Capitolul 3

Mărimile relative şi indicatorii medii

3.1. Conceptul de indicator statistic

Pentru a caracteriza cât mai complet colectivităţile statistice, se determină, prin

metodologii şi tehnici specifice, anumite expresii cantitativ - numerice care le descriu. Aceste
expresii ale fenomenelor, proceselor, activităţilor şi categoriilor, definite în timp, spaţiu şi ca
mod propriu de organizare, poartă numele de "indicatori statistici". Pentru analiza unei
colectivităţi nu este de ajuns calcularea unui indicator, ci este nevoie de un sistem de indicatori,
care se completează în descrierea întregului. Metodologia utilizată trebuie să ţină seama de
natura fenomenelor, proceselor, activităţilor şi categoriilor, dar şi de necesitatea posibilităţii
comparării indicatorilor, inclusiv pe plan internaţional.
Fiecare indicator statistic cuprinde două elemente: denumirea sa, care trebuie să
erxprime cât mai clar fenomenul, procesul etc. la care se referă şi expresia numerică a acestuia.
Indicatorii statistici îndeplinesc mai multe funcţii:
- de măsurare, care presupune determinarea indicatorilor direct pe baza datelor
observate, aceştia fiind exprimaţi în unitatea de măsură a caracteristicii cuprinse în programul
observării; măsurarea poate fi făcută direct, la nivelul unităţilor statistice sau prin agregare /
dezagragare a datelor, obţinându-se indicatori absoluţi la nivel de grupe sau pe total
colectivitate, care sunt delimitate în timp, spaţiu şi ca mod de organizare; indicatorii astfel
determinaţi sunt prelucraţi în continuare cu ajutorul unor formule matematice adecvate, la
diferite nivele de agregare;
- de comparare, serveşte la caracterizarea modificărilor care se petrec în cadrul
colectivităţii analizate şi presupune calcularea indicatorilor statistici derivaţi; se poate face ca
diferenţă, când indicatorii comparaţi sunt exprimaţi în aceeaşi unitate de măsură sau ca raport,
caz în care se pot compara şi indicatori exprimaţi în unităţi de măsură diferite, dar între care
trebuie să existe o legătură (ex: productivitatea muncii = nivelul producţiei / număr de
muncitori);
- de analiză, pentru variabilele complexe şi se referă la descompunerea unui indicator pe
factori de influenţă şi la determinarea gradului în care fiecare factor influenţează indicatorul
rezultat; descompunerea înseamnă exprimarea variabilei rezultat ca produs matematic între
variabilele factori sau ca sumă între acestea (ex: valoarea producţiei = cantitatea vândută x
preţul de vânzare);
- de sinteză, înseamnă determinarea unei singure expresii numerice pe baza datelor
disponibile, care trebuie să fie o sinteză, să caracterizeze tot ceea ce este esenţial şi tipic pentru
înreaga masă de fenomene de acelaşi fel; în general, sinteza presupune calcularea valorilor
medii, care sunt reprezentative pentru colectivitatea studiată numai dacă datele la care se referă
sunt omogene; de aceea, înainte de calcularea mediilor trebuie testată omogenitatea, prin
calcularea indicatorilor variaţiei; o categorie aparte de insicatori sintetici o reprezintă cei
obţinuţi, la nivele superioare, prin agregare şi care astfel conţin o sinteză a elementelor situate la
nivele inferioare (ex: PIB);
- de estimare, ce presupune determinarea tendinţelor care se manifestă în evoluţia unui
fenomen, proces etc. atât în situaţia în care se menţin pe viitor aceleaşi condiţii ca şi până în
prezent, cât şi în situaţia în care aceste condiţii se modifică; se utilizează şi în situaţia în care
datele sunt observate pe baza unui sondaj, realizându-se estimăti reprezentative pentru întreaga

21
colectivitate; estimarea se poate face pentru o singură variabilă independentă sau pentru mai
multe variabile, care depin una de cealaltă, descriindu-se o relaţie cauză - efect;
- de verificare a ipotezelor şi testare a semnificaţiei parametrilor utilizaţi, se foloseşte
datorită faptului că, în realitate, fenomenele, procesele etc. sunt influenţate de o serie de factori,
dintre care unii aleatori; pentru determinarea evoluţiei, se încearcă, prin deverse metode, să se
elimine elementele aleatoare, astfel încât să se păstreze numai ceea ce este esenţial, tipic; pentru
aceasta, se aplică mai multe tipuri de modele de prelucrare şi analiză a datelor, ceea ce înseamnă
că se emit mai multe ipoteze asupra fenomenelor, proceselor etc. studiate; prin interpretarea
probabilistică a acestora, se doreşte să se determine modelul şi indicatorii statistici cei mai
reprezentativi.
În funcţie de etapa în care sunt calculaţi, indicatorii statistici se împart în:
- primari, sunt indicatorii calculaţi în etapele de început ale prelucrării statistice, prin
centralizarea datelor observate; au conţinut şi formă concrete de exprimare; din aceste motive,
poartă numele de indicatori "absoluţi" şi evidenţiază volumul şi nivelul agregat al
caracteristicilor, nepermiţând efectuarea unor aprecieri asupra calităţii fenomenelor, proceselor
etc. pe care le exprimă;
- derivaţi, sunt calculaţi în etapele avansate ale prelucrării statistice, prin diferite metode
şi tehnici de calcul.
Indicatorii primari absoluţi totalizatori se calculează prin agregare la nivele superioare
a datelor observate la nivelele inferioare. Această operaţie impune verificarea aditivităţii datelor.
Unii indicatori sunt însumabili direct, când valorile individuale sunt exprimate în aceeaşi
unitate de măsură. Pentru o caracteristică oarecare "X", indicatorul primar absolut totalizator
Xtotal este suma valorilor individuale pe care la înregistrează variabila "X" la nivelul celor "n"
unităţi statistice (Xi), adică:

n
Xtotal =  Xi = X1 + X2 + ...........+ Xn
i 1

O altă situaţie este aceea în care datele nu sunt însumabile direct, dar se pot găsi
coeficienţi de echivalenţă (ki), cu care se multiplică valorile individuale pentru a putea fi
însumate. În acest caz, indicatorul primar absolut totalizator Xtotal este:

n
Xtotal =  kiXi = k1X1 + k2X2 + ...........+ knXn
i 1

Un exemplu pentru această situaţie este calcularea producţiei unei firme care fabrică
produse asemănătoare, între care se poate alege un produs etalon. ţoate celelalte produse se vor
exprima în număr de unităţi de produs etalon. Un alt exemplu îl reprezintă calcularea valorii
producţiei agregate, realizată la nivel naţional. Producţia fiind eterogenă, nu se poate realiza
însumarea în unităţile specifice de măsură, fiind necesară multiplicarea valorilor individuale cu
elemente care să permită exprimarea acestora într-o unitatea de măsură comună. Drept
coeficienţi "k" pot fi considerate şi preţurile de vânzare sau timpul de muncă.
Există şi situaţii în care datele nu reprezintă indicatori primari, ci sunt determinaţi în
etape superioare ale prelucrării, pe baza unor formule matematice, ceea ce nu le mai conferă
conţinutul de indicatori absoluţi. Însumarea acestora (ex: productivitatea medie a muncii, costul
mediu) nu are sens statistic, iar valorile pe total colectivitate nu se calculează prin însumare, ci
prin aceeaşi metodă pe baza căreia au fost calculate valorile individuale.
Indicatorii derivaţi se obţin prin prelucrarea statistică a celor primari, sunt utilizaţi
pentru evidenţierea aspectelor calitative ale fenomenelor şi proceselor şi exprimă 1: "relaţiile
1
T. Baron, E. Biji - coordonatori "Statistic teoretic i economic", Editura Didactic i Pedagogic, Bucureti, 1996

22
cantitative dintre diferitele caracteristici statistice, dintre diferitele părţi ale unei colectivităţi sau
dintre fenomenele ce se găsesc într-un anumit grad de interdependenţă; valorile tipice care se
formează în mod obiectiv în cadrul aceleiaşi perioade de timp sau în dinamică; gradul şi forma
de variaţie a caracteristicilor cercetate; legăturile de interdependenţă dintre fenomene; tendinţa
obiectivă de manifestare a fenomenelor; rolul şi contribuţia diferiţilor factori la formarea şi
modificarea mărimii unui fenomen complex etc.".
Determinarea indicatorilor derivaţi presupune deseori compararea acestora pe bază de
diferenţă sau de raport. Compararea prin diferenţă impune ca indicatorii să aibă acelaşi conţinut
şi să fie exprimaţi în aceeaşi unitate de măsură. Pentru o variabilă oarecare "X", dacă se cunosc
valorile pentru doi ani consecutivi, "Xi-1" şi "Xi", se poate calcula diferenţa absolută "Xi/i-1"
astfel:

Xi/i-1 = Xi - Xi-1

În cazul comparării pe bază de raport nu este necesar ca indicatorii comparaţi să aibă

acelaşi conţinut sau aceeaşi unitate de măsură, ci doar să se afle într-o relaţie de
interdependenţă. Rezultatele comparaţiei de constituie în mărimi relative şi indici. Au caracter
abstract, chiar dacă se exprimă în anumite unităţi concrete de măsură.

3.2. Mărimile relative

Mărimile relative sunt indicatori derivaţi calculaţi ca raport şi exprimă câte unităţi din
indicatorul raportat revin la o unitate din indicatorul ales ca bază de comparaţie. Rezultatul
raportului se poate exprima în unităţi, ca simple numere sau, dacă numărul este mai mic decât 1,
pentru a facilita interpretarea, se uitlizează, după caz, exprimarea în procente, promile,
prodecimile, procentimile etc.
Când exprimarea se face în procente, rezultatul este multiplicat cu 100 şi arată câte
unităţi din indicatorul raportat revin la 100 de unităţi din indicatorul ales ca bază de comparaţie.
Se utilizează pentru majoritatea mărimilor relative (ex: cât reprezintă producţia unei firme din
producţia totală a ramurii din care afce parte).
Exprimarea în promile, corespunde unui rezultat multiplicat cu 1000 şi arată câte unităţi
din indicatorul raportat revin la 1000 de unităţi din indicatorul ales ca bază de comparaţie. Se
utilizează pentru majoritatea indicatorilor demografici (ex: rata natalităţii).
Prodecimilele sunt calculate la 10.000 de unităţi din indicatorul ales ca bază, iar
procentimilele la 100.000 de unităţi (ex: serviciile de un anumit tip la 10.000 sau la 100.000 de
locuitori).
Pentru ca mărimile astfel calculate să aibă conţinut real, este necesar ca indicatorii
raportaţi să fie comparabili ca sferă de cuprindere, conţinut, unităţi de măsură, metodologie de
calcul.
Mărimile relative se clasifică în categoriile:
- de structură
- de coordonare
- ale planului
- de dinamică
- de intensitate
Mărimile relative de structură arată ponderea fiecărei unităţi statistice în total
colectivitate sau, dacă aceasta a fost divizată în grupe, ponderea fiecărui element în grupa din
care face parte sau ponderea fiecărei grupe în total colectivitate. În general, sunt exprimate în
procente. Se pot calcula atât pentru variabilele statistice oarecare "X", cât şi pentru frecvenţele
"f", care arată câte elemente sunt cuprinse în fiecare grupă.

23
 Pentru variabila oarecare "X", în cazul în care colectivitatea nu este împărţită în grupe,
mărimea relativă de structură (X*) care arată ponderea fiecărui element în total colectivitate
este:

xi
n
xi
Xi* = 100 = 100
x i 1
i
*
x1  x 2 ...... x n *

în care: Xi = valoarea înregistrată de caracteristica "X" la nivelul unităţii statistice "i";

n

 Xi = valoarea agregată, calculată pentru caracteristica "X" la nivelul întregii

i 1
colectivităţi analizate.
Există atâte mărimi "Xi*" câte unităţi există în colectivitate.
Dacă s-a făcut împărţirea colectivităţii în grupe:
- când se calculează ponderea fiecărei unităţi în total grupă, formula de calcul este
n
asemănătoare numai că, la numitor, semnificaţia lui 
i 1
Xi este valoarea agregată, calculată

pentru caracteristica "X" la nivelul grupei din care face parte unitatea respectivă;
- când se calculează ponderea fiecărei grupe în total colectivitate, formula devine:

X
i 1
ij

Xj* = p m

 X
j 1 i 1
ij

suma de la numărător exprimând valoarea agregată a lui "X" la nivelul grupei, iar la numitor
valoarea agregată pe total colectivitate.
În mod obişnuit, se reprezinţă grafic cu ajutorul diagramelor de structură, cele
mai frecvente forme fiind cercul de structură, pătratul de structură şi dreptunghiul de structură.

Mărimile relative de coordonare arată raportul cantitativ în care se află două unităţi sau
grupe ale aceleiaşi colectivităţi sau din colectivităţi de acelaşi tip, situate în spaţii diferite. Se
notează "K", iar formula generală de calcul este:

xi
Ki/j =
xj

în care "Xi" şi "Xj" sunt valorile lui "X" la nivelul a două unităţi diferite sau valorile agregate ale
lui "X" la nivelul a două grupe diferite. Arată de câte ori este mai mare sau mai mică valoarea
lui "Xi" faţă de "Xj". Pot înregistra orice valoare pozitivă şi se măsoară, în general, în unităţi sau
procente, promile etc. Când "Ki/j" este mai mic decât 1, atunci valoarea lui "Xi" este mai mică
decât a lui "Xj", când este mai mare decât 1 valoarea lui "X i" este mai mare decât a lui "Xj", iar

24
când este egal cu 1 "Xi" şi "Xj" sunt egale. Când cele două valori comparate aparţin unor unităţi
din spaţii diferite, se obţin indicii teritoriali.
De regulă, se reprezintă grafic cu ajutorul diagramelor prin benzi sau coloane.

Mărimile relative ale planului se calculează, în economia de piaţă, la nivelul fiecărei

unităţi statistice pentru activitatea specifică a acesteia. Comparaţia se poate face: între valoarea
planificată pentru prezent şi cea realizată în trecut (mărimile sarcinii de plan); între valoarea
realizată în prezent şi cea planificată pentru prezent (mărimile realizării planului); între valoarea
contractelor realizate în prezent şi cea planificată pentru prezent (gradul de acoperire a sarcinilor
din plan cu contracte). Pot înregistra valori diferite, exprimându-se fie în unităţi, fie în procente
etc. urmărindu-se realizarea măcar a unei valori minime în cazul în care fenomenul manifestă o
tendinţă de creştere şi a cel mult unei valori maxime dacă fenomenul manifestă o tendinţă de
scădere.
Mărimile relative de dinamică se uitlizează în cazul seriilor cronologice, când
fenomenul analizat se modifică în timp. Cele două valori care se compară, "X i" şi "Xj"
corespund aceleiaşi variabile "X", la nivelul aceleiaşi unităţi statistice / grupe / colectivităţi, dar
în două momente / perioade de timp diferite. Se numesc indici şi pot înregistra orice valoare
pozitivă, exprimată în unităţi sau, mai des, în procente.
xi
Ii/j =
xj

Dacă "Ii/j" este mai mic decât 100 %, variabila "X" a scăzut în timp, dacă este mai mare
decât 100 % "X" a crescut, iar dacă este egal cu 100%, "X" a rămas constantă.
Indicii se pot calcula şi când se compară două valori diferite ale aceleiaşi caracteristici,
înregistrate în două unităţi de spaţiu diferite sau la nivelul unor structuri organizatorice diferite.
Ei sunt şi mărimi relative deoarece se calculează întotdeauna ca raport şi mărimi medii deoarece
sintetizează variaţia medie a valorilor individuale.
Mărimile relative de intensitate se calculează ca raport între doi indicatori absoluţi cu
conţinut diferit "X" şi "Y", dar între care există o relaţie de interdependenţă. Rezultatul "Z"
reprezintă un alt indicator, diferit de cei doi raportaţi. Formula generală este:

x
z= y

Această relaţie de calcul se palică la nivelul fiecărei unităţi statistice. Întrucât valorile
înregistrate de "Y" la nivelul unităţilor sunt diferite, nu se poate realiza o operaţie de adunare
între mărimile "Zi", calculate la nivelul fiecărei unităţi "i". Pentru a determina valoarea lui "Z" la
un nivel superior de agregare, se aplică aceeaşi formulă, în care sunt utilizate sumele lui "X" şi
"Y":

25
 n


i 1
Xi
Zi = n

Y
i 1
i

în care cele două sume reprezintă valorile agregate la nivel de grupe sau pe total colectivitate.
Pot înregistra orice valoare şi au unităţi concrete de măsură. (ex: productivitatea muncii ca
raport dintre nivelul producţiei şi numărul de salariaţi şi exprimată în buc./muncitor).

3.3. Mărimile medii

Mărimile medii sunt deseori utilizate în practica statistică, reprezentând o categorie

foarte importantă de indicatori derivaţi sintetici. Ele caracterizează printr-o singură valoare ceea
ce este esenţial, comun şi tipic în legătură cu manifestarea şi evoluţia fenomenului pe care îl
descriu. Valorile medii pot să coincidă sau nu cu una sau mai multe dintre valorile individuale
ale seriei de date pe baza cărora s-a calculat.
Pentru ca mediile de orice tip să fie reprezentative pentru valorile individuale pe baza
cărora au fost calculate, este necesară verificarea condiţiei de omogenitate a seriei de date
statistice. În plus, trebuuie aleasă forma de medie care corespunde cel mai bine configuraţiei
datelor, modului de variaţie a caracteristicii şi scopului prelucrării. De asemenea, o medie este
cu atât mai reprezentativă cu cât este calculată dintr-un număr mai mare de valori individuale.
Media reprezintă nivelul le care ar fi ajuns caracteristica dacă toţi factorii ar fi acţionat constant.
Ea poate substitui valorile individuale atunci când este reprezentativă.
Mărimile medii se pot calcula fie ca medii simple, când colectivitatea nu este divizată în
grupe, fie ca medii ponderate. Mediile ponderate se utilizează în două situaţii:
- când aceeaşi variantă a caracteristicii se regăseşte la nivelul mai multor unităţi
statistice; ca pondere se utilizează frecvenţa, care semnifică numărul de unităţi statistice pentru
care caracteristica are aceeaşi valoare; în formule, "Xi" reprezintă variantele diferite ale
caracteristicii "X";
- când s-a efectuat gruparea; ponderile reprezintă numărul de unităţi statistice care
compun fiecare grupă, iar "Xi" este, pentru fiecare grupă, centrul de interval al acesteia, calculat
ca:

x inf eriorgrupa "i "  x sup eriorgrupa "i "

Xi =
2

La numărător este suma dintre limita inferioară şi cea superioară a intervalului care reprezintă
grupa "i" pentru care s-a calculat centrul de interval.
Există câteva tipuri de medii utilizate mai des în prelucrarea statistică:
- media aritmetică;
- media armonică;
- media pătratică;
- media geometrică;
- media cronologică.
Media aritmetică este în mod cert situată între termenul cu valoare minimă din serie şi
cel cu valoare maximă şi este reprezentativă numai dacă între componentele colectivităţii nu
există diferenţe calitative semnificative. În caz contrar, trebuie calculate medii separat, pentru
fiecare subcolectivitate. În plus, valoarea medie este puternic influenţată de valorile extreme,
care o pot îndepărta de la tendinţa reală, comună majorităţii cazurilor individuale.

26
 Media armonică se foloseşte, de regulă pentru caracteristici derivate, care sunt la rândul
lor mărimi medii sau relative parţiale. Este indicată atunci când valorile individuale sunt mici,
iar seria de date este asimetrică spre valorile mai mici. Se utilizează în special pentru calcularea
indicelui preţurilor bunurilor şi serviciilor.
Media pătratică se foloseşte când se doreşte să se acorde o importanţă mai mare
termenilor cu valori mai mari din serie când seria este asimetrică spre valorile mai mari sau când
seria conţine atât valori pozitive, cât şi negative. Pentru aceeaşi serie de date, valoarea mediei
pătratice este întotdeauna mai mare decât cea a mediei aritmetice.
Media geometrică se poate utiliza doar dacă toţi termenii seriei sunt pozitivi şi între
aceştia se poate defini o relaţie de produs. Nu are sens calcularea acestui tip de medie dacă cel
puţin una dintre valorile individuale este nulă deoarece media, presupunând determinarea
produsului acestora, va rezulta în mod cert egală cu zero. Se foloseşte deseori la determinarea
indicilor medii sau ritmurilor medii de modificare pentru seriile cronologice.
Mediile cronologice sunt, de fapt, medii aritmetice calculate pe baza unor medii parţiale
şi se utilizează, de asemenea, pentru seriile cronologice.
Când colectivitatea nu este divizată în grupe, formulele pe baza cărora se determină
mărimile medii simple pentru o caracteristică oarecare "X", care înregistrează o serie de
variante "Xi" la nivelul unităţilor statistice "i", cu i = 1, 2, ...., n sunt:
- media aritmetică:

x = x
i 1
i
x1  x 2 ...... x n

n n

- media armonică:

n n

=
n
1 1 1 1
x
x
i 1

x1 x 2
....
xn
i

- media pătratică:

x = x i 1
i
2
x12  x 22  x 32 ... x n2

n n

- media geometrică:

n
x = n
x i 1
i  n x1 x 2 ...... x n

- media cronologică:

x1 x
 x 2 ....... x n 1  n
x = 2 2
n 1

De exemplu, pentru o serie în care variabila oarecare "X" ia valorile diferite “X i” la

nivelul a cinci unităţi statistice diferite, “Ui”:

27
 Unităţi Variabila
statistice "X"
U1 7
U2 10
U3 15
U4 8
U5 12
Total 52

mediile simple se calculează astfel:

- media aritmetică:

x = x
i 1
i
x  x 2 ...... x n =
x1 ......x 5
=
 1 5
n n
7  10  15  8  12 52
= = = 10,40
5 5

- media armonică:

n n 5

x = 1 n
1 1 1 = 1 1 =

i 1 x i

x1 x 2
....
xn x1
....
x5
5
=1 1 = 9,66
.....
7 12

- media pătratică:

x = x i 1
i
2
x12  x 22  x 32 ... x n2 =

n n
x ..... x52
2
7 2 ......12 2
= 1
 = 10,79
5 5

Pentru o serie cronologică:

Anii Variabila
"X"
t1 3
t2 8
t3 5
t4 7
t5 10
Total 33

28
media geometrică este:

n
x = n
x
i 1
i  n x1 x 2 ...... x n = 5 3........10 = 6,09

iar cea cronologică:

x1 x 3 10
 x 2 ....... x n 1  n 85 7 
x = 2 2 = 2 2 = 6,63
n 1 4

Valorile diferitelor tipuri de medii diferă între ele deoarece sunt calculate pe baza unor
formule diferite, însă sunt, totuşi, apropiate ca ordin de mărime.
Când colectivitatea este divizată în grupe sau când aceeaşi valoare a caracteristicii se
regăseşte la nivelul mai multor unităţi, formulele pe baza cărora se determină mărimile medii
ponderate sunt asemănătoare, însă intervin frecvenţele care se înmulţesc cu fiecare variantă care
se regăseşte la nivelul mai multor unităţi din colectivitate sau cu valoarea lui "X" reprezentativă
pentru fiecare grupă, deci cu centrul de interval al grupelor. Atunci, i = 1, 2, ..., m este numărul
de variante diferite sau de grupe. Formulele de calcul sunt:
- media aritmetică:

x f i i
x1 f 1  x 2 f 2 ..... x n f n
i 1
x = 
n
f 1  f 2 ... f n
f
i 1
i

- media armonică:

f i
f 1  f 2 ... f n
i 1
x = 
n
fi f1 f 2 f
x
i 1
 ... n
x1 x 2 xn
i

- media pătratică:

x i 1
2
i i f
x12 f 1  x 22 f 2  x32 f 3 ..... x n2 f n
x = 
n
f 1  f 2  f 3 .... f n
f
i 1
i

- media geometrică:

29
 m

 ni k
x = i 1
x
i 1
i
ni

- media cronologică:

x1  x 2 x2  x3 x n 1  x n
t1  t 2 ....... t n 1
x = 2 2 2 ,
t1  t 2 .... t n 1

care se utilizează când elementele seriei cronologice sunt separate de intervale neegale, iar
mediile aritmetice parţiale trebuie ponderate cu lungimile "ti" ale acestor intervale.

30