UNIVERSITATEA POLITEHNICĂ BUCUREŞTI

FACULTATEA DE ENERGETICĂ
ANUL I MASTER
MANAGEMENTUL SISTEMELOR ENERGETICE

PROF: DR. GÎTLAN ALINA

COMPORTAMENT ORGANIZAŢIONAL
17.02.2021

SUBIECTE

1. Individul şi caracteristicile sale. Dezvoltați următoarele concepte:

Abilităţile – reprezintă caracteristici personale largi și stabile care asigură obținerea de

performanțe de rang superior în finalizarea unor sarcini mentale. Cu alte cuvinte abilitățile
reprezintă totalul cunoștințelor unui individ de orice natură.

Inteligenţa - reprezintă capacitatea unui individ de a gândi în mod constructiv. În trecut se

presupunea ca aceasta este o capacitate cu care ne nastem, transmisibilă genetic, însă în urma
unor studii efectuate în domeniu s-a demonstrat faptul că factorii de mediu influențează această
capacitate în proporție de 50%.

Credinţele - sunt convingerile noastre de bază referitoare la felul în care ne percepem pe noi
înșine, viitorul nostru, pe cei din jur, lumea și viața în general.
Credințele indivizilor cuprind reprezentarea mentală a mediului lor înconjurător, împreună cu
relaţiile probabilecauză-efect. Ele se formează şi se învaţă prin observarea directă a relaţiilor de
cauzalitate care se produc în timp.

Valorile – sunt convingerile voastre proprii, personale şi individuale în legătură cu ceea ce este
cel mai important pentru voi. Ansamblul valorilor unui individ formează ceea ce se numeşte
sistemul de valori al acestuia.
Valorile voastre reprezintă sistemele voastre de credinţă despre bine şi rău, corect şi
incorect.

Normele - sunt modurile de comportament acceptabile din punct de vedere social. Sunt o
modalitate de a induce uniformitatea și de a ține cont de comportamentul deviant.

Persoanlitatea - reprezinta un complex de însușiri ale unui individ. Personalitatea cuprinde trei
trăsături care au un impact major asupra comportamentului. Acestea sunt: temperamentul,
locusul de control şi personalitatea de tip A.

Atitudinile reprezintă predispoziţii învăţate prin care oamenii răspund într-un mod favorabil sau
nefavorabil unui anumit obiect, persoane sau situaţii.
2. Ce este asertivitatea? Ce presupune acest comportament?

Comportamentul asertiv se caracterizează prin autovalorizare, prin a avea curaj să iți

exprimi propriile opinii și prin a ține cont de satisfacerea propriilor nevoi și dorinte fara a
încalca drepturile și nevoile celorlalti.
Asertivitatea este cea mai eficientă modalitate de soluționare a problemelor
interpersonale. Comunicarea directă, deschisă și sinceră permite recepționarea mesajelor fără
blocaje și distorsiuni, ceea ce menține și îmbunătățește relațiile cu ceilalți.
Ea reprezintă calea de mijloc între cele doua comportamente extreme: pasivitatea și agresivitatea.
Sentimentele, nevoile și dorințele noastre nu sunt nici mai puțon nici mai mult importante decât
ale celorlalți, sunt egale.

Asertivitatea este abilitatea:

 de comunicare directă, deschisă şi onestă, care ne face să avem încredere în noi şi să
câştigăm respectul prietenilor şi colegilor;
 de exprimare a emoţiilor şi gândurilor într-un mod în care ne satisfacem nevoile şi
dorinţele, fără a le deranja pe cele ale interlocutorului;
 de a iniţia, menţine şi încheia o conversaţie într-un mod plăcut;
 de a împărtăşi opiniile şi experienţele cu ceilalţi;
 de exprimare a emoţiilor negative, fără a te simţi stânjenit sau a-l ataca pe celălalt;
 de a solicita cereri sau a refuza cereri;
 de exprimare a emoţiilor pozitive (bucuria, mândria, afinitatea faţă de cineva, atracţia);
 de a face complimenteşide a le accepta;
 de a spuneNU fărăsăte simţivinovatsaujenat;
 este modalitatea prin care elevii îşi dezvoltă respectul de sine şi stima de sine;
 este modalitatea prin care adolescenţii pot să facă faţă presiunii grupului şi să-şi exprime
deschis opiniile personale;
 este recunoaşterea responsabilităţii faţă de ceilalţi;
 este respectarea drepturilor celorlalte persoane.

3. Identificați cele mai frecvente bariere de comunicare întâlnite în organizații. Argumentati

răspunsul.

Din punctul meu de vederem cele mai frecvente bariere de comunicare întâlnite în
organizații sunt:
• Preocupările diferite – deoarece doi oameni care nu au o preocupare comună nu
au capacitatea de a comunica într-un mod benefic fiecare dintre ei fiind concentrat asupra
propriei activitați.
• Ostilitatea – acest factor poate determina o persoana să devină refractară la
mesajul transmis. Acesta este un factor prezent în comunicarea între oaenii care au trecut
prin situații conflictuale sau care discută despre un subiect neplacut.
• Experientele trecute – pot determina aparitia unei atitudini reticente în
comunicarea cu anumite persoane sau despre anumite subiecte.
• Interesele ascunse – acesta este, din punctul meu de vedere, principala bariera de
comunicare din cadrul unei organizatii deoarece multi angajati au tendinta de a respinge
 sau a discredita o idee doar pentru ca nu serveste propriilor idei si pentru a nu avea
concurenta in nisa acestora
• Nesiguranta – exista multi angajati care prezinta deficiente de comunicare
datorita nesigurntei asupra propriei persoane sau a propriilor abilitati
• Statutul – este dificil sa comunici cu o persoana care iti este superior deoarece
trebuie sa fii bine informat asupra subiectului, trebuia sa ai incredere in tine si in
abilitatile tale, sa ai un mod de exprimare adecvat si sa reusesti sa indeplinesti cerintele
celui ce iti este superior. Acest factor reprezinta cumulul factorilor prezentati anterior.

Care au fost principalele barierele de comunicare organizațională întâlnite în

pandemie?
Din punctul meu de vedere, principalele bariere de comunicre întâlnite în
pandemie au fost izolarea și lipsa contactului social.
Din cauza faptului ca angajații au fost nevoiti să comunice virtual s-a produs o ruptură în
relaționarea dintre aceștia, fapt ce s-a remarcat printr-un deficit de comunicare în cadrul
organizatiilor.

4. Managementul conflictelor în cadrul organizaţiei (definirea conceptului, cauze,

metode de rezolvare a conflictelor)
Definiție
Conflictul este unul dintre cele mai răspândite fenomene în viaţă, în procesul de
comunicare al oamenilor. Conflictul apare ca o forma a interacțiunii umane prin care doi
sau mai multi membri ai unei colectivitati intra în dezacord total sau parțial asupra unor
probleme. Conflictul poate fi și amestecul intenționat al unui individ sau al unui grup în
eforturile de realizare a scopurilor unui alt grup.
Cauze
 Incompatibilităţile şi diferenţele –trăsături de personalitate, opinii, atitudini, credinţe,
valori etc.
 Nevoile umane
 Comunicarea – când este absentă sau defectuoasă
 Lezarea stimei de sine
 Conflictul de valori
 Comportamente neadecvate –pozitive sau negative
 Agresivitatea –fie cauză, fie efect al conflictului
 Absenţa sau nivelul satisfăcător al unor „competenţe sociale” (ex. abilităţi de
comunicare)
 Structura –cadrul extern în care se desfăşoară interacţiunea
 Conflicte legate de status, putere, prestigiu, cultură, principii.
 Metode de rezolvare a conflictelor
proiectarea opţiunilor - proiectarea în comun a soluţiilor creative
negocierea - folosirea unor strategii eficiente pentru a ajunge la o înţelegere
medierea – sprijinul oferit celorlalţi pentru a se înţelege reciproc şi a găsi soluţii
de rezolvare controlul emoţiilor – folosirea emoţiilor negative pentru schimbarea
afectivă dispoziţia de a rezolva – recunoaşterea şi conştientizarea problemelor
personale care umbresc imaginea
harta conflictului, joc de rol – reprezentarea tutoror factorilor implicaţi pentru a
construi o viziune comună prin explorarea propriei persoane şi a celeilalte
lărgirea perspectivei – privirea problemei într-un context mai larg
alternativa victorie-victorie – respectarea nevoilor fiecăruia prin depistarea şi
elaborarea unei soluţii în comun, care să asigure victoria ambelor părţi
optimizarea comunicării – empatie
asertivitate adecvată – atacarea problemei, nu a persoanei
putere cooperantă – încetarea luptelor pentru putere

5. Studiu de caz
Directorul general al unei companii este îngrijorat de tensiunea din ce în ce mai mare dintre,
Călin, director de vânzări, şi Mădălina, director financiar: se atacau în şedinţe, îşi făceau
reproşuri privind rezultatele şi că nu obţin datele necesare unul de la celălalt.
Deja situaţia afecta afacerea şi pe restul angajaţilor, drept pentru care Directorul general i-a
invitat în biroul său şi – spre surpriza celor doi “dusmani”, care credeau ca vor fi traşi la
raspundere, i-a intrebat ce apreciaza unul la celalalt. Madalina a admis ca “rapoartele de vânzări
sunt foarte bune şi departamentul de vânzari merge ceas; în plus, Călin a reusit să rezolve o
situaţie neplacută cu un client dificil”.
La rândul său, Calin a recunoscut că “vânzările au crescut trimestrul acesta şi datorita noii
structuri financiare şi de preţ, plus că bugteul suplimentar ne-a ajutat”.
Plecând de la această discuţie, identificaţi câteva metode de rezolvare a conflictului pe care
directorul general ar trebui să le aplice. Motivaţi răspunsul dvs.

Metode de rezolvare
Directorul general ar trebui sa ia următoarele măsuri:
-În primul rând ar trebui să organizeze comunicarea, astfel încât Mădălina și Călin să ajungă la
un numior comun. Fiecare să își exprime punctul de vedere, nemulțumirile, plăcerile fără a mai
exista conflict între ei.
-Directorul să le ofere sprijin celor doi pentru a se înțelege reciproc. Astfel soluțiile pe care le
gasesc împreuna ar aduce succes companiei.
- O idee bună ar fi să optimizeze comunicarea și să largeasca perspectiva celor 2 angajați pentru
a încerca să îi facă să înțeleagă și punctul de vedere al celuilalt.
-Atat Calin, cat si Madalina trebuie sa faca un compromis pentru a recunoaste meritele și a
facilita activitatea celuilalt, deoarece este mai importanta buna funcționarea a firmei decât
propriile interese.
-Ei trebuie să înțeleagă că ambii au roluri la fel de importante și că este necesară o colaborare
eficinta pentru indeplinirea scopurilor comune.

6. Studiu de caz: “Decizia”.

Datorită unor reorganizări ale personalului, Silviu a fost transferat (împotriva voinţei sale), în
departamentul de trafic, unde urma să stabilească şapte relaţii orizontale şi una verticală. Silviu era cel
mai tânăr din acest nou colectiv. Toţi ceilalţi salariati, inclusiv şeful direct, erau mult mai în vârsta decat
el. După o saptamană în acest nou departament, el a descoperit că şeful său era greu de abordat şi nu
puteai sa vorbesti cu el cu una, cu doua, că se ţinea deoparte de muncitorii din colectiv şi că adeseori avea
atitudini critice. De fapt, Silviu a sesizat că exista o barieră psihologică între şef şi restul departamentului.
O dată pe saptamană avea loc o scurta şedinţă cu tot colectivul şi cu şeful, dar majoritatea angajaţilor
stăteau tăcuţi şi oarecum ostili.
Cum ar putea el să stabilească o relaţie verticală solidă şi valoroasă cu un om de această factură şi
într-un mediu structurat aşa cum s-a vazut? N-ar fi mai înţelept să se axeze exclusiv pe relaţiile orizontale
lasând pe seama întamplării stabilirea unei relaţii mai bune cu şeful sau? După ce s-a gândit destul de
serios la această chestiune o bucata de vreme, Silviu s-a hotarat sa se concentreze pe relaţiile orizontale şi
sa nu se mai intereseze de relaţia cu şeful.

Sarcini de lucru:
1. A fost aceasta o decizie înteleaptă din partea lui Silviu?
2. Aţi fi procedat altfel? Justificaţi punctul dvs. de vedere.
3. Ce strategie ar trebui să aplice Silviu?

1. Din punctul meu de vedere Silviu nu a luat o decizie corectă.

2. Consider că decizia cea mai bună ar fi fost ca Silviu să aiba o discuție cu seful în care
să-și exprime puncul de vedere. Nu este normal ca angajații să fie tratați cu superioritate.
Pentru a functiona afacerea trebuie să existe un echilibru .
Uneori și tacerea este o soluție, însă în astfel de condiții pentru a avea un confort la locul
de munca cea mai bună soluție ar fi fost ca Silviu sa-si expună părerea.
Acesta este modul în care eu aș acționa. Uneori este mai bine “să risti”, deoarece
poți avea mai multe avantaje, cum este și vorba “nu risti, nu caștigi”. Daca nu-ți creezi un
confort la locul de munca și ajungi să mergi “cu frică” nu vei rezista în acel mediu foarte
mult timp, chiar daca munca în sine iți place. Contează foarte mult cum te ințelegi cu
oamenii din jurul tau.
3. Din punctul meu de vedere, Silviu ar trebui sa aibă o discuție deschisă cu șeful său, să
încerce să îi explice ce îl deranjează în relația cu acesta.
Prin dialog, adversarii învaţă să se înţeleagă unul pe celălalt ca partener de conflict.

Disponibilitatea de a discuta – aceasta este strategia pe care ar trebui sa o aplice Silviu.

Lipsa contactelor cu cealaltă parte conflictuală duce la închiderea căilor de aplanare a conflictului.
Discuţiile pot face posibilă o primă definire a obiectului conflictului.