Unitatea de învățare 5: Mărimile absolute și relative

UC5. Aplicarea Unități de conținut: Obiective:

algoritmului de 1. Mărimile absolute și 1. Să caracterizeze
determinare a mărimilor esența lor. mărimile absolute și
relative. 2. Mărimile relative și relative.
formele de exprimare a
2. Să expună formele
mărimilor relative.
3. Tipurile mărimilor relative. de reprezentare a
mărimilor relative.
3. Să expună modul
de calculare a
mărimilor
relative.
4. Să determine
mărimile relative

Activități de învățare / Exerciții de formare a competențelor

evaluare Test de autoevaluare

Termeni cheie, noțiuni: indicator statistic, indicator primar sau absolut, indicator derivat,
indicator relativ, indicator relativ de structură, indicator relativ de dinamică, indicator relativ al
sarcinii de plan, indicatoe relativ a realizării planului, indicator relativ de coordonare.

Conținutul unității de învățare

1. Mărimile absolute și esența lor.

Cercetarea statistică a fenomenelor și proceselor social-economice are ca obiectiv
principal analiza aspectelor cantitative nemijlocit sesizabile pentru a afla și caracteriza esența,
natura și calitatea acestora. Trăsăturile cantitative și calitative ale fenomenelor și proceselor
social economice sub raportul structurii, interdependențelor, al modificărilor în timp și în spațiu
sunt exprimate sintetic cu ajutorul indicatorilor statistici.
Indicatorul statistic este expresia numerică a unui fenomen, proces sau a unei categorii
economico-sociale, definite în timp, spațiu și structură organizatorică.
Obținut în rezultatul procesului de cercetare statistică, indicatorul statistic are un conținut
real, un obiectiv determinat, o metodă de calcul și o formă specifică de exprimare.

În rezultatul centralizării și grupării datelor statistice se obțin date generalizatoare, care se pot
grupa în:
a) indicatorii primari sau absoluți (mărimi absolute)
b) indicatori derivați (mărimi relative)
 Indicatorii primari sau absoluți (mărimi absolute) exprimă direct nivelul real de dezvoltare al
caracteristicii cercetate, caracterizând fenomenul sau procesul la modul cel mai general din
punct de vedere cantitativ.
În practica statistică indicatorii primari pot fi obținuți prin diferite moduri: - ca rezultat al
observării și centralizării statistice a datelor individuale, prin înregistrare directă - prin
însumarea totală sau parțială a datelor individuale de același fel.
Indicatorii obținuți la etapa de înregistrare a datelor se mai numesc și indicatori individuali
(locali) și exprimă mărimea, volumul, valoarea la nivelul fiecărei unități statistice. Indicatorii
obținuți prin centralizare se numesc indicatori de grupă sau generali și reflectă mărimea, volumul,
valoarea unui grup de unități sau la toate unitățile colectivității studiate. Mărimile absolute sunt
exprimate în unităţi de măsuri însumabile şi pot fi considerate independente în raport cu alţi
indicatori. Unităţile de măsură ale mărimilor absolute pot fi: - fizice sau naturale (bucăţi, metri,
tone, litri, kilograme, kilometri, persoane etc.); - natural-convenţionale (combustibil convenţional,
valoare convențională, unități convenționale etc.);
- de timp de muncă (om-ore, om-zile, tonă-kilometru etc.);
- unităţi valorice (lei, mii lei, euro).
Indicatorii derivați șe obțin în etapa de prelucrare statistică a mărimilor absolute prin aplicarea
diferitor metode și procedee de calcul statistic (comparații, centralizări, sintetizări, etc.,),
obținând astfel mărimi relative, mărimi medii, indicatori ai variației etc.
Comparații se pot realiza și între mărimile absolute.
Într-o comparaţie există doi termeni: un termen comparat şi un termen bază de
comparaţie. Din punct de vedere statistic, compararea poate fi făcută ca diferenţă obţind astfel
modificarea absolută sau abaterea absolută – sau ca raport – obţinându-se astfel indicatorii
relativi.
Abaterea (modificarea) absolută reprezintă o diferenţă între termeni de acelaşi fel,
exprimaţi în aceeaşi unitate de măsură. Rezultatul se exprimă în aceleaşi unităţi ca şi datele
comparate. El arată cu câte unităţi diferă, în mărime absolută, termenul comparat de termenul
considerat ca bază de comparaţie.
∆�� = ��1 − ��0
Unde: A1 – nivelul efectiv al fenomenului;
A0 – nivelul fenomenului din perioada de bază;
∆ A- abaterea absolută
Compararea prin scădere oferă posibilităţi limitate de cunoaştere, însă, în acelaşi timp,
arată cu cât diferă două fenomene afl ate în locuri diferite, înregistrate la momente sau
perioade diferite, cu cât unul este mai mare sau mai mic decât celălalt, cu cât a crescut sau s-a
redus. Modificările absolute pot avea semnificaţia economiei sau a pierderilor absolute. Aceşti
indicatori nu pot fi utilizaţi în compararea evoluţiei mai multor fenomene de masă. Pentru
aceasta apare necesitatea de a recurge la calcularea și interpretarea indicatorilor derivați:
mărimile absolute, mărimile medii, etc.

2. Mărimile relative și formele de exprimare a mărimilor relative.

Trecerea de la concret la abstract, de la mărimi absolute la mărimi derivate se efectuează
inclusiv prin compararea datelor prin raportare, obținându-se mărimi relative (indicatori
relativi).
Mărimile relative reprezintă rezultatul comparării pe bază de raport a doi indicatori
 statistici absoluţi şi exprimă printr-un singur număr proporţiile indicatorului raportat
(indicatorul din numărătorul raportului) faţă de indicatorul bază de raportare (indicatorul
din numitorul raportului).

Mărimile relative sunt folosite în toate domeniile în care se utilizează metodele și tehnicile
de calcul și analiză statistică. Forma de exprimare a lor se stabilește în funcție de gradul deș
variație a fenomenelor, a scopului urmărit, precum și de particularitățile specifice ale
fenomenelor cercetate.
Pentru ca operația de comparare sub formă de raport să se facă corect și rezultatul să aibă
semnificația reală este necesar să se îndeplinească următoarele cerințe:

⮊ alegerea bazei de comparație se face în funcție de gradul de interdependență dintre

caracteristici sau fenomenele comparate. Între termenii comparați trebuie să existe o legătură
de condiționare, o corespondență logică astfel baza de comparație trebuie să fie semnificativă,
să reprezinte într-adevăr un temei real pentru a măsura și exprima termenul comparat.

⮊ asigurarea comparabilității termenilor ce formează raportul (ca sferă de cuprindere, ca

metodologie de culegere, prelucrare și calcul etc.);

⮊ alegerea formei de exprimare Mărimile relative se exprima sub formă de coeficienţi,

procente, promile, prodecimile, procentimile etc.
Exprimarea sub formă de coeficienţi arată câte unităţi din indicatorul absolut raportat revin
la o singură unitate a indicatorului bază de raportare.
Exprimarea sub formă de procente este cea mai sugestivă şi arată câte unităţi din
indicatorul absolut raportat revin la 100 de unităţi ale indicatorului bază de raportare. În cazul
în care indicatorul din numărătorul raportului este cu mult mai mic decât cel din numitorul
acestuia, rezultatul raportului se înmulţeşte cu 1000 ,10000, 100000, exprimarea sa devenind
sub formă de promile, prodecimile etc., şi arătând câte unităţi ale indicatorului de raportat
revin la 1.000, 10.000, respectiv 100.000 de unităţi ale indicatorului bază de raportare. De
exemplu, numărul de născuţi vii la 1.000 locuitori, numărul de studenţi sau de medici ce revin la
10.000 locuitori, numărul de bolnavi internaţi în spital într-un an la 100.000 locuitori etc.

3. Tipurile mărimilor relative.

În funcţie de domeniul de aplicare, de scopul analizei şi de informaţiile de care se dispune
în statistică se calculează următoarele tipuri de mărimi relative:
- mărimi relative de structură
- mărimi relative ale planului
- mărimi relative ale dinamicii
- mărimi relative de coordonare (de comparare)
- mărimi relative de intensitate.
⮊ Mărimile relative de structură. Calculul acestor mărimi este impus de necesitatea cunoașerii
aprofundate a compoziției acelor colectivități care au fost separate în grupe și subgrupe după
variația uneia sau mai multor caracteristici de grupare.
 Aceste mărimi arată în ce raport se află fiecare element sau grup de elemente ale
colectivității față de nivelul sau volumul întregii colectivități.
În funcție de natura seriei de date a cărei structură se analizează conținutul informațional
al mărimii relative de structură poate fi acela de pondere și greutate specifică. Într-o serie
statistică ponderea sau greutatea specifică (gi) a unui anumit element (xi) în totalul colectivității
(∑xi ) se obține pe bazaț relației:
���� =����
∑ ������ 100 (%)

Mărimile relative care arată în ce raport se află numărul unităților din fiecare grupă (ni)
față de numărul unităților din întreaga colectivitate (∑ni ) se mai numesc și frecvențe relative (fi).
Relația de calcul este:
���� =����
∑ ������ 100 (%)
Mărimile relative de structură posedă umătoarea proprietate: suma mărimilor relative de
structură este egală cu unitatea sau cu 100%, în dependență de forma de exprimare lor.

Mărimile relative de structură se reprezintă grafic folosind diagrama de structură (sectorială). ⮊

Mărimile relative ale planului sunt specifice oricărei economii moderne. Aceste mărimi se
calculează la nivelul fiecărei unități în funcție de programele elaborate privind aprovizionarea,
producția și realizarea producției. Pentru calculul acestor indicatori este nevoie de următorii
indicatori:
x0 - nivelul fenomenului realizat în perioada de bază;
xpl - nivelul fenomenului planificat (programat) în perioada curentă;
x1 - nivelul fenomenului realizat în perioada curentă.
Se pot calcula următoarele mărimi relative ale planului:
- mărimea relativă a sarcinii de plan (Kpl/0) se obține prin raportarea nivelului planificat al
activității pentru perioada curentă sau viitoare (xpl) la nivelul realizat (x0) din perioada
premergătoare celei de plan:
������/0 =������
��0�� 100 (%)
- mărimea relativă a realizării planului (K1/pl) caracterizează gradul de realizare a sarcinilor
prevăzute în plan. Se calculează prin raportarea nivelului realizat din perioada curentă (x 1) la
nivelul planificat pentru aceeași perioadă (xpl):
��1/���� =��1
�������� 100 (%)
În analiza îndeplinirii planului, statistica urmărește realizarea acestuia la toți indicatorii prin
care este caracterizată activitatea societăților comerciale: producție, desfacere, servicii,
productivitatea muncii, costuri, fond de salarii, număr de salariați etc.
În funcție de tendința de modificare a indicatorului și de sensul diferenței dintre mărimea
relativă exprimată în procente și 100%, fiecare rezultat poartă denumirea de spor, excedent,
surplus sau deficit, reducere, economie.

Mărimile relative ale planului se reprezintă grafic folosind diagrama prin coloane. ⮊ Mărimile
relative ale dinamicii se utilizează pentru caracterizarea evoluției fenomenelor în timp. Ca mod
general de calcul se obțin ca raport între nivelul fenomenului dintr-o perioadă (raportată) și
 nivelul aceluiași fenomen din perioada anterioară (baza de comparație). ��1/0 =��1
��0�� 100 (%)

⮊ Mărimile relative de coordonare (de comparare) caracterizează raportul numeric în care se

găsesc doi indicatori de același fel aparținând unor grupe ale aceleiași colectivită statistice sau
unor colectivități de același fel, dar situate în spații diferite.
Notând cu xa și xb cele două niveluri comparate, în funcție de scopul cercetării, mărimea
relativă de coordonare va fi:
����/�� =����
��
������ 100 (%) sau ����/�� = ��

������ 100 (%)

Proprietatea acestor mărimi relative este: =1

����/�� ∗ ���� ��

⮊ Mărimile relative de intensitate se obțin prin raportarea a doi indicatori de natură diferită ce
se află într-un raport de interdependență. Din această grupă de indicatori fac parte: indicatori
ai rentabilității, lichidității, productivității etc.