astfel, în anul precedent, de la 1 leu surse proprii, în medie, proprietarii
au câștigat 5,93 bani PN. Iar în anul curent, de la același leu surse proprii, entitatea în medie a obținut doar 0,82 bani PN. În acest
context, concluzionăm că în anul curent în comparație cu anul precedent, sursele proprii au fost utilizate ineficient.
În procesul analizei de mai departe sunt examinați factorii care au contribuit la devierea nivelului
rentabilității capitalului propriu:
𝑃𝑁
 Modificarea rentabilității activelor, calculată în baza PN: ROA = Ā
× 100; (ΔROA ×Pf0)
Ā
 Modificarea pârghiei financiare: Pf = CP; (ΔPf×ROA1)
unde:
Pârghia financiara reflectă structura surselor de finanțare a activelor, spre exemplu: Pf = 120%, indică că
activele sunt finanțate la nivel de 100% din surse proprii, iar 20% din surse împrumutate.
23
Tabelul 9. Calculul influenței factorilor asupra rentabilității capitalului propriu
inclusiv din modificarea
Anul Anul de Abaterea rentabilității
Nr.crt. Indicatori pârghiei
precedent gestiune absolută activelor financiare
1. PN, mii lei 1 330,8 216,8 -1 114,0 X X
2. Valoarea medie a activelor,

50 250,6 58 944,0 +8 693,4 X X
mii lei
3. Valoarea medie a capitalului

22 439,5 26 321,5 +3 882,0 X X
propriu, mii lei
4. ROA,% X X
2,65 0,37 -2,28
5. Pârghia financiară 2,24 2,24 0 X X
6. ROE, % -5,11 0
5,93 0,82 -5,11
Concluzie: Calculele demonstrează că în comparație cu anul precedent, în anul curent se observă o tendință negativă de
reducere cu 5,11 p.p. a rentabilității capitalului propriu, micșorare determinată doar de influența negativă a ROA. În anul ambele
perioade, activele au fost finanțate 100% din surse proprii și 124% din surse împrumutate. Ca urmare aceasta a condus la
micșorarea rentabilității financiare cu 5,11 p.p. Trebuie de menționat că nivelul rentabilității CP este foarte redus și în comparație
cu rata medie a dobânzilor la creditele acord
24
Tema 4. Analiza poziției financiare
1. Analiza mărimii, evoluției și structurii activelor
2. Analiza activelor nete
3. Analiza rotației activelor
4. Analiza surselor de finanțare
5. Analiza creanțelor și datoriilor curente
6. Analiza lichidității
1. Aprecierea mărimii, evoluției și structurii activelor

Activele - resurse economice identificabile și controlabile de către entitate ce provin din fapte economice trecute
din a căror utilizare se așteaptă obținerea unor beneficii economice.
Clasificarea activelor în funcție de gradul de lichiditate
Active imobilizate Active circulante

se caracterizează printr-o sunt activele cu termenul de
perioadă îndelungată de participare la circuitul utilizare de până la un an, consumându-se într-
economic (mai mare de 1 an). un singur circuit economic.
Analiza activelor disponibile (patrimoniului) oferă utilizatorilor Situațiilor financiare posibilitatea de a

aprecia următoarele aspecte:
 Care este mărimea totală a activelor controlate de entitate?
 Crește ori descrește în dinamică patrimoniul aflat la dispoziția entității?
 Care este componența patrimoniului entității?
 Care este durata de folosire a activelor în circuitul economic al entității?
 Aparțin ori nu entității cu drept de proprietate activele disponibile?
 Care este gradul lichidității activelor, controlate de entitate? etc.
În vederea aprecierii situației patrimoniale se studiază mărimea și evoluția bunurilor economice,
reflectate în activul Bilanțului. La această etapă inițială de analiză, pot fi calculate atât abaterile absolute, cât
și indicii relativi, adică ritmul sau sporul creșterii activelor disponibile față de perioada precedentă.
Aprecierea informației obținute în urma calculelor se efectuează pornind de la următoarele considerente. În mod
normal, în urma desfășurării normale a activității economico-financiare crește mărimea activelor, controlate de
entitate. Acest fapt reflectă extinderea activității de întreprinzător și majorarea potențialului economico-financiar
(reînnoirea și dezvoltarea parcului de utilaje, mărirea stocurilor de mărfuri și materiale, efectuarea investițiilor
financiare etc). Creșterea activelor disponibile poate fi obținută pe diferite căi: efectuarea aporturilor suplimentare în
capitalul social din partea proprietarilor, procurarea și crearea activelor pe seama profitului obținut (reinvestirea
profitului), împrumutarea patrimoniului (procurarea și crearea activelor din contul creditelor și împrumuturilor,
locațiunea activelor etc).
Reducerea potențialului economico-financiar al entității semnifică incapacitatea de a continua activitatea
de întreprinzător la același nivel. Diminuarea patrimoniului disponibil semnalează existența tendințelor
negative în activitatea entității: restrângerea activității din lipsa comenzilor și din alte motive, acumularea
pierderilor, rambursarea surselor împrumutate atrase peste limita de siguranță etc.
Analiza în dinamică a activelor presupune: determinarea modificărilor valorii activelor pe fiecare
compartiment în parte cu identificarea cauzelor generatoare, astfel:
25
• IA >100 reprezintă o creștere a valorii activelor de la an la an (achiziționarea imobilizărilor, activelor
circulante, diversificarea activității, extinderea activității etc.).
• IA =100 menținerea în timp a acelorași valori.
 IA <100 reprezintă o diminuare a valorii activelor de la an la an (amortizarea, vânzarea sau casarea
imobilizărilor, diminuarea ritmului de dezvoltarea a activității, diminuarea volumului fizic al vânzărilor etc.).
Pentru aprecierea situației patrimoniale este rațională, de asemenea, examinarea evoluției activelor
disponibile în concordanță cu dinamica volumului activității entității. Compararea evoluției activelor
disponibile în concordanță cu dinamica veniturilor profitului brut permite aprecierea eficienței folosirii
patrimoniului existent. Se apreciază pozitiv situația în care ritmul (sporul) creșterii veniturilor depășește
indicatorul similar al modificării activelor. În asemenea condiții devine evidentă gestiunea reușită a
patrimoniului din partea managerilor entității.
Analiza dinamicii activelor în corelare cu dinamica volumului din vânzări:
• IA >IVV situația reflectă o diminuare a gradului de utilizare a activelor. O astfel de corelație, poate însemna
o diminuare a eficienței activelor utilizate de entitate, reducerea vitezei de rotație, scăderea nivelului de eficiență
a activelor etc.
• IA = IVV situația reflectă generarea beneficiilor economice în același ritm.
• IA < IVV situația reflectă faptul că activele generează beneficii economice viitoare într-un ritm superior
dotării de care dispune, rezultând o creștere a gradului de utilizare a activelor. O astfel de corelație, poate
însemna o sporire a eficienței activelor utilizate de entitate, accelerarea vitezei de rotație a activelor, scăderea
necesarului relativ a activelor etc.
Tabelul 1. Analiza mărimii și evoluției activelor entității
Indicatori Anul Anul de Ritmul de creștere,
Nr.crt.
precedent gestiune %
3
A 1 2 3 4 = × 100
2
1. Valoarea totală a activelor, mii lei 60 499,6 57 388,3
94,86
2. Venitul din vânzări, mii lei 121 760,3 134 887,9
110,78
3. Profitul până la impozitare 1 330,8 216,8
16,29
Concluzie: Din datele tabelului 1 rezultă că în dinamică se evidențiază o tendință negativă de micșorare
a patrimoniul aflat la dispoziția entității. Dacă la începutul anului de gestiune activele controlate de entitate
au constituit 60 499,6 mii lei, atunci la sfârșitul anului acestea au diminuat cu 5,14 % și au alcătuit 57 388,3
Pentru a examina corelațiile existente între diferite elemente patrimoniale reflectate în activul Bilanțului se
analizează structura patrimoniului disponibil.
Tabelul 2. Analiza structurii activului patrimonial al entității
Anul precedent Anul de gestiune Abaterea
Nr.crt. Indicatori suma, ponde- suma, ponde- ponde-
sumă, mii lei
mii lei rea, % mii lei rea, % rea, %
A 1 2 3 4 5 6= 4-2 7=5-3
1. Imobilizate necorporale, mii lei 444,8 0,73 438,7 0,76 -6,1 +0,03
2. Terenuri, mii lei 7 800,8 12,89 7 800,8 13,59 0 +0,7
3. Mijloace fixe, mii lei 4 153,4 6,87 4 468,8 7,79 +315,4 +0,92
4. Materiale, mii lei 2 534,9 4,19 3 102,4 5,41 +567,5 +1,22
5. Produse, mii lei 358,8 0,59 286,1 0,50 -72,7 -0,09
6. Numerar, mii lei 4160,0 6,88 945,7 1,64 -3 214,3 -5,24
7. Alte active, mii lei 595, 4 0,99 492,6 0,85 -102,8 -0,14
8. Total active, mii lei 60 499, 6 100 57 388,3 100 -3 111,3 X
26
Concluzie: Informația conținută în tabelul 2 atestă faptul că în structura patrimoniului entității
prevalează creanțele și mărfurile. Totodată, în dinamică se observă reducerea absolută și relativă a mărfurilor
și creșterea creanțelor. Dacă la începutul perioadei de gestiune creanțele au constituit 36,35 la sută din totalul
patrimoniului disponibil, atunci la sfârșit cota creanțelor a alcătuit 40,08 %, adică cu 3,73 % mai mult. Practic
celelalte elemente componente s-au menținut la același nivel absolut și relativ. Se observă micșorarea
2. Analiza activelor nete (AN)

AN reflectă mărimea patrimoniului format doar pe seama surselor proprii de finanțare a bunurilor economice.
Patrimoniul entității poate fi analizat nu numai la valoarea contabilă, dar și la valoarea netă a acestuia. In
ultimul caz, se folosește noțiunea patrimoniului net (activelor nete). În practica economică internațională,
patrimoniul net se definește ca valoare a activelor, diminuată cu mărimea datoriilor (pe termen lung și scurt).
In conformitate cu această modalitate, valoarea patrimoniului net se calculează în felul următor:
Patrimoniul net = Total active - Datorii pe termen lung - Datorii pe termen scurt
Din formulă se observă că rezultatul calculului efectuat în baza datelor Bilanțului va fi egal cu valoarea
capitalului propriu.
În legislația națională contabilă, capital propriu reprezintă sursele proprii de finanțare a bunurilor
economice. Capitalul propriu cuprinde totalitatea surselor de finanțare ale acesteia, formate din: capital
social și suplimentar (conform noilor modificări SNC se numesc prime de capital), rezerve, profitul
nerepartizat/pierderea neacoperită, alte elemente de capital.
În mod normal mărimea patrimoniului net crește în dinamică în urma desfășurării activității economico-
financiare eficiente. Tendința de scădere a activelor nete semnalează existența aspectelor dificile în
dezvoltarea entității. Situația financiară în acest caz se caracterizează ca instabilă. Apariția valorii negative a
patrimoniului net confirmă o stare de criză, când entitatea nu dispune de active formate pe seama surselor proprii și
activitatea pe deplin se finanțează datorită surselor împrumutate. Deci, se constată dependența financiară absolută a
entității de creditorii acesteia.
Tabelul 3. Calculul şi analiza factorială a patrimoniului net
Concluzie:
Pentru o apreciere mai completă a utilizării AN se impune o analiză comparativă între indicii AN, VV
cel a PPI (ritmul de creștere). Analiză comparativă între indicii AN, VV cel a PPI (ritmul de creștere) prevede:
RAN >RVV >RPPI
 ,,-” se apreciază nefavorabilă și ineficientă utilizarea AN;
27
RAN =RVV =RPPI
 situația se apreciază ca fiind normală, se înscrie în obiectivele stabilite pentru perioada respectivă;
RAN <RVV <RPPI

 ,,+” favorabilă, reflectă o utilizare eficientă a AN, asigurând efecte superioare efortului financiar susținut de
entitate.
Tabelul 4. Analiza mărimii și evoluției patrimoniului net (AN)
Anul precedent, mii Anul curent, mii
Nr.crt. Indicatori Ritmul de creștere,%
lei lei
3
A 1 2 3 4 = × 100
2
1. Active nete 26 704,1 25 938,8 97,13
2. Venituri din vânzări 121 760,3 134 887,9 110,78
3. Profitul până la impozitare 1 330,8 216,8 16,29
Concluzie: 97,13<110,78>16,29, putem considera o situație favorabilă de dezvoltare a entității, în condițiile
analizei diminuării activelor în corelare cu ritmul de creștere a VV, însă acest ritm de creștere nu asigură toate
cheltuielile entității, de aceea avem un ritm foarte scăzut a PPI <100%.
Valoarea AN se folosește la efectuarea multiplelor operații economice:
 la evaluarea patrimoniului în scopul acționării, privatizării, vânzării, moștenirii;
 la depunerea entității în gaj;
 asigurarea bunurilor contra unor riscuri;
 reorganizarea entității;
 la evaluarea pachetelor de acțiuni pentru răscumpărare, depunerea în gaj etc.
3. Analiza rotației activelor

Pentru a-și desfășura normal activitatea de întreprinzător, entitatea trebuie să dispună de numerarul
necesar procurării bunurilor, organizării procesului de producție și comercializării produselor. De regulă, în
urma comercializării produselor, entitatea trebuie să obțină o sumă mai mare de numerar decât cea inițial
investită la începutul ciclului operațional cu mărimea profitului obținut din afaceri. Reținerea numerarului
la orice fază de circulație a activelor duce la încetinirea rotației acestora, la atragerea suplimentară a
numerarului în circuit, și, ca rezultat, la agravarea considerabilă a situației financiare a entității.
Ratele de rotație a activelor măsoară viteza de transformare a activelor entității în lichidități.
Reducerea duratei ciclului de producție și a fazelor de circulație a activelor contribuie la accelerarea rotației
activelor, efectul căreia se exprimă prin majorarea volumului producerii și vânzărilor fără atragerea
suplimentară a numerarului. Pe lângă aceasta, pe seama accelerării rotației activelor, se majorează și profitul,
deoarece, în mod normal, capitalul trebuie să revină în forma sa inițială bănească cu o anumită creștere. Dacă
în urma activității sale, entitatea înregistrează pierderi, atunci accelerarea rotației activelor cauzează
înrăutățirea (agravarea) rezultatelor financiare și diminuarea capitalului.
Astfel, rezultă că entitatea trebuie, pe de o parte, să utilizeze eficient activele sale, majorând suma
profitului obținut, în medie la un leu activ, iar, pe de altă parte, - să le folosească mai intensiv, accelerând
rotația acestora în toate fazele de circulație a activelor.
28
În teoria și practica economică sunt utilizate trei modalități de apreciere a ratelor generalizatoare de
rotație a activelor prin determinarea: numărului de rotații, ratei înzestrării veniturilor din vânzări cu active, duratei
de rotație.
 Numărului de rotații. Numărul de rotații ale activelor sau recuperabilitatea activelor caracterizează
eficiența cu care sunt utilizate mijloacele de care dispune entitatea, sau de câte ori vânzările au reînnoit activele
într-o perioadă. Analiza acestui indicator se efectuează în dinamică. În literatura de specialitate, se recomandă,
ca numărul de rotații ale activelor la entitățile industriale să fie mai mare de 2,5 ori. Un nivel mai mic decât
nivelul recomandat, semnifică faptul că entitatea nu comercializează suficiente produse față de activele pe
care le utilizează. O astfel de situație poate fi cauzată de gestionarea proastă a stocurilor. În mod normal,
veniturile din vânzări6 trebuie să crească, iar activele care nu aduc nici un profit ar trebui scoase din circuitul economic
al entității.
Numărul de rotații ale activelor (NRA) (recuperabilitatea activelor) se determină astfel:
𝑉𝑒𝑛𝑖𝑡𝑢𝑙 𝑑𝑖𝑛 𝑣â𝑛𝑧ă𝑟𝑖
NRA = 𝑉𝑎𝑙𝑜𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑚𝑒𝑑𝑖𝑒 𝑎 𝑎𝑐𝑡𝑖𝑣𝑒𝑙𝑜𝑟
 Mărimea inversă a numărului de rotații se numește rata înzestrării veniturilor din vânzări cu active.
Această rată caracterizează de câte active are nevoie entitatea pentru generarea veniturilor din vânzări în valoare de un
leu.
Rata înzestrării veniturilor din vânzări cu active (RîVVa) se determină astfel:
𝑉𝑎𝑙𝑜𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑚𝑒𝑑𝑖𝑒 𝑎 𝑎𝑐𝑡𝑖𝑣𝑒𝑙𝑜𝑟
RîVVa = 𝑉𝑒𝑛𝑖𝑡𝑢𝑙 𝑑𝑖𝑛 𝑣â𝑛𝑧ă𝑟𝑖
 Durata de rotație arată în câte zile are loc o rotație a activelor, adică perioada de timp (numărul de
zile) în care veniturile din vânzări reînnoiesc activele entității. Ultima modalitate de calcul ale ratelor de
rotație a activelor - după durata de rotație - este cea mai evidentă, fiindcă în ea este reflectată perioada de
timp în care se analizează rotația (an - 360 zile, trimestru - 90 zile, lună - 30 zile).
La utilizarea altor modalități de calcul ale ratelor de rotație a activelor apare necesitatea de a menționa pentru ce
perioadă de timp sunt efectuate calculele, pentru că numărul de rotații ale activelor într-un trimestru, oricând va fi mai
mic decât numărul de rotații într-un an, iar suma activelor la un leu venituri din vânzări, invers, pentru un trimestru
va fi mai mare, decât pentru un an.
Durata (viteza) de rotație a activelor (DrA) poate fi determinată ca:
𝑁𝑟 𝑑𝑒 𝑧𝑖𝑙𝑒 𝑐𝑎𝑙𝑒𝑛𝑑𝑎𝑟𝑖𝑠𝑡𝑖𝑐𝑒 𝑉𝑎𝑙𝑜𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑚𝑒𝑑𝑖𝑎 𝑎 𝑎𝑐𝑡𝑖𝑣𝑒𝑙𝑜𝑟 × 𝑁𝑟. 𝑑𝑒 𝑧𝑖𝑙𝑒
î𝑛 𝑝𝑒𝑟𝑖𝑜𝑎𝑑𝑎 𝑎𝑛𝑎𝑙𝑖𝑧𝑎𝑡ă 𝑉𝑎𝑙𝑜𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑚𝑒𝑑𝑖𝑒 𝑎 𝑎𝑐𝑡𝑖𝑣𝑒𝑙𝑜𝑟 𝑐𝑎𝑙𝑒𝑛𝑑𝑎𝑟𝑖𝑠𝑡𝑖𝑐𝑒 î𝑛 𝑝𝑒𝑟𝑖𝑜𝑎𝑑𝑎 𝑎𝑛𝑎𝑙𝑖𝑧𝑎𝑡ă
DrA = 𝑁𝑟. 𝑑𝑒 𝑟𝑜𝑡𝑎ț𝑖𝑖 𝑎𝑙 𝑎𝑐𝑡𝑖𝑣𝑒𝑙𝑜𝑟
× 𝑉𝑒𝑛𝑖𝑡𝑢𝑙 𝑑𝑖𝑛 𝑣â𝑛𝑧ă𝑟𝑖÷𝑁𝑟 𝑑𝑒 𝑧𝑖𝑙𝑒 𝑐𝑎𝑙𝑒𝑛𝑑𝑎𝑟𝑖𝑠𝑡𝑖𝑐𝑒 × 𝑉𝑒𝑛𝑖𝑡𝑢𝑙 𝑑𝑖𝑛 𝑣â𝑛𝑧𝑎𝑟𝑖
î𝑛 𝑝𝑒𝑟𝑖𝑜𝑎𝑑𝑎 𝑎𝑛𝑎𝑙𝑖𝑧𝑎𝑡ă
Analiza indicatorilor generalizatori de rotație a activelor poate fi efectuată prin compararea ratelor de
rotație a activelor în anul de gestiune cu cele din perioadele precedente și/sau prevăzute în Planul de afaceri.
În mod normal, numărul de rotații trebuie să crească, iar durata de rotație să se micșoreze.
În baza datelor situațiilor financiare, vom aprecia evoluția ratelor generalizatoare de rotație a
activelor în comparație cu realizările anului precedent.
Tabelul 5. Analiza ratelor generalizatoare de rotație a activelor
6
Veniturile din vânzări, luate în calculul numărului de rotații ale activelor, reprezintă veniturile obținute de entitate din
operațiuni comerciale într-o perioadă dată de timp. Ele includ în sine componentele valorice necesare pentru acoperirea costurilor
de producție, reînnoirea stocurilor de materiale, plata salariilor, rambursarea creditelor și acoperirea altor nevoi de dezvoltare și
stimulare a personalului și acționarilor. Rezultă că, într-o perioadă de timp, prin componența valorică a veniturilor din vânzări, fiecare element
de activ va fi reînnoit, iar fiecare datorie va fi achitată.
29
Nr. Abaterea
Indicatorii Anul precedent Anul curent
crt. absolută
A 1 2 3 4 = 3-2
1. Venitul din vânzări, mii lei 121 760,3 134 887,9 +13 127,6
2. Valoarea medie a activelor, mii lei 50 250,6 58 943,9 +8 693,3
3. Numărul de rotații ale activelor (rd.1÷rd.2) 2,42 2,29 -0,13
4. Rata înzestrării veniturilor din vânzări(rd.2÷rd.1),
0,41 0,43 +0,02
lei
5. Durata de rotație a activelor, zile (360÷rd.3) 149 157 +8
Concluzie: Datele tabelului 4 arată că la entitatea analizată, în perioada de gestiune, s-a redus numărul de rotații
ale activelor cu 0,13 ori față de cel precedent, corespunzător s-a majorat rata înzestrării veniturilor din vânzări cu active
de la 0,41 bani la 0,43 bani, ceea ce înseamnă că pentru a genera venituri din vânzări în valoare de un leu entitatea a
avut nevoie cu 0,02 bani de active mai multe decât în anul precedent. De menționat că, în perioada analizată, s-a
încetinit rotația activelor cu 8 zile. Astfel, putem constata că, la entitatea analizată, a scăzut eficiența utilizării activelor
totale.
4. Analiza surselor de finanțare

În vederea procurării bunurilor economice, o entitate folosește finanțarea proprie (făcută de proprietar,
ce-și aduce contribuția personală) și finanțarea străină (asigurată de terțe persoane ce împrumută averea sa sub forma
creditelor bancare, achitărilor ulterioare pentru bunurilor procurate și serviciile primite etc.). Componența surselor
de finanțare a activelor, predominarea anumitor componente asupra altora, evoluția structurii pasivelor, în
mod direct, determină stabilitatea și independența financiară a entității.
Analiza pasivelor pornește de la aprecierea generală a structurii, prin calcularea și examinarea unor
rate/coeficienți7 ai structurii capitalului, independenței financiare, de solvabilitate, de îndatorare sau
capacitate de plată.
Unul dintre cei mai frecvent folosiți coeficienți/rate ai structurii surselor de finanțare este coeficientul/rata de
autonomie (de autofinanțare, de concentrare a capitalului propriu). Anume acest indicator se aplică, de obicei, în
sistemul bancar al Moldovei în procesul aprecierii credibilității clientului.
Rata autonomiei financiare globale (RAG) sau cota activelor finanțate din sursele proprii
(solvabilitate patrimonială) reflectă gradul în care CP asigură autofinanțarea activității. Autonomia financiară
exprimă aptitudinea entității de a face faţă angajamentelor financiare, măsurându-se cu ajutorul unor rate care exprimă
gradul de lichiditate – solvabilitate şi gradul de îndatorare. Se calculează prin relația:
𝑪𝑷
RAG = 𝑨
× 𝟏𝟎𝟎
Semnificația ratei autonomiei financiare globale: caracterizează ponderea CP în totalul pasivelor.
Specialiștii din domeniu recomandă ca satisfăcătoare - rata mai mare de 33%. Însă, stabilirea unor rate de referință este
dificila datorita diversității de condiții in care activează entitatea. Premisa autonomiei financiare a entității o reprezintă
existenta unui capital propriu egal sau mai mare cu o treime din totalul bilanțier. Cu cât indicatorul ia valori mai mici
decât mărimea amintită, cu atât entitatea se expune riscului de insolvabilitate ca urmare a dependenţei prea mare de
creditori. Din punct de vedere al creditorului, nivelul de siguranță al acestui coeficient, după părerea preponderentă a
specialiștilor, alcătuiește cel puțin 0,5'. În acest caz, riscul creditorului este minim, pentru că patrimoniul entității, care
7 Dacă raportul se va înmulți cu 100, atunci va fi rată, în cazul în care nu înmulțim cu 100 va fi coeficient.
30
este format din surse proprii, servește drept garanție pentru achitarea tuturor datoriilor față de creditori. Dacă rata
autonomiei financiare nu atinge nivelul de siguranță, atunci conducerii îi va fi greu de obținut creditele necesare fără
mărirea prealabilă a capitalului propriu, în particular, a celui social. Sau creditorii vor acorda credit cu condiții mult
mai dure (gajul, garanția terților etc.)
Rata de îndatorare globală (RDG) indică nivelul de îndatorare al entității și oscilează în limitele: 0-0,5.
Cu cât coeficientul respectiv este mai mic, cu atât securitatea financiară a entității este mai stabilă. Diminuarea
în dinamică se apreciază pozitiv.
𝑫
RDG8 = 𝑨 × 𝟏𝟎𝟎 sau 100 – RAG
Semnificația ratei de îndatorare: caracterizează dependența financiară a entității și gradul de risc al
politicilor financiare curente și previzionale. În condiții normale de activitate gradul de îndatorare trebuie să se situeze
în jur de 50% (extensia mai mare de 50% înseamnă pierderea controlului asupra entității). O limită sub 30% indică o
rezervă în apelarea la credite și împrumuturi, iar peste 80% o dependență de credite, situație alarmantă. Cu cât valoarea
acestui indicator este mai îndepărtată de 0,5, cu atât crește autonomia financiară a entității, riscul de insolvabilitate este
mic, iar entitatea dispune încă de capacitate de îndatorare.
Rata pârghiei financiare RPF (rata îndatorării globale, coeficientul corelării dintre sursele proprii și
împrumutate, rata levierului financiar) reprezintă unul din indicatorii ce caracterizează stabilitatea financiară a
entității. Evoluția ascendentă a acesteia este apreciată negativ, deoarece generează reducerea stabilității
financiare. Limita superioară general acceptată - 200%. Dacă entitatea va înregistra o valoare mai mare de
peste 200%, solvabilitatea financiară a acesteia va fi afectată.
𝑫 𝐑𝐝
RPF = 𝑪𝑷 × 𝟏𝟎𝟎 sau RPF = 𝑹𝒂𝒈 × 𝟏𝟎𝟎
Semnificația ratei pârghiei financiare: prezintă un interes special pentru acționari și reprezintă un aspect
fundamental al riscului financiar. De acea, la calcularea RPF trebuie luate în calcul doar datoriile financiare pe termen
lung (411, 412) și datoriile financiare pe termen scurt (511,512), cele ce generează cheltuieli cu dobânzile.
Rata solvabilității generale RSG exprimă gradul de acoperire a surselor împrumutate cu activele totale
de care dispune entitatea. Mărimea acestui indicator trebui să fie > 2 și se calculează prin relația:
𝑨 𝟏𝟎𝟎
RSG = 𝑫 × 𝟏𝟎𝟎 sau RSG = 𝑹𝑫
Semnificația ratei solvabilității generale: indică posibilitatea acoperirii datoriilor totale cu active și arată cu cât
activul depășește sursele împrumutate, iar majorarea acestui indicator în dinamică se apreciază pozitiv. Astfel, acest
indicator măsoară securitatea de care se bucura entitatea față de bancă și de creditori. Se consideră o situație normală
atunci când activele totale sunt de două ori mai mari decât datoriile totale.
8
În practica financiară este des calculat acest indicator, luând în considerare, la numitor, capitalul propriu, exprimând îndatorarea
totală (pe termen scurt, mediu și lung) a entității în raport cu sursele de finanțare proprii (levier financiar).
31
Tabelul 1. Analiza ratelor structurii surselor de finanțare a activelor
Anul Anul
precedent, curent,
Nr.crt. Indicatori Concluzie Anul curent
modul de modul de
calcul calcul
1. Rata autonomiei financiare 26704,1 25938,8Entitatea tinde spre o politică agresivă9 de
60499,6
= 57388,4
=
globale RAG finanțare a activelor, deci 45,20% din
44,13 45,20 active sunt finanțate din surse proprii
2. Rata de îndatorare = 100 - 54,80% din active sunt finanțate din surse
55,87 54,80
RAG împrumutate
3. Rata pârghiei financiare Pentru fiecare leu investit în capitalul
126,60 121,24 propriu, entității îi revine 1,21 lei de
datorii
4. Rata solvabilității generale Se observă că activele depășesc datoriile
178,99 182,48
de 1,82 ori
Concluzie: Datele tabelului 1 atestă nivelul scăzut al independenței financiare de sursele împrumutate atrase.
Această concluzie rezultă din faptul că în structura pasivelor prevalează sursele împrumutate de finanțare. Astfel, la
începutul anului de gestiune capitalul propriu a constituit 44 % și la sfârșitul anului - 45 % din totalul surselor de
finanțare a patrimoniului. Cu toate că în dinamică se observă modificarea proporției în direcția micșorării cotei surselor
împrumutate, ambele rezultate ale autonomiei sunt sub nivelul de siguranță (50 %). Aceeași concluzie se desprinde și
din analiza restului indicatorilor prezentați în tabelul 1.
Ca obiect al analizei surselor de finanțere, în primul rând, se examinează mărimea absolută și evoluția
capitalului propriu în dinamică. În mod normal, entitatea reușește să crească valoarea capitalului propriu în
urma desfășurării activității economice. Și invers, descreșterea capitalului propriu, mai ales apariția valorii
negative a acestuia, indică existența tendințelor nefavorabile în dezvoltarea entității. Aplicarea metodei de
analiză pe orizontală la acest stadiu de apreciere a situației financiare presupune compararea indicatorilor
relativi de modificare a capitalului propriu, datoriilor existente și patrimoniului disponibil.
Tabelul 2. Analiza mărimii și evoluției capitalului propriu
Anul precedent, mii Anul curent, mii

lei lei
3
A 1 2 3 4 = × 100
2
1. Capital propriu 26 704,12 25 938,78 97,13
2. Total datorii 33 795,48 31 449,58 93,05
3. Total pasive 60 499,60 57 388,36
94,85
Concluzie: Informațiile conținute în tabelul demonstrează că entitatea analizată dispune de o mărime pozitivă a
capitalului propriu care la sfârșitul perioadei de gestiune constituie 25 938 mii lei. În dinamică se evidențiază tendința
negativă de reducere a surselor proprii de finanțare a patrimoniului: în cursul anului de gestiune acestea s-au micșorat
cu 2,87%. Se observă că evoluția capitalului propriu nu contravine dinamicii activelor disponibile și datoriilor existente
care s-au micșorat în aceeași perioadă cu 6,95% și 5,15 % respectiv.
În continuare se studiază modificările survenite în componența capitalului propriu, pentru că nu
întotdeauna, odată cu creșterea valorii acestuia, are loc și îmbunătățirea „calității" din punct de vedere
9
Politică agresivă – rata autonomiei globale se încadrează în intervalul de 33-50% (50-70%=echilibrată; >85% politică conservativă)
32
structural. Analiza structurală a capitalului propriu presupune examinarea corelației dintre elementele
componente ale acestuia. În calitate de instrument de lucru, în acest scop, poate servi metoda de analiză pe
verticală.
Tabelul 3. Analiza structurii capitalului propriu
Anul precedent Anul de gestiune
Nr.crt. Indicatori
suma, mii lei cota, % suma, mii lei cota, %
A 1 2 3 4 5
1. Capital social 500,4 1,87 500,4 1,93
2. Rezerve 21 346, 74 79,94 21 346, 74 82,30
3. Profit nerepartizat (pierdere
4 856, 98 18,19 4 091,64 15,77
neacoperită) + profit 333
4. Total capital propriu 26 704, 12100,00 25 938, 78 100,00
Concluzie: Datele tabelului atestă faptul că în componența capitalului propriu al entității analizate predomină
rezervele, care constituie 79,94% din totalul capitalului propriu, la începutul perioadei de gestiune. Mărimea acestui
component este stabilă, însă ca pondere a crescut, astfel la sfârșitul perioadei de gestiune a constituit 21 346,74 mii lei
sau 82,30% din totalul capitalului propriu. În cursul perioadei de gestiune a crescut și ponderea capitalului social în
structura capitalului propriu: de la 1,87 % la începutul anului la 1,93 % la sfârșitul perioadei. De menționat că mărirea
cotelor capitalului social și rezervelor nu a fost condiționată de modificarea valorii acestor componente, ci se datorează
reducerii considerabile (cu 2,42 puncte procentuale) a profitului nerepartizat aflat la dispoziția entității. În ansamblu,
structura capitalului propriu a entității analizate are un caracter stabil.
Analiza corelației dintre activele nete și capitalul social este importantă pentru aprecierea situației
financiare a societăților pe acțiuni. Necesitatea reiese din următoarea condiție a legislației în vigoare:
valoarea activelor nete ale societății pe acțiuni nu poate fi mai mică decât mărimea capitalului ei social. În acest context,
se determină și se apreciază rata corelației dintre activele nete și capitalul social. Nivelul supraunitar al
raportului nominalizat indică respectarea cerințelor legislative. Dacă coeficientul în cauză este subunitar,
SA nu are dreptul să plătească dividende, să emită acțiuni. Adunarea generală a acționarilor este obligată să
ia decizia cu privire la reducerea capitalului social și/sau depunerea aporturilor suplimentare de către
acționari pentru majorarea activelor nete sau la lichidarea societății.
5. Analiza creanțelor și datoriilor curente

În procesul activității economico-financiare a oricărei entități apare necesitatea efectuării decontărilor
cu partenerii de afacere. Deoarece momentul achitării nu coincide, de obicei, cu momentul apariției acestora,
entitatea generează atât creanțe, în componența activelor, cât și datorii, care se reflectă în componența
pasivelor. Mărimea, componența, structura și viteza de rotație a creanțelor și datoriilor determină necesitățile
entității în fondul de rulment (depășirea Activelor circulante peste Datoriile curente), un șir de indicatori
financiari și, în final, profitul entității. Întrucât entitatea poate modifica modul de efectuare a decontărilor și
condițiile contractelor, o importanță deosebită are controlul permanent al stării creanțelor și datoriilor și
gestionarea acestora.
Creanțe curente drepturi ale entității ce decurg din tranzacții sau evenimente trecute și din stingerea
cărora se așteaptă intrări (majorări) de resurse care încorporează beneficii economice: creanțe comerciale,
avansuri acordate, creanțe ale bugetul, creanțe ale personalului, creanțe privind veniturile calculate, creanțe privind
asigurările, alte creanțe curente etc. (SURSE PROPRII SUSTRASE DIN CIRCULAȚIE ȘI FOLOSIREA LOR DE CĂTRE ALTE
33
ENTITĂȚI). Analiza și gestionarea creanțelor sunt necesare pentru prevenirea creșterii excesive a acestora, care duce la
micșorarea încasărilor și apariția creanțelor dubioase, ce pot contrabalansa în întregime profitul entității.
Datorii curente - obligații actuale ale entității ce decurg din fapte economice anterioare și prin stingerea
(decontarea) cărora se așteaptă să rezulte o ieșire (diminuare) de resurse care încorporează beneficii
economice: datorii financiare, datorii comerciale, datorii calculate, alte datorii curente. (SURSELE ALTOR ENTITĂȚI
ATRASE ÎN CIRCUITUL ENTITĂȚII DATE). Mărimea, componența și evoluția datoriilor determină în mod direct stabilitatea
situației financiare și dependența entității de partenerii de afaceri.
Etapele analizei sunt:
Analiza modificării absolute și Analiza creanțelor și datoriilor

Analiza structurii creanțelor și
relative a creanțelor și curente în funcție de termenul
datoriilor curente în dinamică
datoriilor curente în dinamică de achitare, de deservire etc.
Analiza modificării absolute și relative a creanțelor și datoriilor curente în dinamică. În acest scop
se folosește analiza pe orizontală care implică calculul indicatorilor relativi de modificare a creanțelor și
datoriilor față de perioada precedentă în comparație cu modificarea volumului vânzărilor și totalului
surselor de finanțare. În acest scop se calculează rata de creștere a creanțelor și datoriilor curente.
360×𝐶𝑟𝑒𝑎𝑛ț𝑒 𝑐𝑢𝑟𝑒𝑛𝑡𝑒
Durata de achitarea a creanțelor = - Indicatorul arata în câte zile se încasează, in medie, o
𝑉𝑒𝑛𝑖𝑡𝑟𝑖 𝑑𝑖𝑛 𝑣â𝑛𝑧ă𝑟𝑖
factura fiscală emisa. O valoare mare sau în creștere a indicatorului arata o politică de credit comercial relaxată sau
dificultăți în activitatea de colectare, iar o valoare mică arata o politica comerciala mai strictă și colectare eficientă.
360×𝐷𝑎𝑡𝑜𝑟𝑖𝑖 𝑐𝑢𝑟𝑒𝑛𝑡𝑒
Durata de achitarea a datoriilor = 𝑉𝑒𝑛𝑖𝑡𝑟𝑖 𝑑𝑖𝑛 𝑣â𝑛𝑧ă𝑟𝑖
- Indicatorul exprimă numărul mediu de zile în care se
onorează obligațiile de plată către furnizori și alți creditori comerciali. Interesul acționarilor ar fi ca rotația furnizorilor
sa fie cât mai lunga cu condiția de a nu presupune costuri prea mari, însă o valoare mare a acestui indicator poate fi un
semnal pentru neplata furnizorilor, ceea ce reprezintă un risc de stricare a relațiilor cu aceștia, sau chiar de insolvență.
Tabelul 1. Evoluția generală a dinamicii creanțelor și datoriilor curente
Anul precedent, Anul curent, mii Ritmul de
Nr.crt. Indicatori Abaterea absolută
mii lei lei creștere,%
3
A 1 2 3 4 = 3-2 5 = × 100
2
1. Creanțe curente, inclusiv: 21 992,6 23 004,6 +1 012,0 104,60
Creanțe comerciale 19 135,8 20 090,7 954,9 105,00
2. Durata de achitarea a -3,62
65,02 61,40 X
creanțelor
3. Datorii curente, inclusiv: 12 568,5 29 253,7 +16 685,2 232,75
Datorii comerciale 8 478,3 8 443,4 -34,9 99,59
4. Durata de achitarea a +40,91
37,16 78,07 X
datoriilor
5. Venituri din vânzări 121 760,3 134 887,9 +13 127,6 110,78
6. Total surse de finanțare 60 499,6 57 388,4 -3 111,2 94,86
Concluzie: Din calculele efectuate se observă o tendință negativă de creștere atât a creanțelor, cât și a datoriilor:
cu 1 012 mii lei sau 4,6%, respectiv cu 16 865,2 mii lei sau cu 132,75%. Evoluția creanțelor are un caracter descrescător:
în cursul anului valoarea lor s-a mărit cu 954,9 mii lei sau cu 4,60 %. Creșterea creanțelor o putem considera ca
34
La următoarea etapă, se studiază mărimea absolută și evoluția datoriilor entității, reflectate în pasivul
Bilanțului. În acest scop, se folosește analiza pe orizontală care implică calculul indicatorilor relativi de
modificare a datoriilor față de perioada precedentă, în comparație cu modificarea volumului vânzărilor și
totalului pasivelor.
Tabelul 4. Analiza mărimii și evoluției datoriilor entității
La începutul anului, La sfârșitul

mii lei anului, mii lei
3
A 1 2 3 4 = × 100
2
1. Total datorii 33 795,48 31 449,58 93,05

2. Total pasive 60 499,60 57 388,36 94,85
3. Venituri din vânzări 121 760,3 134 887,9 110,78
Concluzie: După cum se observă din datele tabelului 4, la finele anului de gestiune totalitatea datoriilor entității
analizate față de alte persoane juridice și fizice a alcătuit 31 449 mii lei. Evoluția surselor împrumutate de finanțare are
un caracter descrescător: în cursul anului valoarea lor s-a diminuat cu 2 345,9 mii lei sau cu 6,95 %. Ritmul creșterii
datoriilor entității nu depășește indicii aferenți totalității surselor de finanțare și veniturilor din vânzări. Acest fenomen
semnifică un grad de îndatorare a entității constant și nu în creștere.
În continuare, se examinează structura datoriilor entității, în dependență de natura lor, adică
conținutul economic al componentelor surselor împrumutate de finanțare reflectate pe
posturile distincte din pasivul Bilanțului. Cea mai ușoară metodă pentru efectuarea acestei etape
de analiză este analiza pe verticală.
Tabelul 5. Analiza mărimii și evoluției datoriilor entității
La începutul anului La sfârșitul anului Devierea cotei
Nr.crt. Indicatori
suma, mii lei cota, % suma, mii lei cota, % ±, %
A 1 2 3 4 5 6 = 5-3
1. Credite bancare pe TL 21 213,14 62,77 2 195,92 6,98 -55,79
2. Împrumuturi pe TL 13,79 0,04 0 0 -0,04
3. Credite bancare pe TS 1 154,0 3,41 18 154,0 57,72 +54,31
4. Împrumuturi pe TS 0 0 518,02 1,65 +1,65
5. Datorii comerciale (470+480) 8 656,0 25,61 8 930,0 28,40 +2,79
6. Datorii față de personal (500+510) 251,42 0,74 263,12 0,83 +0,09
7. Datorii față de buget 180,75 0,53 50,0 0,16 -0,37
8. Datorii față de proprietari 6,83 0,02 7,40 0,02 0
9. Alte datorii curente 2 319,55 6,88 1 332,05 4,24 -2,64
10. Total datorii 33 795,48 100,00 31 449,58 100,00 X
Verificare:
Concluzie: Din datele prezentate în tabelul 5 se observă că componența surselor împrumutate la entitatea
analizată este foarte variată și neomogenă: totalitatea datoriilor entității cuprinde diferite elemente componente, care se
deosebesc considerabil, atât după conținutul economic, cât și după cota lor în totalul datoriilor. Atragem atenție și la
instabilitatea structurii datoriilor. Dacă la începutul anului de gestiune o cota preponderentă (62,77 %) au avut
datoriile financiare pe termen lung (creditele), atunci la sfârșitul anului ponderea cea mai mare revine, tot datoriilor
financiare, numai că creditelor bancare pe termen scurt (57,72%). Printre modificări esențiale se evidențiază, de
35
Examinarea mai profundă a datoriilor entității necesită clasificarea calitativă a acestora după numeroase
criterii (prezentate mai sus). Primul criteriu de grupare a datoriilor - după termenul de atragere/de achitare:
datorii pe termen lung și datorii curente. În acest context, se calculează și se interpretează doi coeficienți:
 Rata datoriilor pe termen lung. Acest raport reflectă cota surselor împrumutate, cu durata mai mare
de un an, în suma totală a datoriilor entității. Creșterea în dinamică a acestui coeficient contribuie la
majorarea capitalului permanent, pe seama căruia se finanțează activele pe termen lung. Practic, aceasta
înseamnă că entitatea cu rata ridicată de atragere pe termen lung a mijloacelor împrumutate are posibilități
mai mari pentru efectuarea investițiilor capitale, adică pentru dezvoltarea potențialului de producție
(reînnoirea utilajului, modernizarea tehnologiei etc).
𝐷𝑎𝑡𝑜𝑟𝑖𝑖 𝑝𝑒 𝑡𝑒𝑟𝑚𝑒𝑛 𝑙𝑢𝑛𝑔
Rata datoriilor pe termen lung = 𝑇𝑜𝑡𝑎𝑙 𝑑𝑎𝑡𝑜𝑟𝑖𝑖
 În mod similar poate fi calculată și interpretată rata datoriilor curente, care este complementară celei
precedente, adică:
𝐷𝑎𝑡𝑜𝑟𝑖𝑖 𝑐𝑢𝑟𝑒𝑛𝑡𝑒
Rata datoriilor curente = 𝑇𝑜𝑡𝑎𝑙 𝑑𝑎𝑡𝑜𝑟𝑖𝑖
= 1 – Rata datoriilor pe TL
O mare însemnătate pentru stabilitatea financiară a entității are structura surselor împrumutate
după proveniența acestora. La aplicarea acestui criteriu de analiză datoriile, indiferent de termenul
acestora, se unesc în grupe în funcție de categoria partenerilor de afaceri cărora entitatea le este datoare. În
așa mod, se formează grupa datoriilor față de băncile comerciale (credite bancare pe termen lung și scurt), față
de buget, față de furnizori, personal etc. Din punctul de vedere al riscului de a nimeri sub influența externă
sau riscului de faliment, cele mai periculoase sunt datoriile față de băncile comerciale și buget. De aceea, în
cursul analizei, cu o atenție deosebită se examinează următorul coeficient de structură a datoriilor financiare:
𝑇𝑜𝑡𝑎𝑙 𝑐𝑟𝑒𝑑𝑖𝑡𝑒 𝑏𝑎𝑛𝑐𝑎𝑟𝑒
Rata creditelor bancare =
𝑇𝑜𝑡𝑎𝑙 𝑑𝑎𝑡𝑜𝑟𝑖𝑖
Dacă coeficientul în cauză crește stabil în dinamică, devine strictă necesară aprecierea raționalității atragerii surselor
împrumutate.
După realizarea analizei structurale a surselor împrumutate, mai ales după divizarea lor în funcție de
termenul de achitare, la următoarea etapă de analiză a datoriilor entității poate fi efectuată aprecierea
stabilității surselor de finanțare. În aceste scopuri, se aplică rata stabilității financiare (rata capitalului
permanent ori rata capitalizării):
𝐶𝑎𝑝𝑖𝑡𝑎𝑙 𝑝𝑟𝑜𝑝𝑟𝑖𝑢+ 𝐷𝑎𝑡𝑜𝑟𝑖𝑖 𝑝𝑒 𝑡𝑒𝑟𝑚𝑒𝑛 𝑙𝑢𝑛𝑔
Rata stabilității financiare =
𝑇𝑜𝑡𝑎𝑙 𝑝𝑎𝑠𝑖𝑣𝑒
Coeficientul în cauza exprimă cota surselor de finanțare care entitatea poate să utilizeze pentru
finanțarea activității economice într-o perioadă îndelungată. Se apreciază pozitiv creșterea acestui coeficient
în dinamică, ceea ce reflectă întărirea stabilității financiare a entității.
Coeficientul de levier (rata de îndatorare pe termen lung față de capitalul propriu,) care reprezintă un
caz particular al stabilității. Bineînțeles, prin prisma interesului creditorilor se apreciază negativ nivelul
supraunitar al acestui coeficient. Totodată, este de menționat faptul că un grad ridicat al coeficientului în
cauză (ca și al altor coeficienți de îndatorare) permite proprietarilor să beneficieze de surse împrumutate, cât
timp rentabilitatea investițiilor în activitatea entității depășește rata dobânzii.
𝐷𝑎𝑡𝑜𝑟𝑖𝑖 𝑝𝑒 𝑡𝑒𝑟𝑚𝑒𝑛 𝑙𝑢𝑛𝑔
Coeficientul de levier = 𝐶𝑎𝑝𝑖𝑡𝑎𝑙 𝑝𝑟𝑜𝑝𝑟𝑖𝑢
36
În baza datelor Bilanțului, vom analiza stabilitatea surselor de finanțare și gradul de îndatorare pe termen
lung a entității analizate.
Tabelul 6. Analiza stabilității surselor de finanțare și gradului de îndatorare
Nr.crt. Indicatorii La începutul anului La sfârșitul anului
21 226,9 2 195,9
1. Rata datoriilor pe termen lung = 0,62 = 0,069
33 795,48 31 449,58
2. Rata datoriilor curente 1 – 0,62 = 0,38 1 – 0,069 = 0,931
22 380,9 20 867,9
3. Rata creditelor bancare = 0,66 = 0,66
33 795,48 31 449,58
47 931,0 28 134,7
4. Rata stabilității financiare = 79,22 = 0,49
60 499,60 57 388,36
21 226,9 2 195,9
5. Coeficientul de levier = 0,79 = 0, 08
26 704,1 25 938,7
Concluzie: Din informațiile prezentate în tabelul 6 rezultă că sursele de finanțare a entității analizate se
caracterizează prin gradul redus al stabilității: capitalul permanent alcătuiește 62 % din totalul pasivelor la începutul
perioadei, care considerabil se diminuează la sfârșitul perioadei – 6%. Aceasta înseamnă că entitatea, cu rata scăzută de
atragere pe termen lung a mijloacelor împrumutate, n-are posibilități mari pentru efectuarea investițiilor capitale, adică
pentru dezvoltarea potențialului de producție. Faptul reeșalonării datoriilor curente atestă incapacitatea entității de a
achita în mod normal obligațiile curente. Examinarea ratei creditelor bancare ne permite să constatăm o stabilitate -
66%. Despre stabilitatea financiară ne avertizează următorul indicator, care s-a micșorat, drastic, de la 79% la nici un
procent. Coeficientul în cauza exprimă cota surselor de finanțare, care entitatea poate să le utilizeze pentru finanțarea
activității într-o perioadă îndelungată.
6. Analiza lichidității
Lichiditate reprezintă capacitatea entității de a-și onora datoriile. Importanța deosebită a lichidității decurge
din natura economică a acestui indice. În cadrul echilibrului financiar capacitatea de plată (lichiditatea
Bilanțului), proprietatea activelor de a se transforma în bani (lichiditatea activelor) și capacitatea entității de a-
și onora obligațiile pe o perioadă mai îndelungată (solvabilitatea) caracterizează una din cele mai importante
condiții de existență a entității pe piață - posibilitatea de a-și onora obligațiile de plată la termenele scadente.
Cea mai des utilizată metodă de evaluare a lichidității constă în faptul că calcularea coeficienților se
efectuează sub aspect static și exclusiv în baza datelor Situațiilor financiare. Conform acestui sistem se
calculează și se interpretează 3 coeficienți de lichiditate. Caracteristica fiecărui coeficient include următoarele
aspecte:
 denumire (variante de denumiri): lichiditate curentă, intermediară, absolută;
 formulă (modul) de calcul;
 semnificație (sensul economic);
 parametri de apreciere (intervalul optim, recomandat, cerut, nivelul teoretic suficient, de siguranță);
 cauze și consecințe ale neîncadrării în intervalul optim.
37
Tabelul 3. Calculul coeficienților de lichiditate în cadrul analizei
Denumirea
Modul de calcul Semnificația coeficientului Intervalul de apreciere
coeficienților
Lichiditate 𝐴𝑐𝑡𝑖𝑣𝑒 𝑐𝑖𝑟𝑐𝑢𝑙𝑎𝑛𝑡𝑒 <2,0 insuficiență de AC
curentă 𝐷𝑎𝑡𝑜𝑟𝑖𝑖 𝑐𝑢𝑟𝑒𝑛𝑡𝑒 + 𝑃𝑟𝑜𝑣𝑖𝑧𝑖𝑜𝑎𝑛𝑒 𝑐𝑢𝑟𝑒𝑛𝑡𝑒 Arată dacă entitatea dispune de active 2,0-2,5 – optim
circulante suficiente pentru achitarea
datoriilor curente în suma deplină.
= 3 – AC utilizate
ineficient
Lichiditate 𝑁𝑢𝑚𝑒𝑟𝑎𝑟 + 𝐼𝑛𝑣𝑒𝑠𝑡𝑖ț𝑖𝑖 + 𝐶𝑟𝑒𝑎𝑛ț𝑒 Reflectă cota datoriilor curente care

intermediară 𝐷𝑎𝑡𝑜𝑟𝑖𝑖 𝑐𝑢𝑟𝑒𝑛𝑡𝑒 + 𝑃𝑟𝑜𝑣𝑖𝑧𝑖𝑜𝑎𝑛𝑒 𝑐𝑢𝑟𝑒𝑛𝑡𝑒 entitatea este capabilă să achite prin
mobilizarea mijloacelor bănești,
0,7-1,0 - optim
investițiilor și creanțelor curente.
Lichiditate 𝑁𝑢𝑚𝑒𝑟𝑎𝑟 < 0,2 insuficiență de
𝐷𝑎𝑡𝑜𝑟𝑖𝑖 𝑐𝑢𝑟𝑒𝑛𝑡𝑒 + 𝑝𝑟𝑜𝑣𝑖𝑧𝑖𝑜𝑎𝑛𝑒 𝑐𝑢𝑟𝑒𝑛𝑡𝑒 Caracterizează cota datoriilor curente care
absolută numerar
entitatea este capabilă să achite imediat
utilizând numai mijloacele bănești
0,2-0,25– optim
disponibile la moment. > 0,25 – excedent de
numerar
Ca un factor pozitiv se apreciază creșterea lichidității, dar până la nivelul maximal recomandat. Cu alte
cuvinte, creșterea excesivă a coeficienților nu este binevenită. Depășirea nivelului maximal recomandat
reflectă o structură irațională a activelor entității, când o parte de mijloace sunt ,,înghețate” în stocuri
anormale și nejustificate, care nu aduc venit.
Tabelul 4. Analiza lichidității
Denumirea coeficienților Anul precedent Anul curent Abaterea Intervalul optim
A 1 2 3=2-1 4
Lichiditate curentă 3,82 1,53 -2,29 2,0-2,5
Lichiditate intermediară 2,8 10 0,81 11 -1,99 0,7-1,0
Lichiditate absolută 0,3312 0,0313 -0,30 0,2-0,25
Concluzie: Din calculele efectuate în tabelul 9 rezultă că la entitate în decursul anului de gestiune s-a menținut
tendință negativă de scădere a coeficienților lichidității. În particular, lichiditatea curentă care la începutul anului
curent se încadra în intervalul utilizării ineficiente a AC (>3) spre finele anului de gestiune a scăzut până la 1,53. Acest
fenomen negativ se explică prin faptul că ritmul creșterii datoriilor curente depășește considerabil ritmul creșterii
activelor curente.
Din cauza micșorării sumei mijloacelor bănești și creanțelor în condițiile creșterii datoriilor curente a scăzut
semnificativ și lichiditatea intermediară. Dacă la începutul anului de gestiune acest coeficient prevala cu mult intervalul
optim (2,8), atunci în decursul anului lichiditatea intermediară s-a micșorat până la 0,84, încadrare în intervalul optim.
La cel mai scăzut nivel, în comparație cu interval optim, se situează coeficientul lichidității absolute. Este de
Concluzie generală: entitatea dispune de stocuri și creanțe supra normă, atât în lichiditatea curentă, cât și
intermediară, iar nivelul lichidității ab
10
4 159,97+0+21 992,6
11 945,73+0+23 004,6
12
4 159,97
13
945,73
38
Tema 5. Analiza fluxului de numerar
1. Analiza componenței și evoluției fluxurilor de numerar

2. Analiza structurii fluxurilor de numerar
3. Analiza fluxurilor de numerar prin metoda ratelor
Fluxurile de numerar reprezintă încasările (afluxurile) și plățile (retragerile) de numerar efectuate în

cursul perioadei de gestiune respective. Diferența dintre suma încasărilor și plăților constituie fluxul net
de numerar.
Necesitatea analizei fluxului de numerar este determinată de următoarele condiții, care creează
decalajul dintre rezultatul financiar și fluxul de numerar, adică entitatea poate fi profitabilă conform
datelor Situației de profit și pierdere și, totodată, insolvabilă:
 utilizarea principiului contabilitatea de angajamente, în baza căruia se determină rezultatul financiar și
se întocmesc toate Situațiile financiare în afară de cel privind fluxul de numerar;
 apariția modificărilor în mărimea stocurilor de materiale, creanțelor și datoriilor;
 efectuarea diverselor operațiuni economice nemonetare, de exemplu: amortizarea mijloacelor fixe, amortizarea
imobilizărilor necorporale etc.
Analiza fluxului de numerar oferă utilizatorilor Situațiilor financiare posibilitatea de a răspunde la
următoarele întrebări:
 Ce sume au fost încasate în rezultatul activității operaționale?
 De unde provin alte sume încasate?
 Pentru ce a fost utilizat numerarul în cursul activității economice?
 Ce parte din suma totală a numerarului, obținut din surse exterioare reprezintă capital propriu și care
parte se referă la surse împrumutate?
 Pe seama căror surse se rambursează credite și se răscumpără acțiuni?
 Poate entitatea să plătească dividendele anunțate sau din cauza fluxului negativ operațional este
nevoită să stopeze plata lor?
 De ce, în condițiile creșterii profitului, soldul numerarului scade? etc.
Situația fluxurilor de numerar se întocmește conform metodei directe, potrivit căreia intrările și ieșirile
de numerar se determină în baza datelor din conturile de evidență a numerarului.
Elementele situației fluxurilor de numerar sânt prezentate separat pe tipuri de activități ale entității
care cuprind:
 activitatea operațională – totalitatea operațiunilor economice aferente activităților principale ale
entității, precum și activităților conexe acestora care nu sânt activități de investiții sau financiare;
 activitatea de investiții – totalitatea faptelor economice aferente intrărilor şi/sau ieșirilor de active
imobilizate;
 activitatea financiară – totalitatea operațiunilor în urma cărora se modifică mărimea şi componența
capitalului propriu și a împrumuturilor entității.
În situația fluxurilor de numerar nu se reflectă:
 mișcarea internă a numerarului (de exemplu, ridicările în numerar de la conturile curente,
alimentarea cardurilor bancare ale entității, transferarea numerarului de la un cont curent la altul,
procurarea/vânzarea valutei străine),
39
 tranzacțiile care nu generează fluxuri de numerar (de exemplu, operațiunile pe bază de barter,
convertirea datoriilor în capital social, calcularea şi decontarea amortizării şi pierderilor din
deprecierea activelor imobilizate etc.).
Situaţia fluxurilor de numerar se întocmeşte în baza contabilităţii de casă, conform căreia
numerarul este înregistrat la sumele efectiv încasate/achitate în/din casierie şi conturi bancare, iar
documentele băneşti – la valoarea documentelor băneşti efectiv intrate/ieşite. În situaţia fluxurilor de
numerar nu se reflectă:
 mişcarea internă a numerarului (de exemplu, ridicările în numerar de la conturile curente,
alimentarea cardurilor bancare ale entităţii, transferarea numerarului de la un cont curent la altul,
procurarea/vînzarea valutei străine),
 tranzacţiile care nu generează fluxuri de numerar (de exemplu, operaţiunile pe bază de barter,
convertirea datoriilor în capital social, calcularea şi decontarea amortizării şi pierderilor din
deprecierea activelor imobilizate etc.).
Analiza începe cu studierea modificărilor survenite în mărimile absolute și relative ale fluxurilor de
numerar în comparație cu perioada precedentă și nivelul prognozat.
La efectuarea acestei direcții de analiză, pe lângă informația din Situația fluxurilor de numerar, se aplică
datele din Planul de afaceri.
Raționamentul informațiilor obținute se efectuează pornind de la următoarele considerente:
 Desfășurarea reușită a activității operaționale trebuie să genereze fluxul net pozitiv.
 Menținerea și dezvoltarea potențialului economic al entității condiționează fluxul net negativ din
activitatea de investiții.
 Fluxurile pozitive din activitatea operațională și cea financiară (în caz de necesitate) trebuie să
compenseze fluxul negativ din activitatea de investiții.
Nerespectarea primei și ultimei condiții provoacă scăderea soldului de numerar și insolvabilitatea

entității.
Neglijarea celui de-al doilea aspect determină reducerea potențialului întreprinderii în perspectivă.
Tabelul 1. Evoluția fluxurilor de numerar
Anul precedent, Anul curent, Abaterea

Nr.crt. Indicatori
mii lei mii lei absolută, ±
A 1 2 3 4 =3-2
1. Fluxul de numerar din activitatea
operațională
de investiții
financiară
4. Fluxul net de numerar total
Concluzii:
40
2. Analiza structurii fluxurilor de numerar
Analiza structurală oferă utilizatorilor Situațiilor financiare:
 informații detaliate cu privire la proveniența încasărilor și utilizarea mijloacelor bănești încasate.
 În cadrul analizei se examinează corelația dintre diferite canale de încasare și direcții (scopuri) de
plată a numerarului.
 Analiza structurală permite aprecierea contribuției fiecărui element component al plăților și

încasărilor la formarea fluxului net de numerar.
Două modalități tehnice de efectuare a analizei structurale a fluxului de numerar:
Analiza separată
 Esența primei modalități constă în analiza separată a structurii încasărilor și plăților cu calcularea
ponderii fiecărui element component în suma totală a încasărilor sau respectiv a plăților.
 Însă, examinarea separată nu permite de a aprecia corelațiile existente între diferite elemente
componente ale plăților și încasărilor. De aceea, în acest scop, se aplică altă modalitate de studiere a
structurii fluxurilor de numerar.
Analiza Îmbinată
 Presupune efectuarea următoarelor etape:
 Toate posturile Situației fluxurilor de numerar se unesc în două grupe: încasări și plăți.
 Suma totală a încasărilor de numerar se compară cu suma totală a plăților de numerar și cea mai
mare dintre acestea se prezintă ca 100 %.
 Fiecare postură a Situației fluxurilor de numerar se exprimă în procente la suma nominalizată mai
sus.
 Totalul încasărilor și plăților de numerar se egalează prin fluxul net total pozitiv sau negativ.
Tabelul 2. Analiza îmbinată a structurii fluxurilor de numerar
Anul precedent Anul curent

Nr.crt. Fluxurile de numerar
Suma, lei Cota, % Suma, lei Cota, %
Încasări de numerar
1. Încasări din vânzări
2. Alte încasări din activitatea
operațională
3. Încasări sub formă de credite
și împrumuturi
4. Total încasări de numerar
Fluxul net total negativ
Plăți de numerar
5. Plați furnizorilor
6. Plăți salariale
41
7. Dobânzi plătite
8. Plata impozitului pe venit
9. Alte plăți din activitatea
operațională
10. Plăți aferente creditelor și
împrumuturilor
11. Dividende plătite
12. Total plăți de numerar
Fluxul net total pozitiv
Concluzie:
3. Analiza fluxurilor de numerar prin metoda ratelor
Analiza fluxurilor de numerar prin metoda ratelor
 constă în calcularea coeficienților financiari, care reflectă diferite corelații între obținerea și utilizarea
numerarului.
 Acești coeficienți sunt multipli și variați, dar, în majoritatea cazurilor, caracterizează capacitatea
entității de a satisface unele sau altele nevoi prin numerarul disponibil.
În particular, utilizând această metodă în cadrul analizei fluxului de numerar, pot fi calculați următorii
coeficienți în baza Bilanțului și Situației fluxurilor de numerar.
𝐅𝐥𝐮𝐱𝐮𝐥 𝐧𝐞𝐭 𝐝𝐢𝐧 𝐚𝐜𝐭𝐢𝐯𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞𝐚 𝐨𝐩𝐞𝐫𝐚ț𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥ă
Rata suficienței fluxului de numerar = 𝐏𝐫𝐨𝐜𝐮𝐫𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐈𝐦𝐨𝐛𝐢𝐥𝐢𝐳ă𝐫𝐢𝐥𝐨𝐫+𝐒𝐩𝐨𝐫𝐢𝐫𝐞𝐚 𝐒𝐌𝐌+𝐏𝐥𝐚𝐭𝐚 𝐝𝐢𝐯𝐢𝐝𝐞𝐧𝐝𝐞𝐥𝐨𝐫
Coeficientul suficienței fluxului de numerar permite aprecierea capacități entității de a-și acoperi
necesitățile creșterii potențialului productiv și plății dividendelor prin autofinanțare (numerarul obținut în
urma activității operaționale)
La aprecierea ratei de suficiență a numerarului se iau în considerație următoarele aspecte:
 Mărimea coeficientului egală cu sau mai mare decât 1 semnifică faptul că entitatea are posibilitatea de a
satisface nevoile menționate în numitorul formulei de calcul fără finanțare din exterior.
 La diminuarea coeficientului sub nivelul unitar, se trage concluzia că sursele interne ale numerarului
devin insuficiente pentru plata dividendelor și dezvoltarea potențialului entității.
 În cazul fluxului net negativ din activitatea operațională se constată insuficiența fluxurilor de numerar
indiferent de mărimea altor părți ale formulei de calcul.
 Dacă mărimea numitorului formulei de calcul este nulă, adică entitatea nu folosește numerar pentru
procurarea imobilizărilor, sporirea stocurilor și plata dividendelor, atunci se indică inutilitatea și
imposibilitatea calculării ratei de suficiență a numerarului.
42
𝐅𝐥𝐮𝐱𝐮𝐥 𝐧𝐞𝐭 𝐝𝐢𝐧 𝐚𝐜𝐭𝐢𝐯𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞𝐚 𝐨𝐩𝐞𝐫𝐚ț𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥ă
 Rata de acoperire a datoriilor cu fluxul de numerar =
𝐃𝐚𝐭𝐨𝐫𝐢𝐢 𝐭𝐨𝐭𝐚𝐥𝐞
Rata de acoperire a datoriilor cu fluxul de numerar indică posibilitatea recuperării sumelor datorate prin
numerarul obținut în urma activității operaționale. Acest coeficient se folosește pentru aprecierea
credibilității entității, în special în cazul acordării creditelor pe termen lung
Este evident că rata mai ridicată de acoperire a datoriilor permite clasarea credibilității sau siguranța
investițiilor la un nivel mai înalt. Totodată, mărimea negativă a acestei rate (în cazul fluxului net negativ
din activitatea operațională) indică riscul înalt de creditare și investire.
𝐍𝐮𝐦𝐞𝐫𝐚𝐫𝐥 𝐝𝐢𝐬𝐩𝐨𝐧𝐢𝐛𝐢𝐥
Rata suficienței activelor perfect lichide = 𝐏𝐥ăț𝐢 𝐛ă𝐧𝐞ș𝐭𝐢 𝐨𝐩𝐞𝐫𝐚ț𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥𝐞 𝐦𝐞𝐝𝐢𝐢 𝐩𝐞 𝐳𝐢∗
*Se adună toate tipurile de plăți în cadrul activității operaționale și rezultatul se împarte la 360 zile.
Rata suficienței activelor perfect lichide arată numărul de zile în decursul cărora entitatea poate lucra,
folosind exclusiv numerarul fără atragerea surselor de finanțare din exterior.
Pentru managerii această rată servește în calitate de instrument operațional de dirijare a activității
curente, întrucât permite stabilirea momentului de apariție a nevoii de finanțare din exterior.
(𝐅𝐥𝐮𝐱𝐮𝐥 𝐧𝐞𝐭 𝐝𝐢𝐧 𝐚𝐜𝐭𝐢𝐯𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞𝐚 𝐨𝐩𝐞𝐫𝐚ț𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥ă−𝐏𝐥𝐚𝐭𝐚 𝐝𝐢𝐯𝐢𝐝𝐞𝐧𝐝𝐞𝐥𝐨𝐫)×𝟏𝟎𝟎
Rata reinvestirii numerarului = 𝐓𝐨𝐭𝐚𝐥 𝐚𝐜𝐭𝐢𝐯𝐞−𝐃𝐚𝐭𝐨𝐫𝐢𝐢 𝐜𝐮𝐫𝐞𝐧𝐭𝐞
Coeficientul reinvestirii numerarului reflectă cota numerarului, care a fost obținut în urma activității
operaționale și reținut (lăsat) la entitate în decursul perioadei din suma numerarului plasat pe termen
lung în activele disponibile.
În practica mondială nivelul reinvestirii în intervalul de 8-10% se consideră satisfăcător.
Tabelul 3. Analiza ratelor fluxului de numerar
Anul
Nr.crt. Denumirea ratelor Anul curent
precedent
A 1 2 3
1. Rata suficienței fluxului de numerar, coeficient
2. Rata de acoperire a datoriilor cu fluxul de

numerar, coeficient
3. Rata suficienței activelor perfect lichide, zile
4. Coeficientul reinvestirii numerarului, %

Concluzie:
43

Conspect Draft La AEF 2022 29.10.22

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Conspect Draft La AEF 2022 29.10.22

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Analiza economico-financiară. Titularul cursului, BĂDICU Galina, dr., conf.univ.

 venituri excepționale (623).

Sporul creșterii V = Ritmul de creștere a V - 100% (de câte ori)

Procentul abaterii de la plan a V ( %V) = Procentul îndeplinirii planului a V- 100%

Costul vânzărilor, inclusiv

Venituri din vânzări, mii lei

arece este mai mare decât creșterea veniturilor: 115,98%>110,78%.

a muncii cu 571,64 mii lei sau cu 4,35%.

1. Analiza dinamicii și structurii rezultatului financiar net

5 Rezultatul până la impozitare - Cheltuieli privind impozitul pe profit

Activitate operațională - totalitatea operațiunilor economice aferente activităților principale ale

1. Analiza rentabilității veniturilor din vânzări

Concluzie: În urma calculelor efectuate, observăm menținerea aceluiași nivel de rentabilitate a VV în

2. Analiza rentabilității pe produs

3. Analiza rentabilității activelor

Formula generală de calcul a rentabilității activelor este:

Tabelul 5. Aprecierea dinamicii rentabilității activelor

2. Valoarea medie a activelor, mii lei 50 250,6 58 944,0 +8 693,4

 Modificarea rentabilității vânzărilor (PPI) - Δ ROS

ROS Nr. de rotații a

Tabelul 6. Calculul influenței factorilor la devierea nivelului rentabilității activelor

Influența nr. rotații Δ ROA = ROS1 × Δ nr. Rotații A =

și a nr. rotații a activelor, prin depistarea activelor înghețate.

Rentabilitatea financiară (rentabilitatea capitalului propriu) ROE - caracterizează eficiența utilizării

Indicatorii de profit pot fi: atât PN, cât și PPI

Analiza începe cu aprecierea în dinamică a ROE.

Tabelul 8. Analiza dinamicii rentabilității capitalului propriu

2. Valoarea medie a capitalului propriu, mii lei 22 439,5 26 321,5 +3 882,0

2. Valoarea medie a activelor,

3. Valoarea medie a capitalului

1. Aprecierea mărimii, evoluției și structurii activelor

Clasificarea activelor în funcție de gradul de lichiditate

Active imobilizate Active circulante

Analiza activelor disponibile (patrimoniului) oferă utilizatorilor Situațiilor financiare posibilitatea de a

2. Analiza activelor nete (AN)

RAN <RVV <RPPI

3. Analiza rotației activelor

4. Analiza surselor de finanțare

Tabelul 2. Analiza mărimii și evoluției capitalului propriu

Anul precedent, mii Anul curent, mii

5. Analiza creanțelor și datoriilor curente

Analiza modificării absolute și Analiza creanțelor și datoriilor

Tabelul 4. Analiza mărimii și evoluției datoriilor entității

La începutul anului, La sfârșitul

1. Total datorii 33 795,48 31 449,58 93,05

Lichiditate 𝑁𝑢𝑚𝑒𝑟𝑎𝑟 + 𝐼𝑛𝑣𝑒𝑠𝑡𝑖ț𝑖𝑖 + 𝐶𝑟𝑒𝑎𝑛ț𝑒 Reflectă cota datoriilor curente care

1. Analiza componenței și evoluției fluxurilor de numerar

Fluxurile de numerar reprezintă încasările (afluxurile) și plățile (retragerile) de numerar efectuate în

 Desfășurarea reușită a activității operaționale trebuie să genereze fluxul net pozitiv.

Nerespectarea primei și ultimei condiții provoacă scăderea soldului de numerar și insolvabilitatea

Tabelul 1. Evoluția fluxurilor de numerar

Anul precedent, Anul curent, Abaterea

Analiza structurală oferă utilizatorilor Situațiilor financiare:

 informații detaliate cu privire la proveniența încasărilor și utilizarea mijloacelor bănești încasate.

 Analiza structurală permite aprecierea contribuției fiecărui element component al plăților și

Două modalități tehnice de efectuare a analizei structurale a fluxului de numerar:

 Presupune efectuarea următoarelor etape:

Tabelul 2. Analiza îmbinată a structurii fluxurilor de numerar

Anul precedent Anul curent

3. Analiza fluxurilor de numerar prin metoda ratelor

Analiza fluxurilor de numerar prin metoda ratelor

La aprecierea ratei de suficiență a numerarului se iau în considerație următoarele aspecte:

În practica mondială nivelul reinvestirii în intervalul de 8-10% se consideră satisfăcător.