MINISTERUL EDUCAȚIEI, CURTURII ȘI CERCETĂRII AL REPUBLICII MOLDOVA

I.P. CENTRUL DE EXCELENȚĂ ÎN ECONOMIE ȘI FINANȚE

Studiu individual
La disciplina: Bazele Statisticii
Tema: Tipurile și modul de calculare a
mărimilor medii

A elaborat: ROMANIUC Xenia,

Gr. IPF 1805G

A coordonat: COSEAC Lorina,

Grad didactic superior.

Chișinău, 2020
INTRODUCERE

În urma parcurgerii acestei teme voi prezenta care este tipul de medie adecvat în fiecare
situaţie, precum şi modalitatea de calcul a acesteia.

Indicatorii tendinţei centrale reprezintă o categorie deosebit de importantă de indicatori

statistici utilizaţi în analiza variabilelor numerice. Aceşti indicatori sintetici redau într-o
singură măsură ceea ce este tipic, esenţial, caracteristic, obiectiv şi stabil pentru o serie de
date numerice. Indicatorii tendinţei centrale sunt:

 mărimile medii care pot fi calculate atăt ca medii simple (pentru date negrupate), căt şi ca
medii ponderate (pentru date grupate pe variante sau pe intervale)

- media aritmetică

- media geometrică

- media pătratică

- media armonică

 indicatorii medii de poziţie

- mediana

- modul

Aceşti indicatori caracterizează cu atât mai bine tendinţa centrală cu cât datele pe baza cărora
se determină sunt mai omogene.

Cei mai importanţi şi mai utilizaţi indicatori ai tendinţei centrale sunt: media, mediana,
modul.

2
1. Noţiuni generale privind indicatorii tendinţei central
 Indicatorul statistic reprezintă expresia numerică concretă sau dimensiunea unei
colectivităţi sau fenomen. Poate fi definit ca „rezultat numeric al unei numărări, al
unei măsuri statistice a fenomenelor şi proceselor de masă sau al unui model de calcul
statistic pe baza datelor înregistrate”.

- purtător de informaţii, reflectând în expresie numerică un fenomen real;

- mijloc de calcul constituind o modalitate de obţinere a informaţiei statistice.

1.1. Clasificarea indicatorilor statistici:

1.1.1 După modul de determinare distingem:

 Indicatorii primari – se obţin în etapa de sistematizare a datelor statistice prin

centralizarea acestora. Aceşti indicatori constituie baza de calcul pentru indicatorii
derivaţi. Centralizarea datelor trebuie făcută numai pentru date care au aceeaşi
unitate de măsură şi acelaşi conţinut şi acceptă însumarea.

Ex.: - numărul total al studenţilor unei facultăţi, numărul studenţilor pe fiecare an de

studio (volumul total sau pe grupe al unei colectivităţi).

- veniturile salariaţilor unei firme (nivelul total al valorilor individuale al unei

caracteristici).

 Indicatori derivaţi – reprezintă rezultatul prelucrării indicatorilor primari prin

diferite modele de calcul statistic. În categoria indicatorilor derivaţi pac parte:
mărimile relative, indicatorii tendinţei centrale, indicatorii variaţiei şi asimetriei,
indicatorii de concentrare, etc. Pentru caracterizarea fenomenelor de masă se
utilizează atât indicatori primari cât şi derivaţi.

1.1.2. După gradul de cuprindere se disting:

 Indicatori sintetici care reprezintă expresii numerice ale categoriilor economice

de sinteză ce caracterizează rezultatele economice la nivel macroeconomic.

Ex.: Produsul intern brut. Modelul de calcul al acestor indicatori se bazează pe Sistemul
Conturilor Naţionale.

3
  Indicatorii analitici – care exprimă structura unei colectivităţi şi influenţa
factorilor care acţionează asupra acesteia.

1.1.3. După forma de exprimare se disting:

 Indicatori exprimaţi în mărimi absolute adică în unităţi concrete de măsură

aceleaşi cu ale caracteristicii analizate şi cu acelaşi conţinut ca şi caracteristica
analizată.
 Indicatori exprimaţi sub formă de mărimi relative adică exprimaţi în
coeficienţi, procente, promile, prodecimile, etc. şi care s-au obţinut prin raportarea
a doi indicatori cu acelaşi conţinut sau cu conţinut diferit, dar aflaţi în relaţie de
interdependenţă.

Indicatorii tendinţei centrale reprezintă o categorie deosebit de importantă de indicatori

statistici utilizaţi în analiza variabilelor numerice. Aceşti indicatori sintetici redau într-o
singură măsură ceea ce este tipic, esenţial, caracteristic, obiectiv şi stabil pentru o serie de
date numerice.

Indicatorii tendinţei centrale sunt:

 mărimile medii;
 indicatorii medii de poziţie.

Toţi indicatorii tendinţei centrale au unitatea de măsură a caracteristicii studiate.

Indicatorii tendinţei centrale, pentru a reda corect nivelul în jurul căruia tind valorile
individuale, trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

 să fie definiţi în mod precis printr-o definiţie sau formulă;

 să poată fi calculaţi cu uşurinţă şi rapiditate şi să se preteze calculelor algebrice;
 să nu fie afectaţi prea tare de fluctuaţiile de selecţie în cazul în care datele provin
dintr-un sondaj statistic (adică mediile diferitelor eşantioane de volum egal
provenite din aceeaşi colectivitate să nu fie sensibil diferite);
 să nu aibă caracter matematic prea abstract;
 să fie expresia tuturor observaţiilor făcute.

Aceşti indicatori caracterizează cu atât mai bine tendinţa centrală cu cât datele pe baza
cărora se determină sunt mai omogene. Cei mai importanţi şi mai utilizaţi indicatori ai
tendinţei centrale sunt: media, mediana, modul.
4
2. Marimile medii

Cuvântul “medie” este prezent în conversaţiile persoanelor aproape în fiecare zi,

folosindu-se în expresii ca: “durata medie de viaţă a oamenilor”, “durata medie de
funcţionare a unei baterii”, “greutatea medie a pachetelor de zahăr”.Media este o valoare
tipică sau centrală a unei distribuţii.

Pentru ca mărimea medie să aibă un caracter obiectiv este strict necesar ca alegerea
tipului mediei să se facă în funcţie de forma de variaţie şi de sursele de informaţii
referitoare la caracteristica studiată.

Mărimile medii utilizate în analiza seriilor de distribuţie de frecvenţe sunt:

 media aritmetică ( x́) ;

 media armonică ( x́ h);
 media pătratică ( x́ p);
 media geometrică ( x́ g).

Fiecare dintre cele patru medii poate fi calculată atât ca medie simplă (în cazul datelor

negrupate) sau ca medie ponderată (în cazul datelor grupate pe variante sau intervale de

variaţie).

2.1. Media aritmetică

Media aritmetică ( x́); numită adeseori “medie” este indicatorul cel mai utilizat pentru
caracterizarea tendinţei centrale.

Media se calculează însumând toate valorile individuale şi împărţind suma la numărul lor,
ea reprezentând acea valoare care înlocuind toţi termenii unei serii nu modifică nivelul lor
totalizator.

Media aritmetică calculată pentru o colectivitate statistică este acea valoare care s-ar fi
obţinut dacă toţi factorii ar fi exercitat o influenţă constantă asupra tuturor unităţilor
înregistrate.

Media aritmetică simplă se calculează raportând nivelul totalizat al caracteristicii la

numărul total al unităţilor:

5
 n

∑ xi
x́= i=1
n

x i = valorile individuale ale caracteristicii;

n = numărul unităţilor;

∑ x i = valoarea centralizată (nivelul totalizat) al caracteristicii.

i=1

Într-o colectivitate statistică se întâlnesc foarte rar cazuri în care numărul valorilor
caracteristicii coincide cu numărul unităţilor, în colectivităţile statistice de obicei se
înregistrează de mai multe ori aceiaşi valoare a caracteristicii pentru mai multe unităţi şi în
acest caz media se va calcula ca o medie aritmetică ponderată:

∑ x i∗ni
x́= i=1k
∑ ni
i=1

k = numărul de grupe (intervale);

x i = numărul de variante (valori ale caracteristicii).

Dacă avem serie de distribuţie de frecvenţe pe intervale, atunci x i reprezintă mijlocul

(centrul) de interval:

6
 n
x́=∑ x i∗n¿i
i=1

Media:

 poate să nu aibă o valoare egală cu o valoare individuală înregistrată;

 se poate determina cunoscând doar valoarea totală centralizată a caracteristicii
(nivelul totalizator) şi numărul unităţilor;
 are unitatea de măsură a caracteristicii analizate.
2.2. Media armonică

Media armonică se calculează împărţind frecvenţa absolută totală (numărul total al

unităţilor) la suma inverselor valorilor caracteristicii:

- media armonică simplă:

x́ n
h= n
1 pentru o serie simplă
∑
i=1 x i

- media armonică ponderată:

∑ ni
i =1
x́ h= k pentru o serie de frecvenţe
1
∑ ∗n
xi i
i=1

7
Dacă termenii seriei sunt pozitivi, atunci x́ h  x́ . Dacă între două variabile interdependente
există o relaţie de inversă proporţionalitate, această relaţie se păstrează şi în cazul mediilor
calculate. Deci, dacă pentru calculul uneia se foloseşte media aritmetică pentru calculul
celeilalte se va folosi în mod obligatoriu media armonică.

2.3. Media geometrică

Media geometrică se bazează pe relaţia de produs între termenii seriei:

- pentru o serie simplă:

n
x́ g =
√∏
n

i=1
xi

- pentru o serie de frecvenţe:

k

∑ ni k
x́ g =
i=1

√ ∏ x ni
i=1
i

Media geometrică are o valoare mai mică decât media aritmetică.

Media geometrică nu se poate calcula dacă un termen al seriei este negativ sau egal cu zero.

Media geometrică se utilizează în cazul seriilor de distribuţie atunci când termenii seriei
prezintă diferenţe mari între ei sau seria prezintă o asimetrie pronunţată.

2.4. Media pătratică

Media pătratică se calculează ca radical din media aritmetică a pătratelor termenilor seriei:

- pentru o serie simplă:

x́ p=
√ ∑ x2i
i=1
n

- pentru o serie de frecvenţe:

x́ p=
√ ∑ x2i ∗ni
i=1
k

∑ ni
i=1

8
Media pătratică se utilizează în cazul în care într-o serie de repartiţie predomină valorile mari
ale caracteristicilor sau dacă dorim să le acordăm acestora o importanţă mai mare.

3. Indicatori de pozitie
3.1. Mediana

Mediana este indicatorul care imparte o serie de date in doua parti egale.

Cum seria de date trebuie să fie ordonată, rezultă că această măsură a tendinţei centrale nu
poate fi definită decât pentru serii ale căror valori sunt mărimi cantitative sau ordinale,
neavând sens pentru o caracteristică nominală. Metodologia de calcul a medianei diferă după
cum seria este simplă sau de frecvenţe.

 Pentru o serie simplă vom parcurge etapele:

1) se ordonează crescător sau descrescător elementele seriei;

2) se calculează valoarea mediană într-una din următoarele două variante:

- dacă seria are un număr impar de termeni, atunci:

Me=x n+1
2

- dacă seria este formată dintr-un număr par de termeni, atunci mediana este semisuma

n n
termenilor de rang şi , + 1 adică:
2 2

x n + x n +1
2 2
Me=
2

 Pentru o serie de distribuţie după variante, determinarea medianei presupune parcurgerea

următoarelor etape:

1) se determină frecvenţele cumulate crescător sau descrescător ;

2) determinăm unitatea mediană;

3) stabilim mediana, care este egală cu prima valoare din cadrul seriei de valori;

9
 Pentru o serie de distribuţie pe intervale, determinarea medianei se face parcurgând etapele
următoare:

1) se determină frecvenţele cumulate crescător sau descrescător;

2) determinăm unitatea mediană;

3) se stabileşte intervalul median;

4) se calculează mediana cu ajutorul relaţiei:

M e=x inf
Me
(+ n2 −S )∗k
n

f Me
unde:
x inf
Me – reprezintă limita inferioară a intervalului median;

Sn – reprezintă suma frecvenţelor care preced intervalul median;

k – mărimea intervalului în care se plasează median;
f Me – frecvenţa intervalului median.
Această relaţie are la bază ipoteza că, în interiorul intervalului de variaţie unităţile
statistice sunt uniform distribuite.

Dezavantajele medianei:

 mediana este mai puţin stabilă decât media;

 nu poate fi supusă cu aşa uşurinţă calculelor algebrice;

 media este preferată în statistica inferenţială.

3.2. Modul

Modul (dominanta unei serii) este valoarea cea mai des întâlnită sau căreia îi corespunde
cea mai mare frecvenţă de apariţie.

Calculul algebric al modului:

10
- pentru o serie simplă:

- pentru o serie de distribuţie pe variante, modul este egal cu varianta căreia îi corespunde
frecvenţa absolută sau relativă maximă.

- pentru o serie de distribuţie de frecvenţe pe intervale de variaţie modul se calculează cu

relaţia:

h∗∆ 1
Mo=x 0 +
∆ 1+ ∆ 2

x0 = limita inferioară a intervalului modal;

h = mărimea intervalului modal;

1 = diferenţa dintre frecvenţa intervalului modal şi a celui anterior;

2 = diferenţa dintre frecvenţa intervalului modal şi a celui următor.

Intervalul modal este intervalul căruia îi corespunde frecvenţa absolută maxima.

11
Concluzie:

În concluzie, pot spune că există încă o metodă care poate transmite o informaţie, prin
rezumarea observaţiilor, cu ajutorul calculelor. Aceste caracteristici le-am dezvăluit în
această temă. Cea mai cunoscută caracteristică numită în limbajul curent este ” media”.
Domeniul mediilor este un teren cu capcane. Mai mult ca atât vorbirea curentă foloseşte
deseori abuziv acest termen, astfel încât câteodată e greu de înţeles despre ce vorbeşte
interlocutorul când o anumită informaţie este prezentată drept medie. De fapt nu există o
singură medie, ele sunt de diferite feluri, de asemenea mai există şi alte caracteristici, precum
sunt modulul şi mediana, care la fel rezumă printr-o singură cifră o realitate statistică. Aşadar,
trei concepte statistice – ” valoarea medie”, ” mediana” şi ” modulul” – sunt adesea totalizate
într-un termen familiar ” media”. Dar atenţie: toate trei denotă lucruri diferite, şi din utilizarea
acestora într-un context greşit pot rezulta istorii incorecte. Însă astăzi am încercat să facem
lumină (să definitivăm aceşti indicatori, precum şi cazurile (situaţiile) când e mai bine de
utilizat un anumit indicator pentru caracterizarea (interpretarea) fenomenelor ce ne
interesează).

12
BIBLIOGRAFIE

1.Chauvat G., Reau J.P., Statistiques descriptives, Armand Colin, Paris, 2004

2. Danciu A.,Niculescu I., Gruiescu M., Statistică economică, Editura Enciclopedică,

Bucureşti, 2009

3. Isaic-Maniu Al., Mitrut C., Voineagu V., Statistică, Editura Universitară, Bucureşti, 2003;

4. Voineagu V., Ţiţan E., Ghiţă S., Boboc C., Todose D. – Statistică. Baze teoretice şi
aplicaţii, Editura Economică, Bucureşti, 2007;

5.Wonnacott T.H., Wonnacott R.J., Statistique, Economica, Paris,1995

13
CUPRINS
INTRODUCERE 2
1. Noţiuni generale privind indicatorii tendinţei central 3
1.1. Clasificarea indicatorilor statistici: 3
1.1.1 După modul de determinare distingem:.....................................................................................3

1.1.2. După gradul de cuprindere se disting........................................................................................3

1.1.3. După forma de exprimare se disting..........................................................................................4

2. Marimile medii 5
2.1. Media aritmetică 5
2.2. Media armonică 7
2.3. Media geometrică………………………………………………………………………………………………….………………7

2.4. Media pătratică……………………………………………………………………………………………………………………8

3. Indicatori de pozitie…………………………………………………………………………………………………………….8

3.1. Mediana……………………………………………………………………………………………………………………………..9

3.2. Modul…………………………………………………………………………………………………………………………………10

Concluzie ………………………………………………………………………………………………………………………………………12

BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………………………………………………………………….13

14
 

15