Sunteți pe pagina 1din 7

Ce este statistica?

 Pronunţarea cuvântului “statistică” vă face să vă gândiţi la: rata şomajului, sondaje, studii de
piaţă sau este o disciplină de studiu la facultate şi nimic mai mult?

 Statistica este o ştiinţă utilă cu aplicabilitate pentru mediul de afaceri (la nivel
microeconomic), guvern (la nivel macroeconomic), ştiinţele sociale etc.

 Statistica “minte” doar când nu este aplicată correct

 Statistica formează gândirea critică, fie că sunteţi în sala de curs, la locul de muncă, fie în
viaţa de zi cu zi , aşadar timpul petrecut studiind această disciplină va fi răsplătit în multe feluri

 Statistica este ştiinţa care se ocupă cu obtinerea, clasificarea/sistematizarea, analiza şi


interpretarea datelor in scopul obtinerii informaţiilor necesare intr-un process decisional

 Statisticianul nu este o persoană care centralizeaza date statistice sub forma de tabele si
grafice sau calculează medii

 Statisticianul profesionist înregistrează, obtine date, le analizează şi formuleaza concluzii


adecvate, stabilind care sunt informaţiile relevante pentru o anumită situaţie şi dacă concluziile
obţinute sunt de încredere sau nu.

Concepte de bază

1. POPULAŢIA STATISTICĂ (colectivitate generală)= totalitatea elementelor de aceeaşi


natură care au trăsături esenţiale comune şi care sunt supuse unui studiu statistic.

➢ Termenul de populaţie se referă o colectivitate de obiecte, persoane, păreri, gânduri,


evenimente, opinii etc.

➢ O colectivitate devine, în general, finită, prin delimitarea sa în timp, spaţiu şi ca formă


organizatorică.

➢ Unele colectivităţi, deşi finite, sunt atât de numeroase, încât pot fi considerate infinite.

2.EŞANTIONUL (colectivitate parţială, colectivitate de selecţie)= submulţimea de elemente


selectate dintr-o colectivitate statistică.

3. UNITATEA STATISTICĂ = elementul constitutiv al unei colectivităţi statistice care este


purtătorul unui nivel al fiecărei caracteristici supuse observării şi cercetării statistice.
➢ Unitatea statistică trebuie definită clar pentru a face posibilă atât identificarea ei exactă, cât şi
înregistrarea datelor.

➢ Unităţile statistice pot fi simple sau complexe. Unităţile complexe sunt rezultate ale
organizării sociale ori economice a colectivităţii statistice

(exemplu: familia).

4. VARIABILA (CARACTERISTICA) STATISTICĂ = trăsătura, proprietatea, însuşirea


comună tuturor unităţilor unei colectivităţi şi care variază, ca nivel, variantă sau valoare, de la o
unitate a colectivităţii la alta.

Clasificarea variabilelor statistice

Variabilele statistice pot fi clasificate după:

a) Modul de exprimare în:

➢ Variabilele CALITATIVE

- oferă răspunsuri categoriale la întrebari de tipul:

„Aveţi asigurare de viaţă?” (variantele de răspuns sunt limitate la „da” şi „nu”)

„Ce profesie aveţi?” (sunt mai multe variante de răspuns)

➢ Variabilele CANTITATIVE

- oferă răspunsuri sub formă numerică la întrebări de tipul

„Ce vârstă aveţi?”, „ Ce sumă de bani cheltuiţi lunar pentru petrecerea timpului liber?”

b) În funcţie de modul de variaţie variabilele numerice pot fi:

➢ de tip discret

Datele discrete sunt răspunsuri numerice care apar în urma unui proces de numărare, pot lua doar
anumite valori pe scara lor de variaţie care este o submulţime a mulţimii numerelor întregi

Ex.: numărul de copii pe care îi are o familie, numărul de oraşe dintr-un judeţ, vârsta

➢ de tip continuu

Datele continue sunt răspunsuri numerice care apar în urma unui proces de măsurare, pot lua
orice valoare din scara lor de variaţie, care este un interval de numere reale

Ex.: greutatea unei persoane, cifra de afaceri a unei firme, venitul unei persoane
În practică, continuitatea unor variabile poate să fie limitată de precizia măsurătorilor (exemplu:
vârsta în ani împliniţi). Unele variabile, deşi discrete, au salturile discontinuităţii atât de mici în
raport cu ordinul de mărime al lor, încât pot fi considerate continue (exemplu:

populaţia unei ţări).

c) În funcţie de numărul variantelor de răspuns în:

➢ Variabilele alternative (binare)

- pot avea două variante de răspuns, după modelul adevărat/fals din logică:

Ex: genul persoanei (M/F), promovabilitatea (promovat/nepromovat; admis/respins), mediul de


rezidenţă (urban/rural);

➢ Variabilele nealternative

- pot lua mai multe valori/variante de răspuns:

Ex. salariu, profesie, cifră de afaceri, categorie de confort hotelieră

O caracteristică nealternativă poate fi transformată într-una alternativă, printr-un proces de


dihotomizare: salariul până la 4000 lei/peste 4000 lei.

5. DATELE STATISTICE pot fi clasificate:

A) După numărul de variabile cu care caracterizăm o unitate

statistică:

 Datele univariate se referă la o singură variabilă statistică, adică înregistrăm o singură valoare
pentru fiecare unitate statistică.

Metodele statistice vor fi folosite pentru:

- sistematizarea datelor,

- analiza trăsăturilor esenţiale ale setului de date (tendinţa centrală)

- analiza variabilităţii datelor

- analiza distribuţiei valorilor observate în raport cu valorile tipice determinate

Datele bivariate sunt cele care se referă la două variabile statistice şi

pentru fiecare unitate statistică din colectivitate avem exact câte

două valori.
Metodele statistice vor fi folosite pentru a caracteriza separat datele pentru fiecare variabilă (ca
în cazul datelor univariate), dar şi pentru a studia legătura, dependenţa dintre cele două variabile
considerate.

 Datele multivariate sunt cele care se referă la trei sau mai multe variabile statistice, obţinând
deci câte trei sau mai multe valori pentru fiecare unitate statistică din colectivitatea studiată.

Deşi sunt multivariate, datele pot fi analizate separat (pentru fiecare variabilă), sau în
interdependenţă unele cu altele.

Pentru angajaţii unei firme, salariul, sexul, vechimea, profesia reprezintă un set de date
multivariate, ce pot fi folosite în explicarea diferenţelor dintre venituri.

B) Din punct de vedere cronologic în:

 Datele de tip profil (date de tip secvenţă sau de tip secţiune) reprezintă rezultatul unor
măsurători efectuate la un anumit moment dat de timp asupra uneia sau mai multor variabile de

interes pentru populaţia studiată.

Acest tip de date constituie „tăieturi informaţionale” transversale în raport cu axa timpului (adică
nu includ influenţa timpului asupra caracteristicilor studiate), efectuate într-o populaţie statistică
la un moment dat.

Numărul observaţiilor concide, în acest caz, cu numărul unităţilor statistice din colectivitatea
studiată.

 Datele de tip serii de timp (serii cronologice) reprezintă rezultate ale unor măsurători efectuate
asupra caracteristicilor unităţilor populaţiei studiate, la momente succesive sau la anumite
intervale de timp.

Aceste date sunt clasificate în date de tip stoc sau de tip flux şi reprezintă secţiuni informaţionale
longitudinale în raport cu axa timpului.

 Datele de tip panel sunt combinaţii ale datelor de tip profil şi serii de timp.

Aceste date reprezintă rezultate ale măsurătorilor efectuate asupra caracteristicilor unităţilor
statistice dintr-un panel (eşantion fix), la anumite momente succesive de timp. Se obţin astfel,
tăieturi informaţionale transversale şi longitudinale în raport cu axa timpului, trăsătura principală
a acestor date fiind simultaneitatea.

6. FRECVENŢA DE APARIŢIE a unei variante/valori reprezintă numărul de apariţii al acestei


variante/valori în colectivitate.
7. STATISTICA DESCRIPTIVĂ poate fi definită ca totalitatea metodelor de culegere,
prezentare şi caracterizare a unui set de date, în scopul de a descrie principalele trăsături ale
setului de date.

8. STATISTICA INFERENŢIALĂ poate fi definită ca totalitatea metodelor ce permit estimări,


luarea unor decizii, realizarea unor previziuni sau alte generalizări pentru colectivitatea generală,
pe baza rezultatelor obţinute pe un eşantion.

9. PARAMETRUL STATISTIC reprezintă un indicator statistic descriptiv calculate pentru o


colectivitate totală (generală). Indicatorul statistic ce este calculat într-un eşantion şi pe baza
căruia se estimează parametrul colectivităţii generale se numeşte statistică.

10. ESTIMATORUL reprezintă un indicator statistic calculat pe un eşantion care reprezintă


aproximarea valorii adevărate şi necunoscute a unui parametru ce caracterizează colectivitatea
generală.

Măsurarea datelor. Tipuri de scale

 Prelucrarea statistică ţine cont de tipul datelor şi de scala pe care acestea sunt măsurate.

 Toate datele statistice colectate sunt transpuse pe o scală de măsurare

 Măsurarea presupune, în anumite cazuri, asocierea unor numere variantelor/valorilor variabilei


de interes

 Indicatorii statistici calculaţi pentru o variabilă depind de nivelul de scalare utilizat.

 Patru niveluri de măsurare sunt utilizate (de la cea mai slabă la cea mai puternică:

1. scala nominală,

2. scala ordinală

3. scala de interval

4. scala de raport.

 Prelucrarea datelor statistice se va face în mod distinct, în funcţie de gradul de „rafinament” al


scalei.

SCALA NOMINALĂ

 SCALA NOMINALĂ (de clasificare sau scala denumirilor) este utilizată pentru măsurarea
variabilelor de tip nenumeric (calitativ) .

 Ea clasifică subiecţii în grupe ai căror membri diferă după caracteristica scalară (nenumerică),
fără să implice existenţa unei gradări sau distanţe între grupe.
 Numerele ataşate unor observaţii reprezintă eticheta categoriei respective.

 Scala nominală oferă cea mai slabă formă de măsurare, deoarece nu se pot determina diferenţe
între clase şi nici nu se poate face o ordonare între categorii.

Exemple: ocupaţia, genul, statutul marital, tipul de asigurare etc.

 Deşi variantele sunt convertite în numere, caracteristicile rămân de tip nenumeric, calitativ şi
orice prelucrare aritmetică este lipsită de sens.

Presupunem că pentru variabila „ocupaţia”, s-au stabilit variantele de răspuns codificate: actor –
1, muncitor – 2, inginer – 3, economist – 4, şi 10 persoane au fost întrebate ce ocupaţie au,
înregistrându-se variantele: 3; 1; 3; 4; 4; 2; 4; 3; 2; 2.

Media acestor valori este 2,8 –valoare lipsită complet de semnificaţie. Tot ceea ce putem face cu

aceste date este să numărăm de câte ori apare fiecare variantă derăspuns şi să calculăm (în acest
exemplu) proporţia persoanelor care se încadrează în fiecare categorie ocupaţională.

Prelucrări posibile:

- Determinarea frecvenţelor absolute (numărăm de câte ori apare fiecare variantă de răspuns)

- Determinarea frecvenţelor relative (calculăm proporţia unităţilor statistice din fiecare categorie)

- Determinarea valorii modale (varianta de raspuns cu frecventa cea mai mare)

SCALA ORDINALĂ

 SCALA ORDINALĂ este utilizată pentru măsurarea variabilelor de tip nenumeric (calitativ)
ale căror variante de răspuns pot fi ordonate.

 Unităţile pot fi înşiruite una relativ cu cealaltă şi se poate realiza, astfel, o ierarhizare, dar
distanţa între numerele acordate nu este obligatoriu egală.

 Numerele pe scala ordinală nu reprezintă intervale egale pe scala de măsurare.

 Prelucrări posibile:

- Realizarea unei ierahizări a unităţilor statistice

- Determinarea frecvenţelor absolute

- Determinarea frecvenţelor relative

- Determinarea frecvenţelor absolute şi relative cumulate

- Determinarea valorilor modală şi mediană


SCALA DE INTERVALE

 SCALA DE INTERVALE (sau cardinală) este prima scală numerică, ce

foloseşte unităţi de măsurare egale.

 Permite nu numai interpretarea ordinii notărilor pe scală, dar şi a diferenţelor dintre ele.

 În plus, faţă de scala nominală şi cea ordinală, intervalele dintre

categoriile de pe scală sunt presupuse a fi egale.

 O caracteristică a scalei de interval este absenţa unui punct zero absolut.

 Pe scala de interval, numerele stabilite pe scală sunt arbitrare. Chiar dacă unui punct de pe
scală i se atribuie valoarea „0“, acest lucru nu reprezintă absenţa absolută a caracteristicii
măsurate.

Punctul „0“ pe scala de temperatură Celsius sau Fahrenheit ilustrează acest lucru.

 Judecăţi comparative ca „de două ori mai mult”, „de patru ori mai puţin” etc. nu pot fi făcute
pentru compararea valorilor specifice măsurate pe o scală de interval.

 Nu are sens multiplicarea sau divizarea valorilor.

SCALA DE RAPORT

 SCALA DE RAPORT (proporţională) se utilizează pentru măsurarea variabilelor numerice,


fiind scala care permite ca afirmaţiile făcute pe baza operaţiilor de adunare, diferenţă,
multiplicare sau divizare să

aibă sens.

 Pentru variabilele măsurate pe această scală putem afirma, cu precizie, că, de pildă, o persoană
cu vârsta de 30 ani are de două ori mai mult decât cea de 15. Punctul zero nu este neapărat
necesar să fie o valoare măsurată a variabilei; este suficient să existe efectiv pe scală.

 Timpul de alergare pe distanţa de 50 metri este măsurat pe o scală de raport (proporţională),


deşi nimeni nu poate practic parcurge distanţa de 50 metri în 0,00 secunde.

 Un punct zero absolut sugerează absenţa totală a caracteristicii sau însuşirii care este studiată.

 Prelucrări posibile:

- Determinarea frecvenţelor absolute şi relative

- Determinarea indicatorilor tendinţei centrale, ai variabilităţii şi ai formei distribuţiei

S-ar putea să vă placă și