MUNTEANU CRISTINA

CONTABILITATEA CREATIVĂ

Contabilitatea creativă este procesul prin care profesioniştii contabili îşi folosesc
cunoştinţele în scopul manipulării cifrelor contabile, profitând de posibilitatea interpretării
actelor normative şi de existenţa numeroaselor opţiuni în rezolvarea diferitelor probleme
contabile. Contabilitatea creativă presupune utilizarea imaginaţiei profesioniştilor contabili
pentru a traduce acele inovaţii juridice, economice şi financiare pentru care nu există în
momentul apariţiei lor, soluţii contabile normalizate.

Principalele premise ale creativităţii contabile pot fi:

 Posibilitatea, oferită de normele contabile, de a alege între diferite metode contabile.
De exemplu, în unele ţări, întreprinderile pot alege între înscrierea integrală a cheltuielilor de
dezvoltare în contul de profit şi pierdere şi amortizarea lor pe perioada proiectului.
  O serie de elemente necesită estimări sau previziuni. De exemplu, durata de utilizare
a unui activ corporal, în vederea calculului amortizării, reprezintă o estimare realizată de către
întreprindere. Ca urmare, contabilul “creativ” beneficiază de oportunitatea de a fi mai “optimist”
sau mai “pesimist” în estimare. Alteori, în estimare se apelează la un expert intern. În astfel de
cazuri, contabilul poate manipula valoarea apelând la un expert cunoscut pentru evaluări
optimiste sau pesimiste.
 Se pot utiliza tranzacţii artificiale pentru a manipula valorile din bilanţ sau pentru a
netezi rezultatul. De exemplu, se procedează la vânzarea unui activ şi concomitent preluarea
lui în regim de închiriere pentru durata de viaţă rămasă (lease-back). Preţul de vânzare poate
fi mai mare sau mai mic decât valoarea actuală a activului deoarece diferenţa se poate
compensa prin chirii mai mari sau mai mici decât preţul pieţei.
 Momentul realizării unor tranzacţii este ales cu grijă pentru a da o anumită imagine în
conturi. De exemplu, societatea deţine un imobil achiziţionat cu 1.000 u.m., a cărui valoare de
piaţă este 3.000 u.m. Conducerea întreprinderii va lua decizia de a vinde imobilul în anul în
care intenţionează să majoreze rezultatul.
Principalele mecanisme şi procedee care fac obiectul contabilităţii creative pot fi grupate în
funcţie de obiectivele urmărite în:

 Procedee care au impact asupra măsurării rezultatului:

- imobilizarea cheltuielilor de dezvoltare;
- încorporarea cheltuielilor financiare în costul de producţie al imobilizărilor;
- cesiunea unei imobilizări, apoi reluarea aceluiaşi bun prin leasing (lease-back);
- întocmirea şi revizuirea planului de amortizare;
- subevaluarea (sau supraevaluarea) provizioanelor pentru depreciere;
- existenţa mai multor metode de contabilizare a contractelor pe termen lung ( pe
măsura avansării, la terminare).
 Procedee care au impact asupra prezentării contului de profit şi pierdere:
- pierderi privind creanţele neîncasabile;
- creşterea rezultatului curent prin încorporarea plusurilor de valoare din cesiunea
activelor.
 Procedee care au impact asupra prezentării bilanţului:
 - cesiunea unei imobilizări, apoi reluarea aceluiaşi bun prin leasing (lease-back);
- scontarea unei cambii sau bilet la ordin;
- dezîndatorirea în fapt: anularea economică a unei datorii (transferul unei datorii în
gestiunea unui trust însărcinat să efectueze rambursarea), ceea ce determină diminuarea ratei
îndatoririi, creşterea ratei autonomiei financiare şi creşterea rentabilităţii financiare.

CONTABILITATEA CREATIVĂ:

Contabilitatea creativă între ilegalitate şi perfecţionarea tehnicilor prin imaginaţie.

Contabilii, mult timp caricaturizaţi pentru lipsa lor de imaginaţie şi pentru comportamentul lor
rigid, au creat surpriza de a dezvolta practici de contabilitate creativă sau imaginativă.

Noţiunea de contabilitate creativă a fost invocată pentru prima dată în literatură, în anul 1973,
de către cercetătorul britanic J. Argenti. Acesta a stabilit o legătură directă între practicile de
contabilitate creativă, incompetenţa managerilor şi declinul afacerilor, precizând că utilizarea
contabilităţii creative reprezintă un indiciu prevestitor de criză. Ulterior, judecând după
abundenţa literaturii care aduce în discuţie acest subiect, contabilitatea creativă a intrat în
sfera preocupărilor a numeroşi cercetători. Contabilitatea creativă este o tehnică de
comunicare ce vizează ameliorarea informaţiilor furnizate investitorilor. Dimpotriva, sunt
persoane care reduc semnificaţia noţiunii de contabilitate creativă, precizând că: fraudele nu
au nimic creativ.

CONCLUZII:

Definiţia cea mai substanţială a contabilşităţii creative este cea conform căreia, contabilitatea
creativă este:

1) procesul prin care, dată fiind existenţa unor breşe în reguli, se manipulează cifrele
contabile şi, profitând de flexibilitate, se aleg acele practici de măsurare şi divulgare ce permit
transformarea documentelor de sinteză din ceea ce ele ar trebui să fie în ceea ce managerii
doresc;

2) procesul prin care tranzacţiile sunt structurate de asemenea manieră încât să permită
“producerea” rezultatului contabil dorit.
BIBLIOGRAFIE:

-Contabilitate creativa, Malciu Liliana, ed. Economica, Bucuresti 2007.

-Contabilitate creativa- Conf. univ. Paul Diaconu

-Contailitate creativa- definire si factori de influenta- Prof. dr. Elena Hlaciuc, decan

-PRACTICI DE CONTABILITATE SUB AMPRENTA CREATIVITĂTII-

LECT.UNIV. DR. BOGDAN VICTORIA
PREP.UNIV. BALACIU DIANA

Universitatea din Oradea, Facultatea de Stiinte Economice.

-www.contabilitate creativa.ro