Universitatea Valahia din Târgoviște

Facultatea de Teologie Ortodoxă și Științele Educației

Studii masterale: Management educațional și dezvoltare curriculară

- REZUMAT CURSURI -

Disciplina:
Managementul comunicării în organizațiile educaționale
CONF.UNIV.DR. Vlaicu Claudia

Masterand:

PR. PROF. DRD. BUGIULESCU CONSTANTIN-VALENTIN

MASTER MEDC, ANUL I, sem. II

Târgoviște 2020
 I. Rolul comunicării în managementul conflictelor

A comunica înseamnă însă mai mult decât a vorbi. Comunicarea implică respect –
pentru noi înșine și pentru ceilalți, o minte deschisă și către alte orizonturi decât cele care ne
sunt familiare, dincolo de normalitatea pe care ne-am conturat-o, implică ascultare reală și, nu
în ultimul rând, răbdarea de a înțelege punctul de vedere al celuilalt și de a-l expune pe al
nostru. Comunicarea eficientă înseamnă să poți transmite clar, concis și corect ceea ce dorești.
A comunica eficient înseamnă că interlocutorul tău să înțeleagă exact ceea ce ai vrut să spui.

Tipuri de comunicare

-comunicarea verbală sau orală, unde este utilizat limbajul verbal;

-comunicarea paraverbală, care include viteza cu care vorbim, ridicare asau scăderea tonului,
volumul, folosirea pauzelor şi calitatea vorbirii;
-comunicarea non-verbală („body language” –limbajul corpului), care cuprinde mimica,
fizionomia în mişcare, gesturile, chiar şi tăcerea.
-comunicarea pe verticală (de sus în jos – ordinele, regulamentele venite de la conducere sau
superior şi care trebuie puse în practică de către cai cărora li se adresează; sau chiar de jos
în sus, deşi mai rar decât situaţiile anterioare – ca feedback sau pentru exprimarea anumitor
nemulţumiri sau pentru diferite solicitări)
- comunicarea pe orizontală, între departamentele aceleiaşi organizaţii sau instituţii ori chiar
intre indivizii din organizaţie

Comunicarea non –asertivă

Reprezintă acea abilitate de a evita conflictul sau de a se acomoda dorinţelor sau
nevoilor celeilalte persoane, prin utilizarea acţiunilor verbale sau non-verbale

Stilul non-asertiv
Se manifestă tendința de a se ascunde, de a fugi mai degrabă decât de a-i înfunta pe
alții. Se poate manifesta astfel:
- printr-un exces de amabilitate și conciliere,
- prin tendința de a amâna luarea unei decizii (adesea chiar prin imposibilitatea de a
lua o decizie),
 - teamă maladivă de a nu fi judecat de ceilalți,
- supărare resimțită în cazul unui eventual eșec.
- Pentru a evita aceste lucruri individul preferă să se supună hotărârii celorlalți, însă
această dorință nu exclude apariția sentimentelor de ciudă, mânie mocnită sau
ranchiună.

II. Gestionarea conflictului prin comunicare

Conflictele se divid in doua categorii: conflicte soluționabile și conflicte

nesoluționabile. In cazul conflictelor soluționabile există o serie de obstacole cum ar fi:
tendinţa naturală de a explica mai întâi care este punctul personal de vedere, ineficienţa ca
ascultător, teama de a pierde stima, aprecierea celorlalţi dacă se recunoaşte greşeala sau
presupunerea unuia că va pierde, iar interlocutorul va câştiga.
Prin dezvoltarea abilităţilor de comunicare şi relaţionare putem preveni stările de
afectivitate negativă care îi afectează pe adolescenţi şi care au consecinţe negative multiple.
Există cinci strategii de bază care pot fi utilizate pentru aplanarea unor conflicte şi care la
rândul lor generează atitudini şi comportamente specifice din partea părţilor angajate în
conflict.

Acestea sunt:
RENUNŢAREA
De obicei se renunță la obiective şi la relaţia ca atare, în final evitând şi persoana şi
problema aflată în litigiu. Se procedează astfel în cazul în care obiectivele nu sunt importante
şi nu este necesar sămenţineti o relaţie amiabilă cu cealaltă persoană; atunci, convenabilă este
renunţarea la afirmareapunctului de vedere personal şi închiderea în sine. Sunt situaţii în care
profesorul şi elevul bat înretragere pentru a se calma şi pentru a-şi controla emoţiile şi
impulsurile. Alteori se alunecă pestesituaţie evitând efectiv partea ostilă-comportament
broască ţestoasă.
FORŢAREA
Aceasta implică îndeplinirea obiectivelor propuse cu riscul de a compromite relaţia cu
celălalt. Presupune urmarea neabatută a căii propuse. Obiectivul este mai presus de relaţie.
Practic,forţăm mâna celuilalt să accepte condiţiile noastre. Implicarea în conflict este ridicată
şi stresantă.
APLANAREA
Aceasta implică renunţarea la obiective în scopul menţinerii relaţiei la cel mai înalt
nivel.
COMPROMISUL
Acesta implică renunţarea la o parte din principiile voastre şi din calitatea relaţiei,
pentru a ajunge la o întelegere (prin cedare reciprocă). Presupune conştientizarea, de către
ambii participanţi, a faptului că trebuie venit unul în întâmpinarea celuilalt, cu o doză
rezonabilă de şmecherie, renunţare, viclenie şi chiar forţare indirectă (prin negociere). Este
totuşi o impunere indirectăşi amânată.
CONFRUNTAREA
Aceasta implică demararea imediată a unor negocieri îndelungate saurepetate,
destinate îndeplinirii obiectivelor fiecărui partener, dar şi păstrării relaţiei la cel mai înalt
nivelposibil. Confruntarea ia în calcul că viitorul este mai important decât situaţia prezentă, că
susţinereareciprocă este necesară atunci când participanţii sunt mult timp împreună.
Confruntarea cere tărie decaracter, gândirea unor soluţii care să ofere ambilor ceea ce doresc,
dar fără a altera relaţia. Este onegociere profesională care presupune o atitudine înţeleaptă,
deoarece şi obiectivele şi relaţia suntextrem de importante, se impune o oarecare doză de
impartialitate. Se recomandă ambelor părţi să segândească la soluţii pertinente care să aducă
beneficii şi unuia şi celuilalt.

Strategii ale gestionării conflictelor

Conflictele între elevi/preșcolari

Caracteristiciile strategiei:
- Cooperare
- Comunicare
- Toleranţă
- Expresie emoţională pozitivă
Conflicte între profesor-elev/educator-preșcolar
Caracteristiciile strategiei:
 - Presiuni din partea colegilor
- Absenţa succesului academic
- Hrana şi somnul
- Plictiseala
- Etc.
Conflictele între profesori şi părinţi
Caracteristiciile strategiei:
- Comunicarea defectuoasă
- Conflictul de valori şi lupta pentru putere
Conflictele între profesori/educatori
Caracteristiciile strategiei:
- Rezolvarea fiecărei situaţii conflictuale, din cele enunțate mai sus,
se poate face prin negociere
- Pregătirea negocierii
- Deschiderea negocierii
- Desfăşurarea propriu-zisă a negocierii
- Încheierea negocierii
Elevul/preșcolarul – partener de negociere sau subiect ignorat în școală/grădiniță
Caracteristiciile strategiei:
-Un management eficient se bazeează pe negocierea unor reguli care funcţionează în
sala de clasă/grupă. Atunci când elevul/preșcolarul este subiect indiferent în şcoală/grădiniță,
nu va putea manifesta mai târziu atitudini, deprinderi specifice unui individ.

Așadar, comunicarea eficientă se desfăşoară atunci când oamenii pot să schimbe cu

acurateţe informaţii legate de fapte şi sentimente. Comunicarea defectuoasă apare atunci când
oamenii nu pot sau nu auabilitatea de a înţelege cu acurateţe faptele şi/sau sentimentele
împărtăşite. Deşi comunicarea eficientă poate naşte conflicte – întrucât oamenii au diferite
valori, comunicarea defectuoasă naşte, de multe ori,conflicte nedorite, pentru că oamenii nu
sunt înţeleşi. Pe măsură ce oamenii îşi vor îmbunătăţi abilităţile de comunicare, vor reuşi pe
de o parte să reducă numărul de conflicte nedorite create prin comunicarea defectuoasă, iar pe
de altă parte, să îşi mărească abilitatea de a comunica eficient idei diferite, pe căi nonviolente.