Cuprins 1.Introdecere.........................................................................................2 2.Previziunea financiar a ntreprinderii.........................................3 2.1.Coninutul previziunii financiare....................................................3 2.2.Metode de previziune financiar....................................................5 3.3.Tipuri de bugete i intercondiionarea lor......................................

6 2.4.Elaborarea bugetelor operaionale.................................................9 2.5.Echilibrul financiar la ntreprindere.............................................13 3.Controlul financiar a intreprinderii16 3.1.Comceptul controlului financiar...16 3.2. Obiectul controlului financiar.17 3.3. calsificarea controlului financiar.17 3.4. Sistemul de documente primare si evidentaobiect al controlului si surse de informatii pentru control..18 3.5. Sistemul metologic de control18 3.6. Procedee de control financiar..21 4.Concluzii.23 5.Bibliografie....................................................................................24

1.Introdecere Orice agent economic trebuie s stabileasc relaii comerciale cu alte persoane fizice sau juridice. Aceste relaii comerciale presupun dezvoltarea fluxurilor materiale (de bunuri materiale sau nemateriale) precum i fluxuri financiare, care de cele mai multe ori (n condiiile n care ele nsele nu reprezint obiectul tranzaciilor) au rolul de a stinge angajamente generate de fluxurile materiale. Acesta reprezint principalul motiv pentru care firmele evolueaz ntr-un spaiu numit mediu financiar. Spaiul financiar ofer firmei metode,instrumente i posibiliti de aciune specifice, dar o supune i unor constrngeri deosebite. Obiectul metodelor gestiunii financiare al finanelor ntreprinderii se poate defini prin raportarea la oportunitile i constrngerile determinate de mediul financiar. Problematica metodelor gestiunii financiare i coninutul su tehnic sunt n strns legtur cu contextul intern i cu cel extern. n aceste condiii apare necesar evidenierea aspectelor identificate de

teoria i practica financiar, dar i a aspectelor conjuncturale i locale proprii unui anumit tip de firm i unui anumit context naional sau regional. O firm de orice fel, trebuie s abordeze probleme de gestiune financiar de fiecare dat cnd efectueaz sau are n vedere o operaiune care implic achiziionarea, deinerea sau cesionarea de bani sau de titluri financiare, n consecin, orice ntreprindere care face parte dintr-o economie n care exist o circulaie a banilor sau a altor creane, e confruntat cu oportuniti i constrngeri financiare trebuie s-i pun la punct proceduri adecvate de gestiune financiar.

2.2Previziunea financiar a ntreprinderii 1. Coninutul previziunii financiare. 2. Metode de previziune financiar. 3. Tipuri de bugete i intercondiionarea lor. 4. Elaborarea bugetelor operaionale. 5. Echilibrul financiar la ntreprindere.

2.1. Coninutul previziunii financiare. Previziunea financiar reflect ansamblu activitilor prin intermediul crora se dimensioneaz necesarul de resurse bneti i se stabilesc cele mai eficiente modaliti de procurare a acestora, n vederea asigurrii nfptuirii n practic a obiectivelor i aciunilor ce dau coninut strategiei i tacticii generale a firmei, cu costuri i riscuri minime. Previziunea financiar urmrete drept obiectiv de baz, ca prin utilizarea unor instrumente valorice proprii, s asigure acoperirea financiar a obiectivelor prevzute n programul de dezvoltare economic i s efectueze controlul asupra modului de nfptuire a obiectivelor respective i exercitarea unei influene pozitive asupra modului de derulare a fenomenelor i proceselor economico financiare n scopul realizrii eficiente, a echilibrului financiar i prevenirea riscurilor. Se disting dou direcii de baz n activitatea de planificare:
1.

prima direcie a planificrii este pregtirea planurilor strategice

(de perspectiv), care reprezint un proces de luare a deciziilor privind programele de baz i include elaborarea planurilor pe termen lung de dezvoltare general a afacerilor i a structurii pe termen lung. Fiecare ntreprindere are un anumit obiectiv strategic: majorarea profitului, meninerea de pia, deinerea poziiei de lider ntr-o numit ramur. n vederea realizrii acestui obiectiv se efectueaz planificarea strategic, rezultatul creia sunt planurile de perspectiv pe termen lung ale ntreprinderii, elaborate, de obicei, pe un termen de 3-5 ani, iar

n unele ramuri, cum sunt electroenergetic, ramuri extractive pe o perioad i mai ndelungat (pn la 20 ani).
2.

a doua direcie a planificri este elaborarea bugetelor sau lung n

determinarea sarcinilor pe termen scurt n cadrul strategiei generale care se realizeaz prin detalierea planurilor pe terne perioada ulterioar de timp mai scurt, de obicei, pe un an. Previziunea financiar trebuie s asigure nfptuirea n practic a urmtoarelor sarcini de baz, indiferent dac este vorba de orizonturi de timp scurte, medii i lungi: dimensionarea ct mai real a veniturilor, cheltuielilor i rezultatelor financiare i asigurarea n permanen a unui raport optim ntre mrimea resurselor posibile de mobilizat i destinaiile care reflect utilizarea lor; stabilirea mrimii optime a capitalurilor de mprumut la care trebuie s se apeleze; asigurarea valorificrii eficiente a surplusului de lichiditi ce se degaj n urma desfurrii ntregii activiti, n condiii de eficien maxim i de risc minime;

bugetele curente pe termen scurt ale activitii ntreprinderii pentru

asigurarea n permanen a echilibrului financiar i a unei structuri financiare optime. al activitii de previziune financiar se

Rezultatul

concret

materializeaz ntr-o serie de instrumente care mbrac forma unor documente ce au denumiri diferite n funcie de natura operaiunilor pe care le reflect, sfera de cuprindere a indicatorilor pe care-i conin,

orizontul de timp la care se refer (plan financiar, buget de venituri i cheltuieli). 2.2Metode de previziune financiar Prin metodele de prognozare se presupun totalitatea de procedee puse la baza cercetrii, ce permit pe baza informaiilor retrospective (din trecut), a legturilor interioare (endogene) i exterioare (exogene) ale obiectului previzionat pentru a face concluzii spre dezvoltarea acestora. Exista urmtoarele tipuri de metode:
a.

Metode calitative sau subiective (intuitive) de previziune

Metodele calitative se bazeaz pe opiniile persoanelor considerate a fi apte s fac previziuni asupra fenomenului cercetat. Metodele intuitive nu se bazeaz numai pe decizia logic ce este rezultatul experienei, ci n mare parte pe cercetri, pe analize cantitative. Se folosesc mi multe tipuri de metode calitative de previziune: metode bazate pe opiniile experilor din ntreprindere, care sunt consultai asupra evoluiei subiectului cercetat ca n final s se fac o sintez a prognosticurilor acestora, fie sub form de discuii n grup (brainstorming, consensul colectiv, sinectica), de anchete iterative (metoda Delphi), etc. metode intuitive individule se aplic n cazul, cnd este dificil ori imposibil de rezolvat o problem ori o situaie concret, persoana respectiv asumndu-i riscul n luarea deciziei Metode intuitive colective. b. Metode normative de previziune

Metodele normative permit stabilirea, mai nti, a obiectivelor i direciilor cu ajutorul unor norme, normative, reguli, modele de comportare etc., apoi regresnd la acest viitor dorit la prezent se evalueaz cile i mijlocele necesare pentru realizarea lor innd seama de resursele, tehnologiile i restriciile existente. Exist mai multe grupe de norme: norme de folosire a muncii; norme de folosire a mijloacelor de munc; norme de folosire a obiectelor muncii; norme de organizare a produciei; norme economice-sociale; norme i normative de ocrotire a mediului nconjurtor, etc. c. Metoda de echilibru (de balan) Previziunea cu ajutorul metodei echilibrului se bazeaz pe analiza corelaiei dintre resurse i necesiti, intrri i ieiri, cerere i ofert, etc. Dintre cele mai uzuale instrumente folosite n acest scop sunt balanele (de materiale, de produse, resurselor de munc, et.) i tabelele input-output. d. Metode comparative i experimentale Metodele comparative constau n determinarea evoluiei fenomenului studiat pornind fie de la compararea cu un model, de regul mai dezvoltat sau cu fenomene diferite, dar cu evoluii similare, etc. e. Metode de exploatare Aceste metode se bazeaz pe presupunerea observate n trecut reflectnd toate influenele factorilor explicai c ei vor aciona i n viitor.

2.3Tipuri de bugete i intercondiionarea lor. Planificarea pe termen scurt un proces de determinare a aciunilor

care urmeaz s fie efectuate n viitor i de prezentare a acestora sub forma unui sistem de bugete. Bugetul reprezint un document financiar, elaborat pn la momentul efecturii aciunilor (operaiunilor) previzibile. Spre deosebire de formulare tip ale rapoartelor financiare (raportul privind rezultatele financiare, bilanul contabil, etc.), bugetul nu are o form standard care trebuie s fie respectat. Acesta poate avea o form i o structur diferit n funcie de obiectul bugetrii, mrimea ntreprinderii, nivelul calificrii i experiena elaborrii. Bugetul :
-

poate fi simplu, cum ar fi veniturile i cheltuielile proiectate n cadrul unei ntreprinderi mici sau complicat, cum ar fi planurile financiare a unei ntreprinderi mari.

S nu conin concomitent i venituri, i cheltuieli, deoarece nu este necesar ca ele s fie echilibrate. Ex. Bugetul utilizrii materialelor conine doar consumurile planificate de materii prime i semifabricate

Poate fi pregtit n ntregime nu n expresie monetar, pot fi utilizate i uniti de msurare n expresie natural: ore, uniti de produse, cantitatea serviciilor n msuri fizice

Informaia coninut n buget trebuie s fie exact, bine determinat, i semnificativ pentru utilizatorii ei, pe ct este posibil.

Bugetul este expresia valoric a volumului de producie ce urmeaz s fie fabricat i comercializat ntr-o perioad anume, reflect nivelul veniturilor ce urmeaz a fi obinute, nivelul consumurilor i cheltuielilor ce urmeaz a fi efectuate n acest scop, mrimea

capitalului financiar ce trebuie mobilizat pentru realizarea scopurilor propuse. Bugetul este previziunea de resurse i a asigurrilor de responsabiliti pentru realizarea obiectivelor ntreprinderii n condiiile rentabile. Elaborarea bugetului favorizeaz implementarea unui sistem eficient de control prin compararea realizrilor cu previziunile i luarea msurilor corecte la momentul oportun. De aici rezult c sistemul bugetar trebuie s aib o component a previziunii financiare i o component a controlului bugetar. Astfel, se vor compara permanent rezultatele reale ale gestiunii activitii ntreprinderii cu prevederile din bugete cu scopul stabilirii cauzelor, abaterilor i informrii conducerii ntreprinderii. Bugetul definete concret i riguros problemele fiecrui sector de activitate i prezint soluiile, mijloacele i metodele care vor asigura realizarea obiectivelor. n practica previziunii financiare se utilizeaz urmtoarele tipuri de bugete: Buget continuu, stabilit pentru o perioad de timp i actualizat continuu pe baza realizrilor din luna expirat i a cerinelor previzibile lunilor urmtoare. Buget periodic, bugetul anual, defalcat n bugete trimestriale i lunare. - Buget proiect, se refer la acea form de proiect financiar, care se fundamenteaz i ia n consideraie cerinele de baz ale unui anumit proiect, indiferent de perioada de timp i aplicat n cazul realizrii, de obicei, a investiiilor capitale. - Buget pe centre de responsabilitate, pornind de la echipe, secii, care n funcie de indicatorii economici ce le sunt repartizai, urmresc

realizarea veniturilor, cheltuielilor i a rezultatelor financiare. - Buget general, reprezint bugetele specifice pe un anumit domeniu al relaiilor financiare. De exemplu, bugetul vnzrilor, bugetul produciei.Activitatea ntreprinderii n baz de bugete se impune n cel puin 3 punct de vedere (rolul bugetelor): 1. Bugetele au rol de a orienta ntreprinderea spre un scop anume i de a coordona eforturile tuturor compartimentelor n vederea realizrii acestui scop. 2. Bugetele cuprind toate operaiunile, algoritmul nfptuirii acestora prin care s se ajung la realizarea scopului final. 3. Bugetele reprezint instrumente eficiente de control asupra utilizrii resurselor economice i financiare, permit urmrirea n timp a modului de formare a rezultatelor financiare, de acumulare a mijloacelor bneti. Procesul bugetar al ntreprinderii cuprinde: a) Stabilirea sistemului bugetar: bugete operaionale (bugetul vnzrilor, bugetul produciei, bugetul resurselor materiale, bugetul salariilor, bugetul resurselor generale i administrative, bugetul cheltuielilor comerciale), bugetul financiar (bugetul de investiii, bugetul circulaiei bneti, bilanul contabil); b) Elaborarea i aprobarea bugetelor. Aceast etap a procesului bugetar presupune parcurgerea a 4 etape: 1. Identificarea obiectivelor ntreprinderii, pentru anul de plan ce rezult din planificarea strategic; 2. Realizarea de studii pregtitoare privind piaa factorilor de producie i piaa de desfacere, piaa financiar i piaa furnizorilor de materie prim i materiale;

10

3. Elaborarea proiectului de bugete ca rezultat al testrii diferitelor scenarii i al negocierii lor ntre diferitele compartimente i cu conducerea general a ntreprinderii; 4. ntocmirea i aprobarea bugetelor cu detalieri pe segmente de pia i pe perioade operative de gestiune; c) Stabilirea responsabilitilor pe fiecare subdiviziune pentru realizarea practic a prevederilor bugetare. d) Monitorizarea i analiza cauzelor apariiei disfunciilor i stabilirea msurilor de redresare a situaiei. Pentru ca planificarea activitii financiare a ntreprinderilor s poarte un caracter veridic i pentru a obine un tablou real necesar argumentrii indicatorilor planificai trebuie ca procesul de planificare s decurg n corespundere cu urmtoarele principii: 1. Fundamentarea tiinific a indicatorilor planificai 2. Unitatea dintre strategie i tactic 3. Identificarea sarcinilor concrete ale planului 4. Controlul permanent asupra ndeplinirii planului. Funciile bugetului (scopurile bugetrii): o Planificarea operailor ce asigur realizarea obiectivelor strategice ale ntreprinderii; o Coordonarea diverselor tipuri de activiti ale diferitelor subdiviziuni; o Stimularea conductorilor de toate nivelurile n vederea atingerii scopurile ntreprinderii; o Controlul activitii curente; etc.

11

Tipuri de bugete: n funcie de sarcinile asumate se disting urmtoarele tipuri de bugete: a. centralizator (general) sau particulare; Bugetul centralizator sau general este prezentat n fig . de mai jos. Scopul bugetului general const n gruparea, nsumarea bugetelor i planurilor diferitelor subdiviziuni ale ntreprinderii, denumite bugete particulare sau funcional-operaionale i financiare. Bugetul general reprezint un plan coordonat al ntreprinderii n ntregime sau totalitatea de bugete care genereaz operaiunile viitoare ale tuturor subdiviziunilor funcionale ale ntreprinderii. Bugetul general al oricrei ntreprinderi const din dou pri: bugetul operaional - constituie o parte a bugetului general, ce reprezint totalitatea bugetelor particulare operaionale (de venituri, consumuri, cheltuieli, stocuri, de achiziii, de producie, etc). buget financiar - totalitatea bugetelor, ce reflect fluxurile bneti planificate i situaia intern a ntreprinderii. b. statice i flexibile. Bugetul static reprezint bugetul, calculat pentru un nivel concret al activitii economice. n bugetul static veniturile i cheltuieli se planific pornind de la un singur nivel al vnzrilor (produciei). Bugetul flexibil - este bugetul care se ntocmete nu pentru un nivel concret al activitii economice, ci pentru un anumit diapazon al acestuia. 2.4Elaborarea bugetelor operaionale

12

Procesul de elaborare a unui anumit instrument de previziune financiar trebuie s se bazeze pe corelaii reale i precise ntre obiectivele economice, sociale i cele financiare, pe creterea operativitii, pe sporirea rolului activ al finanelor n realizarea obiectivelor economice, pe identificarea i mobilizarea rezervelor interne, pe ntrirea funcionrii firmei pe criterii de eficien, pe creterea rspunderii echipei manageriale n gestiunea patrimoniului. Pregtirea bugetului trebuie nceput cu formularea clar a denumirii sau titlului acestuia i indicarea perioadei de timp pentru care el este ntocmit. Forma real de prezentare a bugetului este alctuit de ctre elaborator. Procesul de ntocmire a bugetului se numete ciclu bugetar, care cuprinde anumii pai sau etape de formare a bugetului: 1. informarea persoanelor responsabile de pregtirea bugetelor privind direciile principale ale politicii strategice a ntreprinderii; 2. determinarea factoriilor principali (determinani); 3. ntocmirea prealabil a bugetelor; 4. discutarea bugetelor cu conducerea ntreprinderii; 5. analiza discutrii bugetelor i modificrilor eventuale intervenite n acestea; 6. aprobarea definitiv a bugetelor; 7. analiza ulterioar a bugetelor (controlul execuiei). Prima etap sau punctul de pornire n procesul elaborrii bugetelor o constituie ntocmirea bugetului vnzrilor. Elaborarea bugetului trebuie s fie nceput nu cu producerea, ci cu vnzrile, cu precizarea produselor, cantitilor, preurilor i a clienilor care vor solicita producia.

13

Fiecare sector n parte i elaboreaz propriul program de realizare a bugetului vnzrilor. n cazul cnd se elaboreaz bugetul privind producia, cantitatea i sortimentul este necesar de luat n considerare i normele de munc, de materiale, de maini i de utilaje. n seciile financiare cnd se ntocmesc bugetele privind programele de vnzri, aprovizionare i producie se ine cont de modul de transformare a acestora n programe de ncasri, pli, mprumut, depuneri. Bugetele de venituri i de cheltuieli au la baz principiul echilibrului bnesc i financiar care constituie premisa principal a gestiunii financiare. Bugetul vnzrilor este un buget operaional care conine informaii privind volumul planificat al vnzrilor n expresie cantitativ, preul i venitul ateptat de la fiecare tip de produse. Acest buget se ntocmete n baza rezultatelor prognozei vnzrilor. Volumul vnzrilor se stabilete n funcie de : cererea de pia canalele de realizare a produciei capacitatea ntreprinderii de a asigura cu mijloace de producie necesare (umane, financiare, materiale) Bugetul de producie are ca obiectiv asigurarea volumului produciei care este suficient pentru satisfacerea cererii consumtorilor pe tot volumul produciei sau pe un tip de produse ( pentru produsele noi se examineaz pragul de rentabilitate). Se ine cont de capacitatea maxim de producie. n baza bugetului de producie se elaboreaz bugetul resurselor

14

materiale, bugetul salariilor pentru retribuirea muncii angajailor, bugetul cheltuielilor indirecte, etc. n baza bugetelor elaborate mai nainte managerul financiar poate elabora Raportul previzionat privind rezultatele financiare. Aceste informaii mai trebuie corectate cu aspectele fiscale de desfurare a activitii, necesarul de plat a dobnzilor etc. Bilanul contabil previzionat se elaboreaz mai greu. De regul se folosesc cteva metode de previziune:
1.

Metoda procent din vnzri. Aceast metod se bazeaz pe urmtoarele afirmaii: a. Majoritatea poziiilor din activ variaz o dat cu variaia volumului vnzrilor. b. Valorile curente ale tuturor activelor sunt optime pentru valorile curente ale veniturilor din vnzri.

1. Primul pas al acestei metode este separarea poziiilor de bilan ntre cele dependente de volumul vnzrilor i cele independente. De regul activele curente, datoriile comerciale i datoriile calculate pe termen scurt sunt dependente de mrimea vnzrilor, iar capitalul propriu i datoriile pe termen lung i cele financiare pe termen scurt nu sunt dependente. Activele pe termen lung sunt dependente pe intervale mari i independente pe intervale mici. 2. Poziiile dependente se exprim ca procent din vnzri i pentru anul previzionat se consider acelai raport. 3. Se determin oportunitatea creterii valorii activelor pe termen lung (se compara capacitile de producie existente cu volumul de producie planificat), la fel se analizeaz starea echipamentului i necesitatea nlocuirii, modernizrii activelor pe termen lung. Valoarea

15

de bilan a activelor pe termen lung este diminuat cu mrimea uzurii planificate pentru perioada urmtoare (n dependen de norma uzurii) 4. Capitalul propriu se capitalizeaz cu mrimea profitului reinut la ntreprindere. De regul profitul reinut = profitul net dividende. 5. Datoriile pe termen lung i datoriile financiare pe termen scurt se reduc cu mrimea datoriile ce trebuie rambursate n anul planificat. 6. Activele planificate se sumeaz, la fel i pasivele. Se compar totalul activelor cu totalul pasivelor. n cazul n care Activele sunt mai mari ca pasivele ntreprinderea va avea nevoie de surse suplimentare de finanare. n cazul n care pasivele sunt mai mari ca activele ntreprinderea are bani n exces i se poate gndi la rscumprarea aciunilor sau la rambursarea unor datorii. 7. n cazul n care deficitul de surse financiare se acoper din contul unui credit trebuie recalculat profitul net, deoarece un credit nou presupune cheltuieli cu dobnzi mai mari. 2. Metoda ratelor financiare estimate. De regul ntreprinderea ar trebui s elaboreze cteva variante de bugete operaionale iar activele ntreprinderii se vor determina n funcie de nivelul ratelor financiare ateptate de ntreprindere. De exemplu dac ntreprinderea are n vedere o rentabilitate financiar de 15% asta ar dimensiona mrimea ateptat a capitalului propriu. n baza indicatorilor gestiunii activelor se vor determina nivelul creanelor, stocurilor, mijloacelor fixe, etc. Arbitrajul dintre activele i pasivele ntreprinderii se face similar metodei % din vnzri. n procesul de planificare trebuie inut cont de urmtoarele:

16

1. De regul orice cretere a vnzrilor, duce la o cretere a activelor. 2. Creterea activelor duce la creterea necesarului de finanare din exterior 3. Distribuirea de dividende duce la o cretere i mai mare a necesarului de finanare din exterior. 3. Deoarece nu tot timpul creterea activelor este proporional nivelului vnzrilor - se mai folosesc i metode statistice de previziune. Aceste metode se bazeaz pe determinarea unor legiti n evoluia activelor fa de evoluia vnzrilor. De regul se aplic metoda regresiei liniare (adic determinarea unei ecuaii matematice cu ajutorul creia putem determina activul n funcie de mrimea vnzrilor Stocuri = a+b*vnzri), sau metoda previziunii pe elemente specifice cu ar fi examinarea activelor n funcie de eficiena utilizrii, capacitate de producie, mrirea numrului de schimburi, etc.

17

Previziunea financiar Analiza economico financiara

Informaie extern

Planificarea strategic Planificarea operaional Buget. forei de munc Buget. remunerrii

Buget. resurse materiale

Buget produciei

Buget vnzrilor

Buget (planul ) de marketing

B inv

Elaborarea bilanului contabil

Elaborarea RPFMB

2.5. Echilibrul financiar la ntreprindere. Una dintre formele specifice pe care le mbrac echilibrul valoric este echilibrul financiar, pentru care n literatura de specialitate sunt consemnate diverse definiii care sunt grupate n dou categorii: 1. anumii autori consider echilibrul financiar ca fiind un ansamblu de corelaii ce iau natere ntre resursele bneti necesare nfptuirii anumitor obiective i aciuni i posibilitile de procurare acestor resurse.

18

2. o alt categorie de autori consider echilibrul financiar ca fiind egalitatea ntre dou categorii de mrimi aparinnd sistemului financiar i care se gsesc ntr-o dependen reciproc. Echilibrul financiar desemneaz acea stare a mrimilor valorice dintr-o economie caracterizat prin existena unei anumite concordane (armonii), reflectat printr-un sistem de corelaii, ntre necesarul de resurse bneti i posibilitile de procurare acestora cu costuri i riscuri minime. Echilibrul financiar ca parte component a echilibrului economic are o funcionalitate i forme distincte de exprimare datorit existenei obiective a finanelor, a manifestrii funciilor banilor, instituiilor financiare, bancare i de asigurri n perioada de tranziie de la economia de pia. La nivelul ntreprinderilor acest echilibru se sprijin pe relaiile economice caracteristice economiei de pia, care prin forme, metode i tehnici specifice particip la formarea i repartizarea fondurilor bneti la dispoziia agenilor economici n scopul realizrii procesului economic. Fiecare agent economic n funcie de profilul i genul de activitate i proiecteaz propriul echilibru financiar, innd cont de veniturile i cheltuielile sale. Veniturile au drept surs ncasrile din vnzrile produciei, din executarea lucrrilor i prestarea serviciilor, din comercializarea produciei prin propria reea de desfacere. Cheltuielile sunt ocazionate de procurarea materiei prime i materialelor, de realizarea produselor, de vinderea serviciilor prin propria reea la care se adaug i cheltuielile de circulaie. n condiiile desfurrii activitii agentului economic pe baza principiilor eficienei i a rentabilitii ntre venituri i cheltuieli se

19

constituie o diferen, alctuit din profit, TVA i alte forme de venit net. n acelai timp pe seama profitului, a amortizrii, a creditelor i a altor sume, ntreprinderea i constituie o serie de fonduri privind dezvoltarea, creterea produciei, cercetarea, acoperirea unor nevoi sociale, culturale, sportive, .a. Eficiena i rentabilitatea ca trsturi definitorii ale economiei i autonomiei financiare angajeaz agentul economic n direcia realizrii unor premise din activitatea economic desfurat mai mari dect cheltuielile. Diferena respectiv este beneficiul care poate fi utilizat pentru dezvoltarea proprie, cointeresarea agentului economic. n acelai timp echilibrul financiar solicit ntreprinderii s-i desfoare activitatea la un asemenea nivel nct s permit echilibrul dintre necesarul de fonduri pentru producere, dezvoltare, cercetare i resurse financiare de dezvoltare. Privind esena i amplitudinea echilibrului financiar este important de reinut c aceasta nu se circumscrie numai la activitatea de producere sau de comercializare, ci se refer i la gestiunea economic a tuturor activitilor ntreprinderii. Necesarul de fonduri este determinat de obiectivele activitii economice i sociale i cuprinde urmtoarele componente: 1. cheltuieli legate de asigurarea forei de munc i alte 2. stocuri optime, totalitatea de active curente determinate de volumul previzionat al produciei marf de normele unitare de consum, cheltuieli de aprovizionare i de cheltuieli sociale;

20

depozitare, n funcie de viteza de rotaie a activelor curente; 3. cheltuieli cu mijloace fixe, inclusiv cu investiiile, rambursarea creditelor; 4. cheltuieli privind cercetarea tiinei, dezvoltarea tehnologic, promovarea progresului tehnic; 5. alte cheltuieli de natur financiar, care se suport din rezultate; 6. obligaii financiare de participare la fondurile bugetare, .a. nsumarea tuturor componentelor este necesarul total de fonduri. La rndul su resursele financiare ce se prevd a fi utilizate pentru acoperirea necesarului de fonduri cuprind: rezultatele activitii desfurate resursele atrase creditele bancare, comerciale, finanri de la buget creditelor, plata dobnzilor aferente

Echilibrul financiar prezint aspecte complexe, iar previziunea financiar urmrete constituirea lui n form funcional. Echilibrul financiar ine seama de structura i repartizarea fondurilor pe fiecare dintre elementele structurii de producere i pentru achitarea obligaiilor financiare, precum i pentru asigurarea unui nivel optim dintre fiecare categorie de resurse i total.

21

3.2.Comceptul de control financiar este: o analiza permanenta sau perioada a unei activitati, a unei situatii, pentru a urmari mersul si a lua masuri de mbunatatire; o supraveghere continua, morala sau materiala, stapnirea unei activitati, a unei situatii; o revedere, o inspectie atenta a corectitudinii unui act, o actiune de supraveghere a cuiva, a ceva, o examinare minutioasa sau puterea de a conduce, un instrument de reglementare a unui mecanism, a unui proces; o functie a managementului, un mijloc de cunoastere a realitatii si de corectare a erorilor; procesul prin care realizarea cantitativa si calitativa a sarcinilor sau lucrarilor si a performantelor se compara cu obiectivele programate si se indica masurile de corectie. Controlul este o necesitate obiectiva si subiectiva, dar nu este un scop, ci un mijloc de perfectionare a activiatii executive, inclusiv a managementului. Pe aceasta linie, controlul are ca directii esentiale: organizarea mai buna a muncii;

22

 ntarirea ordinii si disciplinei n organizarea si desfasurarea activitatii economice; gospodarirea mai eficienta a mijloacelor de munca, materiale si financiare; descoperirea operatiilor nereale, neeconomicoase si nelegale; prentmpinarea aparitiei deficientelor, neregulilor si pagubelor; evaluarea eficientei rezultatelor obtinute; remedierea abaterilor constatate si perfectionarea activitatii viitoare, etc. Controlul financiar, ca parte integranta a managementului si ca forma de cunoastere, constituie expresia unei necesitati obiective, ceea ce i confera o sfera mai larga si cu semnificatiimultiple, care depasesc interesul strict al entitatii economice. Astfel, care se efectueaze n cadrul agentului economic, are o tripla semnificatie, fiind, n acelasi timp, un control pentru sine (control intern), un control pentru altii (control exterior) si un control pentru stat (control public).

3.3.Obiectul controlului financiar Obiectul controlului financiar consta n examinarea modului n care se realizeaza sau s-a realizat programul fixat anticipat si a modului n care se respecta principiile stabilite, cu scopul de a releva erorile, abaterile, lipsurile, deficientele pentru a le remedia si evita n viitor. Controlul financiar asigura realizarea unor functii specifice, cum sunt: de prevenire si perfectionare; de constatare si corectare; de cunoastere si evaluare; si stimulativa, de diagnosticare a erorilor financiare; de revizuire a obiectivelor sau previziunilor viitoare; de a interveni n

23

limita competentelor pentru redresarea sau solutionarea problemelor entitatilor economice; de reglare a activitatii; de nvatare si autonvatare a realitatilor. 3.4.Controlul financiar se clasific dup urmtoarele criterii: a. n dependen de subiectele care l exercit: controlul de stat; controlul intergospodresc; controlul independent. controlul preventiv; controlul curent; controlul post operativ. controlul documental parial; analiz; revizie: total, parial, tematic, complex.

b. dup forma controlului:

c. dup metodele de efectuare:

3.5.Formele controlului financiar sunt: a. Dupa momentul n care se exercita controlul, raportat la momentul desfasurarii activitatii sau efectuarii operatiilor ce se controleaza: anticipat sau preventiv; concomitent sau operativ-curent; post-operativ sau ulterior. b. Dupa modul de corelare cu interesele economico-financiare pentru care este organizat si exercitat controlul financiar:

24

 control financiar-fiscal al statului; control financiar al entitatilor economice care, la rndul sau este preventiv si ulterior. Activitatea de conducere presupune un sistem de comunicatii care sa asigure transmisiunea clara, precisa, completa si rapida a informatiilor, instructiunilor, ordinelor, directivelor necesare asupra fundamentarii si executarii deciziilor. Evidenta si controlul sunt esentiale n conducerea activitatii economico-sociale bazata pe criterii de profit. 3.6Sistemul de evidenta reprezinta sursa esentiala de informatii pentru controlu lfinanciar. Pentru a obtine o imagine fidela a activitatii economico-financiare controlate este necesar ca sursele de informatii ale controlului sa fie reale, legale, corecte, de calitate. n consecinta,sistemul de documente si evidenta este att obiect al controlului, ct si sursa de informatii pentru controlul activitatii economico-financiare. Documentele primare sau actele justificative, constituinduse de regula, surse de informatii pentru toate formele evidentei. n acelasi timp, documentele primare servesc pentru informarea operativa a conducerii agentilor economici. Pentru contabilitate, documentele ndeplinesc functia de acte justificative. n acest sens, este necesar ca fiecare document folosit ca act justificativ sa contina unele elemente obligatorii, si anume: denumirea; unitatea care l ntocmeste; numarul si data ntocmirii; mentionarea partilor care participa la efectuarea operatiei (cnd este cazul); datele cantitative si valorice ale operatiei efectuate; semnaturile persoanelor care raspund de efectuarea operatiei, ale celor care au

25

sarcinaexecutarii controlului financiar preventiv sau dreptul sa aprobe operatiile respective, etc. Din punct de vedere al formei, controlul documentelor are ca obiective: -antenticitaea -egacticitaea intocmirii si valabiliatatea documentului -efectuarea corecta a calculelor. Din punct de vedere al fondului controlul documentelor are ca obiective: -legalitatea - realitatea -necesitatea - operatiilor economice si financiare consemnate n documente. Un obiectiv esential al controlului documentelor l constituie gestionarea, folosirea si evidenta formularului cu regim special si a celor personalizate si securizate, precum si circulatia documentelor justificative. Prin nregistrarile, centralizarile si prelucrarile contabile se exercita un control contabil asupra activitatii economice, financiare si gestionare a agentilor economici. n consecinta controlul comtabil este acel control asupra legalitatii, realitatii si eficientei operatiilor si activitatii economice si financiare, care se efectueaza cu ajutorul mijloacelor contabilitatii si instrumentelor specifice acestora, respectiv: nregistrari, conturi, balante de control contabil,situatii contabile, registrele contabilitatii sintetice si analitice, registrele operative ale gestiunilor n bani si materiale, corelatii bilantiere, etc.

26

Deoarece contabilitatea are la baza documentele primare si centralizatoare,controlul contabil este strns corelat cu cel documentar si se manifesta n unitate cu acesta ca procedeu de control documentarcontabil. Pentru a sintetiza real si legal activitatea economica si financiara estenecesar ca sistemul de evidenta sa fie exact, corect, real, legal si complet. Din acest motiv se executa, n primul rnd,controlul asupra organizarii si conducerii evidentei tehnico operativ si contabile Relund ntr-o forma sintetica cu caracter practic, principalele obiective ale controlului contabilitatii constau n: conducerea corecta si la zi a contabilitatii; ntocmirea documentelor justificative pentru operatiunile patrimoniale; constituirea si evaluarea capitalului social si a elementelor de activ si pasiv; exactitatea si realitatea nregistrarilor contabile pentru stabilirea si ndeplinirea obligatiilor financiare si fiscale fata de stat; inventarierea patrimoniului si valorificarea rezultatelor acesteia; ntocmirea balantelor de verificare, a bilantului contabil si a contului de profit si pierdere; respectarea criteriilor minimale privind programele informatice utilizate n activitatea financiara si contabila si a conditiilor n care se pot ntocmi, edita si arhiva electronic registrele,jurnalele si alte documente financiar-contabile. Prin actiunea de control se stabileste daca activitatea economica si financiara este organizata si se desfasoara conform normelor, principiilor sau regulilor stabilite. Orice operatie sau activitateeconomico-financiara se cerceteaza nu numai n sine, ci si n

27

raport cu anumite criterii,respectiv, obaza de comparatie. Comparatia de control prezinta aspecte specifice n functie de natura operatiilorsi activitatilor economico-financiare controlate. Metodologic, controlul, ca proces de cunoastere si perfectionare a activitatii economico financiaresi sociale impune urmatoarele momente:metologia de calcul si sistemul de evidenta.cunoasterea situatiei stabilite;cunoasterea situatiei reale determinarea abaterilor prin compararea situatiei reale cu cea stabilita; concluzii, sugestii,propuneri si masuri. - Metodologia de control, privita ca proces structurat pe momentele enuntate, presupune,n interdependenta, o filiera adecvata de cercetare si actiune, care, n succesiune teoretica, se prezinta astfel: - formularea obiectivelor controlului; - delimitarea obiectivelor pe forme de control financiar (preventiv, operativ, ulterior); - organele componente legal sa efectueze controlul asupra obiectivelor stabilite; - sursele de informare pentru control (documente primare, evidente tehnice operative si contabile, alte documente); - aplicarea procedeelor si tehnicilor de control cu ajutorul carora se realizeaza cunoasterea activitatii controlate; - stabilirea deficientelor, lipsurilor si abaterilor, precum si a rezervelor de perfectionare,ce se pot constata, n sfera obiectivului controlat, utiliznd procedeele si tehnicile de control; - ntocmirea actelor de control n care se nscriu constatarile; - modalitatile de finalizare si valorificare a actiunilor de control;

28

- stabilirea eficientei controlului pe linia prevenirii, detectarii si remedierii deficientelor, lipsurilor, abaterilor, dar si pe linia perfectionarii activitatii controlate. Competenta principala a metodologiei de control o constituie ansamblul procedeelor de cercetare, cunoastere si perfectionare a activitatii economice si financiare, si anume: studiul generalprealabil asupra activitatii ce urmeaza a se controla; controlul documentar contabil; controlul faptic;analiza economico-financiara; controlul total si prin sondaj; finalizarea (valorificarea) constatarilor controlului, etc.Procedeul de control reprezinta latura practica a procesului cognitiv si se compune dinconexiunea unor modalitati tehnice, instrumente concrete de actiune pentru cunoasterea siperfectionarea activitatii ce se controleaza. Orice modalitate concreta de control reprezinta omaniera sau tehnica de actiune, comparatie sau judecata, n vederea cunoasterii obiectivului controlat.Modalitatile de control financiar se utilizeaza selectiv si combinat, pe baza de rationamente cu privire la aplicabilitatea si utilitatea lor n circumstante concrete diferite. 3.7.Dintre procedeele de calcul folosite n practica relevam: 1. Studiul general prealabil face posibila cunoasterea elementelor esentiale si specifice ale activitatii ce urmeaza a se controla si pe baza acestora orienteaza actiunea de organizare si exercitare n continuare a muncii de control asupra: remedierii unor deficiente, lipsuri, abateri; mobilizarii unor rezerve de perfectionare a activitatii economice si financiare, de constituirea si utilizarea corecta a fondurilor, de cresterea rentabilitatii si eficientei economice.

29

2. Controlul documentar-contabil consta n aprecierea si analiza unor operatiuni, procese sau fenomene economice pe baza documentelor justificative care le reflecta. Este procedeul de stabilire a realitatii, legalitatii si a eficientei operatiilor si activitatilor economice si financiare, prin examinarea documentelor primare si centralizatoare, a nregistrarilor n evidenta tehnico operativa,a situatiilor contabile si bilanturilor. Controlul documentar-contabil se exercita printr-o serie de modalitati sau tehnici de controlcare se utilizeaza selectiv si combinat: controlul cronologic, controlul invers cronologic, controlulsistematic sau pe probleme, controlul reciproc, controlul ncrucisat, investigatia de control,examenul critic, analiza contabila, balanta de control contabila sintetica si analitica, tehnicispecifice de control n conditiile sistemelor de prelucrare automata a datelor etc. 3. Controlul faptic este procedeul de stabilire a realitatii, existentei si miscarii mijloacelor materiale si banesti si a desfasurarii activitatilor economico-financiare. Principalele modaliati sau tehnici de control faptic sunt: inventarierea, expertiza tehnica si analiza de laborator, observarea directa, inspectia fizica. 4. Controlul total sau prin sondaj Controlul total cuprinde toate operatiile din cadrul obiectivelor stabilite si pe ntreaga perioada supusa controlului. Controlul prin sondaj cuprinde numai o parte din operatiile si documentele dintr-un anumit sector.Tehnicile sau modalitatile de control se ntrepatrund n forme multiple si variate, cum sunt:

30

controlul simultan, controlul complet, controlul continuu sau permanent, controlul progresiv,controlul periodic, controlul direct, controlul executiei si controlul de conducere. Controlul financiar nu se limiteaza la constatarea lipsurilor, deficientelor si abaterilor.Controlul de constatare este urmat obligatoriu de controlul de remediere definitiva a neajunsurilor siabaterilor constatate. Astfel, se propun sau dispun masuri operative, n timpul desfasurariicontrolului pentru nlaturarea deficientelor constatate si prevenirea repetarii lor. Pe baza constatarilor si propunerilor organelor de control financiar, conducerea agentului economic controlat si a organului care a dispus controlul, stabilesc o serie de masuri de remediere.Ca modalitate de finalizare a controlului financiar exista urmatoarele raspunderi: disciplinara, contraventionala, materiala si penala.O semnificatie deosebita se acorda stabilirii raspunderii pentru fapte care constituiecontraventii si infractiuni contra confidentialitatii si integritatii datelor si sistemelor informatice. Concluzii Lucrarea dat trateaz o problem de marea actualitate i complexitate: cea de mrire a eficienei metodelor gestiunii financiare prin aplicarea unor strategii complexe pentru sporirea eficientei intrepriderii. Tema are un caracter deosebit de complex i abordeaz aspectele metdelor gestiunii n cadrul ntreprinderii. i anume se impune problema metodelor gestiunei fiemei la nivel microeconomic, prin abordarea de ctre agenii economici i manageri a unor strategii, cele mai complexe de metodelor ct i la nivelul macroeconomic prin analiza factorilor si problematica gestiunii care influeneaz

31

ntreprinderea din exteriorul ei.

Bibliografie -N.Hoana-Finanele firmei

32

-N.Botnari-Finantele intreprinderii ASEM Chisinau 2008 -Site www.scribd.com - Huanta N.-Gestiunea finantelor intreprinderii,Editura Economica,Bucuresti,1999 -Ulian G,Rotaru L-Finantele publice Chisinau 2007

33