BAZELE STATISTICII

CURS 2

Concepte de bază utilizate în statistică

1
Concepte de bază
4. VARIABILA (CARACTERISTICA) STATISTICĂ = trăsătura,
proprietatea, însuşirea comună tuturor unităţilor unei colectivităţi şi
care variază, ca nivel, variantă sau valoare, de la o unitate a
colectivităţii la alta. Este denumită şi variabilă aleatoare.

 Variabilele statistice sunt calitative şi cantitative

 Caracteristicile calitative (nenumerice)

 Caracteristici cantitative (numerice)

 Variabilele cantitative pot fi, după modul de variație, de tip continuu sau
discret

 Variabilele statistice sunt, în funcţie de numărul variantelor de răspuns,

alternative (binare) sau nealternative

2
Concepte de bază

5. DATELE STATISTICE pot fi clasificate:

A) După numărul de variabile cu care caracterizăm o unitate statistică:
 Seiile de date univariate se referă la o singură variabilă statistică,
 Seriile de date bivariate sunt cele care se referă la două variabile statistice,
 Seriile de date multivariate sunt cele care se referă la trei sau mai multe
variabile statistice.

3
Concepte de bază
B) Tipuri de date statistice
 Datele de tip profil (date de tip secvenţă sau de tip secţiune) reprezintă
rezultatul unor măsurători efectuate la un anumit moment dat de timp asupra
uneia sau mai multor variabile de interes pentru populaţia studiată.
Acest tip de date constituie „tăieturi informaţionale” transversale în raport cu axa timpului
(adică nu includ influenţa timpului asupra caracteristicilor studiate), efectuate într-o populaţie
statistică la un moment dat.
Numărul observaţiilor concide, în acest caz, cu numărul unităţilor statistice din colectivitatea
studiată.
 Datele de tip serii de timp (serii cronologice) reprezintă rezultate ale unor
măsurători efectuate asupra caracteristicilor unităţilor populaţiei studiate, la
momente succesive sau la anumite intervale de timp.
Aceste date în date de tip stoc sau de tip flux şi reprezintă secţiuni informaţionale
longitudinsunt clasificate ale în raport cu axa timpului.
 Datele de tip panel sunt combinaţii ale datelor de tip profil şi serii de timp.
Aceste date reprezintă rezultate ale măsurătorilor efectuate asupra caracteristicilor unităţilor
statistice dintr-un panel (eşantion fix), la anumite momente succesive de timp. Se obţin
astfel, tăieturi informaţionale transversale şi longitudinale în raport cu axa timpului, trăsătura
principală a acestor date fiind simultaneitatea.

4
Concepte de bază
6. FRECVENŢA DE APARIŢIE a unei variante/valori reprezintă numărul
de apariţii al acestei variante/valori în colectivitate.
7. STATISTICA DESCRIPTIVĂ poate fi definită ca totalitatea metodelor
de culegere, prezentare şi caracterizare a unui set de date, în scopul
de a descrie principalele trăsături ale setului de date.
8. STATISTICA INFERENŢIALĂ poate fi definită ca totalitatea
metodelor ce permit estimări, luarea unor decizii, realizarea unor
previziuni sau alte generalizări pentru colectivitatea generală, pe baza
rezultatelor obţinute pe un eşantion.
9. PARAMETRUL STATISTIC reprezintă un indicator statistic descriptiv
calculat pentru o colectivitate totală (generală). Indicatorul statistic ce
este calculat într-un eşantion şi pe baza căruia se estimează
parametrul colectivităţii generale se numeşte statistică.
10. ESTIMATORUL reprezintă un indicator statistic calculat pe un eşantion
care reprezintă aproximarea valorii adevărate şi necunoscute a unui
parametru ce caracterizează colectivitatea generală.

5
Măsurarea datelor. Tipuri de scale
 Prelucrarea statistică ţine cont de tipul datelor şi de scala pe care
acestea sunt măsurate.
 Toate datele statistice colectate sunt transpuse pe o scală de
măsurare
 Măsurarea presupune, în anumite cazuri, asocierea unor numere
variantelor/valorilor variabilei de interes
 Indicatorii statistici calculaţi pentru o variabilă depind de nivelul de
scalare utilizat.
 Patru niveluri de măsurare sunt utilizate (de la cea mai slabă la cea
mai puternică:
1. scala nominală,
2. scala ordinală
3. scala de interval
4. scala de raport.
 Prelucrarea datelor statistice se va face în mod distinct, în funcţie de
gradul de „rafinament” al scalei.

6
SCALA NOMINALĂ
 SCALA NOMINALĂ (de clasificare sau scala denumirilor) este utilizată
pentru măsurarea variabilelor de tip nenumeric (calitativ) .
 Ea clasifică subiecţii în grupe ai căror membri diferă după caracteristica
scalară (nenumerică), fără să implice existenţa unei gradări sau
distanţe între grupe.
 Numerele ataşate unor observaţii reprezintă eticheta categoriei
respective.

7
SCALA ORDINALĂ
 SCALA ORDINALĂ este utilizată pentru măsurarea variabilelor de tip
nenumeric (calitativ) ale căror variante de răspuns pot fi ordonate.
 Unităţile pot fi înşiruite una relativ cu cealaltă şi se poate realiza,
astfel, o ierarhizare, dar distanţa între numerele acordate nu este
obligatoriu egală.
 Numerele pe scala ordinală nu reprezintă intervale egale pe scala de
măsurare.

8
SCALA DE INTERVALE
 SCALA DE INTERVALE (sau cardinală) este prima scală numerică,
ce foloseşte unităţi de măsurare egale.
 Permite nu numai interpretarea ordinii notărilor pe scală, dar şi a
diferenţelor dintre ele.
 În plus, faţă de scala nominală şi cea ordinală, intervalele dintre
categoriile de pe scală sunt presupuse a fi egale.
 O caracteristică a scalei de interval este absenţa unui punct zero
absolut.

9
SCALA DE RAPORT
 SCALA DE RAPORT (proporţională) se utilizează pentru măsurarea
variabilelor numerice, fiind scala care permite ca afirmaţiile făcute
pe baza operaţiilor de adunare, diferenţă, multiplicare sau divizare să
aibă sens.
 Un punct zero absolut sugerează absenţa totală a caracteristicii sau însuşirii care
este studiată.

10
Bibliografie

 E. ŢIŢAN, STATISTICĂ. TEORIE ŞI APLICAŢII ÎN SECTORUL

TERŢIAR, Ed. Meteor Press, Buc., 2005, pag.14-23

 V. VOINEAGU, E. ŢIŢAN, S. GHIŢĂ, C. BOBOC, D. TODOSE,

STATISTICĂ. BAZE TEORETICE ŞI APLICAŢII, Ed. Economică,
Buc., 2007, pag.9-21

11
Colectarea datelor statistice

12
Surse de date statistice

 Sursele de date statistice se pot clasifica în: surse primare şi

surse secundare de date.
 Dacă datele statistice sunt obţinute direct prin organizarea unei observări
statistice (totale sau parţiale), atunci persoana sau instituţia care a realizat o
astfel de observare este o sursă primară de date statistice.
 Dacă datele sunt deja prelucrate în tabele şi grafice (în scopuri publice sau
private) şi publicate de persoane sau instituţii specializate, ele vor fi surse
secundare de date.
 Datele primare sunt obţinute prin observări totale sau
parţiale

13
Surse de date statistice
 Indiferent de amploarea observării (totale sau parţiale)
culegerea datelor se poate face prin:

1. Observări curente (înregistrare permanentă, de ex.

evenimentele demografice: natalitate, mortalitate etc.)

2. Observări periodice (datele se înregistrează la intervale de

timp precizate)

3. Observări directe (datele sunt înregistrate de către operator

sau cercetător direct de la unităţile statistice)

4. Observări indirecte (datele se înregistrează din diverse surse

care au consemnat anterior fenomenul studiat, de ex. documentele
contabile)

14
 Etapele cercetării statistice
 Procesul cunoaşterii statistice presupune organizarea şi parcurgerea unor etape distincte
şi succesive care includ operaţiile de observare sau culegere a datelor, de sistematizare şi
prelucrare, de analiză şi interpretare a rezultatelor.
 Etapele cercetării statistice sunt:
 observarea statistică - etapă în care se culeg date de la
unităţile colectivităţii studiate, pentru toate caracteristicile
urmărite;
 prelucrarea statistică - etapă în care datele culese sunt
sistematizate şi sunt calculaţi indicatorii statistici primari şi
derivaţi, absoluţi şi sintetici ce caracterizează fenomenul
studiat;
 analiza şi interpretarea rezultatelor - etapă în care sunt
verificate ipotezele, formulate concluziile şi fundamentate
procesele decizionale.

15
 Observarea statistică
 Observarea statistică reprezintă acţiunea de culegere, de la
unităţile statistice, a valorilor referitoare la caracteristicile
urmărite, după criterii riguros stabilite.

 Observarea trebuie să îndeplinească anumite condiţii: de

cantitate (volum) şi calitate

 Planul observării statistice cuprinde:

1. scopul observării
2. delimitarea colectivităţii şi unităţii de observare
3. stabilirea caracteristicilor ce vor fi înregistrate
4. alegerea formularelor de înregistrare
5. delimitarea timpului şi locului observării
6. stabilirea măsurilor organizatorice.

16
Planul observării statistice
1. Scopul observării se formulează în momentul declanşării
procesului cercetării şi depinde de scopul general al
investigaţiei statistice.

2. Delimitarea colectivităţii şi unităţilor de observare –

depinde de modul de utilizare a metodelor de observare.

3. Stabilirea caracteristicilor ce urmează a fi înregistrate formează

programul observării şi reprezintă partea cea mai importantă a
planului observării.

17
Planul observării statistice
4. Formularele de înregistrare reprezintă suportul material pe
care se vor înregistra datele culese. Pot fi de două tipuri: fişă
sau listă.
Formularele sunt însoţite de instrucţiuni, pentru a se asigura înţelegerea clară a
conţinutului lor şi furnizarea de răspunsuri corecte şi reale.
 Fişa este un formular individual, completat de către o singură unitate de
observare.
Se foloseşte când programul observării este amplu (cuprinde mai multe caracteristici ale
căror valori urmează a fi înregistrate) sau când unităţile de observare sunt împrăştiate
teritorial.
 Lista este un formular colectiv, completat cu date pentru mai multe unităţi de
observare.
Se utilizează atunci când programul observării este mai sumar (cuprinde mai puţine
caracteristici) sau când unităţile statistice sunt mai concentrate teritorial.
5. Timpul observării indică două aspecte:
 timpul la care se referă datele (poate fi un singur moment, numit „moment
critic” sau un interval de timp, în funcţie de tipul fenomenului analizat (static
sau dinamic))
 timpul când se efectuează înregistrarea datelor (este, de regulă, un interval,
cu o dată limită precisă)
6. Măsurile organizatorice cuprind toate elementele care
asigură buna organizare şi desfăşurare a observării statistice.
18
Eroarea statistică

 Eroarea = diferenţa dintre rezultatul obţinut prin înregistrare şi

mărimea reală a caracteristicilor observate
 Erorile pot fi de înregistrare şi de calcul
 Clasificarea erorilor:
1. Erori de observare statistică
2. Erori de prelucrare
3. Erori de reprezentativitate
4. Erori de modelare
 În calculele statistice erorile se propagă pas cu pas fără nicio garanţie că ele se vor anula
 Dacă eroarea statistică este cunoscută atunci rezultatul poate fi corectat

 Erorile de observare sunt:

1. Erori sistematice
2. Erori întâmplătoare
3. Erori grosiere (greşeli)

19
Erori de observare
1. Erori sistematice
- rezultă din acţiunea unui factor ce determină devierea variabilei studiate întotdeauna în
acelaşi sens
- surse de astfel de erori: încălcarea regulilor de delimitare a colectivităţii, a unităţii
statistice, de construire a chestionarelor, de selecţie a eşantionului
- distorsiunile pot fi introduse de răspunsuri incorecte ale persoanelor anchetate din
motive psihologice, economice etc. (de ex. dorinţa de a face impresie, de a răspunde pe
placul anchetatorului sau de a ascunde anumite aspecte - întrebări cu incidenţă fiscală sau ce
implică interese economice)

2. Erori întâmplătoare
- se produc în ambele sensuri şi diferă ca mărime
- influenţele lor se compenseză reciproc pe total şi nu afectează rezultatele
- sunt generate de cauze obiective şi nu pot fi evitate ci doar minimizate

3. Erori grosiere
- sunt cauzate de lipsa de experienţă, incompetenţă etc.
- trebuie depistate şi eliminate

20
Bibliografie

 E. ŢIŢAN, STATISTICĂ. TEORIE ŞI APLICAŢII ÎN SECTORUL

TERŢIAR, Ed. Meteor Press, Buc., 2005, pag. 23-40

 A. ISAIC-MANIU, C. MITRUŢ, V. VOINEAGU, STATISTICĂ, Ed.

Universitară, Buc., 2004, pag. 32-39

21