În dependență de 

forma de proprietate deosebim:

 întreprinderi de stat;
 întreprinderi private;
 întreprinderi cu proprietate mixtă;

1. In dependență de numărul posesorilor de capital, întreprinderile private pot fi individuale

sau de grup. Întreprinderea individuală aparține unei singure persoane. Această formă
este caracteristică în special pentru întreprinderile mici și mijlocii.

Întreprinderea de grup se caracterizează prin faptul că patrimoniul întreprinderii aparține

a cel puțin două persoane, și poate fi:

a. întreprindere familială, în situația în care patrimoniul se află în proprietatea

membrilor unei familii. De obicei, aceste întreprinderi sunt mici, iar membrii
familiei posedă integral competențele privind conducerea tuturor activităților. De
aceea, în majoritatea cazurilor, membrii familiei nu sunt numai proprietarii
întreprinderii, ci și lucrători efectivi în cadrul acesteia;

b. întreprindere asociativă, cea care este înființată prin dorința și participarea în

condiții egale a mai multor persoane, ce desfășurau anterior activități comerciale
similare în calitate de mici producători. Cât despre patrimoniul întreprinderii, prin
actul de constituire, mai multe persoane devin, sub anumite forme, coparticipanți
la administrarea întreprinderii. Fiecare membru are dreptul, pe lângă salariu, la o
parte din venitul final corespunzător cotei-părți din capital, conform unor
proceduri și reguli stabilite la înființarea întreprinderii;

c. întreprinderea cu proprietate mixtă, este cea al cărei patrimoniu aparține o parte

statului, iar cealaltă — persoanelor fizice sau juridice private;

2. În funcție de natura activității deosebim:

a.întreprinderi agricole;
b.întreprinderi industriale;
c.întreprinderi prestatoare de servicii (bănci, asigurări, transport);
d.întreprinderi de distribuție, care pun la dispoziția clienților diferite bunuri de
consum;
o În dependență de obiectul muncii, întreprinderile se împart în extractive și
prelucrătoare. Cele extractive se ocupă cu extracția obiectelor muncii din natură
(petrolifere, carbonifere etc.), iar cele prelucrătoare — transformă materiile
prime în produse finite.

o În raport cu destinația economică deosebim întreprinderi producătoare de

mijloace de producție, iar după caracterul producției finite — întreprinderi
producătoare de bunuri de consum.

o În dependență de continuitatea procesului tehnologic există:

a. întreprinderi cu procese tehnologice continue;
b. întreprinderi cu procese tehnologice discontinue;
 o După timpul de lucru în cadrul anului calendaristic deosebim:
a. întreprinderi ce activează tot anul;
b. întreprinderi sezoniere;

o În funcție de nivelul de specializare se diferențiază:

a. întreprinderi specializate;
b. întreprinderi universale;
c. întreprinderi mixte;

o În raport cu metoda de organizare a producției există:

a. întreprinderi cu producția organizată în flux;
b. întreprinderi cu producția organizată pe obiecte;
c. întreprinderi cu producția organizată în unicate;

o În raport cu statutul organizatorico-juridic există:

a. societate cu răspundere limitată;
b. societate pe acțiuni;
c. societate în nume colectiv
d. societate în comandită
e. întreprindere individuală
f. cooperativa de producție
g. cooperativa de întreprinzători

o După mărime (în raport cu numărul de angajați, cifra de afaceri și capitalul

social) se poate vorbi de:

o microîntreprinderi;
o întreprinderi mici;
o întreprinderi mijlocii;
o întreprinderi mari;